Greşeşti mai repede după ce te vezi cu sacii în car. Nici mai aproape (în parc, pe o alee) şi nici mai departe (drumul de la moară spre casă). De fapt, ca să obţii ceva trebuie să aştepţi, să rabzi, să fii cu ochii în patru şi să nu faci mutări inutile.
E ca şi cum ai dezamorsa o bombă cu ceas, orice milimetru de nechibzuinţă devine mai puţin ieftin faţă de momentele în care-ţi permiteai să pierzi timpul. Dacă nu eşti atent în continuare, poţi pierde tot ce ai acumulat cu greu (sau nu) în alte dăţi.
Multe dintre lucrurile pe care le considerăm greşeli (postum) puteau fi acte de succes. La fel de bine, în funcţie de modul în care evoluează anumite situaţii, putem spune că succesele trebuiau să fie eşecuri ca să fie echilibru între ele azi.
Unele lecţii trebuie învăţate încă din start şi sunt imperdonabile iar la alte capitole încă mai avem restanţe. Pentru ca toate să se întâmple nu este nevoie să ai o anumită vârstă deşi copiii sunt iertaţi cel mai repede.
Se pare că greşelile arată frumos la început. Până când avem voie să le repetăm, ce trebuie să se-ntâmple ca să te trezeşti de pe un drum incorect sau inconştient?
Ca să răspund la întrebarea din titlu aş putea spune simplu: până când se consumă dar cum stocurile de Voie se reglează noaptea, într-un moment în care nu vezi, semnul întrebării devine semnul prudenţei.
Oare o pereche de ochelari cu infraroşu, puşi pe Atenţie, ar ajuta la ceva?
Etichete intrebari, greşelile, prevederea, risipa, economie, de ce greşim, la ce folosesc greşelile, partea plină a paharului, nu ai voie
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 2:44 am
Pina la limitele convetionale decise de limitati.
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 3:04 am
*conventionale
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 8:36 am
Daca vrei sa mergi pe un drum batatorit, sunt greseli., abateri de la o regula stabilita.
Daca vrei sa deschizi unul, greselile sunt inevitabile. Prin experienta pe care ele ti-o dau deschizi acel drum.
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 12:11 pm
“Până când avem voie să le repetăm, ce trebuie să se-ntâmple ca să te trezeşti de pe un drum incorect sau inconştient?”
Nu e vorba de voie. Fiecare greseala duce in brate o lectie. Ideal ar fi sa inveti din greselile celor din jur sau macar sa inveti lectia si sa treci la urmatoarea greseala dar din pacate multi repeta greseala fara sa invete lectia. Atat timp cat lectia nu este invata, greseala va reaparea. Recidivezi nu pentru ca esti om rau ci pentru ca esti neatent, nu vezi lectia, nu inveti.
De aceea scuzele sunt relativ inutile. De geaba ii spui unei persoane “imi pare rau” pentru o greseala din care nu ai invatat nimic.
Cum spune Maestru:
I’d much rather hear you say, “I’ve come awake,” than hear you say, “I’m sorry.” I’d much rather hear you say to me, “I’ve come awake since we last met; what I did to you won’t happen again,” than to hear you say, “I’m so sorry for what I did to you.”
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 1:19 pm
numai cine iubeste nu greseste, nu se zice doar ‘Iubeste si fa ce vrei’? tocmai pt ca ‘ceea ce vrea’ cel care iubeste nu poate fi gresit!
ba chiar si atunci, cand cel ce iubeste comite in mod obiectiv (dupa o analiza rationala – ca ratiune e destula in blogosfera, chiar si pe acest site; dar iubire? nu stiu…) vreo greseala, Dumnezeu o poate intoarce in ceva folositor, tocmai pt iubirea celui ce a gresit.
si zece vieti sa ai, lungi ca amarata viata de aici (care e unica, sa nu fiu interpretat ca as crede in reincarnare sau alte prostii!), tot nu vei invata niciodata ‘din greseli’ – nici cele proprii, nici ale tale – pe cat poti invata din iubire.
un gand bun tututor celor care poposesc aici, de la cineva care se simte cel mai fericit om din lume! insa fericirea nu exclude suferinta (doar pt atatia oameni ai zilelor noastre, lipsiti de Dumnezeu). asadar, chiar fericit, asta nu inseamna ca, in zborul meu deasupra acestei mari agitate nu obosesc si eu uneori…
…si intre cele ce le fac atunci, ma mai si asez uneori, cand si cand doar, pe acest blog… ca un pescarus istovit de mii de km de intinderi albastre, care se odineste pe cate-o corabie… multumesc de gazduire proprietarei
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 3:30 pm
papagigli,
Sau până acolo unde ştii că te ţine. Numai să nu fie ca elasticul
Lia,
Oricum am alege, drumul este înainte aşa că e nevoie de curaj şi hotărâre.
