Expresiile de genul: vă potriviţi sau ce bine vă stă împreună fac parte din acea tendinţă a oamenilor de a defini gusturile, mai ales când se referă la alte persoane şi felul în care le percep ei. Cupluri perfecte, cum pare cel de mai sus, nu ştiu câte sunt dar cu siguranţă arată altfel.
Aşa cum de-a lungul timpului moda a fost şi este un criteriu după care se orientează anumite mase, alegerile stau uneori ca-ntr-un corset, numai de dragul timpurilor sau al prejudecăţilor. Poţi căuta un Adonis sau o Afrodita, uitînd că de fapt frumuseţea nu vine din exterior.
Am văzut la o emisiune celebră în USA cum diverse persoane apelează la chirurgia estetică doar pentru a arăta precum unele vedete care au ajuns faimoase şi arată extraordinar de bine, în concepţia lor. Bisturiul devine instrumentul salvator şi existenţa piperată cu apariţii în diverse reviste sau show-uri.
Este firesc să căutăm frumosul şi să-l urcăm pe un pedestal însă ceea ce rămâne în urma lui este mai mult decât jumătate. Femeile suferă decepţii dacă nu au magnificele dimensiuni 90-60-90, buze ca la Angelina, posterior ca al lui Kyle, etc. Bărbaţii vor să arate traşi ca prin inel, tonici şi în acelaşi timp, neîncăpători… în tricourile cu bicepşi.
Poţi trăi cu o imagine în minte despre felul în care ar trebui să arate lumea şi să fii nemulţumit sau să o priveşti aşa cum este şi să te raportezi la realitate, indiferent că aceasta nu te menajează.
Nu ar fi mai simplu să acceptăm lucrurile aşa cum sunt şi să ne bucurăm de ele? NImeni nu s-a născut perfect şi până acolo este cale lungă. Vorba unui prieten: învăţăm toată viaţa şi tot proşti murim. Am râs când am auzit-o prima oară dar mi-am dat seama că este adevărată.
În cazul de faţă putem să omitem lucruri esenţiale, fiind eclipsaţi de trend-uri, avînd idei fixe sau aşteptînd ca marea să nu mai fie sărată.
Etichete Charlize Theron, cupluri celebre, despre frumuseţe, Stuart Townsend

duminică, 20 iulie 2008 la 11:59 am
Mă gândeam şi eu recent că oamenii ar fi atât de fericiţi dacă totuşi nu ni s-ar spune cum trebuie să arătăm, gândim, mâncăm, merge…etc Şi tot noi am făcut-o cu mâina noastră – a început de la sfaturile bunicii şi am ajuns să fim “îndreptaţi” de mass-media care acum spune regulile. Doar că o face pentru a vinde mărfuri. Ştii istoria produselor contra celulitei? nu?
Ar fi foarte bine să ne detaşăm de regulile care ne face superficiali, dar …. schimbările se fac greu :-S
duminică, 20 iulie 2008 la 12:19 pm
asta ţine de cât de influenţabil e omul şi de nevoia apartenenţei la un grup. hai să fim turmă ca să nu mai fim singuri. e mai simplu să fii de acord cu ceva general, comun decât să susţii ceva propriu. cât despre perfecţiune, e unul din puţinele capitole la care e bine să te maturizezi, mai exact să îţi dai seama că nu există.
duminică, 20 iulie 2008 la 12:51 pm
Tipul e prietenul tau ?
duminică, 20 iulie 2008 la 1:49 pm
e adevarat tot ceea ce zici tu dar eu cred ca faza cu idealismul,cu masurile perfecte si cu copiatul vedetelor si al frumusetii se aplica mai ales la adolescenti,la cei de 14,15 ani care vor sa aiba niste modele..cred ca cu cat inaintezi in varsta si esti mai matur nu te mai intereseaza atat de mult sa arati ca nu stiu cine sau sa ai masuri perfecte..e normal sa te intereseze cum arati dar pana la faza cu chirurgiile estetice mai e un pic..probabil cei care au bani si le permit..si cred ca la noi inca nu sunt asa la moda cum sunt la americani
duminică, 20 iulie 2008 la 1:52 pm
ea asa sustine, ca as fi prietenul ei.
duminică, 20 iulie 2008 la 1:59 pm
suna binisor ce spui tu in acest post, dar in acelasi timp si foarte idealist. pt ca toti suntem subiectivi cand facem o alegere. eu as dori ca prietenul meu sa aiba ochii lui colin farell pentru ca de el imi place.
