Aproximativ peste Prezent

Dacă ar fi să mă trezesc sub semnul întrebării, ca un punct mic peste ani, m-aş dezveli de o mantie transparentă şi grea, cea a prezentului. Aşa-mi trecea prin minte ieri când mergeam pe strada Luminii. Plăcuţa din colţ era diferită şi scria verde pe gri: Acolo-unde-începe-lumina. Exact aşa, cu liniuţe. M-am mirat pentru că nu o mai văzusem niciodată până-n acel moment însă mi-am continuat plimbarea până-n faţa vitrinei cu bijuterii. Nu ştiu de ce m-am oprit acolo. Era plutitoare. Şiragurile de mărgele se compuneau în aer printr-o rotire înceată iar cerceii levitau pe ritmurile unei melodii cu clinchete.

Pentru o secundă mi-am dat seama că mă aflam pe aceeaşi stradă din centru. Am recunoscut-o după vârful unei conducte de care mă împiedicam seara, când mergeam spre casă. Ciudat… cum de nu au înlocuit-o?

Privind în oglinda vitrinei, vedeam în spatele meu cum oamenii circulau cu viteză. Toţi purtau ochelari UV şi cămăşi cu senzori. Se salutau prin simpla apăsare a unui buton de la încheietura mâinii şi trimiteau diferite texte prin bluetooth. Cred că le aveau pregătite de acasă, aranjate pe categorii, pentru că  schimbul de informaţii se producea instant. Reacţiile lor sintetice m-au trezit din amorţeală şi-n ciuda aglomeraţiei, vedeam cum tăcerea era pasată de la un colţ la altul, ca o bilă lovită de tac.

- Hey, girl! îmi zise o bătrânică, destul de cochetă, îmbrăcată în gri metalizat. Can you tell, me, please, where is the closest shop for fake nails?

- Huh? I’m sorry… I’m just a tourist. You can ask that woman (i-am arătat o trecătoare la fel de argintie) she has plenty answers in her bag! Şi am plecat.

Oare când s-a înserat?

Etichete All I Need, bucăţele de imagini, In Rainbows, radiohead, strop de idee, viitor subiectiv