Există câteva categorii de oameni pe care aş vrea să le înţeleg mai bine. Sunt cei care:
- se plictisesc atunci când stau prea mult singuri, nu admit să petreacă timpul în acelaşi loc sau cu aceeaşi persoană. Par a fugi de sine şi totodată caută liniştea în alţi oameni. Schimbă subiectele atunci când pui punctul pe i. Vor să se distreze ca să uite de lucrurile serioase.
- sunt în permanenţă nemulţumiţi, nimeni şi nimic nu le place, îi critică pe alţii şi de fapt duc un permanent război interior
- par că au multe de zis dar tac şi nu au reacţii, de niciun fel. Nu răspund la nicio provocare, nu vor să contrazică şi nici nu spun vreodată ce păreri au cu adevărat
- par mereu veseli şi puşi pe glume ascunzînd foarte bine orice moment de tristeţe, ca şi cum ar fi unul de slăbiciune
Probabil că totul porneşte de la relaţia pe care o ai tu cu tine. Este una specială şi cu sens unic dar cu posibilităţi de alegere a stărilor de spirit. Chiar aşa! Dacă eşti trist este pentru că permiţi să se întâmple şi nu schimbi nimic, pentru a te simţi altfel. Ai la dispoziţie infinitul pentru a experimenta dispoziţii şi tu alegi una singură până la epuizare.
Totuşi… Cum te simţi când eşti între patru pereţi, fără muzică sau alte stimulente auditive, singur(ă)?
În momentul în care nu te plictiseşti cu tine sunt şanse să nu plictiseşti nici pe alţii. Dacă eşti nervos(oasă) şi nu ştii de ce, s-ar putea să transmiţi acea energie negativă şi altora.
Personal, nu cunosc starea de plictis. Nu ştiu dacă este o binecuvântare sau un defect dar aş putea privi un film care mi-a plăcut – de mai multe ori, aş putea asculta o piesă muzicală – de o sută de ori, aş putea merge într-un loc preferat până când ar dispărea de acolo.
Citeam aici despre această stare de optimism descrisă atât de bine, cum eu nu reuşesc să pun în cuvinte.
Evident, este nevoie de alternanţă şi când ceva nu-mi mai place acum este pentru că-i dau timp să-mi placă şi altă dată. Uneori cuvântul cheie este pauză, chiar şi de la cele din lista de favorite.
Etichete acceptarea de sine, certuri, conştiinţa, despre plictiseală, despre singurătate, normalitate, optimismul, relaxare, stare de spirit, tensiune

joi, 19 iunie 2008 la 6:13 am
Am cautat de mi-a venit acru. Am gasit oglinda de la baie, oglinda de pe hol, oglinda de pantofi dar oglinda secundei n-am gasit-o.
joi, 19 iunie 2008 la 6:26 am
iar vorbesc fara sa beau cafea intai.
ce ai enumerat tu acolo cu bulinute cred ca e acoperitor. adica oricine se regaseste in categoriile acelea. calugar zen sa fii sa nu te incardezi.
ai zile bune si zile proaste. zile cand esti vesel si zile in care n-ai chef. zile cand esti pus pe shotii si zile cand orice gluma e prea nush cum.
oricum, cred ca intr-adevar totul tine de relatia pe care o ai cu tine. insa, ca orice relatie, unul dintre parteneri poate fi la ciclu si deci foarte acru. de unde momentele de irascibilitate si nervozitate. se poate ca unul dintre parteneri sa iasa la bere cu baieti si atunci nush exact ce tre sa se intample pentru ca nu am baut destula cafea si simt ca “ma” aberez deja
sa stau intre 4 pereti fara sa ma plictisesc? am voie cu laptopu? carti? ziare? nimic?
mda…nu cred ca m-as plictisi…as avea un atac de panica mai degraba. in mai putin de o ora. pot sa stau in parc?
joi, 19 iunie 2008 la 7:53 am
Ma cam incadrez in cele 4 categorii, asta in functie de stare, nu pot fi constanta…
joi, 19 iunie 2008 la 8:38 am
@Dan, sunt de acord cu tine, categoriile sunt foarte generale asa incat acopera cam tot…depinde de starea pe care o ai, dar depinde si prin ce treci. Eu de ex sunt destul de schimbator ca si stare, dar pot fi funny si cand sunt sad fara nici efort.
@AnaAyana nu cred ca e chiar exacta faza cu plictisul cand esti singur. Eu sunt singur la parinti deci norma ca este cand nu am stare singur, trebuie sa fac ceva , cu alticineva
joi, 19 iunie 2008 la 12:24 pm
anaAyana,
Doamne!!!Cum sa te plictisesti cand esti tu cu tine,singur adica??!!Ai atatea la care sa te gandesti,mai ales daca esti ocupat cu tetul la lucru.Ia sa facem un test intreband lumea ce face in acest moment…crezi ca zice cineva ca se gandeste?Desi poate,unii asta si fac,dar gandirea ,se pare ca nu face parte din makeing ,pentru majoritatea dintre noi,insa eu cred ca face.
