Moneda nu poate decide nimic, doar tu poţi face asta.
În lupta dintre om şi animal deznodământul nu e întotdeauna sigur.
Cu cât te străduieşti mai mult să recuperezi din ceea ce ţi-a fost luat, cu atât pierzi mai mult.
Mereu m-am gândit cã atunci când voi îmbãtrâni, Dumnezeu… îşi va întoarce faţa şi spre mine şi n-a făcut-o.
Mai sus, câteva replici remarcabile sau pline de interpretări după ce am vizionat filmul fraţilor Coen, No Country for Old Men, extraordinar tocmai pentru că ele transced acţiunea propriu-zisă, ca şi cum nu ar face parte din întreg. Cu ce am rămas?
-
Atunci când trebuie să alegi ceva, decizia stă în propriile mâini. Nu e nevoie de o monedă pentru a provoca destinul iar atunci când te întâlneşti cu el trebuie să-l accepţi.
-
Ne credem mai puternici şi mai inteligenţi decât animalele, dar nu ni se demonstrează contrariul. Ca un exemplu, e mai simplu să internăm câinii comunitari în adăposturi decât să fie găsite soluţii cu adevărat viabile pentru această problemă. În acest duel dintre om şi animal cine a câştigat de fapt?
-
Recuperarea timpului pierdut presupune cheltuiala prezentului care trebuie trăit ACUM şi nu altă dată. Ceea ce ne este dat are un termen de garanţie, dacă nu-l fructificăm atunci când este fierul cald, un cadou care ar fi trebuit să aducă mulţumire provoacă insatisfacţie.
-
Lăsăm pe altă dată problemele care-L includ pe Dumnezeu iar dreptatea devine un mare semn de întrebare atunci când nu se întâmplă aşa cum sperăm. Unde este Dumnezeu atunci când avem nevoie de El sau când suntem confruntaţi cu un rău care întrece chiar şi cele mai întunecate aşteptări?
În afară de aceste mesaje cred că filmul poate fi privit dincolo de lupta dintre bine şi rău, de capacităţile noastre de a face faţă paradoxurilor şi impresia că nu mai avem o ţară atunci când problemele ne depăşesc.
Nota mea: 9/10
Etichete aşteptări, comentarii No Country for Old Men, datul cu banul, decizii, deznodământ, Dumnezeu, fraţii Coen, No Country for Old Men, nu există ţară pentru oameni bătrâni, paradoxuri, replici celebre No Country For Old Men, timp pierdut, trailer No Country for Old Men
duminică, 11 mai 2008 la 9:11 pm
Un film cu mai multe subînţelesuri decât am crezut.
duminică, 11 mai 2008 la 9:35 pm
Frumos traileru un 8, daca il gasesc pe net poate il vizionez
duminică, 11 mai 2008 la 10:01 pm
Da, un film surprinzător care este mai mult decât pare.
duminică, 11 mai 2008 la 11:23 pm
parca ai mai scris odata despre el, sau mi se pare mie ?
duminică, 11 mai 2008 la 11:56 pm
> În acest duel dintre om şi animal cine a câştigat de fapt?
A castigat animalul. Societatea sec. XXI da adapost cainilor comunitari, iar unii copii dotm prin canale si mananca din lazile de gunoi.
