Pentru că numărul blogurilor aduse de barză creşte pe zi ce trece, oare câte astfel de proiecte vor rezista până la capăt?
Finalul poate să existe chiar până acolo unde materia se reinventează din propria cenuşă astfel că resuscitarea se face numai pe o singură specie.
Cum în orice poveste există început, cuprins, punct culminant, intrigă, deznodământ şi toate cele… acum regulile se evaporă în megabytes.
De fapt, tocmai aici este partea interesantă: dacă variabila tinde spre plus infinit, cine o să fie activ până la acea destinaţie să astâmpere setea?
Senzaţia că timpul petrecut online acaparează spaţiul real, conştient sau nu, este din ce în ce mai intensă. În cele din urmă, praful se aşterne numai la suprafaţa activităţilor şi poţi transforma oricând o casă părăsită într-un palat cu ferestrele larg deschise, strălucind a veselie.
Aşa ar trebui să-şi găsească împlinirea şi expresia: uite-l, vorbeşte singur!
Etichete blogosfera, blogurile din România, despre final, expresii folosite des, termen de garanţie, ţâşnitoare
marţi, 15 iulie 2008 la 1:21 am
pai nu ar fi plictisitor daca nu ar exista si eventualul sfarsit?
totusi problema e atunci cand toata lumea asteapta fericitul final.. caci povestea era asa de plictisitoare..
marţi, 15 iulie 2008 la 5:20 am
cred ca termenul de garantie depinde de om, care guverneaza in cazul de fata aceste trei “variabile”: ce vrei, ce poti si ce iti place
marţi, 15 iulie 2008 la 7:56 am
In povesti exista inceput, cuprins, intriga, deznodamant, etc. In viata reala exista transformare. E o vorba: “nimic nu se pierde, totul se transforma!”. Blog-ul a pornit ca idee de “jurnal personal” public
. A ajuns sursa de bani, pentru unii… nimic in comun cu jurnalul, doar SEO 100%. Cine stie ce va mai fi!
marţi, 15 iulie 2008 la 8:12 am
greu … foarte greu sa fi activ periodic pana la acel “+ infinit” …
dar sa speram ca totul va merge bine 
marţi, 15 iulie 2008 la 8:34 am
Hi ānayana-kāmyayā ! I’m 16 years old. I just start my blog yesterday, and I see you update daily yours. Hope I will do the same, but will be very difficult. First I think I need my blog as a therapie, not for joking. The blog is not the “real me” but something I need to “bring to the Ganges”, bring to the rivers of this world I didn’t know yet.
Good luck!
marţi, 15 iulie 2008 la 10:56 am
Ca-n viaţă, Ana, vor rezista cei ce vor avea ceva de spus şi disponibilitatea de-a spune celorlalţi.
Pentru unii contează feedback-ul (că sînt citiţi adică), pentru alţii nu. Există prea multe motive pentru care un om simte nevoia să se exprime, ca să le enumăr aici. Principalul este (cred) că acel potenţial există şi dacă există, mai devreme sau mai tîrziu se va “exprima” într-o formă cinetică ori termică. Ca-n fizică.
Cei ce au potenţial dar îl ţin pentru ei (care-şi “îngroapă talantul” adică) vor regreta asta, mai devreme sau mai tîrziu.
Părerea mea.
… Oare ce-ai citit aseară de te-ai întristat atîta de mult?…
marţi, 15 iulie 2008 la 12:15 pm
cred ca totul se rezuma la ce scop are blogul, daca e o chestie de fun sau o un blog profi. Un blog tine atata timp cat te ingrijesti de el, pe urma va muri pe masura ce lumea uita de tine
marţi, 15 iulie 2008 la 12:55 pm
da
marţi, 15 iulie 2008 la 1:35 pm
memmories,
Finalul e ca luminiţa de la capătul tunelului sau ca fata Morgana.
Eugen,
În cazul de faţă este greu de precizat pentru că proiectul nu are un deadline.
Radu,
Poate o să ne spună Google peste ani şi ani.
anamiramis,
Well, if you say that the blog doesn’t reflect the real you it won’t be difficult to continue.
Joker,
Sunt cazuri în care ai de spus multe dar nu este nevoie să le mai arăţi, de fapt, nevoia este aici orice: începe cu o stare de curiozitate şi continuă cu altele.
Cunosc oameni cu potenţial care nu se exprimă în mediul virtual, blogul nu exprimă neapărat ceea ce poate cu adevărat un om sau nu.
Şi da, am scris articolul după ce am văzut un film, o dramă.
