Pitici zburdalnici pe creier sau mai simplu, idei fixe. Cine nu are? Dacă ne imaginăm că ideile zboară până-şi găsesc proprietarul sau adeptul, ce se întâmplă după aceea? Fireşte, traseul gândurilor este unul intern dar în momentul în care interacţionează cu altele totul se schimbă.
La prima vedere oamenii posesivi (în sensul propriu) par a avea idei fixe: eu asta cred şi nu renunţ pentru nimic în lume la ideea mea! De aici şi până la a fi dominat de un om, un gând, o părere drumul nu este prea lung.
Obsesiile pot deveni distructive dacă le lăsăm să crească. E posibil, dar cum se ajunge acolo? Trebuie să vrei ceva atât de mult încât să-ţi orbească raţiunea sau să te conducă involuntar. De multe ori startul îl dau capriciile sau diferite stări de moment iar restul este desfăşurarea succesivă a unor episoade strâns legate între ele.
Uneori consecinţele pot fi interesante: crearea unor scenarii fanteziste sau interpretarea anumitor gesturi sau expresii dau de lucru imaginaţiei, o hrănesc mai mult sau mai puţin sănătos.
Trebuie să ştii când să te opreşti atunci când te bântuie astfel de fenomene, eventual să le echilibrezi cu puţină apă rece, pragmatism sau un upgrade al priorităţilor. În cele din urmă autosugestia poate fi înşelătoare iar obiectul fixaţiei să fie un măr lucios dar putred.
Etichete autosugestii, concepţii, gânduri, idei fixe, iluzii, imaginaţie bogată, obsesii, posesie, priorităţi
marţi, 6 mai 2008 la 8:28 am
Bine zici despre ce zici.
Problema e cum sa-ti mai dai seama cand mintea ti-e umbrita, cand ea se intuneca din diverse motive!
Atunci nu mai este drum de intoarcere!
Asta ar fi una.
Ce de-a doua, este atunci cand ai fost fals. Aparent ai mintea umbrita, dar de fapt, prioritatile tale, de altfel bine stabilite, au fost altele. Impresia – voita sau nu- a fost falsa!
Depinde de context, de conjuctura!
Si mai e cea de-a treia posibilitate: sa fii doctor in manipulare. Sa-i “amesteci” pe toti, ca omul cu sacul de soareci!
E mare lucru sa stii sa te opresti, e mare lucru sa recunosti, fie si numai fata de tine insuti- e mare lucru sa intinzi mana atunci cand trebuie!
marţi, 6 mai 2008 la 8:54 am
Intrebarea este daca noi comunicam cu adevarat ca si oameni in propriile noastre vieti sau ne porefacem!??! ma refer la noi, cei adevarati, nu la noi ca masti fata de altii… prefer sa ma expun riscului de a fi exact cine sunt, dar si sa pastrez o doza de “armura”. Acu ca o fi obsesie sau idee fixa, nu stiu, dar le iau ca atare si invat s ama adaptez din mers. ideea e ca stiu, simt, cand sa nu intrec limite. Singura limita pe care o intrec e aceea in a darui.
marţi, 6 mai 2008 la 8:57 am
De multe ori ii evitam pe obsesivi sau pe aia ciudati cu idei fixe (cum ii vedem noi), dar uitam sa ne autoevaluam critic, sa ne raportam la negocierea timpului ca si motivatie pentru a intelege, accepta, lua ca atare, adapta, a merge mai departe. Pt altii, noi parem aia ciudati, si tot asa. Prefer sa nu fiu usor de cunoscut dar sa cred SINCER in mine. Alteori prefer sa fiu o carte deschisa dar sa nu-mi calc mandria in picioare. Chit ca sunt fixista au ba
marţi, 6 mai 2008 la 9:02 am
obsesii sau idei fixe nu-i acelasi lucru ?
marţi, 6 mai 2008 la 9:41 am
Te pomenesti ca te-ai indragostit?
marţi, 6 mai 2008 la 10:10 am
Oamenii care au realizat lucruri marete in viata au avut idei fixe pentru care au luptat. Indiferent de opinia celor din jur
.
marţi, 6 mai 2008 la 10:42 am
Ană, păi una este să ai o obsesie sexuală, să zicem, sau una criminală, şi alta este să ai obsesia de a inventa, inova sau realiza ceva util oamenilor.
