Ştiu deja ce vrei să zici
Cu siguranţă ţi s-a întâmplat să vorbeşti şi să fii întrerupt deseori cu: da, ştiu! Înţeleg că uneori ne exprimăm pe înţelesul tuturor (sau nu) dar această expresie de care pomenesc a devenit din ce în ce mai des folosită în momente nepotrivite.
Mă gândeam că sunt câteva motive principale pentru care o invocăm. Foarte puţini oameni se simt bine să întrebe de mai multe ori acelaşi lucru (ca şi cum nu au priceput şi trebuie să mai bată o dată clopotul pentru baba neînţelegătoare şi nu surdă) şi este la-ndemână să opreşti şirul cuvintelor ce vin spre tine decât să le asculţi.
De fapt, a asculta presupune să te opreşti, să laşi locul principal celuilalt, să fii empatic şi să constaţi. Nu este greu dar ne plac probabil mai mult rolurile active.
Răbdare! Este nevoie de ea din ce în ce mai mult pentru a putea trece necunoscute, paşi, drumuri, niveluri şi într-un final marea (cum spune proverbul).
Mă regăsesc în toate aceste cazuri. Bineînţeles că dacă am de ales între un articol scurt şi la obiect şi altul plin de detalii voi opta pentru cel care-mi salvează timpul.
Deci, ştiu ce veţi comenta mai jos… (aş putea spune) dar nu este deloc aşa! Să credem în intuiţie?
Filed under: Relaţii şi comunicare | Tagged: am înţeles, comunicare, cum să asculţi, intuiţia, managmentul timpului, răbdare
E ok sa asculti, dr cand auzi a suta oara aceeasi poveste devine enervant si cred ca e ok sa-i spui celuilalt ca da, stii deja la ce se refera si daca nu are altceva nou de adaugat mai bine sa nu repete.
am sa raspund cu cazurile in care tac si ascult sau tac si urmaresc, nespunand STIU.
dupa un timp, cunosti cum gandeste celalalt.
nu ti s-a intamplat? sa stii asa de bine, chiar ascultand de prima oara? sa te uiti la aceea persoana, ascultand doar pentru a confirma ce ai gandit tu, ca va spune? sau urmarind, in tacere, cum actioneaza, stiind? si apoi sa nu-i mai spui : stiu sau stiam.
buna atentionare … chiar se foloseste foarte des … acum imi dau seama ca si eu involuntar folosesc uneori prea des expresia aceasta si nu realizez ca ar trebui sa stau sa ascult, ca poate de data aceasta e nuantat diferit . Recurgem la astfel de vorbe cand suntem uneori plictisiti si nu avem starea necesara de a parcurge intreg procesul si dorim al grabi !
Sorry! Iar imi barfesc colegii de servici
) probleme tehmice. Cand nu intelegea ce spun, ma intrerupea “stiu! stiu da! stiu”. Nu proceda numai cu mine asa. Cu oricine! Cand nu intelege despre ce vorbesti se plictiseste si zice ca stie. Daca intelege ce-i spui, tace si te asculta! Mie mi se pare ciudat rau de tot. Eu daca nu inteleg ceva, nu mi-e rusine si cer detalii, nu spun ca stiu.
Am un coleg cu care discutam (nu mai discut, ori cu el, ori cu peretii, e tot aia
Fiecare are motivele lui “sa stie”
Mare lucru sa stii si sa poti sa asculti.Uneori si o prietenie este bazata pe asta,caci fiecare dintre noi,se stie,ne grabim sa spunem noi ce ne doare,ce parere avem,ce mai facem…si foarte rar intalnesti oameni dispusi sa si asculte.
(am spus printre altele,deci in mare parte am invatat lucruri bune…sa ne intelegem 
)
Eu am invatat destrule lucruri ,de la oameni,ascultandu-i.Printre altele si sa nu fiu ca ei.