Andrei,
Nu prea are cum să moară, adresa rămâne aceeaşi, vizitatorii se schimbă până când consumă conţinutul. Până nu mai găsesc acolo nimic nou.
Tricky,
În spaţiul virtual, ceva ar trebui să nu aibă termen de garanţie.
marţi, 15 iulie 2008 la 2:56 pm
“in cazul de faţă este greu de precizat pentru că proiectul nu are un deadline.” garantia, pe termen lung sau scurt, depinde de persoana a cui e blogul (deciziile pe care le ia, ce considera ca are prioritate, etc.); la infinit mai greu, pt. ca odata si-odata “toti ne ducem”, vorba lu’ Popovici
) din cand in cand, nu ai neaparat nevoie de popularitate si update zilnic pentru a supravietui
daca pers. respectiva considera insa ca un blog trebuie neaparat sa fie unul de succes, poate sa apara stresul (probabil) care sa ii dea de furca si sa micsoreze garantia duratei acestuia
cred ca daca ai blog e suficient daca te citesc prietenii si restul lumii (populatia Chinei
anonimatul (ca si blog) e mai relaxant, insa aici poate trebuie lasata mandria si bunatatea deoparte si atunci cand altii iti trimit emailuri in care te intreaba cand reactualizezi blogul, sa realizezi ca daca fac lucrul asta des sunt niste persoane iresponsabile si sa nu le faci jocul, pt. ca daca vrei sa impaci pe toata lumea, atunci intr-adevar nu mai ai timp pentru problemele tale
am spus de “ce vrei, ce poti si ce iti place” si pentru ca daca stai sa filozofezi, nici ceea ce face omul in afara lumii virtuale nu are garantie ca ar fi ceva util; dar asta-s obsesiile omului-timpul si utilitatea! multi petrec cate 8-10 ore la slujbe pe care nu si le doresc si care din punct de vedere financiar, pentru prosperitatea civilizatiei, intr-o lume in care SUA cheltuie 10.000 de dolari/secunda cu razboiul, sunt inutile; daca mie in loc sa stau la bar sa “belesc” ochii la toate fatarnicele imi place sa stau la PC, inseamna ca asta am ales si ca am o extra-ocupatie pe care am gasit-o mai ok decat celelalte “extra”-uri si care nu ma deranjeaza; as putea la fel de bine sa merg la vecina sa ii propun sa mai faca un copil :p sau mai stiu eu ce nazbatie, dar nici asta nu imi garanteaza viata vesnica; atata timp cat te poti dezlipi de langa calculator si nu ai gasit o ocupatie care sa te atraga mai mult, considerand ca esti o persoana dependent-selectiva, poti oferi garantii pe termen scurt-mediu; si daca le faci cu masura, poti castiga timp si pentru alte ocupatii, nu mai vorbim ca daca scrii un articol la saptamana, sau doar cand ai chef, lucrurile pe care le ai de spus se aduna; pretentios se poate traduce si spre calitate, nu doar cantitate; oricum, geniile le fac pe toate odata
(Jamerio style)
marţi, 15 iulie 2008 la 2:58 pm
multi —petrec– cate 8-10 ore la slujbe- nu stiu daca asta era cuvantul potrivit, petrecaretii de ei, he he
marţi, 15 iulie 2008 la 5:23 pm
“macat aia care petrec 10 ore la slujba stiu de ce-o fac fata de alti paraziti care bat netu’ in lung si-n lat ”
pai de ce o fac? sa bage la mat sa poata merge la o noua zi de lucru ?era eroului muncii socialiste s-a stins; fa si tu un calcul simplu: pentru a cumpara un fleac de apartament trebuie sa muncesti vreo 40 de ani sa ti-l permiti din salar, asta inseamna ca atat valoreaza pentru societate munca ta de-o viata-cat patru pereti
marţi, 15 iulie 2008 la 5:45 pm
cand aud replica ta ma gandesc la o anecdota din partorel teodoreanu:
capul tau in viata
n-a produs decat matreatza!!!!!!!!
frumos mod de a gandi!!!!! boem as spune… sa vedem cand o sa iti ajunga cutitul la os.
marţi, 15 iulie 2008 la 6:28 pm
blogul nu e decat un software sau un instrument de comunicare online care are un succes destul de mare si in continua crestere. vazut din alt unghi este o afacere. termenul de garantie e dat de efortul pe care o companie il face pentru a ramane pe piata . tehnologia avanseaza repede, piata e intr-o continua schimbare , liderii se confrunta cu adevarate provocari strategice . sa ramai pe piata nu e deloc usor .in acest timp noi suntem statici la minte si ne gandim la infinit ,la materie si la cenusa iar unii dintre noi apoape ca facem plecaciuni blogului…….