e foarte greu in viata sa fii foarte putin influentat de aceste lucruri pentru ca suntem subiectivi. deci nu poti sa accepti chiar tot ceea ce are celalalt dintr-o data decat intr-un singur moment: cand iubesti acel om. si cred ca si tu atunci cand alegi un barbat sau ai o relatie cu cineva ai anumite standarde fizice dupa care te ghidezi. sau ma insel?
duminică, 20 iulie 2008 la 2:01 pm
cat despre ce a spus prietenul tau, as putea spune ca e putin frustrat sau fatalist. eu stiu ce spunea altcineva:”niciodata nu e prea tarziu sa perseverezi!”
cine nu reuseste sa se reinventeze in toate relatiile cu ceilalti, adica inclusiv sa se adapteze, este sortit izolarii sau manastirii!
duminică, 20 iulie 2008 la 2:23 pm
Ceziceu,
Păi noi nu am fost dintotdeauna liberi să credem ce vrem?
Magnolia,
Problema este că perfecţiunea o vede fiecare om diferit.
Turnavitu,
Eşti pe aproape.
Raluca,
asta nu mai ştiu în cât timp.
Lasă că şi la noi chirurgia estetică e în floare. Cică e un doctor la Bacău care a operat până acum o grămadă de vedete, numai într-o oră. Şi ele au devenit cântăreţe celebre
reinhard,
Dacă scriam despre asta, da.
ariadne,
A scrie despre idealism presupune a intra în detalii despre el, ceea ce nu înseamnă că şi articolul este idealist. Până şi faptul că ai spus că ai vrea ca prietenul tău să aibă ochii lui Colin Farrel poate fi numit idealism, nu?
duminică, 20 iulie 2008 la 2:50 pm
reinhard:
“ea asa sustine, ca as fi prietenul ei”
-cam nasparlit tipul din poza, partea stanga a fetei e mai mare (se vede la ochi), ochii bulbucati, gatul subtire de femeie si maxilarele slab definite denota lipsa de vointa; se mai da si cu fond de ten probabil, ca femeile; singurul lucru care il mai “scoate” e camasa de firma, io zic sa ii dam niste itari si sa il punem sa se rada sa mai compenseze din lipsuri
duminică, 20 iulie 2008 la 2:52 pm
Eugen,
Gusturile nu se discuta! Uite-l aici in alta ipostaza, fara camasa neagra. Sau alaturi de Charlize, aici.
duminică, 20 iulie 2008 la 3:02 pm
eu vorbeam de perfecţiunea fizică pe care se pare că o caută mulţi. se pare pentru că nu poate fi definită, sunt doar standarde propuse de o majoritate. să fii perfecţionist/ă e bine atunci când ai un vis şi ştii că e mereu loc de mai bine, dar să idealizezi ceva ce ţi se oferă ca model e o alegere puerilă. poţi să alegi să cauţi altceva. când vine vorba de aspect eu de exemplu apreciez întotdeauna ce poartă o persoană mai mult decât trăsăturile fizice, hainele presupun alegere şi spun ceva despre om, cu fizicul te naşti. nu contează preţul sau cât de actuale sunt, e vorba de asociere, culori, atitudine etc. poţi să îţi creezi o imagine bună şi fără cheltuieli inutile, e un indiciu în plus despre personalitate fără să conteze mai mult decât ea. my guess.
duminică, 20 iulie 2008 la 3:10 pm
Atitudinea vorbeşte de fapt despre frumuseţea interioară a omului şi felul în care se raportează la sine (şi cred că şi la ceilalţi). Ea poate să atragă sau nu.
Frumuseţea stă oricum în ochii privitorului, la fel cum despre gusturi nu se poate discuta pentru că diferă de la individ la altul.
duminică, 20 iulie 2008 la 3:26 pm
E celebra “Don`t look at beauty magazine. They will only make you feel ugly!” O frumusete care exista, dar nu e reala… daca am vreo noima… Adica, oamenii aia, din revistele alea, doar cu aia se ocupa – sa fie frumosi. Noi am vrea asta?! Sa cheltuim 12 ore pe zi ca sa fim frumosi ca ei? Eu nu! Eu sunt frumos… ca mine, si asta ma face destul de frumos. Cat sa-mi placa sa ma plimb cu mine de mana, prin viata
duminică, 20 iulie 2008 la 3:35 pm
@ alin, trebuie să fii prea gol pe dinauntru ca să vrei asta.
