Amănunte în alb
Din multitudinea de oferte, avem libertatea de a alege absolut orice, mai puţin câteva detalii esenţiale: familia, culoarea ochilor, sexul, religia, condiţia socială şi altele.
Te naşti cu una din ele şi o poţi schimba sau nu. Chiar şi-atunci când se întâmplă miracole iar aceste aspecte sunt schimbate, amintirea lor rămâne.
Mai există libertate absolută în aceste condiţii sau libertatea ne anihilează uneori posibilitatea de a face alegeri definitive?
Se pare că anumite aspecte ale vieţii sunt ca nişte cec-uri în alb: stai cu decizia în vârf de stilou şi nu poţi schimba contravaloarea ei.
Filed under: Viaţa întreabă | Tagged: libertate, amintiri, schimbări, dreptul de a alege, posibilităţi, libertate absolută, filosofii









Divinitatea ne-a “imbracat” cu anumite elemente … cum zici si tu … avem posibilitatea si libertatea de a alege daca ramanem default ori custom . El ne-a dat libertatea in alegeri si aici m-am intalnit si eu cu un paradox. ( http://ideitraite.ro/?p=45 ) . Cred ca la un momendat in viata suntem nevoiti sa stam cu decizia intr-un varf de stilou, dar ii putem schimba si contravaloarea, datorita libertatii noastre !
familia, intr-adevar, n-o poti schimba. dar, daca esti cu adevarat snob, o poti da uitarii. culoarea ochilor se rezolva cu niste lentile de contact, sexul poate si ala fi schimbat, la fel si religia. conditia sociala …. pai toti incercam sa ajungem la o conditie superioare celei cu care ne-am nascut.
eu nu cred ca toate astea ar trebui sa fie considerate limite. libertatea consta in faptul ca alegem cum sa traim cu aceste date care ni se dau de la nastere. putem sa le acceptam si sa trecem la lucruri mai importante unde chiar sa avem un cuvant de spus sau putem sa ne dedicam viata schimbarii datelor initiale.
sunt atatea lucruri pe care trebuie sa le alegem in viata si care, cu adevarat, ne schimba cursul vietii: partenerul, meseria, prietenii… eu zic ca e mai rentabil sa investim energia in acestea si nu in cele care ni se dau la nastere.
putem alege!
Nu poti alege familia in care te nasti dar poti alege familia pe care o intemeiezi.
Culoarea ochilor poate fi “aleasa” cu lentile de contact
Sexul e mai greu de schimbat… dar daca vrei musai… se rezolva…
Religia e simplu de schimbat.
Conditia sociala… si mai simplu…
Bun, Ană. Ca să nu mai fac listă, zic să schimbăm “optica”.
Te naşti gata bolnav. Boala oaselor de sticlă, să zicem. Sau atrofie musculară. Cam ce am vrea noi să schimbăm aici? Păi am vrea să schimbăm căruciorul cu rotile cu mersul normal pe stradă. Restul nu mai contează.
Zic şi eu.
In cazul asta cred ca functioneaza vechea analogie cu cartile de joc. Primesti un anumit set. Acesta poate fi normal, caz in care va conta f mult cum il joci pentru a-l valorifica - cazul majoritatii oamenilor. Dar pot fi si combinatii foarte bune sau foarte poaste de carti - caz in care influenta actiunilor noastre ulterioare scade mult.
defineste(-ti) absolutul
la modul cel absurd
gaseste-i o fisura
si spune-i… ca n-ai vrut!
o zi buna!
Am vazut oameni cu o dantura perfecta si un ras tamp…nu i-am invidiat.

Am vazut oameni cu ochi albastri superbi,dar n-au avut noroc.
Am vazut ,insa,multi oameni mai mult sau mai putin frumosi la infatisare,insa stralucind pe deasupra tuturor insusirilor celorlalti.Sunt calitati umane care bat ,de departe,toate aparentele lumii.Atunci…la ce bun sa modifici ceea ce ti-a dat Dumnezeu,cand poti sa adaugi???
Eu cred ca libertatea, fie absoluta sau nu, este iluzorie.
