Câte nu fac oamenii în numele reputaţiei! Cine spune că nu-i pasă cum este văzut de ceilalţi probabil că a renunţat la acel război nevăzut şi a ales să trăiască aşa cum se cunoaşte. Oricât ai încerca să arăţi o imagine, mereu va exista una pe care nu ai văzut-o până-n momentul în care ţi-a fost arătată din exterior.
Calificativul de om serios se acordă abia după ce respectiva persoană a trecut câteva teste esenţiale cu brio. Unele pot fi standard, altele sunt atât de subiective încât diferă de la o părere la alta. Nimic definitiv din păcate.
Ipotetic vorbind, dacă eu încep să scriu despre extratereştri homesexuali, câini comestibili şi cât de bine se asortează bej cu albastru, timp de o lună de zile, fără oprire, am toate şansele să-mi creez o nouă imagine.
Ceea ce încerc să scot în evidenţă este faptul că pentru a fi om normal trebuie să nu şochezi altfel delimitarea se face subit. În acelaşi timp, are loc o uşoară cenzură a sinelui: cu cât încerci să fii mai natural, cu atât apar diverse întrebări. Te gândeşti dacă nu cumva făcînd sau spunînd ce crezi cu adevărat vei fi privit altfel, vei fi crezut diferit faţă de cel care erai până-n momentul precedent.
Ce înseamnă până la urmă a fi om serios şi de ce această etichetă pare sinonim cu om matur? Altfel nu se poate?
Etichete cenzura, maturitatea, normalitatea, om normal, om serios, reputaţia, responsabilităţile, sex
luni, 21 iulie 2008 la 12:56 am
eu o sa ma leg tot de chestia aia cu naturaletea… de ce nu ar exista si oameni seriosi prin natura lor? care apar seriosi pentru ca asa sunt ei… stiu ca majoritatea vor doar sa para seriosi (de exemplu, ar fi cam aiurea sa vrei sa inchei o afacere si sa te porti ca intre prieteni) dar asta e ceea ce societatea, grupul sau sistemul cere de la individ… cu omul matur nu stiu cat de sinonime sunt… pentru ca un om serios as cam sti ce este, dar un om matur? cand e el matur?
luni, 21 iulie 2008 la 1:10 am
teoretic un om matur e un om care a atins o anumita varsta si are experienta de partea sa, dar simpla expresie de “om matur” nu ii confera prea multe calitati, pe cand om serios se traduce intr-un om “cu capul pe umeri”, care are o serie de calitati ce nu se gasesc la toti si se manifesta diferit fata de mincinosi, farsori, cei “buni numai de gura”, etc., fiind in general identificat ca un om pe care te poti bizui
luni, 21 iulie 2008 la 4:00 am
PS: daca prezentarea cuiva ca “om serios” vine din partea parintilor, asta de fapt se traduce de cele mai multe ori in plicticos
luni, 21 iulie 2008 la 9:59 am
anaayana,
te referi probabil la acea masca pe care ne-o confectionam pentru a ne adapta in societate, cu care riscam sa ne identificam. nu stiu daca e cazul sa renuntam la ea si sa fim cat mai autentici la serviciu, de exemplu. probabil ca n-ar fi o idee prea buna! solutia s-ar putea sa fie undeva la mijloc, intre masca si ceea ce este dincolo de ea. sunt niste lucruri despre care am citit recent, de unde si indrazneala asta neobisnuita pentru mine.
luni, 21 iulie 2008 la 11:52 am
si ma rog de ce tre sa pozezi in “om serios” si nu in ceea ce esti?
seriozitateea o poti demonstra prin rezultatele proprii indiferent de cat de “copil” sau aiurit pari. devii neserios daca nu iti tii cuvantul, nu respecti deadline-ul promis, nu apari la intalnirile pe care le-ai stabilit samd.
cat despre extraterestrii homosexuali, ei bine seriozitatea nu se rezuma la subiecte serioase. poi ar insemna ca autorii sf sau comediantii sa fie considerati neseriosi, nu?
luni, 21 iulie 2008 la 12:29 pm
inca ceva relativ la omul serios: de multe ori suntem oameni seriosi fata de cineva sau de o situatie si neseriosi pt. altcineva, uneori fara sa ne dam macar seama, si tine doar de importanta pe care o acordam noi lucrurilor
de exemplu mi-a cerut cineva sa ii fac rost de un film, m-am “deranjat” sa vorbesc cu altcvineva sa imi procure filmul, pentru ca mai apoi sa aflu ca unul dintre dvd-uri nu s-a scris bine, am mai purces o data la individ acasa sa il mai scriem odata (bine, asta stersese deja filmul si el la randul lui l-a luat inca o data), mi-am pierdut cateva ore sa creez un server ftp sa permit persoanei care avea nevoie de film sa downloadeze filmul, pentru ca aceasta din urma sa spuna ca va lua filmul mai tarziu, pentru ca la 60 de kilo/secunda ii va lua vreo 10 ore iar la momentul respectiv nu avea timp; am spus ok, ca peste cateva saptamani cand am vorbit cu acea persoana, sa imi spuna ca dezinstalase programul de conectare, pentru ca ii dadea batai de cap (? cine naiba a pus-o pe respectiva persoana sa foloseasca programul si in alte scopuri? evident era doar o scuza ca nu mai avea programul); pentru cineva un anumit lucru poate doar fi considerat nesemnificativ, dar pentru altcineva chestia asta se poate traduce in neseriozitate
cand tu tratezi cu prea multa seriozitate un lucru pe care altcineva il considera neimportant sau pe o persoana care te considera neimportant (pt. dansa, bineinteles), risti de fapt sa fii tu cel neserios
luni, 21 iulie 2008 la 1:19 pm
ce te faci cand un prieten iti recomanda pe cineva ca fiind serios iar alt prieten spune ca e neserios?