luni, 12 mai 2008 la 12:42 am
Eugen,
Am scris despre There will be blood
Radu,
Şi soluţiile tot nu s-au găsit pentru a împăca şi capra şi varza…
luni, 12 mai 2008 la 1:24 am
ai dreptate, my bad
nu stiu dc cand am citit titlul de mai sus m-am gandit la celalalt film (desi eu nu le consider la fel, asta de care scrii aici nu m-a impresionat prea tare)
nu mai retin asa mult din film, dar tot n-am inteles ce a vrut sa faca cu valiza de a plimbat-o prin gurile de aerisire
plus faza cu asasinul precoce care a stiut sa “gineasca” geanta cu bani aruncata aiurea, si avea tot timpul bagajul de replici inteligente la el, basca mai incolo n-a fost in stare sa prevada ca the bad guy o sa i-o traga pe la spate; acuma era precoce au ba ?intr-o situatie ca aia din film, atunci cand unul din cei doi boi se apuca sa vorbeasca, daca celalalt se screme putin si se decida sa rupa primul sfanta tacere, are sanse sa castige confruntarea; in cazul din film, avand in vedere ca ala avea deja arma indreptata asupra lui, daca astalalt se caznea sa scoata pistolul in timp ce ala era in mijlocul propozitiei sale filozofice, ar fi putut eventual sa egalizeze situatia; in schimb a stat ca mieluselul sa o incaseze; ca opozitie imi aduc aminte de ceva film cu mafioti actiunea petrecandu-se prin anii ‘20, facut dupa un caz real in care unu asa a fost de dat dracului ca desi ciuruit de gloantele politistilor a venit mai ca Rambo pana la masina politiei si i-a terminat si el pe aia cu o mitraliera Thompson cu tambur, murind vorba aia “cu ei de gat”; sau iar caz real relatat pe discovery channel cu un mafiot atat de dat dracului ca a incasat un incarcator de pistol in ceafa si s-a sculat bine mersi si a ripostat (cica la medic or vazut aia ca ii intrasera gloantele piezis in ceafa, pe sub piele), scapand aproape nevatamat; ideea e ca nimeni n-ar sta ca prostu’ sa o incaseze cum a stat ala, daca ar avea si el arma; vorba ta Ana, “macar am incercat”
“Mereu m-am gândit cã atunci când voi îmbãtrâni, Dumnezeu… îşi va întoarce faţa şi spre mine şi n-a făcut-o.” filozofia asta o fi ceva, numa’ ca nu-i noua, a mai fost exploatata si in alte filme, sub diverse forme, pana si in Necrutatorul avem replica lui Little Bill “I don’t deserve this, to die like this”, la care “The Big Bill” ii raspunde “deserve have nothing to do with it”; sau in Fallen (tradus la noi Demonii Printre Noi), zice o gagica “am crezut ca daca o sa fiu cuminte, D-zeu imi va aduce un inger, nu un diavol”
eu daca nu era faza inedita a criminalului de a-si ucide victimele (cu porcaria aia de aparat) nu as fi considerat nici actiunea cine stie ce
considerand in primul rand scaparile de scenariu de care pomeneam mai sus, mai mult de nota 6 n-are la mine filmu’ asta (i-as da 7 da’ se apropie de 8, care e o nota buna deja..)
luni, 12 mai 2008 la 1:29 am
No country for old men si There will be blood au fost fara indoiala cele mai bune filme ale anului trecut. Scena asta cu banu’ e demna de povestit nepotilor…
luni, 12 mai 2008 la 1:40 am
“Moneda nu poate decide nimic, doar tu poţi face asta.” ma intreb care om s-ar amuza sau minuna de asa-zisul talc al unui psihopat pus pe omorat, fie el si filozof
luni, 12 mai 2008 la 2:19 am
Eugen,
Uite explicaţia direct de la sursă!
luni, 12 mai 2008 la 4:11 am
ca sa vezi, avem si un rol paranormal
pe mine unul misterul individului (asasinului din film) ma lasa rece, si poate fi si o scuza de ce nu au dezvoltat mai mult personajul; si da,mi se pare ca asta care explica dezinvolt incearca sa dea personajului valente filozofice suplimentare care nici macar nu au fost gandite in scenariu; daca te uiti si la alte interviuri cu actori despre personajele pe care le-au interpretat ei, astia intotdeauna incearca sa braveze aratandu-ne noua cat de profunde si deep deeper etc etc sunt caracterele acestora; mie imi da impresia ca in general personajele care se cer explicate de aia se cer pt. ca nu se pune destul accentul pe ele, cel putin in film, daca nu si in scenariu (nu ca ar fi absolut necesar, ci spun asta doar ca o concluzie); asupra mea metoda asta are efect contrar
eu ma legasem in primul rand de scaparile de scenariu, comparativ cu There Will Be Blood stiu ca filmul asta nu pune asa accent pe personaje, pe cand in celalalt pe ele se si bazeaza filmul, si de aici farmecul sau
ca o nota la comentariul meu de la care a pornit discutia, nu vad cum un caracter altfel dezvoltat/povestit (whatever) al celui in cauza (al criminalului) m-ar face sa privesc gestul cu moneda cu alti ochi
“Mai sus, câteva replici remarcabile sau pline de interpretări ” : “Moneda nu poate decide nimic, doar tu poţi face asta.”
