Unde te afli cu adevărat la adăpost?
De unde începe drumul şi unde se termină?
Misterul este când lumină, când umbră.
Particule
Etichete Galati, Grădina Publică Galaţi, la adăpost, misterul, poze oraşul Galaţi
Unde te afli cu adevărat la adăpost?
De unde începe drumul şi unde se termină?
Misterul este când lumină, când umbră.
Particule
Etichete Galati, Grădina Publică Galaţi, la adăpost, misterul, poze oraşul Galaţi
joi, 10 iulie 2008 la 12:01 am
adapostul e in foisor ? numa sa nu faci 4 ore veghe, 4 ore post sau cum naiba e stilul ala cretin in armata, ca ajungi la cucu-bau
drumul se termina la mijoc, da’ problema poate fi spinoasa ?
lumini si umbre pline de mister, da’ acolo unde-i femeia e si pericol de prabusire ?un lucru-i clar: femeia misterioasa trebuie sa mai faca jogging!
joi, 10 iulie 2008 la 12:29 am
-In foisor nu esti la adapost de ochii curiosilor, poti doar dansa.
-Drumul incepe de la primul cuvant si nu se termina la mijloc. Sunt prea mici “piramidele” pentru a nu putea fi “strabatute”
-Terenul o fi accidentat, dar impotriva pericolului de prabusire semnalat, misterioasa isi cheama prietenul la telefon.
joi, 10 iulie 2008 la 1:13 am
@cristal: parca nu poti sa ii dai si de-o betie in foisor! naaaa…
cu piramidele nu-i bine ca daca le strabati o fi intalnirea de gratie…pumnul cenusiu fata-n fata cu cavalerul negru: http://www.youtube.com/watch?v=2eMkth8FWno
“slabuta” isi cheama precinu’ la telefon si ce-i zice ?”draga, io cred ca ma apuc de jogging ca s-o colorat banca sub mine de ciuda cata mi-s”
joi, 10 iulie 2008 la 2:04 am
O sa-tzi raspund la “miniinterviu” precum “Fata-Saracului-Cea-Isteatza” (:P) sa va umplu de optimism:
1. Te simtzi cu adevarat la adapost linga cei ce te iubesc cu adevarat. Ca o consecintza (ne-)fireasca, nu te vei simtzi la adapost linga cei pe care ii iubesti tu, decit daca eshti cu totul inconshtient. Nashpa, nu?
2. Pe oriunde am lua-o, de fapt pe-acolo e drumul. Pentru ca fiecare avem drumul nostru shi apucam sa-l intzelegem in intregul lui atunci cind il putem cuprinde intr-o perspectiva unica (adica ori dinainte – daca sintem vizionari, ori daca sintem moshi / babe shi-l privim in perspectiva, insa retrospectiv). Nu conteaza ce obstacole intilnim in drum, daca e drumul nostru cu-adevarat il vom urma negresit.
Wow, asta suna mai bine decit mi-am propus!…
3. Asha e, secretul unei vietzi pline de impliniri este sa te bucuri atit de lumimi cit shi de umbre, cind le-ntilnesti. O privire patrunzatoare se descurca in cea mai deasa umbra iar din contra, prezentza luminii nu-i o garantzie a revelarii adevarului.
Deci trebuie sa tzii aproape de cei ce te iubesc cu adevarat (tre’ sa treci peste tine uneori), sa-tzi urmezi neabatut drumul, indiferent de obstacole (lucruri / oameni) shi tot timpul tre’ sa cashti bine ochii (sa vezi dincolo de aparentze – ar fi indicat).
Seeya tomorrow!
joi, 10 iulie 2008 la 2:22 am
@Joker, punctele 1 si 3 sunt foarte bine punctate imo, dar punctul 2 desi suna bine, e foarte…ambiguu; daca am sti drumurile ar fi mult prea simplu; uneori daca vezi obstacolele alegi alt drum
avea Nicolae Iorga parca ceva vorba despre drumuri: unii oameni se opresc la rascruci de drumuri si suduie pe cine a inventat drumuri incalcite
joi, 10 iulie 2008 la 7:56 am
Drumurile se pot incalci si prin parul meu, iar “panza de sac a vorbelor se poate rupe pe la coate” si nimeni nu va recunoaste umbra femeii in alb.