eu cum nu prea am obiceiul (sau nu am remarcat eu) sa aprob ce spun altii, am in special o cunostinta ce aproape la fiecare propozitie pe care o spune ma intreaba “stii ?” sau “ai inteles?”, asta ma scoate din pepeni si de multe ori cu greu rabd sa nu-i spun “vreo doua”
sa nu uitam ca mai sunt si unii (unele? :p ) care aproba cu “a-ha!” (asta poate ascunde si o satisfactie)
in sine,ideea de a asculta pe cineva presupune ati aminti experiente asemanatoare din trecut si a te pune in pielea respectivului,dar sa inchizi un subiect din plictiseala sau din subestimare cum ca ,,am fost si eu prin asta,e imposibil sa fie la fel ,sa fi suferit ,sa fi patit ca mine” mi se pare un factor anticomunicare…pe mine sincer ma irita sa aud pe cineva spunandumi ,,stiu,, dupa 10 minute de vorbit :|.si daca imi amintesc bine,nu sunt de genul kare sa taie o discutie prin cuvantul asta,prefer sa mai ascult inca odata o poveste asemanatoare cu una dea mea pt k as putea vedea obiectiv,si …posibil,as putea invata lucrurui noi … :)…
Si ce nas da sa fiu inconjurat mai des de oameni care sa ma asculte ,am nevoie kiar si acum :(( ..
Carina & Manole
Cunosc acel gen de situaţii, când auzi a douaoară acelaşi lucru este amuzant dar de la a3-a în sus este obositor. Chestia e că unii oameni repetă idenic ideile şi nu e greu să mai spui că da, ştii deja ce au de zis.
Domnul J,
E mai uşor să vorbim decât săa scultăm pentru că ceea ce zicem noi va fi mereu mai interesant decât restul (nu spun că e regulă dar aşa se întâmplă deseori)
Radu,
Este bun pretextul pentru situaţiile când vrei să opreşti pe cineva din prea mult vorbit
Elisa,
De multe ori ascultarea poate să însemne mai multe nu doar act de răbdare. Aşa cum ziceai, învăţăm lucruri noi de la oameni.
Eugen,
Ai înţeles se spunea des la şcoală şi poate din cauza asta ne deranjează atitudinea asta de superioritate pe care o au unii.
Silviu,
E mare lucru să ai răbdare să asculţi. Se spune că o poveste spusă de două ori nu va suna niciodată la fel pentru că de fiecare dată ne aducem aminte alte detalii.
vrei sa spui ca ma deranjeaza pe mine vechile obiceiuri, sau ca individul ala are atitudine de superioritate? pt. ca eu nu mai retin sa fi fost intrebat des la scoala “ai inteles?”
, sau imi vorbeste asa din obisnuinta (s-a sesizat de vreo doua ori ca nu imi place cum imi raspunde si s-a scuzat)
eu doar cred ca individul sau ma subestimeaza (avand in vedere ca-i genul de afacerist “soparla”
Unii oameni au efectiv expresii care denotă superioritate, poate îşi dau seama sau nu sau poate ţine numai de sensibilitatea fiecăruia. Mie de exemplu apelativele care includ şi dragă în ele aşa mi se par, bineînţeles, contează şi intonaţia.
DRAGA Ana, tu nu stii nimic!
Ştii că a zis o personalitate politică mai demult: domnule dragă, imaginează-i cât de drag îi era omul ţinînd cont că se certau
sorry,anaAyana…mi-am amintit si eu..
sau cum ar trebui sa -i zica Andreea Marin la Raduleasca “mai draga, asa-ti dau una peste buci, de-o sa-mi fluiere palma toata ziua!”, cu riscul de-a iesi un lesbi show :p
Se mai întâmplă. Dar nu am spus niciodată “ştiu”. Am spus “intuiesc”. Sau “bănuiesc”.
) ai ştiut? Nu. De la net mi se trage. Adică mai mult de la lipsa lui. A fost un fel de “net cu noduri”. Enervant rău 
Deci, Ană: dar că nu voi comenta (până în acest moment
AnaAyana
E mai greu sa selectezi apoi, cuvintele care trebuie sa ramana cu ecou. 
E nevoie de un anume “bun-simt” ca sa stii cum sa asculti (prin mimica ochilor) si de intuitie ca sa… auzi.
Elisa,
La asta mă gândeam dar nu putea să mi-o aduc aminte
Eugen,
Aşteptăm mai întâi faptele. Ipotezele văd că se înmulţesc ca ciupercile.
Isabela,
Ai dreptate. În asemenea situaţii sunt bune soluţiile de mijloc de genul “bănuiesc” deşi cîteodată ele irită pe cei mai sensibili.
Cristal,
În acest caz ne bazăm pe body language.
“Ipotezele văd că se înmulţesc ca ciupercile.” mai ales daca lumea are imaginatie prea bogata :p
Eugen, imaginaţia bogată nu va fi niciodată dăunătoare atâta timp cât nu se va împleti prea mult cu realitatea altora
hmmm…sper ca nu esti fana Andreea Marin :p
Nici măcar de Ştefan Bănică
m-am linistit atuncea, aveam un bolovan pe inima…