Momentul în care simţi că alegerea pe care ai făcut-o cândva nu mai are nimic în comun cu ceea ce ai devenit este în primul rând unul de sinceritate maximă faţă de sine. Proiectele pot fi de succes până într-un anumit punct, ce se întâmplă mai departe ţine de gradul de implicare al participanţilor.
A renunţa la o idee, situaţie comodă sau pur şi simplu la un obicei poate fi un pas înainte sau unul către o schimbare ce-şi găseşte răspunsul abia după ce are loc. Cazul fericit este însă acela când depistezi de la început impasul şi încerci să-l soluţionezi, aşa cum o cere momentul.
Cât trebuie să insişti acolo unde curentul merge în răspăr şi când este cel mai bine să te opreşti o ştie fiecare pentru sine. Este nevoie de anumiţi catalizatori pentru ca lucrurile să prindă formă, sunt hotărâri ferme ce-şi au sursa în anumite dorinţe sau pur şi simplu totul se rezumă la un pahar plin? Cert este că uneori schimbările ne prind din mers.
Etichete alegere, curaj, decizii, Frou Frou, hotărâri, Let Go, renunţări, schimbare
vineri, 22 august 2008 la 9:58 am
Ana…sa insisti pentru visele si proiectele tale pana intr-acolo incat sa crezi ca poti da lumii ceva bun pentru mai departe…daca schimbarile din noi (de care vorbesti) inseamna sa ne traga in sus, e bine daca vom claca…nu e de bun augur se cer noi schimbari in atitudine, in viziunea despre viata.(parerea mea)
vineri, 22 august 2008 la 11:09 am
nu e neaparat curaj, ci luciditate, discernamant si putere de decizionare… dar acuma depinde si de incapatanare… pentru ca uneori daca nu renunti ‘against all odds’ s-ar putea sa fie ok in cele din urma… ideal e sa ai toate datele cand iei o decizie ca sa cantaresti lucrurile cat mai bine… ca daca nu e asa, intra si intuitia pe fir… nu ai un exemplu asa mai concret despre care sa vb ca subiectul e cam vast…:)
vineri, 22 august 2008 la 11:10 am
Să rămâi încremenit în proiect e o prostie, zicea cineva, de care mă ocup pe larg în blogul meu…
Dar noi facem în general prostia asta. Din inerţie.
Am şi-un exemplu : atitudinea faţă de Rusia… Când Occidentul însuşi nu ia nici o atitudine, ce mai poţi să faci ?
Mai pe larg aici :
http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/22/occidentul-ne-abandoneaza-rusiei-din-nou/
vineri, 22 august 2008 la 1:52 pm
Mai demult spuneam ca oamenii raman tineri cat timp nu renunta la visele lor. Dar unele vise sunt dificil de atins sau chiar imposibil. Renunta sa atingi imposibilul pentru a nu-ti consuma energia degeaba. Straduieste-te sa atingi ce este dificil de atins pentru ca in momentul in care vei ajunge acolo vei fi foarte fericita. Si daca ai nevoie de energie pentru asa ceva poti sa renunti la cateva proiecte nu chiar importante.
Cel mai important este sa nu te opresti din indeplinirea viselor.
vineri, 22 august 2008 la 2:05 pm
Depinde. Daca merita…lupti. Daca nu nu.
Nu uita ca o mare innotatoare nu a ajuns la final, prima data, desi era la doar cativa metri pentru ca nu vedea malul. a avut curajul de a renunta sau..?
oricum este exact acelasi lucru, daca nu chiar mai usor cu acela de a avea curajul de a spune NU, atunci cand trebuie.
o zi minunata iti doresc
vineri, 22 august 2008 la 5:04 pm
Prioritati, planificare, obiective, resurse .
pentru inceput este necesar sa-mi stabilesc prioritatile, pentru asta voi folosi 3 criterii : timp, gradul de importanta si resursele necesare.
planificarea o fac in felul urmator: aleg prioritatea cu gradul cel mai mare de importanta, stabilesc un plan de actiune pe care il sparg in mai multe obiective, aloc resursele si timpul aferente pentru fiecare obiectiv in parte . ultimul pas: trec la actiune cu conditia sa respect intocmai planificarea.
pe timpul derularii procesului e posibil sa apara probleme ,detalii de care nu ai tinut cont si de care te lovesti…etc. pana la a ajunge sa te vezi pus in situatia de a renunta va trebui sa-ti restabilesti prioritatile ,sa replanifici sa reiei in calcul resursele….
asa e , lipsa de organizare creeaza haos
vineri, 22 august 2008 la 7:17 pm
Vorbind de schimbari de destin, schimbari majore, nu doar de “agăţarea din aer” a unor oportunităţi de moment:
De regulă omul renunţă la directia lui de pînă atunci cînd are de-ales (îşi poate exercita, aşadar, liberul arbitru) ori e obligat să renunţe (liber arbitru “zero”). Prima situaţie cere un pic de curaj, cînd ai de-ales adică. A doua îţi solicită mai degrabă capacitatea de-a suporta.