.
As redefini-o mai degraba ca o pozitionare aparte in sistemele in care suntem angrenati. Libertatea este relativa iar spectrul alegerilor ne este limitat. Nu pot nici sa traiesc un milion de ani, sa ma plimb prin spatiul cosmic cand am chef sau sa fiu regele Frantei.
Cu putina imaginatie mai poti crea brese dar tot limitati ramanem - platim impozite, mergem la baie, ne hranim si cu boabe macinate si nu o ducem prea bine dupa nouazeci de ani de viata.
cred că familia, sexul, religia şi condiţia socială contribuie în foarte mare măsură la formularea unei semnificaţii a conceptului de libertate pentru fiecare dintre noi. cât despre ochi, întotdeauna m-am întrebat de ce un ochi albastru este mai bine văzut decât unul căprui.
domnul J
Aşa este, se pare că schimbările trebuie să aibă mai întâi loc în minte şi apoi în fapte
Oana,
Ar fi aiurea ca cineva să încerce să schimbe ceva cu care s-a născut. Cazul lui Michael Jackson nu ar trebui să ne pună pe gânduri?
Petru,
Familia chiar nu ai cum să o schimbi, cunosc destule cazuri unde părinţii nu se înţeleg cu copiii şi nu au încotro, trebuie să se suporte.
Isabela,
Rămâne măcar speranţa, nu? Ştim că cei bolnavi care-şi doresc foarte mult ceva reuşesc uneori mulţumită energiei care-i animă.
Paula,
Mi-a plăcut comparaţia cu cărţile de joc, o s-o ţin minte! E folositoare.
mado,
absolutul definit
poate prinde fisuri
din idealuri
Elisa,
Se pare că tot ce avem de făcut e să completăm zestrea genetică.
Lia,
Aici ai pus punctul pe i, ce să spun de cei care nu respectă regulile? Îşi doresc mai multă libertate decât le este oferită?
Cristi,
Este chestiune de gusturi, mie de exemplu ochii căprui mi se par misterioşi, cei albaştri banali.
Bun venit!
ce interesant, iată comentarii mai lungi decît postul în sine
păi uneori postul e mai lung decât sărbătoarea
să-mi spui dacă ai avut răbdare să citeşti Fanny şi Alexander
hmm? libertate absoluta ?
aveam chiar ieri status pe messenger (rumegat din propria-mi dorinta de…iarba verde :p ) :
contactul uman se rezuma la insiruiri de superior si inferior, si de aici nu exista nici libertate, intre doua extreme
Cei care nu respecta regulile tot se raporteaza la ele. Vorbesc de regulile omenesti. Legile naturii nu ai cum sa nu le respecti.
Eugen,
Mai există din păcate şi o categorie vastă numită simplu: mediocritate.
Lia,
Ştii ce este absurd? Cei care desfiinţează regulile dau peste alte nebunii deci tot nu au scăpare.
“Mai există din păcate şi o categorie vastă numită simplu: mediocritate.” am avut ceva teorie matematica in care egzplicasem ca daca intr-un sistem generam forme geometrice aleatorii, daca convenim asupra unei anumite forme ca reprezentant simbolic al perfectiunii, probabilitatea ca forma geometrica generata sa fie aproape de perfectiune creste odata cu numarul de iteratii, de unde rezulta ca mediocritatea este obligatorie
dar si asa, afirmatia mea de mai sus nu anuleaza mediocritatea, nu stiu de unde ai inteles asta
eu nu am dedus ci am venit cu ceva nou
@Lia: “Cei care nu respecta regulile tot se raporteaza la ele. Vorbesc de regulile omenesti” nu degeaba exista expresia aia ca omul este un animal sociabil, eu cred ca e un fel de carusel (nu te atac pe tine aici), regulile care noi acum convenim ca ingradesc libertatea au fost candva create ca un mijloc de exprimare a libertatii
Ana, vrei sa dai vine pe mediocritate ca datorita ei nu exista libertate absoluta ? tu anulezi substanta in cazul asta
or u are just teasing me ? :p
varianta nr.2