Poezia asta mă urmăreşte de când am citit-o. Este o anumită regăsire-universală, o stare atât de fin descrisă şi dusă la sublim, exact ca melodia pe care i-am ales-o ca însoţitor.
Tăcerea este magie şi orice cuvânt ce răsare din ea, rază ce mângâie şi devine complice:
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Şi-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziş, luminile iubirii.
de Zorica Laţcu, Poemele iubirii, 1949
Etichete Amiina, despre tăcere, Lori, muzică islandeză, Poemele Iubirii, tăcerea, Zorica Laţcu Teodosia
miercuri, 16 iulie 2008 la 2:21 pm
Unde “intră”poezia sunt doar tăceri … vorbeşte doar sufletul … poeţii “de destin”,cum îi numea un Poet,sunt adînc tăcuţi … adînc nefericiţi în fericirea lor
de-a scrie …
nu am să spun niciodată despre o poezie că este frumoasă,că m-a impresionat,ori altceva …
spun … un înger mi-a atins sufletul cu vorbele unui OM
miercuri, 16 iulie 2008 la 5:43 pm
Sublima poezie, si melodia este o creatoare de ambient extrem de placuta. Un cadou minunat pentru noi cei care trecem pe aici.
miercuri, 16 iulie 2008 la 5:47 pm
Off topic.
TI-am pus o intrebare la mine pe blog, sper ca-mi vei raspunde.
miercuri, 16 iulie 2008 la 6:22 pm
Salveaza-l pe Mihai! are 24 ani, e din Timisoara si trebuie sa stranga 40 000 de euro pt o operatie pe creier, in Germania pt a extirpa o tumora craniana. Intra pe mihaipopescu.com pt mai multe detalii si poate pt a face si o donatie care ii poate salva viata : mihaipopescu.com
joi, 17 iulie 2008 la 1:32 pm
Te port in mine
de Zorica Latcu
Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin,
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta rodul floarea de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.
joi, 24 iulie 2008 la 3:39 pm
Super tari poeziile. Super tari.
luni, 28 iulie 2008 la 12:37 pm
DRAGOSTEA MEA
de MAGDA ISANOS
Eu ştiu că tu nu meriţi dragostea
şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
şi totuşi câte-ntr-însa s-oglindesc…
Nu meriţi iarăşi clipele de-acum
şi gândurile bune câte ţi le-am dat,
dar parcă merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?
Iubirea însă e ca soarele,
care rămâne pururea curat
şi după ce – milos – i-a sărutat
leprosului, pe uliţă, picioarele…
luni, 28 iulie 2008 la 12:39 pm
Eu ştiu că tu nu-mi meriţi dragostea,
Şi totuşi, pe a mea ţi-o dăruiesc;
Dar parcă bolta merită vreo stea?
Şi totuşi, câte pe ea strălucesc !…
George Budoi, adaptare după Magda ISANOS, “Dragostea mea”, strofa 1
miercuri, 27 august 2008 la 4:50 pm
Cand tacerea devine o forma de comunicare cu cineva l-as tine pe acel cineva aproape de mine.