Mereu mi-am imaginat viaţa ca un întreg ce nu se termină, indiferent câţi ar gusta din ea, cu sau fără intenţie. Şi chiar de ar fi numai fruct, percepţie naivă sau eternitate, ceea ce apucăm să prindem din mers sunt doar părticele mărunte care imită adevărul.
Priorităţile devin uneori lacăte ce stau în faţa celorlalte dorinţe. Aşa alegi un anumit capitol pe care vrei să-l împlineşti, sau te mulţumeşti să savurezi mostre până când constaţi că originalul este departe. Şi distanţa dintre tine şi el pe măsura aşteptărilor.
Planurile financiar, sentimental, familial şi social pot fi împletite armonios, fără a le privi ca pe nişte utopii. Am întâlnit astfel de oameni deşi aveau o nemulţumire ca numitor comun: lipsa timpului.
Adică, la ce folos ai bani – dacă nu ai când să-i cheltui sau nu-ţi aduc mulţumiri, iubire – dacă nu ai cu cine să o împarţi sau o poziţie înaltă pe scara profesională dacă-ţi lipsesc celelalte?
Ce rămâne de ales şi cu ce te mulţumeşti din fiecare domeniu? Poţi să priveşti, să asculţi, să probezi şi în final să alegi. Evident, ceva o să-ţi lipsească întotdeauna pentru că nu poţi avea întregul.
Trebuie să iei şi să laşi. Totul e să nu te apuce vârsta pensionării, ca să mai ai timp să fii fericit cu adevărat! Şi chiar de ar fi aşa, nu ar merita?
Etichete alegeri, împliniri, de ce?, dorinţe, fericirea, filozofie, idealuri, nemulţumiri, priorităţi, satisfacţii, timpul
marţi, 26 august 2008 la 10:12 am
Ah ce subiect! E mult prea mult de discutat pe tema asta, a împlinirii pe diferite planuri. E și mai mult de filozofat.
Definiția împlinirii e ca ADN-ul, unic pentru fiecare persoană. Există tendința însă să se îndrepte către o medie, o satisfacere aproximativă pe toate planurile (ca în jocul The Sims, if u know what i mean).
Timp e destul. Trebuie doar să știi sau să aflii cum se folosește. Se numesc genii cei ce reușesc și astfel ating perfecțiunea in oricare din ariile menționate de tine. Dar nici atunci nu se apropie de absolut și asta îi nemulțumește pentru totdeauna. :p
marţi, 26 august 2008 la 10:40 am
un lucru e cert, fiecare are 24 de h intr-o zi. Cel mai important e sa nu ai timpi morti, sa fii cat mai eficient. Daca lucrezi sa lucrezi incat sa ti se renteze sa lucrezi, adica sa faci bani destui. Daca iubesti sa iubesti mereu nu in functie de ore…mai departe nu mai stiu
marţi, 26 august 2008 la 12:55 pm
ma multumesc cu , cat mai putin …
marţi, 26 august 2008 la 2:44 pm
sseb,
Interesantă comparaţia cu ADN-ul, dacă încercăm să raportăm totul la un grafic, imaginea deja prinde contur.
Andrei,
cu alte cuvinte, cu cât petreci mai mult timp de calitate, cu atât şansele să fii mulţumit sunt mai mari
Mihai,
Depinde cum te simţi mai bine şi cu ce/cât.
marţi, 26 august 2008 la 4:30 pm
Are dreptate andrei, un om eficient are timp sa munceasca sa se distreze sa invete, iar de iubit va avea putea sa iubeasca 24h din 24
marţi, 26 august 2008 la 5:05 pm
ehehe…ce face dorinta de putere…dintr-un om!!!
frumos subiect, Ana, felicitari!
ca in toate, si aici e nevoie de echilibru. de multe ori, cand situatia, conjunctura o cere…pun totul intr-o balanta virtuala…si cantaresc, daca merita…sacrificarea timpului personal sau cel dedicat familiei…ca doar o viata, am si eu! daca merita, ok, daca nu, atunci fara compromisuri…ca doar nu tot ce sclipeste e si aur!
marţi, 26 august 2008 la 5:27 pm
manole,
E o luptă continuă, asta e cert. Uneori e bine să ne oprim din avânt pentru a privi mai bine direcţiile.
marţi, 26 august 2008 la 9:35 pm
marţi, 26 august 2008 la 10:59 pm
Ana,
Probabil ca viata e tocmai samanta nebagata in seama din fructul zemos de care nu te mai saturi.
