De ce se ceartă oamenii?
Ce întrebare puerilă! Nici nu ştiu ce motiv să invoc prima dată: pentru că nu au răbdare să se înţeleagă, să se asculte, să se accepte? Pentru că deşi suntem diferiţi nu ne dăm seama că putem fi în continuare aşa, fără a încerca să influenţăm păreri?
Aşa cum spunea Dan Puric, putem transfigura oamenii, nu-i putem schimba. De la starea de spirit plecăm şi tot la ea ajungem atunci când este vorba de relaţii iar pentru că trăim stări diferite, încercăm să vorbim despre ele. Uneori avem ceva de demonstrat, alteori totul trebuie demonstrat.
Dacă cineva care trăieşte cu ideea că nimic nu este întâmplător pe lumea asta va discuta cu un altul care crede că lumea este o mare coincidenţă, e firesc să aibă discuţii în contradictoriu, interminabile, fiecare aducînd argumente crezului său. Şi ele pun gaz pe foc, cearta se întinde şi cercul e închis în polemici.
În momentul în care cineva îţi spune că el crede alb şi tu crezi negru, principiile pe care le credeai stabile încep să se clatine sau le ascunzi în spatele unor semne de întrebare şi te faci că plouă. De ce să nu ne certăm? Păi ar deveni totul monoton, liniar, lipsit de dinamism. Oare? Oricum situaţiile de acest gen sunt atât de rare încât nu avem de unde să ştim cum ar fi totul pe termen lung.
Cele mai mari certuri pe care le au oamenii sunt legate de câteva subiecte esenţiale: religia, fidelitatea în relaţii, politica şi probabil fotbalul. Toate au ca numitor comun o calitate: adevărul. Lipsa şi căutarea lui stârnesc furtuni pentru că există atâtea adevăruri câţi oameni pe pământ.
Da, suntem atât de orgolioşi încât adevărul altuia să ni se pară mură-n gură şi căutăm propriile explicaţii la diverse probleme apoi ne raportăm la ele în confruntările cu ceilalţi. Ar fi absurd să ne raportăm prima oară la experienţa altora aşa că e mai simplu să refuzăm ceea ce primim de-a gata şi să bravăm cu noile descoperiri.
Totuşi, de ce ne certăm? Unora chiar le place. Am nişte vecini care au discuţii lungi şi aprinse cât o zi de post la care asistă ceilalţi locatari în surdină… prin pereţii blocului. Spunea un mare filozof că polemicile ne fac mai activi în ceea ce priveşte operaţiile gândirii. Dacă numai aşa ne putem implica să mişcăm un bolovan din drum, este grav.
Întrebarea rămâne deschisă, oricum există şanse mari ca cei care citesc să nu fie de acord cu ce am scris mai sus! Deci dăm undă verde discuţiilor aprinse!
În final aş vrea să mai întreb, aşa cum făcea Colombo: dar cei care nu se ceartă, ce urmăresc? Au scăpat, sau doar amână momentul?
Filed under: Relaţii şi comunicare, Viaţa întreabă | Tagged: certurile, comportament, concepţii, discuţii aprinse, diverse relaţii, fotbal, gândire, mândrie, mentalităţi, nervi, orgoliu, politică, relaţii ciudate, religie, stare de spirit, tensiune, tipuri de relaţii
“De ce se ceartă oamenii?”
De răi…
Dacă ar urmări cele mai bune lucruri şi-ar găsi alte preocupări mult mai înalte.
Se obişnuieşte să se spună: “Sunt om, deci greşesc…”, dar calitatea de a fi om ar trebui să implice lucruri mult mai înalte.
Sunt om! Deci, gândesc, îmi pun cele mai înalte ţinte, lupt pentru ele… ştiu că nu sunt animal şi nici nu mă trag din ele, ci sunt creat de Cel Atotputernic cu un scop.