cred ca unii au deja formata in minte o lume virtuala ,mai au sa-si lege fire de la creier la calculator si sa faca schimb de fisiere
marţi, 15 iulie 2008 la 8:34 pm
pana se plictisesc sau gasesc ceva mai bun de facut… parerea mea e ca blogul e o moda si si uni vor sa fie “in pas cu moda”
marţi, 15 iulie 2008 la 10:04 pm
De ce trebuie întotdeauna să pună cineva paie pe foc numai de dragul disputelor? Oricum nu rezolvă nimic şi nici nu spune ceva nou cu asta.
miercuri, 16 iulie 2008 la 1:12 am
Marte în conjuncţie cu Saturn = certuri pe teme de principii (aşa am auzit). Adică nu ne dăm în cap dar nici foarte departe nu sîntem…
Somn uşor dragilor.
miercuri, 16 iulie 2008 la 6:56 pm
atunci cand critici inseamna ca pui paie pe foc? stiu ca sunt oameni care inca mai gandesc asa. dar nu e tarziu sa ne evaluam modul de gandire si sa facem o schimbare . ana si joker , ma fac ca nu am citit ce ati scris. o seara placuta
miercuri, 16 iulie 2008 la 9:09 pm
reinhard, dacă ai fi văzut mesajele pe care a trebuit să le şterg nu ai mai fi privit aşa problema, te asigur
joi, 17 iulie 2008 la 2:35 am
Reinhard (.. puritate.. dură?..), eu nu m-am referit la tine, ci la întreaga “inflamaţie” de aseară. Anyway, a acorda circumstanţe atenuante interlocutorului e un gest de gentleman care aduce satisfacţii ambelor părţi, as you can see.
duminică, 24 august 2008 la 10:20 pm
Nu o sa analizez definitia si sensul exact al blogului (daca o fi unul). Insa, azi am aflat ca cineva si-a sters blogul. Nu frecventam acel blog, dar nu inteleg gestul. Mi s-a spus ca respectiva persoana s-a suparat pe altii din blogroll ca acestia au lasat comentarii rautacioase la adresa ei (postate de altii), la ei pe blog. Motivul exact pentru care l-a sters nu se stie.
Dincolo de intrebarea legata de garantie, mi se pare ca desi blogurile au proprietari, decizia de a le sterge, fara a tine macar seama de cei care au comunicat pe blog, si care si-au pierdut (uneori mult timp) ca sa citeasca si sa posteze, tine si de bun simt. Nu e vorba de cateva persoane, la unii posteaza sute si mii de oameni. Bineinteles ca au dreptul sa faca ce vor, doar e blogul lor, insa mi se pare mai cinstit fata de cei cu care acestia au comunicat si nu numai, daca nu mai vor sa posteze, doar sa lase blogul in standby. Atata timp cat nu sunt fortati sa stearga blogul (politica webmasterilor). Multi isi sterg blogurile care contin de multe ori informatii/idei utile oricui, nu doar proprietarilor blogurilor si celor care au postat. Deoarece un blog contine informatie care ramane. Un blog bine construit/intetinut candva poate avea un relativ rol educativ, hai sa spunem in cel mai rau caz ca un exemplu negativ. Sa se uite lumea si sa spuna “asa nu”. Asta daca e sa fim maxim de pesimisti. Pentru asta proprietarii lor insa trebuie sa lase orgoliul la o parte, probabil, si unii gasesc asta prea greu probabil, mai ales daca se vad des atacati de careva, uitand parca de maxima machiavelica “numarul persoanelor inteligente este constant, desi populatia este in crestere” si ca probabilitatea sa fie mai mult criticati decat apreciati e destul de mare.
Uitati-va ca un exemplu pozitiv la Radu Dumbrava care desi nu a postat de cateva luni, nu si-a sters blogul. La fel fac si multi de afara.
Personal genul ala de atitudine pe care il iau unii “sterg blogul ca-i al meu si fac ce vreau cu el, nu priveste pe nimeni decat pe mine”, mi se pare lame.
luni, 25 august 2008 la 7:29 pm
Asta e o temă bună. Cei care şterg blogurile poate că nu se mai regăsesc în ele sau nu le mai văd rostul. Pot fi cauze legate de motivele pentru care le-au început.