Adevărul este fix la mijloc. Adică: depinde de obsesie.
marţi, 6 mai 2008 la 12:39 pm
Manole,
Se rezolvă întotdeauna cu sinceritate, nu?
Jamilla,
Ziceai bine de felul în care suntem noi cu adevărat, acolo ştim toate fixaţiile, dincolo de aparenţe. Important este să ne intereseze adevărul, chiar dacă în primă fază nu-l acceptăm.
Eugen,
Tot asta mă întreb şi eu.
candid,
Te pomeneşti că am o obsesie? : )
Ovidiu,
Asta e drept, îmi plac oamenii care luptă pentru o idee sau convingere, cum îţi dai seama că ea este bună? După ce lupta a luat sfârşit sau se poate şi mai din timp?
Isabela,
Obsesiile sunt sau nu un surplus? Indiferent de natura lor.
marţi, 6 mai 2008 la 1:15 pm
Nu. Doar daca sinceritatea exista. Daca nu exista atunci, nici o sansa. Doar mizerii.
marţi, 6 mai 2008 la 1:18 pm
Cu toate acestea este o alegere.
marţi, 6 mai 2008 la 1:20 pm
Este. Dar nu poate fi doar de o parte.
marţi, 6 mai 2008 la 1:26 pm
Hm… că tot îmi place să găsesc un gram de bine în ceva rău (o parte pozitivă), obsesiile ce aduc bun?
marţi, 6 mai 2008 la 1:28 pm
Obsesii sau idei fixe…si aici adevarul e intotdeauna, undeva la mijloc. Bine zis!
marţi, 6 mai 2008 la 1:32 pm
da cum iti dai seama daca ai fixatie? de obicei care au fixatii nu realizeaza acest lucru, eu ft rar imi dau seama daca chiar e ceva obsesie de-a mea sau chiar am dreptate :”>
marţi, 6 mai 2008 la 1:33 pm
Jamilla,
Parcă sună mai interesant: om pasionat decât om obsedat sau fixist, nu?
Andrei,
Cred că abia la capătul de drum sau poate văd alţii din afară şi fac observaţii.
marţi, 6 mai 2008 la 2:16 pm
obsesia? altceva. tot de rau.
marţi, 6 mai 2008 la 3:23 pm
In structura interioara a oricui ideile fixe sau obsesiile sunt perfect integrate cu restul senzatiilor sau trairilor. Pentru cei din afara poate fi o obsesie a omului pentru ceva, pentru el e un lucru natural. Cine defineste ce e o obsesie?
marţi, 6 mai 2008 la 3:36 pm
Răzvan,
Până la urmă e vorba de personalitatea fiecăruia. Cred că de cele mai multe ori definiţia obsesiei o dau ceilalţi şi nu cei care le trăiesc.