well m-am uitat peste quotes si nu spune asta niciunde; cand ii spune la ala ca moneda aia a traversat drum lung pana la el face analogia dintre moneda aia si soarta omului si cu moartea sau cu fazele cand esti la un pas de a-ti da duhul probabil, dar nu vad ideea pe care o subliniezi tu, niciunde; sau ai concluzionat tu asta, facand referire la puterea de decizie a asasinului si nu a taranului de-acolo? asta daca nu cumva e alta faza din film
nu stiu de ce am impresia ca parerea despre filmul asta ti-ai format-o prin persuasiune
luni, 12 mai 2008 la 4:33 am
“Moneda nu poate decide nimic, doar tu poţi face asta.” ok, hai ca m-am uitat pe iutub la faza cu moneda; nu mi se pare c-a fost ceva rupere de nori, si gestul asa-zis concluzional, nu-nteleg, i-l serveste taranului care se vede ca-i prost ingramadit sau spectatorului ca sa smulga un Oscar ?
tu ti-ai pierde timpul vorbind in parabole unui copac ?sarmanul asasin!
luni, 12 mai 2008 la 4:47 am
“Recuperarea timpului pierdut presupune cheltuiala prezentului care trebuie trăit ACUM şi nu altă dată.” interesanta abordare, dar din nou, nu e lege…ia propune-i tu detinutului sa faca scoala, in loc de ani de puscarie, ce crezi ca ar alege ?uneori prezentul ofera mai putin decat trecutul; poate uneori
marţi, 13 mai 2008 la 12:28 pm
“Atunci când trebuie să alegi ceva, decizia stă în propriile mâini”. Precis se numeste decizie ?
marţi, 13 mai 2008 la 1:23 pm
Eugen,
În momentul în care un asasin vine la tine în casă nu te aşezi pe scaun şi vorbeşti calm cu el aşa cum a făcut în final soţia lui Llewelyn. (au fost două faze cu moneda, una cu tipul din magazin şi alta în final)
Iar când ai de ales să trăieşti sau nu pentru că el vrea să dea cu banul dacă să te omoare sau nu şi tu-i spui că moneda nu poate să decidă ci numai el, care are degetul pe trăgaci… dă de gândit.
Filmele fraţilor Coen sunt pline de simboluri ascunse, să te uiţi la Barton Fink şi la O Brother, Where Art Thou?
Toate par la prima vedere banale însă mesajele sunt foarte subtile, replicile lor nu sunt puse la-ntâmplare acolo.
Timpul pierdut este o cauză moartă, nu-i mai poţi face nimic să-l aduci la viaţă. La asta mă refer când spun că soluţia stă în prezent. Totul este la modul teoretic şi este de la sine înţeles faptul că există şi excepţii ca cele date de tine.
În momentul în care aş scrie despre toate în parte m-ar obosi în primul rând pe mine textul dar apoi pe alţii. Ce am încercat eu să pun deoparte au fost esenţele, ideile-fagure.
turnavitu,
nu ştim sigur dar nici nu băgăm mâna-n foc pentru că scăpăm decizia
miercuri, 14 mai 2008 la 8:03 am
îmi permit doar să răspund la ultima întrebare: e în noi. şi nu înţeleg de ce dăm vina pe Dumnezeu când dăm de probleme pe care nu le rezolvăm. şi de ce apelăm la El când avem probleme şi nu ne amintim de El şi când o ducem bine.
miercuri, 14 mai 2008 la 2:09 pm
Dan,
Mesajul a fost scris intenţionat aşa (Unde este Dumnezeu atunci când avem nevoie de El ) pentru a scoate acest lucru în evidenţă. Te mai aştept!