Şi nicidecum, nu am fost creat să mă cert…
raspuns: cei care nu se cearta asista amuzati la certurile altora, cum bine spuneai.:)))) probabil au fost mai intelepti si au stiut cum sa stinga din fasa scanteia.
dece se cearta oamenii? dintr-o mie de motive. dar consider ca cel mai imbecil dar totodata si cel mai primejdios motiv este orgoliul. toti avem doza de orgoliu dar unii dintre noi o au dubla.
tu ai insirat cateva motive: religia - a fost si va ramane continuu motiv de discordie. dar si in spatele ei se ascunde tot orgoliul mai marilor bisericii, setea de putere si dorinta de a controla cat mai multa prostime. apoi ai zis fidelitatea in relatii: si aici tot orgoliul isi scoate cornitele: “daca tu m-ai inselat, eu de ce n-as face-o”? etc etc in relatii certurile legate de fidelitate pornesc si datorita lipsei de incredere. si unde incredere nu e …nimic nu e. Urmeaza politica, din punctul meu de vedere merge mana in mana cu fotbalul: in ambele parti fairplayul si decenta sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire.:)))))))
unii dintre noi nu se ceartă, ci poartă discuţii în contradictoriu. una este să reproşezi şi să jigneşti şi cu totul altceva să te lupţi în argumente şi contraargumente. din prima ieşi nervos şi fără să rezolvi nimic, iar din a doua ieşi mai înţelept şi mai bogat.
aşa cum spunea şi filosoful, polemica este cea mai utilă activitate pentru a dezvolta gândirea şi creierul. şi asta este foarte bine, dar, din păcate, sunt foarte puţini oameni care pot face aşa ceva fără să degenereze în ceartă. nu asta a promovat şi Socrate?
printre motivele pe care le-ai enumerat ca fiind motive de ceartă l-ai omis pe cel mai des întâlnit: banii. de aici pleacă foarte multe certuri, tensiuni, bătăi, divorţuri, crime şamd.
eu cred ca oamenii care se cearta in permanenta sunt oameni marunti care cauta victorii marunte.
pentru altii e un fel de sport: care da replici mai taioase, care gaseste injuraturile cele mai savuroase. in final nici nu mai conteaza daca ai obtinut ce ai vrut sau daca s-a rezolvat problema. ce e mai important e faptul ca l-ai pus pe celalalt cu botul pe labe.
deci, după cum spunea un prieten, “alcoolul este un lubrifiant social”.
deci, este mult prea multă lume trează.
normal, dacă ştii să bei, nu te iei de beregăţi cu bieţii comeseni.
că d-aia îs ştirile pline de spintecăciuni, că ăia nu ştiu a bea.
deci, v-am pupat, mă duc să mă strecor.
Cearta se poate transforma intr-un conflict constructiv ,unde pot castiga ambele tabere.
Cand doi oameni se cearta …nu inseamna ca nu se inteleg.
Dar cand doi oameni NU se cearta ,crezi ca se inteleg?
M-am strecurat oare printre scantei si bolovani?
“dar cei care nu se ceartă, ce urmăresc? Au scăpat, sau doar amână momentul?” aia ascut şişul in tacere, pregatind marea confruntare, ca samuraii (paranoia-i in floare)
clar, cristal iar se pregateste de-o cearta cu toata lumea
Eugen
Te rog exemplifica o cearta cu mine.
Eu ma stiu “camarada” ranitilor din dragoste de viata, nu ma stiu certa.
Duel-duel, da’ sa aflu si eu!
Ghiţă,
Păi ca să nu ne mai certăm ar trebui să ne iubim aproapele, ceea ce nu se întâmplă. Aşa se explică faptul că suntem răi.
angel,
Deşi oamenii sunt conştienţi că se cesartă din orgoliu şi din motive de doi lei continuă să o facă. Mă întreb, oare numai anumiţi oameni se ceartă? Adică, anumite genuri care ar fi bine să stea deoparte decât să se mai vadă?
Dan,
Într-adevăr, ştiam eu că am uitat să menţionez de bani. Este un laimotiv deja şi dacî mă gândesc bine, pentru ei nu doar se ceartă şi îşi fac şi rău (mint, înşeală, se bat, etc.)
Oana,
Asta pentru că fiecare se consideră mai bun şi crede că demonstraţia lui e mai bună.
Cougar,
Tare mă-ndoiesc să devină mieluşei la beţie sau după două pahare. Se spune că omul îşi dă drumul la gură şi spune verzi şi uscate apoi se bat ca nebunii şi a doa zi se întreabă de unde au vânătăile
Cristal,
Şi când se ceartă poate însemna că nu pică de acord iar când mai mult sunt situaţiile astea şi nu celelalte, se mai înţeleg sau nu?
De exemplu, am întâlnit oameni liniştiţi care se înţeleg bine cu X şi Z iar când vine vorba de Y niciodată nu se înţeleg. Nu e mai bine să se evite?