luni, 21 iulie 2008 la 2:19 pm
Daniel,
Este nevoie de acea atitudine care implică seriozitate dar la capitolul maturitate nu mă pot pronunţa exact. Poate că unul care este serios o face doar în funcţie de ipostaze, nefiind şi-n altele.
Eugen,
Maturitate nu înseamnă numai o anumită vîrstă şi experienţă. Cred că totul porneşte de la capacitatea de a-i înţelege pe alţii şi de a nu-i judeca prea aspru atunci când nu înţelegi de ce se comportă într-un anumit fel.
pan,
Masca aceea este din păcate indispensabilă altfel s-ar strica un anumit gen de echilibru fără de care lucrurile nu se pot face cu conştiinciozitate. Aşa văd eu lucrurile.
Dan,
Cu alte cuvinte, neserios devine cel care îşi încalcă promisiunile sau cuvântul. Asta mai mult decât altele.
Tudor,
Cred că cel mai bine e să-l iei de la zero, să te pronunţi tu în sinea ta să vezi cum e. Nu de multe ori mi-au fost recomandate diverse persoane şi erau altfel decât recomandările lor. Contează cum priveşti tu problema.
luni, 21 iulie 2008 la 4:52 pm
Ca să răspund mai întîi la intrebare: în primul rînd ceea ce faci şi apoi ceea ce spui te face ori nu “om serios”. Există metode de a te prezenta celorlalţi altcumva decit eşti, însă nici una nu rezistă în fata unei analize atente (sub stratul de vopsea se află metalul şi-n timp vei vedea dacă-i ruginibil ori nu). Dacă vei urmări acţiunile unui om în timp vei vedea ce valoare are cu adevărat.
Pe de altă parte imaginea de “om serios” poate fi o povară. Oamenii aşteaptă de la tine să te comporţi conform imaginii, orice abatere de la “tipar” e analizată sub lupă, devenind apoi un onest şi legitim motiv de bîrfă. Soluţia este să-i obişnuiesti progresiv pe ceilalti cu o imagine mai boemă a ta, cu riscul de a pierde (la început cel putin) ceva din imaginea-clişeu de “om serios”.
luni, 21 iulie 2008 la 5:42 pm
“Maturitate nu înseamnă numai o anumită vîrstă şi experienţă” -stiu ca am folosit expresia “teoretic”, dar poate imi spui ce intelegi tu acum din expresia “om matur”; “Nimic definitiv din păcate” ? just asking
“a nu-i judeca prea aspru atunci când nu înţelegi de ce se comportă într-un anumit fel” perfect de acord, de aia am si subliniat in exemplul dat de mine ca seriozitatea poate fi relativa in functie de perceptie
luni, 21 iulie 2008 la 10:11 pm
Serios este atunci cand optiunile sint dirijate de alegeri ferme bazate pe valori certe. Ar insemna deci ca dispui de un set de valori bine conturat, ca sint cele corecte, si ca stii sa te pozitionezi relativ la ele fara a te lasa influentat.
Asta nu presupune rigiditate. Sa amintesc doar ca o valoare ca toleranta, acceptarea diferentei poate semana cu multe, dar cu rigiditatea mai putin.
Inseamna asta ca umorul este serios sau nu ? Nu are legatura, incercarea de a face o distinctie ca asta, cred, cu ce am zis pana aici. E vorba de un alt gen de seriozitate. Si atunci daca un om serios poate fi plictisitor, inseamna ca si umorul poate fi plictisitor, si nu e nimic nou in asta, nu ?
marţi, 22 iulie 2008 la 12:42 am
Joker,
Teoretic sună bine!
Eugen,
Om matur cred că s-a referit de prea multe ori la competenţă şi din această cauză a devenit sinonim şi cu altele.
No comment,
Este bună întrebarea ta legată de umor. Sunt atât de multe feţe ale seriozităţii încât devin anonime.
marţi, 22 iulie 2008 la 6:17 am
Io-s un mare amator de bancuri, imi place sa ascult dar si sa spun. Acu’ vreo 6 ani, la un fost loc de munca, incepusem un program (programator PC, fiind) amplu si foarte… complex. Aveam obiceiul sa ies cu colegii la o tigara si sa spun bancuri. Un coleg, care colabora cu mine la scrierea programului, mi-a spus: “nu mai spune bancuri. Lumea o sa te ia de bancagiu si nu o sa te creada in stare sa faci si lucruri serioase!”
majoritatea oamenilor nu vad ca simtul umorului sa fie ceva serios. 
Nu-i un caz (o mentalitate) izolat!
Era/este o reclama pe la un post de TV: o tipa enumera cum vrea sa fie prietenul ei… sa fie om serios, dar sa aiba si simtul umorului.
E belea mare
miercuri, 23 iulie 2008 la 12:08 am
unf***ingbelievable:))