miercuri, 21 mai 2008 la 10:55 am
ca orice opera mare, No country… ofera multiple straturi de lectura, de la cea in cheie politista la parabola filosofica si religioasa. ramine un film deosebit prin forta cu care reuseste sa impresioneze la toate nivelurile pe care le atinge.
la sfirsit nu stii ce sa apreciezi mai intii: limbajul cinematografic, scenariul extraordinar, poezia imaginii sau filosofia existentialista care transcende pelicula.
miercuri, 21 mai 2008 la 2:47 pm
Luca, o caracterizare atât de scurtă şi la obiect nici că se putea face mai bine!
miercuri, 21 mai 2008 la 4:30 pm
@Luca “reuseste sa impresioneze la toate nivelurile pe care le atinge” poate ca impresioneaza la multe niveluri, mai putin la cel logic, vezi scaparile de scenariu
in fine, nu zic de acest film ca ar fi un film rau, doar ca nu mi se pare ca ar merita atatea Oscaruri
miercuri, 21 mai 2008 la 4:36 pm
Eugen, când sunt date toate detaliile şi fazele într-un film (iar omul nu trebuie să-şi mai folosească imaginaţia să facă legătura între ele) mi se pare plictisitor. Eu cred că la asta se referea Luca. E un film antrenant şi lasă loc mai multor idei.
miercuri, 21 mai 2008 la 5:22 pm
un lucru pe care l-am observat, sa nu spui ca doar critic filmul, este atmosfera apasatoare si senzatia cadaverica a prezentului
miercuri, 21 mai 2008 la 5:25 pm
Senzaţia cadaverică?
Te-ai gândit cumva la faza în care Anton îşi scotea singur glonţul din picior sau la tipul din rulotă care murea de sete?
marţi, 24 iunie 2008 la 4:22 am
Teoria jocurilor spune ca, in anumite situatii, datul cu banul este cea mai rationala alegere.
Probabil o afirmatie la fel de bizara ca si cea care spune ca “uneori, cel mai practic lucru este sa elaboram o noua teorie”.
vineri, 18 iulie 2008 la 6:41 pm
Din cauza ta nu o sa ma mai uit la film. Poate nu-i o poezie dinaia cum ai invatat-o la scola si caruia tre sa-i descifrezi intelesurile ascunse. Oricum, nu o sa ma mai uit
vineri, 18 iulie 2008 la 9:03 pm
Păi dacă vroiai să-l vezi nu stăteai până acum pe gânduri
vineri, 18 iulie 2008 la 11:25 pm
Lista castigatorilor celei de-a 80-a editii a premiilor Oscar
Cel mai bun film al anului – No Country for Old Men
Cel mai bun regizor — Ethan Coen si Joel Coen (No Country for Old Men)
Cel mai bun actor in rol secundar — Javier Bardem (No Country for Old Men)
Cel mai bun scenariu adaptat — Joel and Ethan Coen (No Country for Old Men)
Lucrurile pe care nu le intelegi Barbosu Eugen nu le poti considera valoroase . ai dat nota 6 acestui film tot asa cum trece viata pe langa tine fara sa-i patrunzi intelesurile.