AnaAyana- ochii i-ai vazut ?
joi, 10 iulie 2008 la 8:17 am
“Zdreanta cu ochii de faianta” iarta-ma @cristal, nu m-am putut abtine
joi, 10 iulie 2008 la 11:02 am
se spune apţine nu abţine. esti varzâ bărbosule.
joi, 10 iulie 2008 la 12:24 pm
@ zzzt- oare e cineva aPt, pentru o aBţiguire cu aBsint?
@ Eugen ştii că te iert, dar nu uit… nici macar o dungă de pe …faianţă.
joi, 10 iulie 2008 la 12:51 pm
@ Barbosu’ (cu simpatie, uneori am shi eu barba) :
Ar fi betton sa shtim dinainte pe ce drum s-o luam numai ca adesea intuitzia nu ne da afara din casa. Asha ca sintem pushi in situatzia de a lua adesea decizii ce ne pot afecta directzia intregii vietzi “pe genunchi”, fara timp de gindire / testare shi fara suficiente informatzii pentru a lua o decizie (logica) in cunoshtintza de cauza.
Aici ai vreo propunere?
joi, 10 iulie 2008 la 1:15 pm
Misterul este doamna de pe banca…
lumina este ..ma abtin
umbra este…ma aptin
joi, 10 iulie 2008 la 2:43 pm
@Joker: nu am zis ca stim pe ce drum apucam ci doar ca afirmatia este ambigua pentru ca afirmi “merg pe drumul pe care merg”, care are sens dar nu prea are valente cu semnificatii…filozofice (strict referitor la drum, bineinteles), si nu da raspunsuri, doar suna a ceva in genul “apa e uda”; aici iar probabil problema e ca intrebarea nu are cum sa capete un raspuns general valabil, fiind imposibil sa generalizam; pentru fiecare materia, spatiul, soarta, sa ii spunem cum vrem- desi totul se supune acelorasi reguli- este relativ altfel, pentru ca si individul face parte din acest tot universal si constient sau nu, il influenteaza
joi, 10 iulie 2008 la 3:07 pm
@ Elisa: you’re right, de fapt fata de pe banca este “misterul de descifrat”
Any suggestions?
@ Barbosu’ E.: you’re right, too, apa ESTE uda
shi ce-am “emis” eu poate fi calificat ca platitudine, deshi n-a fost asta intentzia mea, trust me. A fost mai degraba un demers catre impacarea cu situatzia de fapt, din motive de pastrare a unui (mult) necesar echilibru interior…
… Deshi imaginea aia cu omu’ care se asheaza in raspintie shi suduie ca-s drumurile incurcate este superba (I will use it, sometime)
@ Anaayana: te cam ascunzi…
joi, 10 iulie 2008 la 3:17 pm
barbosule, scrie mai incet ca napuc sa citesc tot.
cu zici ? “are sens dar nu prea are valente cu semnificatii filosofice” ? asta e tare. tare.
pentru tine materia, spatiul si soarta au alte valente cu semnificatii . hahaha. ma omori bah, ma omori !
joi, 10 iulie 2008 la 6:02 pm
am cetit asa: @zzzXXX zise: barbosule…etc (aicea deja nu am mai cetit)
te simti bine ca vorbesti singur ?da-i ‘nainte atuncea, pleoapa lu’ Dumnezo!
joi, 10 iulie 2008 la 6:57 pm
barbosuleee, ce mai faci, ce mai zici ? tot inapoiat gramatical si mental ? sau incerci sa faci pe interesantu cu mine ?
joi, 10 iulie 2008 la 7:07 pm
Daca n-avetzi voi corajul, ma voi incumeta sa-mi dau singur cu presupusu’, ori macar sa ma-ntreb in locul vostru, daca n-aveti voi coraj:
Fata de pe banca – sta acolo in continuarea razelor de soare de-apus ce vin dispre stinga shi ushor din spate, ca o prelungire a lor, ash putea spune chiar ca un ciucure
atashata la razele alea. Ma-ntreb cum o fi, sa fii facut dintr-un ciucure de raze?…
Fata-shi ascunde fatza shi nu doar atit, ii e tare frica de-a fi vazuta / recunoscuta / perceputa de cei din jur, daca, Doamne Fereshte, o baga cineva in seama?… Daca o vom recunoashte?… (Vedem deja, cu ochii mintzii, foshgaiala paparazzilor prin boschetzi, sa shtii ca e “cineva”, o “vip-a”, este?..) Ca un facut, atitudinea asta atrage shi mai mult privirea asupra ei, ca un magnet.