marţi, 6 mai 2008 la 4:23 pm
asa ma obsedeaza feliile de parizer din frigider acuma, ca trag o fuga pan-acolo sa vad ce se-ntampla
am sa vorbesc de obsesiile care le-ntalnesti la omul normal si nu de cele care-l catalogheaza din start pe cineva ca fiind nebun
cred ca succesul de mai tarziu a unei obsesii (in ochii tai, in ochii lumii cui ii pasa ?) depinde de natura ei si cum vezi tu acea obsesie, daca tu o vezi ca pe un lucru pozitiv, te va afecta doar in masura in care aceasta obsesie este realizabila (daca ai obsesia sa fii poet, dar se-ngramadesc poeziile-n pagina ca bovinele in drobul de sare, normal ca rimele multe si dese, cheia marilor decese; exista vise realizabile sau mai putin realizabile); pe de alta parte, daca vezi obiectul obsesia ca fiind un lucru negativ, iti pui singura piedici si te situezi din start in pozitie de inferioritate, fara interventia reala a vreunui factor extern
“La prima vedere oamenii posesivi (în sensul propriu) par a avea idei fixe: eu asta cred şi nu renunţ pentru nimic în lume la ideea mea! De aici şi până la a fi dominat de un om, un gând, o părere drumul nu este prea lung.” nu inteleg de ce crezi ca daca cineva are idei fixe, tu trebuie sa te aliniezi la ele; a trage concluzia ca un om daca e fixist are inclinatie spre posesie din cauza asta nu afecteaza prea tare, si poate sa nu aiba valoare de adevar (daca cineva e obsedat de cunoastere?) exceptand cazul in care obiectul obsesiei sale esti tu, dar aici depinde de raportul tau cu persoana respectiva, de ex. daca e un amic obsedat de tine, asta poate fi stanjenitor, daca e un iubit, nu asta ai vrea de la el, atentie ?sau poate esti adepta curentului eminescian a oamenilor de geniu (iubirea ta e sublima cat timp nu o simt aproape, si ar fi si mai mare daca tu ai putea chiar sa nici nu existi); sa nu uitam ca luati la gramada ,cei mai fixisti, sunt oamenii religiosi (schimba-le credinta, daca poti)
obsesiile omului sunt pacatele si virtutile sale si fara ele ar fi “sters”; omul are nevoie de obsesii pentru a supravietui;
sa te revolti impotriva obsesiilor altora se traduce in neintelegere si sa te revolti impotriva obsesiilor tale e masochism (chiar daca intentia are scop nobil)
implicatiile psihologice la care nu vrei tu sa renunti “de aici şi până la a fi dominat de un om, un gând, o părere drumul nu este prea lung.” sunt false; exista atat de multi oameni condusi de obsesiile lor in asemenea hal incat nu ii mai intereseaza nimic altceva; langa aia poti sta linistita, ca nu vor incerca sa iti schimbe opinia si nici nu vor fi curiosi de ea; pentru ei aproape ca nu vei exista; ceea ce dai impresia prin ce spui tu aici e ca vrei sa iti pastrezi unicitatea; dar asta depinde deja de tine, nu de altii; poti fi al naibii de influentata la modul subtil de persoane pe care nu le cunosti prea bine si fara ca ele sa incerce sa faca ceva in directia asta sau poti ramane de piatra langa mii de staruinte, asta se contrazice cu ce am spus mai sus doar in masura in care realitatea se contrazice prin exemple, dar si asa tot anuleaza afirmatia ta de mai inainte
marţi, 6 mai 2008 la 4:42 pm
Ana, adevar grait-ai
pasiunea…vai vai! ce poate face pasiunea din om!
Ana, in alta ordine de idei, ia baga si tu nasucu aici http://www.reportervirtual.ro/2008/05/02/cea-mai-sexy-bloggerita-editia-de-primavara.html
poate te inscrii, mai ne distram si noi, mai comentam
marţi, 6 mai 2008 la 4:58 pm
Jamilla, deja te-am votat, mă mai gândesc dacă intru sau nu în horă.
Eugen,
Cu alte cuvinte, obsesiile ne ţin în viaţă?
marţi, 6 mai 2008 la 5:06 pm
deci, mă bucur să opserv că aici totul e mai răruţ, mai drăguţ.
ţin să vă anunţ că am reînceput să beau cosmopolit,
tocmai ieşind dintr-o scurtă perioadă de naţionalism parşiv.
deci, la mulţi ani!
marţi, 6 mai 2008 la 5:10 pm
Ana, asa draguta ai fost? haida mai in hora, sa te votez si eu ! multumesc ca esti o draguta! te pup!
marţi, 6 mai 2008 la 5:11 pm
Cougar,
Cosmo parcă era o revistă, au făcut şi una lichidă?
Astea da noutăţi
marţi, 6 mai 2008 la 6:03 pm
A nu se confunda tenacitatea cu obsesia.Celor superficiali,care dau cu tranca-fleanca uitandu-se la altii li s-ar putea parea obsesie.Dar e o mare diferenta.A incepe o treaba,in care-ti folosesti mai tot timpul pentru a o termina si care pentru altii pare o obsesie(daca e la vedere,ma rog ) este tenacitate.