sâmbătă, 19 iulie 2008 la 1:09 am
@reinhard: am stiut ce premii a primit filmul inainte de a posta, dar mie nu mi-a placut si nu ii dau nota mai mare, imi da impresia ca are un are misterios usor fortat, care ma nemultumeste, asa ca eu ii dau nota 6, ok ?plus scaparile de scenariu de care am pomenit, de care mata NU SPUI nimic, doar sari la ceva paralel, si anume sa vb despre mine; nu ma tem sa spun de un film ca nu mi-a placut si daca 1000 de critici spun contrariul, spre diferenta de voi astia care va dati culti si nu ati recunoaste nici in ruptul capului ca nu va place ceva, din orgoliu; iti recomand sa citesti niste eseuri scrise de Oscar Wilde, in care explica individul ca marii artisti niciodata nu sunt de acord unul cu altul si nu inteleg metodele de exprimare ale celuilalt, nu ca sa ma laud eu ca mare artist ci ca sa te mai temperezi (desi slabe sanse) cu concluziile tale de presupus doct atotintelegator
mai departe nu-i treaba ta daca trece viata pe langa mine sau nu, tu vezi-ti de viata ta, si lauda-te cu realizarile tale, dar nu folosi ca trofeu un film cu care tu nu ai nici in clin nici in maneca, ca sa te mandresti indirect cu el; daca tu l-ai inteles, la fel cum intelegi si viata, bucura-te si nu da cu noroi dupa altii
sa patrunzi intelesurile vietii e deja o chestie filozofica, or filozofia este arta de a pune intrebari, nu de a da raspunsuri; ai spus fix vaxu-maxu prin patrunderea intelesurilor
sâmbătă, 19 iulie 2008 la 9:38 pm
stai linistit, ca nu ma cobor la nivelul tau.
du-te la piata ,acolo poate o sa ai sanse sa convingi .
sâmbătă, 19 iulie 2008 la 10:04 pm
la cat esti tu de sus tu nu mai ai nici o sansa
ai convins deja pe toata lumea
sâmbătă, 19 iulie 2008 la 11:25 pm
eugen,
pe mine reinhard m-a convins. si cred ca trebuie sa te mai uiti la film. ia-o mai usor, omule, cu polemicile!
duminică, 20 iulie 2008 la 1:08 am
@ariadne: “ia-o mai usor, omule, cu polemicile!”
eu: “nu zic de acest film ca ar fi un film rau, doar ca nu mi se pare ca ar merita atatea Oscaruri”
reinhard: “ai dat nota 6 acestui film tot asa cum trece viata pe langa tine fara sa-i patrunzi intelesurile.”
daca nu agreezi in mod deosebit acest film, pentru unii asta e motiv suficient de psihanaliza, si tot eu sunt ala rau?sunt destule filme premiate cu Oscaruri pe care le-am apreciat, dar nu pe asta; ce v-a apucat sa aparati filmul asta cu atata inversunare? luati-o voi mai usor cu prostia
duminică, 20 iulie 2008 la 1:48 am
eu sunt tentat sa ma declar in tabara lui Eugen desi nu cred ca filmul e chiar de nota 6.insa nici nu cred ca ar fi meritat atatea premii.nu mai dezvolt deoarece ma scarbeste atitudinea lui reinhard,care pricepe ce scrie barbosu “tot asa cum viata trece pe langa el fara sa-i patrunda intelesurile”.
marţi, 26 august 2008 la 4:39 am
Printr-o coincidenta, am vazut filmul pe un tren Amtrak mergand la inmormantarea unui “old man” din statul Georgia, care s-a impuscat pe cerdacul din spatele casei cu vedere la lac, cu una dintre armele din dotare (avea omul vreo 80, plus peste zece mii de cartuse de productie artizanala; se pare ca unul dintre prietenii sai care a participat la ceremonia funerara era membru inca activ KKK). Tipului astuia de om (cu variatii) sudist ii apartin atat protagonistul, cat si politistul din film. Primul chiar vaneaza de unul singur, iar, cand simte banul, ia problema in propriile maini (deh, tara in care portul carabinelor la vedere este legal, pentru pistoalele de buzunar ai nevoie de nitica alergatura); al doilea e totusi mai uman, si are acoperirea legala pentru uzul de arma. Intr-o oarecare masura, pana si asasinul nostru este “de moda veche”, desi rolul sau de “psycho” jucat de Javier Bardem e colosal.
Ambii, texanul casnic (ia uitati-va un pic la nevasta-sa, e un exemplu tipic de “southern belle”, frumusica, supusa si constransa la limitari intelectuale serioase) si asasinul, sunt coplesiti de “new boys”, ambii sunt victime al unui stil de viata “reckless”, adica nu mai este vorba de “profesionisti ai crimei”, ci de un fenomen mai degraba socializat. Avem de-a face cu o “gang crime” si e un accident grav de circulatie, ambele apar intamplator. Politistul simte asta, vazand comparatia cu “good ol’ times”, cand fenomenul putea fi totusi tinut sub control.