Nu prea am întîlnit situaţia a treia, aia în care cineva să-şi refuze unica opţiune, eventual de bună voie. Nu mă am prea bine cu sinucigaşii
Despre situaţia 1 (cea plină de opţiuni, aia merită aprofundată):
Ca să renunţi la un drum început în favoarea altuia trebuie mai întîi să-ţi recunoşti ţie însuţi eşecul a tot ce-ai facut pîn-acum, să ţi-l asumi. Îţi cam scade respectul de sine, cînd faci gestul asta. Cu cît e schimbarea mai drastică, cu-atît e căderea mai dură şi mai puţin amortizată. Acolo-i curajul, să te-aduni de pe jos, să-ţi înşurubezi toate alea la loc şi să pleci mai departe pe noul tău drum. Fluierînd un cîntecel, eventual.
vineri, 22 august 2008 la 7:57 pm
Lorelei,
E bine să insistăm în visele care se pot împlini. Ar fi culmea să-ţi doreşti să fii preşedintele ţării şi să ştii că asta nu va fi posibil niciodată dar să visezi în continuare. Mai în glumă, mai în serios, visele spun multe despre noi şi pentru ca ele să se împlinească trebuie să ţinem cont de mai multe aspecte dacă vrem să le împlinim.
Daniel,
Nu am vrut să dau exemple ca să nu trimit textul pe o singură direcţie. Se poate aplica în orice domeniu şi în special pe acel punct în care, odată iniţiat un proiect să vezi că nu se îndreaptă în direcţia dorită. În astfel de situaţii unii oameni se încăpăţânează să continue şi eşuează peste ani şi ani iar alţii renunţă dinainte de a eşua.
Scardanelli,
Liiceanu se referea la altele când spunea de încremenirea în proiect. Ideea poate fi aplicată şi aici în cazul în care vorbim de obsesii.
Mihai,
Visele ne conduc spre împlinire. Unele pot aduce satisfacţie când sunt împlinite, altele nu. Care au fost bune şi de ce au existat ambele?
James,
Cum îţi dai seama dacă merită? După ce criterii apreciezi situaţiile?
Maria,
Teoretic sună numai bine. Sunt curioasă dacă funcţionează mereu schema asta.
Joker,
În orice risc există o fărâmă de eşec, la fel cum în orice schimbare este acel grad de responsabilitate pe care trebuie să ţi-o asumi. Indiferent de situaţia în care se întâmplă renunţarea, important este să continuăm cu zâmbetul pe buze, aşa cum bine ziceai de cântecel.
vineri, 22 august 2008 la 8:08 pm
AnaAyana…
sa fii presedintele Romaniei nu e chiar atat de nerealizabil sa fim seriosi daca am vrea in SUA acolo chiar ar fi un vis prea maret- glumesc doar stii da visele spun multe despre noi dar eu am specificat “ale tale” deci presupune sa te cunosti macar un pic si sa stii daca ai resurse sau nu daca ai putere sau nu…ma rog eu sunt cam idealista…..
vineri, 22 august 2008 la 8:12 pm
Nu-mi pari idealistă. Stai să-l vedem pe Jiji dacă ajunge preşedinte apoi mă înscriu şi eu în curse dintr-astea
)
vineri, 22 august 2008 la 8:36 pm
vineri, 22 august 2008 la 9:56 pm
eu merg pe considerentul ca nu-ti trebuie curaj ca sa renunti ci altceva. ceva din atitudine sa zicem. oricum un lucru e clar ,oamenii destul de inteligenti nu sufera prea mult dupa ce renunta ,au destula imaginatie si isi creeaza destule oportunitati .cum s-ar spune nu stam prea mult sa ne gandim la ce-am pierdut ci ne ocupam mintea cu alte proiecte si planuri care urmeaza sa le realizam
vineri, 22 august 2008 la 11:03 pm
Aşa înseamnă că poţi călca peste multe. Teoretic sună prea bine, practic nu ştiu câţi reuşesc.
vineri, 22 august 2008 la 11:38 pm
intrebarea e, renunti sau continui? ca sa renunti iti trebuie o doza de curaj si puterea de a face fata la ce va urma, o perioada.