Dar cui ii pasa de gura lumii??( a lumii de care ziceam).
De fapt cred ca se stie ca sunt 2 feluri de oameni:::unii care fac si altii care se uita la primii si comenteaza.De cea de-a doua categorie zic eu ca nu trebuie sa ne pese.Avem o singura viata si conteaza cum alegem sa ne-o traim.
marţi, 6 mai 2008 la 6:21 pm
Elisa,
Obsesiile care se nasc din pasiuni cred că sunt constructive şi puţin mai contează gura lumii. Sunt altele care se nasc din mofturi, de ele să ne ferim…
marţi, 6 mai 2008 la 6:49 pm
Rationamentele se bazeaza pe idei fixe deci din punctul asta de vedere suna cam aiurea sa spui ca te lasi orbit tocmai de o idee fixa iar obsesiile nu le putem controla pentru ca altfel nu si-ar mai respecta natura.Si atunci care e prinsoarea? Suntem oameni si avem nevoie de pacate…sa nu-si imagineze vreo cineva ca va scapa nevinovat din lumea asta.
marţi, 6 mai 2008 la 7:16 pm
Hm… cred că dorinţa de a controla şi de a pune totul în ordine e de vină altfel cum ar arăta omul dacă nu s-ar cizela?
marţi, 6 mai 2008 la 8:19 pm
E bine sa stii cand sa te opresti… dar cum iti dai seama cand obsesiile devin nesanatoase? Fiecare are cate un mic demon, o mica obsesie (poate iti place de o colega de la scoala, poate iti doresti un mobil nou sau iti vine sa aranjezi toate pixurile de pe birourile colegilor de servici). Eu am ceva fixuri, dar incerc sa le tin sub control si de cele mai multe ori imi reuseste. Iar cand nu reusesc, dau vina pe zodie (berbec)
.
http://filmedevazut.wordpress.com
marţi, 6 mai 2008 la 8:25 pm
Hehe, ceva similar cu pixurile aveam şi eu mai demult, îi aranjam unei prietene casetele audio pentru că erau mereu vraişte când mergeam la ea. Culmea, nu o deranja : ) Obsesie sau manie?
marţi, 6 mai 2008 la 9:09 pm
Cred ca prietenei tale ii placea sa mergi la ea. Nu stiu daca obsesie, poate manie. Simt cateodata nevoia ca totul sa fie ordonat la milimetru si aranjate toate in functie de marimi si dimensiuni, dar asta probabil doar ca sa compenseze dezordinea si haosul (ce-i drept controlat) din restul timpului.
marţi, 6 mai 2008 la 9:17 pm
Tot ce-i posibil, plus că mama prietenei mele vroia să facem schimb: să mă ţină la ea şi să o dea pe fiica ei mamei mele : ) Evident, glumeam.
Chestia cu ordinea e un fel de tendinţă spre echilibru. Oricât am spune că cel mai bine funcţionăm când e haos, avem nevoie de amândouă, tocmai pentru a nu fi lineari.
marţi, 6 mai 2008 la 9:42 pm
Ană, sunt şi nu sunt.
Pentru obsesia de a ucide femei, de exemplu, este un surplus.
Pentru obsesia de a descoperi leacul împotriva cancerului, nu este un surplus.
De la om la om…
marţi, 6 mai 2008 la 10:18 pm
Deci obsesiile sunt bune atâta timp cât sunt echilibrate şi mature.
marţi, 6 mai 2008 la 10:19 pm
AnaAyana
(dar sa nu dureze o vesnicie) pentru a vedea cum incearca sa te descopere. Vei avea apoi, o parere “fixa”. 
Ciocolata o mai ai?
Granita intre pasiune si obsesie e ….oare cum o mai fi?