@dan,lol…in gradina e ok.
joi, 19 iunie 2008 la 3:13 pm
reactia de “plictiseala” e urmarea a ceva ce nu se face corect de catre om, “plictiseala” e o simtire vie ,acuta a unei “lipse” ,ceva lipseste din peisaj ,dar ce? omul nu duce lipsa dupa ceva ce nu “cunoaste” ,nu? paradoxul e ca omul a uitat pe Cineva care umplea acel “gol” ,omul simte “golul” dar ca sa-si aminteasca si de Acel CINEVA trebuie sa depuna niste eforturi constiente ,focalizate si nicidecum usoare (la inceput) spre a-L cunoaste pe…..DUMNEZEU.
joi, 19 iunie 2008 la 5:00 pm
Eu cred că stările descrire la punctele respective, sau cel puţin unele din ele sunt temporare în comportamentul unui om, chiar a unui care are probleme predominante dintre cele pe care le-ai amintit. Mă regăsesc însă în starea aceea de plictis atunci când învăţ, depun o anumită muncă, obosesc într-un anumit punct fix, simt dorinţa să scap de acolo, nu să renunţ la muncă ci să schimb locul
… oi avea şi eu probleme
joi, 19 iunie 2008 la 5:03 pm
Turnavitu,
Aşa cum tu ai oglindă de pantofi, am eu oglindă pentru secunde
Dan,
Mda, nici eu nu sunt călugăr Zen când vine vorba de biluţele alea enumerate acolo. Am vrut să descriu tipologii mai diferite dar nu mi-a ieşit.
Diana,
Este firesc să ne mai încadrăm în ele pentru că nu putem avea dispoziţii lineare, nu?
Andrei,
Să zicem că ai la dispoziţie o oră în care poţi sta singur sau poţi ieşi. Ce alegi?
Elisa,
Gândurile nu ne lasă singuri, asta este prima nelinişte!
nepotu,
Lipsa de care spui se vrea mereu a fi umplută şi pe măsură ce alergarea e mai mare, golul creşte dacă direcţia aleasă este greşită.
Un fir de iarbă,
Cred că se numeşte mai simplu: oboseală. Mai ales când avem activităţi care ne plac mai mult decât cele pe care le facem.
joi, 19 iunie 2008 la 5:46 pm
cateodata ma regasesc prin cate una din cele enumerate de tine…in ultimul timp …as vrea sa fug sa fiu numai cu mine insami…deci in general ma inteleg bine si sigur gasesc ceva de facut…fie si numai de a-im cerceta gandurile.
joi, 19 iunie 2008 la 6:16 pm
Astea sint noile stigmate: “esti plictisitor”, “esti slab uneori”, “esti plin de conflicte”, “refuzi sa-ti traiesti conflictele”. Poate ca asta este normalul, iar restul sint doar puncte de vedere exaltate. Nu cred ca raspunsul este nu stiu ce calitate interioara. Este doar o capcana intinsa de unele prejudecati privind ce ar trebui sa fim. Raspunsul este sugerat, in text. Nu schimbi. Cauti ceva potrivit.
Sa pui punctul pe “i” e o sarcina delicata, mai ales ca e acolo deja.
joi, 19 iunie 2008 la 6:19 pm
Pentru că suntem atât de ocupaţi cu altele uităm să facem din când în când un upgrade al situaţiilor, al gândurilor, al faptelor etc.
vineri, 20 iunie 2008 la 10:41 am
cum sa te plictisesti cand esti singur??cum sa fii nemultumit in permanenta…asa cv nu se poate siontot ce tb sa faci e sa “gusti” un pic din viatza:)
vineri, 20 iunie 2008 la 12:19 pm
“Probabil că totul porneşte de la relaţia pe care o ai tu cu tine” ai perfecta dreptate aici, am observat si eu de exemplu ca persoanele care se plictisesc de amici si de cei cunoscuti, gasind tot timpul interesanti doar necunoscutii, de fapt sunt cam plictisitoare ele, de felul lor si singurul mod in care viata le mai atrage atentia sa spun asa, e prin impresii – un nou om, impresia unei situatii, vieti, entitati diferite
vineri, 20 iunie 2008 la 3:10 pm
Telefoane Nokia,
Cunosc eu câteva cazuri, nu ştiu dacă mai sunt şi alţii.
Eugen,
Generalizezi!
sâmbătă, 21 iunie 2008 la 8:34 am
se plictisesc atunci când stau prea mult singuri, nu admit să petreacă timpul în acelaşi loc sau cu aceeaşi persoană. Par a fugi de sine şi totodată caută liniştea în alţi oameni.
ma incadrez
pai cred ca ti ar trebui psihologie ca sa ii intelegeti mai bine
duminică, 22 iunie 2008 la 10:12 am
la prima neintelgere ma incadrez, dar nu in totalitate. Pana la urma oricine se plictiseste daca sta singur. Te plictisesti de monotonie.
luni, 23 iunie 2008 la 4:34 pm
“Plictiseala” este un cuvant inventat de catre oamenii care nu vor sa isi recunoasca lipsa de ambitie. Si atunci, prefera sa dea vina pe forte conspirative din Univers.
luni, 23 iunie 2008 la 10:13 pm
ai descris comportamente pe care nu le intelegi la oameni fiindca nu ai trecut prin experiente asemanatoare cu ale lor. parerea mea e ca nici nu o sa ai ocazia. sa intelegi. poate doar sa afli