un om real este om tocmai prin micile chestii personale care îl fac diferit. unii le numesc defecte. dar mai bine unic decât desen în photoshop.
duminică, 20 iulie 2008 la 3:39 pm
cred ca acel cuplu ales mai sus este unul cam pretentios, ca sa nu spun unul snob. ca sa dau replica la ceea ce mi-ai scris mai sus, cred ca generalizezi prea mult. iti dau un singur exemplu:
Atitudinea vorbeşte de fapt despre frumuseţea interioară a omului şi felul în care se raportează la sine (şi cred că şi la ceilalţi). Ea poate să atragă sau nu.
Frumuseţea stă oricum în ochii privitorului, la fel cum despre gusturi nu se poate discuta pentru că diferă de la individ la altul.
Exista oameni a caror atitudine este enervanta, dar a caror frumusete interioara este inegalabila, in timp ce exista vrajitori de meserie pe chip si pe buze la prima vedere care in sufletul lor sunt niste canalii.
Chestia cu frumusetea in ochi, e cam cliseu. Frumusetea unui om nu sta in modul in care arata, ci in ceea ce face pentru cineva. Era o vorba la noi in Ardeal: prietenul si omul iubit la nevoie se cunosc cat sunt de buni si de frumosi.
Puzzle-ul e mult prea complicat pentru a fi rezolvat cu solutii atat de generale si atata de idealiste pentru motive foarte simple: nu cunoastem gusturile tuturor oamenilor si nici ceea ce ei isi doresc cu adevarat. Asa ca luand o marja de eroare deloc neglijabila, hai sa recunoastem ca idealizam si generalizam in ceea ce scriem pt ca parerile noastre sunt subiective.
duminică, 20 iulie 2008 la 3:45 pm
well, cine e pe sticla e normal sa caute sa arate cat mai bine ca doar asta vinde, o imagine… ceilalalti depinde ce vor sa vanda: o imagine sau ceea ce sunt…
si inca ceva: de ce sa faci totul simplu cand poti sa le complici?
duminică, 20 iulie 2008 la 4:54 pm
“Gusturile nu se discuta!” doar ironizasem putin momentul
cum bine a spus magnoliafake “mai bine unic decât desen în photoshop”, individul de mai sus are chip stas, parca si seamana putin cu Robin Williams; are genul de fata la cutiuta
cred ca comercialul nu ar stabili nici un fel de standarde daca nu ar fi prostia multimii care sa o ia ca atare si sa incerce sa semene cu respectivii; adevarat ca “gusturile nu se discuta”, si pornind de la asta putem spune ca daca ai suficienta influenta, daca arati relativ bine (nu esti handicapat si nu ai disproportii mari), si tu si oricine poate fi model; da-mi cateva milioane de dolari si fac model recunoscut pe plan mondial pe oricare dintre voi, care intruneste calitatile de mai sus, si asta fara sa apelam la chirurgie estetica sau alte chestii extremiste; daca prezinti un om normal la tv si spui ca are cel mai estetic aspect, omul de rand se va simti umil si nu va indrazni sa combata ceea ce spun forumurile “acreditate” in domeniu; populatia accepta de bun tot ce ii serveste media
eu intotdeauna cand vad o “diva” afirm ca “da, arata bine”, dar ma rezum la atat, niciodata insa nu afirm despre cineva ca are un aspect ideal, pentru ca mi se pare ca ar fi o afirmatie ipocrita
duminică, 20 iulie 2008 la 4:55 pm
*nu Robin Williams, ci Robbie Williams
duminică, 20 iulie 2008 la 8:51 pm
“învăţăm toată viaţa şi tot proşti murim” poate fi valabila doar in cazul in care te referi la faptul ca ai fi putut sa mai inveti insa nu stiu cat e de adevarata in general zicala. E destul de nerealist sa spui ca esti prost
duminică, 20 iulie 2008 la 9:11 pm
Alin,
Aşa cum spuneai şi tu, ştim bine că rezultatele finale din reviste şi de la tv sunt obţinute după multă muncă pentru a păstra nişte aparenţe. Este concepţia aia cum că atunci când te afişezi undeva trebuie să arăţi impecabil, chiar dacă asta presupune măşti. La fel e şi la nunţi. S-a înrădăcinat ideea că trebuie să ai paiete şi sclipici ca să fii potrivit acolo în decor.