Ramane insa in discutie geneza fenomenului, pentru ca, dupa cum spuneam, in Sudul USA (asa-numitul Bible Belt), posesia unei arme este considerat un lucru absolut natural, saritul calului pe tema asta este tinut sub tacere (la fel ca abuzul familial ori jocul de noroc patologic, de pilda), chiar cand vine vorba de familii profund religioase (unii ar putea spune: cu atat mai mult in acest caz, si aici vorbim de grupurile fundamentaliste – pentru spalarea social acceptata a creierelor copiilor, inclusiv cu scop declarat antistatal, vezi Jesus Camp http://www.youtube.com/watch?v=dD2Hyiitpys ).
Cam aici poate fi gasit si raspunsul unor fenomene gen Abu Ghraib (noul val, socializat si socialmente acceptat, de crime si abuzuri), ori asasinarea lui John Lennon (savarsita de un “old man”, Mark Chapman pe numele lui).
Insa ma voi opri inainte de (heh) a aborda asasinarea lui JFK (old men), comisa (surpriza?) in acelasi Texas.
Judecand dupa faptul ca unica farama de umanitate din intregul film (pote din remuscare, omul nostru s-a gandit sa duca niste apa ranitului din masina) este aspru pedepsita, diagnosticul fratilor Coen nu lasa urma de dubii. Macar in Fargo aveam un personaj pozitiv, al politistei gravide, jucat de Frances McDormand. Pe atunci, noua viata avea nevoie de o lume mai buna in care sa se nasta. De data asta, ca spectatori suntem lasati sa gasim solutia prin noi insine.
marţi, 26 august 2008 la 4:53 am
Addenda: pentru o situatie vag similara, in care un mafiot se confrunta cu o putere care-l copleseste, incearca si crede ca a infrant-o, insa aceasta revine la final (cameo Pierce Brosnan) sa se razbune, recomand The Long Good Friday http://www.imdb.com/title/tt0081070/ .
Revenind, vreau sa adaug ca tot ce am dorit sa fac a fost sa sugerez o alta grila de lectura, mai “de la fata locului”. In general dau dreptate celor care spun ca filmele lui Coen admit multiple niveluri ale interpretarii (ca si in matematica, unde unele probleme admit multiple solutii independente).
luni, 22 decembrie 2008 la 6:55 pm
Am revazut filmu’ de cateva ori, cu ocazia vizitelor unor prieteni, si chiar ieri, pe ceva tv din asta HighDumber, si cred ca ii genu’ de film care risca sa iti lase o parere mai buna la revizionarea lui decat daca il vezi numai o data.
In orice caz am remarcat cum reuseste sa captiveze fara abuz de efecte spectaculoase gen slowmotion, filmat din unghi fatal de mortal cum pica mâţa din pod si alte mizilicuri, si coloana sonora lipsa sau pe acolo (efectiv nu stiu daca are, ca nu retin vreo muzica obsesiva de fundal si pe parcursul fimului cand mi-am adus aminte sa urmaresc detaliul asta, io n-am auzit nimica).
Divagand acuma, am incercat aceeasi metoda si cu Batman The Dark Knight (sa-l revad), doara-doara o sa inteleg de ce l-o gasit lumea atata de tare in parcare, da’ mi-o sarit mustaru’ de la primele secvente, iara. Practic pt mine Batman asta ultimu ii nedigerabil (canta Hanz Zimmer sau care naiba chiar si cand se-ntampla ceva banal in genu’ ca se spala Marioara pe dinti -numa’ sa te tina cu maţele incordate ca sa simti pe burdihanu’ tau ca cat ii de dark filmu’, cica). Daca as avea cumva optiunea sa scot muzica, sa incerc sa ma impresionez de la actiune si nu de la anabolizante pe ecran, ar fi tare interesant.
Oricum, pe filmele astea doua le leaga doar metoda mea abstracta de intelegere.