1984

Ecranizarea romanului lui George Orwell propune în plină epocă a Războiului Rece câteva întrebări dătătoare de nelinişti. Ce ar fi dacă viaţa noastră ar fi supraveghetă în cele mai mici detalii? A scrie sau a gândi, a iubi sau a mânca sunt realităţi supuse mereu atenţiei cuiva? Dacă în final nu există nici un dram de libertate?

Deşi aceste intrăbări par a fi ireale, pot fi regăsite în filmul 1984 . Acţiunea filmului este simplă. Winston Smith (actorul John Hurt) este unul dintre funcţionarii aparatului de cenzură al unui stat totalitar fictiv care începe să fie susceptibil vizavi de marile victorii şi realizări ale Fratelui cel Mare, o imagine a dictatorului contemporan.

Dragostea ascunsă faţă de Julia (actriţa Suzanna Hamilton), o funcţionară a aceluiaşi sistem, dar şi dorinţa de a ţine un jurnal intim sunt acte de revoltă împotriva sistemului totalitar care îi anihilează pe toţi cei care i se opun.

Winston Smith va fi prins de Poliţia Gândirii (cea mai mare crimă a regimului era aceea de a gândi) şi supus unui interogatoriu nemilos de către O’Brien (actorul Richard Burton), cel care conştient îi atrăsese într-o conspiraţie împotriva sistemului.

Dialogurile dintre cei doi sunt cele care oferă filmului contur şi savoare. În faţa torturii psihice valorile majore din viaţa lui Winston cad rând pe rând. Se descoperă singur, considerat dintotdeauna un suspect, incapabil la serviciu, aderînd la conspiraţia lui Goldstein care nu exista în realitate.

Una dintre scenele marcante este aceea în care O’Brien smulge din Winston şi ultimul dram de demnitate umană: cu figura imobilizată în cuşca unul şobolan flămând, Winston este somat să se lepede de iubire pentru că Julia ar fi mărturisit deja crima de a iubi pe cineva nepermis de sistem. Ultimul act de nesupunere faţă de regim şi anume acela al iubirii căzuse în numele ultimului umanism: cel al conformismului şi supunerii, într-un cuvânt al regimului.

Pentru amatorii de Big Brother sau de 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile (filmul lui Cristian Mungiu), 1984 este o referinţă obligatorie. Construit de regizorul Michael Radford la intersecţia dintre teroare, conformism şi uniformizarea celor mai umane sentimente, 1984 rămâne un film despre un regim dictatorial tipic pe care Europa l-a trăit în ultimii 100 de ani. În final îţi doreşti ca un asemenea rău să nu mai aibă niciodată loc iar 2+2 să fie întotdeauna egal cu 4.

Nota mea: 7/10. Puteţi găsi filmul aici.

Etichete conformism, demnitate, dictatură, Fratele cel Mare, George Orwell, iubire, John Hurt, recenzie, recenzie 1984, reguli, Richard Burton, Suzanna Hamilton, teroare, trailer 1984