Ariadne,
din ceea ce spui deduc faptul că oricine poate fi frumos dacă ştie cum să se comporte cu oamenii, nu?
Tot ceea ce scriu aici este subiectiv, nu mai este nevoie să recunosc asta.
Daniel,
Ei poate i se părea frumos, mie doar ieşit din comun.
Degeaba vorbesc oamenii că vor naturaleţe când ei întorc capul tot după lucrurile stridente. Până şi mie mi s-a întâmplat: am văzut pe stradă o fată de liceu care avea f.multe brăţări mov, aproape până la cot, pantaloni verzi şi bufanţi, bluză cu dungi roşii ş.a. E imposibil să nu vezi aşa ceva
Eugen,
Exigenţa în ceea ce priveşte complimentele stă cred că undeva şi într-un fel de nerecunoaştere a valorilor. Unele chiar există şi chiar dacă le negăm asta nu înseamnă că le anulăm. Observ că te-ai legat numai de băiat, de fată de ce nu ai zis nimic?
Andrei,
E un alt mod de a spune că mereu există ceva ce ne scapă din vizor, oricât am polemiza şi filozofa.
duminică, 20 iulie 2008 la 10:02 pm
“de fată de ce nu ai zis nimic?” ok, hai sa spun si de fata atuncea

)
era zilele trecute in sala de antrenament o revista pe masa cu ceva tipe care practica fitness-ul, la un moment dat cineva a intors pagina si am revenit sa deschid revista tot la dansele, spunand “sa nu uitam ca este foarte important cuprinsul”
dar mai apoi cineva a spus ca “doamne, ce tipe! asa ceva sa te astepte acasa!”; “sa ma astepte cu masa facuta”, am spus ironic, pe urma am zis serios “personal nu as da o mie de tipe din astea pe una la care eu tin”, asta spunand dupa aia “bine, asta da, da’ asa o data ar merge”; e impamantenita ideea asta in special la romani, ca daca inseli persoana iubita cu cineva doar o data, nu-i bai ca nu se intampla nimic; doar ca o…minti si o transformi intr-o fraiera? fraiera ta? cum zice gagica aia vorbele alea super in animatie: “for stepping on my dreams, for not giving a shit about me all those years, and for lying to me and betraying me and humiliating me”: http://www.youtube.com/watch?v=HyubR1rknBM
deci despre fata acum: arata doar bine si nimic mai mult, tot respectul pentru ea ca actrita dar doar pentru cum arata nu dau nici o ceapa degerata pe ea; la fel e valabil si pentru “frumosul” din fotografie, pe care de altfel nici nu il stiu, dar probabil ca nici el nu ma stie pe mine, asa ca e ok
ca sa il multumesti pe Andrei probabil ar trebui sa inlocuiesti prosti cu necunoscatori, pentru ca da, daca am sta sa filozofam, prostii cica de aia-s prosti pentru ca nu invata, nu pentru ca nu invata destul (oricum aia-i vorba veche, din batrani
duminică, 20 iulie 2008 la 10:06 pm
PS: de remarcat imbracamintea inchisa la culoare pe care o poarta amandoi, ca sa ne convinga ca-s perechea perfecta; nu ma mai joc, Ana, ai manipulat datele
pe ea vrea sa o vad cu niste scalpuri la brau iar pe el ca poarta o secure
duminică, 20 iulie 2008 la 10:10 pm
ştim că aparenţa-i iluzie, dar nu ne putem abţine, asta cred că spune ceva despre noi, în primul rînd.
şi eu îmi recunosc dependenţa de estetic, înconjurat de urîţenie prea mult timp devin o persoană nu tocmai agreabilă.
seeya tomorrow, tre’ să reinstall
duminică, 20 iulie 2008 la 10:34 pm
Eugen, asta ca să vezi că nu se îmbracă mereu la fel
Joker,
Urâtul poate să înceapă cu primul semn de disconfort?