Restul e o problema de gusturi, sau mai bine zis de senzatii. Luam decizii si suportam consecintele, condusi doar de frica viscerala de durere, oricum s-ar numi ea ( nefericire, singuratate, boala etc ).
Nu renunta la ceea ce n-ai avut inca timp sa pretuiesti!
miercuri, 27 august 2008 la 9:20 am
Ar fi indecent sa le ai pe toate si nici nu cred ca te-ar ajuta atat de mult. Ai nevoie de multe neajunsuri pentru a descoperi din cand in cand “multumirea”. Ai ne voie sa cunosti si amarul, altfel dulcele ti s-ar parea banal.
miercuri, 27 august 2008 la 9:40 am
Viaţa ca scop în sine ?!
Nu ştiu dacă la asta te refereai, nu ştiu nici dacă o înţelegi cum o înţeleg eu, dar îmi place ideea…
miercuri, 27 august 2008 la 11:35 am
Cristian,
De frică nu se poate scăpa decât trecînd prin ea ca printr-o probă de foc. E drept, din cauza ei multe drumuri duc în alte direcţii.
punk,
Poate că din cauza asta este nevoie de amândouă, pentru a preţui binele mai mult.
Scardanelli,
Da, scop în sine. Mă gândeam cam ce slogan s-ar potrivi pentru ideea asta.
miercuri, 27 august 2008 la 12:51 pm
uneori omul vrea cât mai mult . Nici că pot să generalizez . Fie că pe un domeniu , fie că pe mai multe . Păcat este că uneori ne dăm seama că mult se asociază cu păcatul ( mândrie de exemplu ) şi ajunge să ne preia din fericire şi s-o ardă în amăgire .
după mine simplul e frumos şi liniştitor . Dacă ai o slujbă care-ţi ocupă mai tot timpul , degeaba ai bani mulţi , mulţi . Dacă nu faci ce ţi-ai dorit , degeaba ai slujba respectivă care-ţi aduce mult mult . Prima bomboană are gustul cel mai bun . Următoarele încep să pară mai “amărui” .
trebuie să înveţi să laşi ceea ce nu te ajută , chiar dacă aparent te face fericit ( pe tine sau pe tine ? ) .
miercuri, 27 august 2008 la 2:37 pm
Nu pot fi multumit. Viata e prea scurta.
o zi minunata iti doresc
miercuri, 27 august 2008 la 5:06 pm
Daca nu iti pui tinte indepartate vei merge incet
vineri, 29 august 2008 la 10:41 am
Sunt de acord cu sseb, ca e altfel pentru fiecare, adica depinde ce inseamna “sa fii fericit cu adevarat” pentru tine. Oricum, viata e o chestiune de alegeri. Daca vrei ceva trebuie sa renunti la altceva, iar daca le vrei pe toate, paradoxal, trebuie sa renunti la tot (asta e mai cu talc, dar sunt sigur ca toti vor intelege pentru ca stau de vorba cu oameni inteligenti).
vineri, 29 august 2008 la 1:37 pm
Liviu,
Până la urmă, ca să obţii ceva, trebuie să sacrifici altceva la care ţii cu adevărat.
vineri, 29 august 2008 la 7:12 pm
Ai ne voie sa cunosti si banal, altfel dulcele ti s-ar parea amar. (c) nu mai magulim autorul
marţi, 2 septembrie 2008 la 5:58 pm
Cred ca va trebui sa faci ce spuneau in Secretul: iti cultivi recunostinata pentru ceea ce ai. Astfel vei simti implinirea. Spun din experienta proprie
.