Eugen,
Samuraii ucid sau doar sperie de moarte?
deci eu ma cert la nervi…de fapt, nici atunci nu rea. dar cand se intampla de adevaratelea sa ma cert, ma stie omu’ de frica;. nu is rea, dar le zic al dracului. apoi imi pare rau. de aia cred ca ma si cert din an in paste
ps: la mine la serviciu se cearta ca chiorii…din orice (chiar si pe musca aia de bazaie!)….din invidie, rautate, prostie si lipsa de educatie….. nah!
pps: iar cu prietenul ma cert rar, o data pe an cred…si atunci, din spirit de contradictie!
ah, rectific, “nici atunci nu vreau” … si oricate raspunsuri am da, de certat tot o sa ne certam noi oamenii, intre noi… popoare intre ele…musca si flitul, soarecele si pisica..e in firea naturii ;-))))) alfa si omega, yin si yang, s-o dau pe filosofie
Jamilla,
Păi uneori oamenii găsesc în ceartă sarea şi piperul, aşa că este explicabil.
“Samuraii ucid sau doar sperie de moarte?” uneori doar se concentreaza si astfel exercita cainii din jur (daca ai vazut ceva faza intr-un film, sau de kusturica sau ceva asiatic cu kung fu cu poante, in care tot or facut doi ceva scheme de lupte fara a intra in actiune si pana la urma niste caini nu s-or mai rabdat, ca or sarit plini de elan sa le pompeze combatantilor…adrenalina in picior
)
@cristal, tu tot timpul ne certi, doar ca nu-ti dai seama
sau na, doar ne dojenesti, pt. mine care mi-s rabdator cu matematica, e cam acelasi lucru
cei care nu se cearta se urmaresc
Oamenii se cearta pentru ca sunt prea cantonati in propriul lor orgoliu si prea cred mereu ca au dreptate. Fireste, fiecaruia dintre noi ii place sa aiba ultimul cuvant, dar putini dintre noi suntem capabili sa recunoastem asta in fata cuiva care ne confrunta cu adevarul. Si de aici ca forma de raspuns se naste agresivitatea care atrage apoi agresivitatea celuilalt.
Singurele terapii eficiente impotriva certurilor sunt marturisirea adevarului si acceptarea faptului ca si celalalt are dreptate. Nu trebuie intotdeauna sa spunem aceste lucruri pe moment, ci si in timp. Astfel intre acesti doi oameni se creaza un climat de incredere si de echilibru.
Si dincolo de orgoliu, mai sunt si oameni certareti din fire sau care intra intr-o pasa deloc fasta -sunt stresati, au probleme la serviciu - si defuleaza totul asupra celuilalt provocand explozia.
Cateodata trebuie sa refuzam sa avem acces la voia noastra pentru un simplu motiv: nu tot ceea ce facem sau gandim noi sunt lucruri intelemeiate. Poate si celalalt mai are dreptate din cand in cand. Atunci voia noastra poate deveni un obstacol si mai putin un ajutor in calea solutionarii conflictelor.
Teoretic toti ne pricepem sa dam solutii. Practic, sunt o gramada de cazuri in care chiar si eu nu reusesc sa ma stapanesc sa ma cert, asa ca predicile trebuie sa ramana la locul lor….
Eugen,
Să cauţi faza pe youtube, să o vadă toată lumea.
tutov,
Se urmăresc şi izbucnesc
Claudiu,
Oare rezolvarea stă în a da dreptate celuilalt?
fiindca 1.exista drac si 2.ca oamenii se cred destepti :de aia se cearta oamenii ;ei nu stiu tabla inmultirii ;notam cu D dreptatea si cu P ,pacea in formula: P=4 x D (vizitati blogul “vizitat “si de anaayana http://bastrix.wordpress.com/)
nobody,
Interesantă teoremă, pacea este foarte greu de dobîndit dar nu imposibil. Te mai aştept!
Simplu. Iti recomand Eric Berne - Jocuri pentru adulti (games people play) . O sa vezi ce simplu e totul.
Hmmm, m-ai făcut curioasă. Să vedem unde o găsesc.
da, numai ca trebuie sa fim capabili sa facem asta, sa dam dreptate celuilalt….
Păi oamenii dau dreptate de parcă au un stoc acolo şi se va termina într-o zi