Petru,
Aşa este, poate că unele lecţii se învaţă mai repede prin repetiţia greşelilor din moment ce se întâmplă…
MunteanUK,
Iubirea se învaţă pentru a ajunge la stadiul în care nu greşim având-o pe ea alături. Tu de ce spui că eşti istovit de atâtea întinderi albastre? Ce te împiedică să te opreşti?
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 4:07 pm
In general, putini isi stabilesc propriile limite. In schimb toti le hotarim pe a le altora
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 4:12 pm
scumpa anaAyana,
evident ca mai am si eu o gramada de invatat, de urcat, de cazut si de urcat iarasi, pana sa traiesc cu Iubirea, incat nici sa nu mai pot gresi. dar deja exista multa fericire si numai fiind pe ‘calea cea buna’!
apoi, istoveala face parte din fericire… it’s all part of the game, of the ‘action movie’ I am in. bietii nefericiti din jurul meu isi inchipuie ca fericirea are cumva de-a face cu odihna, cu relaxarea, cu statul cu burta la soare, cu distractia, cu amuzamentul, cu simtitul bine, cu partying-ul si enjoyment-ul de orice fel, cu ‘reincarcarea bateriilor’, cu desfatari de orice chip, insa nu-i deloc asa… cati oameni nu se sinucid de ‘prea mult bine’ pt ca au asociat binele, scopul final al vietii lor cu acesti idoli enumerati mai sus? si cati din cei ce nu au nimic (dpvd al ‘intelepciunii’ veacului), adica sunt urati, saraci, umiliti, plini de boli si neputinte, dar se fapt, sunt ‘fericiti’!
fericirea (inclusiv cea vesnica) presupune activitate, iar cum suntem aici si acum – in trupul asta, in lumea asta, cu pacatele noastre – e firesc sa vina, din cand in cand, si istoveala. dar nu e o ‘eclipsa de fericire’, nici ceva de ‘neindurat’. eventual este asa tot numai pt contemporanii nostri care vor totul de-a gata, iar acel ‘tot’ la care viseaza ei nu este nimic in fond, doar desertaciune.
asadar, oboseala e doar un ragaz, uneori petrecut pe blogul tau – o experienta interesanta, caci ma mai ating putintel de o lume de oameni inteligenti, cautatori de iubire si ei, dar cu care, sincer (si a nu se lua asta ca vreo desconsiderare!!!) nu vreau sa am de-a face… nu pt ca ‘am ceva contra lor’, ci doar pt ca asa simt, cumva cum ne zice si Domnul: ‘caile voastre nu sunt precum caile Mele’… eu am zborul meu, e un popas frumos aici pe ‘corabioara ta’, dar cam atat.
ma intrebi ce ma impiedica sa ma opresc?! in primul rand, vointa mea libera, caci dc ma simt fericit, automat inseamna ca-s si liber. apoi, chiar El, caci am ales (liber!!!) sa fiu in voia Lui, asa ca, dc vrea El mai zbor, dc vrea El ma opresc, dc vrea El mor – El stie ce si cum, dar stiu ca, din toate cate le are El in plan pt mine, fericirea nu va lipsi. da, la un mom dat, poate ca suferinta de orice fel este ceea ce considera El ca imi trebuie, dar asta nu inseamna ca, pe termen lung sau pe ‘termen vesnic’ El nu ar dori fericirea mea!
apoi, dupa ce mai toata viata mea am stat ‘oprit’ (de propriile ganduri), acum mi se pare ca ‘firescul’ omului este calatoria asta, neopreala, asadar imi place. cum sa nu-ti placa ceea ce ajungi sa-ti dai seama ca este in firea noastra sa fim, adica a fi cu El?
din anumite pct de vedere, poate ca si acum sunt intr-un fel de ‘oprire’ (nu vreau sa dau detalii, poate te prinzi tu cu intuitia feminina
, insa nu poate fi decat temporara… pt a sti cu cate aripi voi zbura de acum inainte si dc viteza batailor inimii se ca schimba ori ba, dc se va sincroniza ori ba cu a altcuiva – insa mi-e clar ca zborul trebuie sa continue!
drum bun si tie, pe oriunde ai zbura, cu speranta ca zbori inspre acelasi Dincolo ca si mine, unde ne-om recunoaste cumva. multumesc ca imi gazduiesti gandurile pe blog!
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 4:43 pm
Eu îmi pun întrebarea ce-i aia greşeală până la urmă? Uneori fapte bune au efecte negative, alteori răul care ţi-a fost făcut te întăreşte. Care e criteriul după care un lucru e “greşit”?