duminică, 20 iulie 2008 la 11:53 pm
Ana, nu stiu daca oamenii cauta naturalete… asta e asa dupa gusturi… acum de exemplu, se cauta superficialitatea si aparenta… cu cat esti mai departe de adevar, cu atat esti mai cautata din priviri… pana la urma nu ai cum sa scapi de cine esti, dar daca ajungi sa te minti atunci poti sa ajungi sa crezi orice…
reluand, cred ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu imaginea lui si sa se comporte cum crede… pacat ca e mai greu sa distingi adevarul de aparente, dar si cand gasesti ceva adevarat si sincer… sunt multe motivatii pentru toate astea si sunt sigur ca s-au scris carti o groza asa ca ma opresc… eu unul nu as vrea sa-mi impartasesc gandurile cu o persoana care aparent ma asculta de ex… asta e problema: ce mai e increderea intr-o lume de aparente?
luni, 21 iulie 2008 la 12:01 am
ermmm…ma uitai iaca, ce sa fac ?
si deci dupa tine ca imagine ei sunt undeva aproape de perechea ideala ?
luni, 21 iulie 2008 la 12:08 am
Daniel,
Eu cred că este posibil ca dincolo de aparenţe să existe acea temere cum că aşa natural, e prea puţin. Altfel nu înţeleg suplimentele.
Eugen,
Doar îmi plac mie, nu ştiu de ce.
luni, 21 iulie 2008 la 12:38 am
eu cred ca acea temere e de fapt lipsa de incredere si de aici nevoia de a fi altcineva… si pana la urma, cu ce ma incalzeste un spectacol de aparente daca la sfarsit ramane tot ceea ce era inainte…
poate e un amestec de natural si aparent, poate e un fel de echilibru intre ele, ideea e ca sinceritatea se pierde undeva si s-ar putea sa se piarda iremediabil… da, stiu ca azi conteaza aparentele mult mai mult decat realul, dar oare se merita pretul? oare chiar asa ne place sa ne vada ceilalti?
luni, 21 iulie 2008 la 12:49 am
“Eugen, Doar îmi plac mie, nu ştiu de ce.”
aha, uite eu m-am deranjat putin sa imi pun talentul de mare artist la lucru si sa fac o versiune mai…copilareasca (mai nevinovata) a pozei… : http://img120.imageshack.us/my.php?image=charlizetheronstuarttowtq6.jpg
luni, 21 iulie 2008 la 2:41 am
Acu’ dacă insişti… află că urîtul provoacă “disconfort” tuturor celor sensibili. Căutăm “confortul” frumosului în faţa tuturor neîmplinirilor / frustrărilor ce ne macină. Cîţi dintre noi sînt 100% mulţumiţi de realizările lor?
“I Can’t Get No Satisfaction” – imnul unei generaţii, cuvinte scuipate de nonconformistul Mick Jagger asupra tuturor.
Tu ai început cu frumosul, eu am ajuns să vorbesc despre urît
.
Mă duc să mă culc.
luni, 21 iulie 2008 la 1:52 pm
mie imi plac tare mult cuplurile care seamana. in weekend am cunoscut un cuplu dragut, dar mi-a atras atentia faptul ca au acelasi gen de zambet
luni, 21 iulie 2008 la 2:26 pm
Daniel,
A fi altcineva presupune a adăuga ceva nou lângă cele existente deja în tine. Când adaugi şi nu le mai recunoşti pe cele vechi atunci cred că începe problema…
Eugen,
Cât timp ţi-a luat să faci poza?
Joker,
S-ar putea să ai dreptate, de la sensibilităţi ni se leagă şi celelalte. Disconfortul este în legătură şi cu echilibrul fiecăruia dintre noi, nu?
lorelei,
Cuplurile de acest gen au tendinţa de a împrumuta unul de la celălalt diferite obiceiuri. Poate chiar inconştient.
luni, 21 iulie 2008 la 2:49 pm
Sînt balanţă deci sînt echilibrat, dacă asta mă-ntrebi
. Cam prea echilibrat, uneori. Asta nu mă face să fiu orb la defectele mele şi-ale altora.
Excluzînd persoanele de faţă, întotdeauna e bine să fii în acord cu tine însuţi, primul efect palpabil fiind micşorarea stărilor de disconfort emoţional.
luni, 21 iulie 2008 la 3:05 pm
Aha, aşa se explică şi partea cu Balanced-brained
luni, 21 iulie 2008 la 5:40 pm
a trebuit intai sa fac si niste sedinte de spiritism cu Van Gogh si abia pe urma am trecut la treaba, deci da, nu a fost usor
Salvador Dali, preferatul meu nu a vrut sa ia parte la tarasenie, spunand ca poza e destul de paranormala si in original
duminică, 8 martie 2009 la 7:47 pm
visit http://www.beauty-stars.org