Oare chiar vorbeshte la telefon, i se potriveshte ei un accesoriu atit de prozaic oare, ori sta pur si simplu, ingindurata peste poate, cu fatza ascunsa in palme?… Oare cine a-ndraznit sa-i alunge serenitatea aia de raze, aia “buildt-in”?…
Destul lirism de-odata, mai spunetzi shi voi ceva, io ma duk akasa.
Seeya.
joi, 10 iulie 2008 la 7:32 pm
O fi acelasi lucru ?
-unde te afli cu adevarat la adapost?
-unde te simti cu adevarat la adapost?
si pentru ca mi-am pierdut timpul citind ce a scris Joker ,cred ca mai intai trebuie sa invatam sa citim ,cu atentie, dupa aceea sa incercam sa intelegem cat mai bine ceea ce citim ,si in cele din urma sa vedem ce raspunsuri am putea da .
joi, 10 iulie 2008 la 7:50 pm
AnaAyana
Am pornit de la culoare şi nu ne-am împotmolit.
Arta fotografică îl aduce pe om mai aproape de frumos, îi oferă posibilitatea să vadă frumosul, să-l descopere sub aspecte noi.Prin admirarea unei fotografii se declanşează o mulţime de stări afective, de sentimente, care îi fac pe oameni să vibreze în faţa misterului.
O fotografie poate declanşa frumosul într-o clipă, poate dezvolta sentimente primare sau amplifica emoţii complexe. O fotografie frumoasă, expresivă poate stimula sau relaxa, pe unii oameni, de vârstă, educaţie, inteligenţă, mediu social, complet diferite.
joi, 10 iulie 2008 la 8:13 pm
Si totusi , ” cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul ” ( Albert Einstei )
Dincolo de umbre mereu exista Lumina, fiece final poate deveni o renastere, un nou inceput… cam asa zic eu
O seara minunata iti doresc si mult succes in toate, draga prietena,
Sibilla
joi, 10 iulie 2008 la 8:23 pm
Joker,iti spun acum,ca nu stau tot pe net,am gradina si culeg de zor ..roadele.Deci,fata de pe banca,dupa pozitia in care sta,se framanta tare de ceva anume,numai de ea stiut.Eu doar presupun ca are mari probleme de viata,este la o rascruce,nu stie ce sa faca…sa-i spuna sotului???…sa nu-i spuna??
sau are o problema fiziologica si nici nu mai se poate ridica de pe banca,saracuta…
joi, 10 iulie 2008 la 8:31 pm
Eugen,
Adăpost poate fi locul în care te simţi cel mai bine, chiar dacă pentru unii este numai cerul.
Femeia misterioasă este o mămică, am alergat ceva prin parc după ea ca să-i fac poza. Era îmbrăcată în verde dar am vrut să pun accent pe alură şi nu pe culoare. Nu am vrut să o opresc ci să o surprind.
Cristal,
Ai fost pe aproape, foişorul mi-a părut mereu locul unde se întâlnesc cei care iubesc ploaia şi muzica. Hai să pun şi poezia.
Nu i-am văzut ochii dar am auzit-o cum vorbea la telefon, nu o să spun ce, ca să nu dezvălui misterul. Puţin mai încolo, cineva se juca cu băieţelul ei, cred că era o nepoată mai mare. Am vrut să o prind numai pe ea sau alături de copil dar nu mi-a ieşit decât prima variantă.
Joker,
Adăpostul este de fapt starea de linişte de care spuneai şi cum suntem atât de diferiţi, fiecăruia dintre noi i-o aduce altceva.
Drumul pentru mine este ca axa de la matematică, cuprins între minus infinit şi plus infinit. La mijloc se află omul şi dorinţa lui.
Elisa,
Misterul are o legătură nespusă cu lipsa privirii. În general cu o lipsă. Aşa-l văd eu.
Reinhard,
Într-adevăr, sunt două lucruri diferite dar întrebările nu aşteaptă răspunsuri cu precizie. De la fotografii a pornit totul şi e bine să vedem cum îşi imaginează fiecare povestea atunci când le priveşte.