Daca “descoperi” ca cineva care iti place tie, e pasionat de tine pana la obsesie, cauta un mod placut sa-l “respingi”,
Alta coincidenta, dupa cea de ieri? O sa inchinam in cinstea cosmopolitului cu putin absint.
marţi, 6 mai 2008 la 10:25 pm
Cristal,
Nu există graniţe cu aşa ceva. Ciocolată? Da, la borcan, numai că mi-e că iar o mănânc singură şi lumea nu vine la party.
marţi, 6 mai 2008 la 11:34 pm
ciocolată cu absint să fie.
hai, că fac ordine, spăl vasele şi dau şi cu aspiratorul.
băi fetelor, da’ să fie! că al’fel nu m-apuc de robotit.
marţi, 6 mai 2008 la 11:36 pm
Deci la tine se va ţine toată povestea, ca la Şeherezada?
Cristal, adu şampania!
marţi, 6 mai 2008 la 11:59 pm
Absintul induce harnicia? Ca dupa cat a lenevit Cougar!
, si ciocolata e pentru bataie. 
Eu aduc paharele de cristal
Sau ati uitat, ca… a fost odata ca nicodata? Acum mi s-a fixat si mie o idee?
miercuri, 7 mai 2008 la 12:01 am
Hehe, Cougar poate a muncit la vie ca să strângă o colecţie de damigene sau poate s-a împrietenit cu nişte lăutari tocmai pentru a-i chema la petrecere?
Bătaia cu ciocolată se va duce ţintă în direcţia celui care a lenevit mai mult, da?
miercuri, 7 mai 2008 la 3:50 pm
ideile fixe sunt acelea pe care nu ti le poate schimba nimeni. Pot fi corecte, pot fi gresite… nu conteaza. Oricate argumente ti s-ar aduce impotriva, ai tine ochii inchisi. In idei fixe gasesti doar o oarecare debilitate mintala : incapacitatea de a-ti accepta greselile si -pana la un punct – de a evolua.
Obsesiile sunt mult mai grave. Se impart in :
- emotionale ( aici se pot distruge mai multe vieti deodata ) , pentru o alta persoana , etnice, religioase…
- fizice ( imbatranire, ingrasare/slabire , dependenta de droguri , intr-un anumit sens si moarte….)
ciocolata nu e o obsesie grava.. cel putin nu aia amaruie
miercuri, 7 mai 2008 la 4:47 pm
blogurile-s obsesie oare sau idee fixa?
miercuri, 7 mai 2008 la 5:14 pm
Centrefold,
Bună clasificare, cred că aşa se poate vedea mai bine care sunt nocive şi unde se încadrează.
Eugen,
Bună întrebare… Cred că depinde de ce parte a baricadei stai. Să zicem că totul porneşte de la o pasiune.
joi, 8 mai 2008 la 12:05 am
atuncea pasiunea ai numi-o obsesie sau idee fixa ?
joi, 8 mai 2008 la 1:20 am
Cred că aş numi-o foc sau patimă
joi, 8 mai 2008 la 1:56 am
obsesia focului sau focul, o idee fixa sau o idee fixa focoasa
poate fi si focul pasiunii sau foc patimas
nu ca patima pentru foc ar fi ceva de nebagat in seama – piromania e si ea o pasiune focoasa
ma doare mintea deja, cre’ ca iau foc
joi, 8 mai 2008 la 6:00 pm
aia cu “absintul induce hărnicia” merită un suport de bunbac cu mîneci scurte.
joi, 8 mai 2008 la 6:53 pm
AnaAyana
Cred ca obsesiile nu au nici o logica rationala. Cand acapareaza prea mult omul , atunci trebuie facut un apel la ratiunea lui. Poate scapa…
Cougar
Suport de bumbac din mingile de oina?
Ciocolata sa fie, ca t-shirt iti da antrenorul!
joi, 8 mai 2008 la 9:15 pm
Eugen,
Atâta timp cât aduce mulţumire sau fericire nu mai contează cum se numeşte.
Cougar,
Numai să nu te plictiseşti de marcă.
Sau un suport permanent, un abonament cu mâneci scurte la Cosmo?
Cristal,
Au şi obsesiile rolul lor, trebuie să fie bune la ceva dacă în primă fază par nocive…