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 5:44 pm
Cu cat miza e mai mare cu atat probabilitatea de a gresi e mai mica. Daca miza e mare atunci si atentia e sporita iar nivelul de implicare este mai mare. In ecuatie mai intra o variabila : ‘ a sti’ sau ‘a cunoaste’.O experienta anterioara scade si mai mult posibilitatea de a gresi .
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 5:48 pm
nu exista greseli. ci doar un altfel de rezultat decat cel anticipat.
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 5:55 pm
Nastratine
Gresit e, de exemplu, felul in care l-am scris pe “ale” in commentul precedent. Daca la primul, greseala a fost involuntara, la asta am vrut sa-l atrag pe Barbos la o noua corectura, dar din pacate lipseste la apel sau n-a sezizat-o
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 6:22 pm
papagigli,
Păi nu vezi că e mai uşor să vedem paiul din ochiul celuilalt mai repede?
Munteanu,
Eşti binevenit aici oricând, chiar dacă nu vom pica mereu de acord sau nu vei găsi tu mai multe în comun cu ceea ce se scrie pe aici.
Nastratin & Impresiiblonde,
De multe ori le numim greşeli pentru că nu au ca rezultat aşteptările dar altele se întâmplă în aşa fel încât le dregem pe parcurs.
Reinhard,
Experienţa ajută numai dacă este similară dar nu întotdeauna. Unele greşeli sunt de fapt acte ce tind spre normalitate sau lecţii pe care nu vrem să le acceptăm.
Spunea cineva că atunci când organismul este bolnav fizic ai de-a face cu un dezechilibru, el îţi spune că greşeşti cu ceva prin stilul de viaţă ales.
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 7:24 pm
1. de gasit mai multe in comun? nu cred ca tine de mine, ci de altii sa gaseasca mai multe in comun cu Cel Care este si cu cele ce conteaza cu adevarat – atunci sigur vom aveam ‘totul’ in comun. diferentele dintre noi, chiar uriase de ar fi dupa intelepciunea lumii de ar fi, tot vor fi nimic dpvd duhovnicesc!
2. de revenit? ‘I never say never’ – that’s something I learned from J.R. Ewing (Larry Hagman), then, years later, Someone infinitely wiser than a soap opera character confirmed this to me. one should never say never towards anything that belongs to this world, whilst we should be aware that there are quite a few NEVERs in matters of true faith.
multam’ de oferta de gazduire aici si poti si tu sa iei mailul meu de acu cateva sapt drept o invitatie mereu valabila pt a-mi scrie… anything, anytime you feel like… in a private correspondence. bye bye for now!
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 10:01 pm
iubirea?
am vazut atatea povesti de dragoste esuate sau lipsite de speranta incat a persista in ele si a crede ca dragostea rezolva tot e nebunie curata… si totusi, mergem inainte.
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 10:37 pm
@MunteanUK: “I never say never” daca tie una iti spune never, tu spui never say never, ca JR? in opinia mea in cazul asta nu mai e vorba de ambitie sau misticism ci mai degraba de caracter, dar in sensul rau al cuvantului; desi stiu multi care fac la fel ca tiganii, insista si daca li se spune verde in fata sa inceteze ei tot continua, si mai si obtin pana la urma ce vor; asta e insa culmea prostiei umane sau ironia sortii ca lumea confunda intotdeauna ambitia cu caracterul
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 10:38 pm
scrii frumos anuto!
sâmbătă, 5 iulie 2008 la 10:52 pm
uneori avem impresia ca gresim si doar pt. ca respiram
@papagigli: gresit!
duminică, 6 iulie 2008 la 3:48 pm
Ai voie pana cand constiinta ta nu urla.
Si imi mai place maxima de mai jos:
“Oamenii destepti invata din propriile greseli, geniile din greselile altora, iar prostii niciodata”
duminică, 6 iulie 2008 la 5:34 pm
@Barbosu Eugen
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/16/vrem-noi-cu-adevarat-sa-ne-mantuim/
miercuri, 9 iulie 2008 la 5:11 pm
O zicala f veche spune asa : a gresi e omeneste. oricat ai fi de geniu, de prost ori destept, tot gresesti. Oricat ar fi unii dintre noi genii, niciodata nu vor ajunge sa cunoasca tot , asa ca si ei la randul lor vor gresi. Prin urmare avem voie sa gresim atat timp cat suntem oameni.
luni, 4 august 2008 la 10:31 pm
…cel fara de greseala,sa arunce prima piatra!…
luni, 4 august 2008 la 10:59 pm
n-avem piatra, ca ne-o furat-o dadatroll
marţi, 5 august 2008 la 5:53 am
…atunci:cel fara de pietre,sa arunce prima greseala!…