Sfinx,
Misterul e ca şi drumul: nu are nici început, nici sfârşit. Doar în aparenţă totul pare cu limite.
joi, 10 iulie 2008 la 8:46 pm
@ Reinhard: … zi-mi si mie, tu unde te AFLI la adapost ?
Daca te-am… suparat? plictisit? whatever, sorry, n-a fost cu intentzie, nu mai fac 
@ Elisa: Deci e maritata fata, shtii tu sigur… Hai, pune-i shi-un nume, te rog eu. Un nume de floare, nu?
Imi plac panselutzele tale (am o slabiciune de cind eram mic…) iar de trandafirul tau ala rosu de tot (al doilea din 11 iunie) ei bine, deja m-am indragostit de el :*
@ AnaAyana: Welcome, daca eshti tu cu adevarat… zi-mi numa’ cine era fata ori makar de ce-i suparata shi gata, tak…
joi, 10 iulie 2008 la 8:58 pm
Joker,
Nu cred că era supărată, nici măcar nu o cunosc şi nici nu avea idee că-i fac poză.
joi, 10 iulie 2008 la 9:21 pm
Superbe poze!
joi, 10 iulie 2008 la 11:28 pm
Cred ca la adapost te afli numai daca stai ascuns, altfel pericolele sunt la tot pasul…
joi, 10 iulie 2008 la 11:34 pm
Hmm… adevărat. Şi până unde te poţi ascunde? La un moment dat trebuie să ieşi de acolo, altfel stai pe loc.
vineri, 11 iulie 2008 la 12:46 pm
Eugen, ti-a zis-o:
“Adăpost poate fi locul în care te simţi cel mai bine, chiar dacă pentru unii este numai cerul.”
nu dispera … there is hope …
vineri, 11 iulie 2008 la 2:09 pm
cea din urma va fi cea dintai (poza) ?
vineri, 11 iulie 2008 la 6:58 pm
Pericolul are dimensiuni diferite in functie de perceptia noastra. Cu cat esti mai puternic cu atat pericolul este mai mic , si invers. Ridica capul sus si infrunta-ti temerile si nu evita situatiile dificile . Vei ajunge sa te cunosti pe tine insuti si vei invinge pericolul. intr-o zi o sa fi la adapost , pentru ca adapostul asta esti tu insuti . Daca mamica te-a bibilit si te-a tinut in brate prea mult cand ai fost mic Joker acum ” te simti ” la adapost intre oamenii care te iubesc. Si e tot un fel de a te ascunde tipic oamenilor lasi.
vineri, 11 iulie 2008 la 9:00 pm
cum era vorba lu’ ala ? “patria mea este acolo unde ma simt bine”; in cazul unora deci, e la birt
duminică, 13 iulie 2008 la 3:58 pm
Peisaje frumoase. Multe locuri frumoase ce ne inconjoara, dar nu avem ochi sa le vedem.
duminică, 13 iulie 2008 la 11:35 pm
@ Reinhard: ma provoci shi nu-i fair. Credeam ca aici pluralismul ideilor e bine primit. Banuiesc ca tu “te afli” deja la adapost, in tine insutzi, in interiorul tau, ala puternic. Presupun ca tzi-e bine. Mai ales ca nu “te aratzi” public, asta te face curajos, presupun. Cu ideile, in schimb – mai andante: putzine shi fixe.
@ AnaAyana: intzeleg ca nu itzi moderezi comentariile, ca-i o tribuna libera. Eu nu intentzionez sa aprind o polemica asha ca daca vrei – dispar.
Your call.
luni, 14 iulie 2008 la 1:54 am
Fă te rog să dispară sh şi tz din postările tale, mai bine – e patetic în 2008 să nu fii capabil a scrie româneşte. Şi doare la ochi ca şi la suflet.
Ana, definiţia adăpostului e dată numai şi numai de natura pericolului ce ameninţă. Drumul începe cu primul pas şi se termină cu ultimul; şoseaua nu e totuna cu drumul, iar dacă vizionezi The thirteenth floor o să ai şi alte întrebări de pus lumii ăsteia. Misterul este în ceea ce nu se vede, dincolo de marginile fotografiei. Ultima este o excepţie, misterul fiind complet.
luni, 14 iulie 2008 la 5:43 pm
joker
scurt si la obiect, nu pe 7 ha . eu vorbesc din experienta. tu?
luni, 14 iulie 2008 la 6:30 pm
Reinhard,
Evident ca din experienta vorbesc, o experienta (se pare) destul de diferita de a ta.