daca alegi sa continui ,trebuie sa te gandesti bine daca sunt sanse sa remediezi problemele ,daca da atunci merita sa incerci. daca nu, renunta acum.
sâmbătă, 23 august 2008 la 7:35 am
La un moment dat cel mai important poate fi sa renunti la traditie (ca bagaj de stereotipuri),la educatie (ca sursa de frane psihologice) si la anturaj (ca aglomerare de sentimente si discutii diluate).Asta ca sa te poti concentra asupra a ceea ce vrei sa realizezi,ca apoi sa te intorci spasit la nivelarea cotidiana (altfel,ramas in aerul rarefiat risti claustrarea definitiva).Un fel de ciclicitate…
sâmbătă, 23 august 2008 la 10:16 am
Maria : “eu merg pe considerentul ca nu-ti trebuie curaj ca sa renunti, ci altceva”
Exact , Maria. Pentru a Renunta , cu R mare, in sensul propriu , iti trebuie altceva. Curajul e un lucru prea general. Eu mai degraba as extrage particica din curaj care se cheama Inconstienta.
Aici ,voi v-ati referit mai degraba la proiecte , si ati dus discutia intr-un alt sens. Pentru a renunta ( cu r mic ) la un proiect , este nevoie de pragmatism, luciditate , si nitel curaj.
Sper ca ati inteles cat de cat
sâmbătă, 23 august 2008 la 8:45 pm
Uneori, cand ceva nu merge bine, este tentant sa renunti. Dar la ce: la tot, sa iti iei lumea in cap si sa uiti de toti si de toate, sau doar la ceea ce face ca lucrurile sa nu fie asa cum iti doresti?
Si de cele mai multe ori pentru a schimba ceva nu e nevoie decat de vointa.
sâmbătă, 23 august 2008 la 11:42 pm
Nu am mai trecut de mult pe aici, am fost plecata, dar mi se pare incitanta postarea aceasta. Si daca uneori renntam chiar cu putin inainte ca visul sa ni se implineasca. Cand stim ca perseveranta noastra nu mai are nici o sansa de a se materializa intr-un fel? Mi se pare foarte interesanta aceasta postare si dialogul de mai inainte, pentru care te felicit. Multe salutari si numai bine!
duminică, 24 august 2008 la 11:44 am
Maria,
O să ţin minte sfatul şi o să-l aplic la momentul necesar.
inraspar,
cu alte cuvinte, puterea obişnuinţei ne ţine de multe ori pe loc
centrefold,
da, cu timpul devine o parte din personalitate
Ionuţ,
Este de preferat să se renunţe numai la cele care chiar nu folosesc la nimic. Voinţa mută munţii din loc.
Corina,
Era bine dacă aveam detectoare de vise, ca să nu renunţăm la ele când sunt pe cale să se împlinească. Mulţumesc pentru cuvintele tale!
miercuri, 27 august 2008 la 9:31 am
Sichimbarile ne spanzura din mers. Este de recomandat sa ai un cutit la tine pentru a taia ce nu iti convine. Ar fi o idee sa cauti numai vise absurde, aproape imposibile, astfel nici vantul nu va sti incotro sa apuce. Acum ai 50% sanse sa reusesti.
miercuri, 27 august 2008 la 11:36 am
Era o vorbă: viitorul începe azi!
joi, 28 august 2008 la 5:01 pm
Cred ca a renunta la ceva e cel mai greu lucru pentru fiecare dintre noi. Si incepe devreme, fie ca ne place sau nu sa recunoastem. De copii nu vrem sa renuntam la hainele noastre preferate, la jucaria favorita sau la locul in care ne jucam. Si mergem asa inainte, presupunem ca invatam sa renuntam la una si la alta, dar cred ca de fapt nu invatam niciodata sa facem asta. Unii ne prefacem insa asa de bine ca devenim convingatori si pentru noi insine.
joi, 28 august 2008 la 9:44 pm
L.
este greu mai ales când investim în ele, altfel nu se prea poate
la polul opus stau indiferenţa şi răceala, ele nu-mi plac (şi cred că nimănui altcuiva nu-i plac)
vineri, 29 august 2008 la 1:04 am
“Sichimbarile ne spanzura din mers” (c) foartepunkfrate
“nu lasa niciodata sisul neascutit si acasa” (c) slogan electoral din Maramures
adorm comparatiile taioase
Eu am renuntat la tigari, ca dupa doua luni de practica, tot nu inteleg metoda. Daca continuam, nu ma mai renuntau ele.