Nu incerc sa-ti impun concluziile mele, nici tie si nici altora (doar le-am exprimat si-atit). Sper ca nici tu nu vrei sa mi le impui pe-ale tale.
Si n-am chef de cearta, mai ales ca “jucam in deplasare” amindoi. Jignim “gazda”, maestre…
duminică, 20 iulie 2008 la 1:47 am
reinhard: “Pericolul are dimensiuni diferite in functie de perceptia noastra” indiferent ca tu percepi sau nu pericolul, daca stai in fata trenului el te percepe la fel
“Cu cat esti mai puternic cu atat pericolul este mai mic , si invers” chiar si puterea in sine poate fi periculoasa; Hitler a ajuns sa fie un pericol pt. ceilalti, dar si altii i-ar fi luat “maul” dupa ce a ajuns cancelar al Germaniei si nu cand era un anonim fara putere
“intr-o zi o sa fi la adapost , pentru ca adapostul asta esti tu insuti” pentru unii cel mai mare pericol il reprezinta propria lor persoana
un om cu scaun la cap prefera sa evite pericolele, chiar daca s-ar parea ca e facut sa le faca fata; nimeni nu-i invincibil; sau cum zicea in ceva film “nu conteaza cat esti de bine pregatit, de mare si tare, daca esti in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, o incasezi”
duminică, 20 iulie 2008 la 1:41 pm
orizontul tau barbosu eugen este foarte ingust. nu vrei deloc sa gandesti. sau nu poti.
puterea de care vorbeam nu este cea a unei functii ci puterea interioara a unui om . ce legatura are trenul cu pericolul de care vorbeam?
cati ani ai? astept un raspuns sincer
duminică, 20 iulie 2008 la 1:46 pm
uita-te peste cativa ani la filmul ‘No Country for Old Men ‘ , poate o sa-i dai o nota mai mare.
si incearca sa nu o mai iei personal
duminică, 20 iulie 2008 la 2:26 pm
“orizontul tau barbosu eugen este foarte ingust. nu vrei deloc sa gandesti. sau nu poti”
“si incearca sa nu o mai iei personal”
frazele astea doua luate separat nu spun mai nimic, dar daca facem legatura intre ele spun multe despre ganditorul care le-a mieunat
“uita-te peste cativa ani la filmul ‘No Country for Old Men ‘ , poate o sa-i dai o nota mai mare.” inca unu’ care se agata cu disperare de ceva care i se pare lui ca a inteles, pentru a-si ridica singur mingea la fileu
“puterea de care vorbeam nu este cea a unei functii ci puterea interioara a unui om” ideea de baza la tine e cat esti tu de trecut prin ciur si prin darmol si cat de tare e experienta ta si cum pericolul se face mic atuncea cand da nas in nas cu puterea ta interioara; it’s just bullshit
luni, 21 iulie 2008 la 10:22 pm
ideea aia de baza e numai in mintea ta eugen.
comentariile tale de pana acum sunt sau critice sau ironii .unde te afli cu advarat la adapost? nu ai gasit raspunsul pana acum?
marţi, 22 iulie 2008 la 12:42 am
nu ar trebui sa te mai doara ironiile si criticile, daca simti ca esti foarte vulnerabil la ele; chiar si putina autoironie cica face bine la sanatate; incearc-o macar o data
marţi, 22 iulie 2008 la 12:48 am
God, iar polemici după focul de paie?
marţi, 22 iulie 2008 la 2:10 am
gata, am terminat
il las sus la adapost pe scara evolutiva pe care se hatzana ca vad ca daca ii mai dau reply el care nu se scoboara la orizonturile mele cele limitate se tot scoboara si nu-i frumos din partea mea sa il fac sa se contrazica
marţi, 22 iulie 2008 la 7:16 pm
Dificultatile iti intaresc mintea asa cum munca fizica iti intareste corpul. (Seneca)
Valoarea omului se masoara dupa greutatile prin care a trecut. (Voltaire)
Toate greutatile provin din faptul ca-ti lipseste curajul.(Descartes)