Vreau să fac numa’ ce-mi place
Să presupunem că ţi-ai putea alege orice job, vei fi plătit atât cât îţi doreşti iar ca bonus vei avea timp liber, tichete de masă şi de tramvai… ce ai alege să lucrezi?
Multe profesii sunt denigrate şi date la o parte din cauză că sunt plătite prost: nimeni nu mai vrea să fie portar, gunoier, frizer, gropar, instalator, etc. E drept că uneori mai mult titlul job-ului pe care-l ai te face să te simţi împlinit şi mândru decât răsplata pentru efortul depus.
Sunt sigură că făcînd ceva ce-ţi place vei depune de o mie de ori mai multă pasiune dar nu mereu avem această variantă la dispoziţie dacă ne gândim la avantajele financiare.
Mulţi oameni se plâng de faptul că nu sunt mulţumiţi de ceea ce fac zilnic la serviciu, şi-ar dori un alt job. Foarte puţini sunt fericiţi şi mulţumiţi că se află exact acolo unde şi-au dorit dintotdeauna, primesc un salariu de vis şi abia aşteaptă să se întoarcă înapoi la birou sau dorm direct acolo.
Aş inventa meserii noi pentru momentul când vrei să alternezi (pre)ocupările: sperietor de ciori pe bulevard, decorticator de seminţe de floarea-soarelui, ajutor de distiler de alcool, cuier ambulant, colecţionar de bănci în parc, tăietor de unghii la pisici, comentator pe stadion şi multe altele. Sunt convinsă că mai sunt şi unii oameni râvnesc la ele în taină!
Filed under: Jobbing, Mă amuz | Tagged: meserii inventate, meserii preferate, mi-e lene de mă doare, ocupaţii libere, salariul de vis, Timp liber









“portar, gunoier, frizer, gropar, instalator, etc.”
Hai sa incercam asa: garda de corp/agent special de securitate, ecologist, hair-stylist, facilitator acces Rai, stapan al apelor. Better?
cred ca as prefera sa infiintez o firma de creat jocuri pe PC, eu sa vin cu conceptele si programatorii sa implementeze codul, sau sa ma ocup cu vanarea criminalilor de razboi poate

in orice caz, as prefera sa nu lucrez in slujba altora, cand am facut-o, patronii erau prezenti in incinta mai mult decat mine
mult mai util cred ca as fi daca as pune pe picioare ceva afaceri si eventual as finanta niste scoli sau institute de cercetare decat daca as lucra in domeniul asta inutil in care activeaza de obicei oamenii
vorbind de inventii, as inventa meseria de gropar pe luna sau as deschide un salon de uratire, motto-ul sa fie “cu ajutorul nostru, oricine poate fi urat ” sau “credeai ca mai urat de atat nu se poate? hai la noi!” :p
Andrei,
Stăpân al apelor? După aceea o să vrei şi al uscatului…
Eu m-aş face voluntar
Eugen,
Şi cine o să vrea să se urâţească de bună voie? În cercetare aş investi şi eu, chiar şi-n statistici dar să umblu eu pe străzi să le fac
vorbind de frumusete: “Well you look lovely in those glasses!”
http://www.youtube.com/watch?v=DuQrsK8Z5ok
Ană, degeaba vrei dacă nu poţi. Chestie de baftă…
Eu am avut ceva noroc. Nu la bani, evident…
Fiu-meu în schimb vrea şi una şi alta. Culmea este că îi iese.
Aici intervin atât de multe “aspecte ale vieţii”, că iar trebuie să plec să fac listă.
isabellelorelai: ce ti-e si cu norocul asta.
Andrei, am încetat de mult să spun: frate, ce ghinion am avut când nu mi-a ieşit nu ştiu ce chestie. De când? De când era să mor niţel. Şi de atunci tot zic: ce noroc. Pentru mine, evident.
Felicitări, Andrei Roşca, pentru proiectul Octavian Paler.
AnaAyana, să ai o noapte frumoasă!
Tuturor, Hristos a Înviat!
Isabela,
Uite aici una deschisă.
Iar faci listă?
Mulţumesc pentru urări, la fel şi ţie.
Am auzit acum vreo doua zile la radio despre o cercetare conform careia s-a relevat ca pentru un om e la fel de important statutul ca si banii pe care ii castiga. Cercetarea a constat in efectuarea unor teste (subiecti pusi sa joace ceva: unii au castigat, altii au pierdut). S-a urmarit care centri nervosi se activau in momentul pierderii (frustrare) sau ai castigului (sentiment de superioritate).
De aceea nimeni daca e pus sa aleaga nu va alege o meserie considerata sub nivelul lui ca statut social sau ca nivel de pregatire.
Onutzza: “De aceea nimeni daca e pus sa aleaga nu va alege o meserie considerata sub nivelul lui ca statut social sau ca nivel de pregatire” mi se pare cam…exhaustiva afirmatia
Oameni buni: acum două săptămâni am avut nevoie de un instalator. Fix într-o vineri. Frate… Şi dăi şi luptă. Telefoane chestii socoteli. S-a îndurat unul sâmbătă. Alea alea scurt 300 RON. Păi dacă mă pricepeam eu… Păi nu mă făceam instalator? Nu. Nu mă făceam că nu îmi place.
Hai vă pup.
i-o trebuit si la om bani amu de sarbatori, o zis “cum sa fac eu rapid 300 RON? ia sa ma-ndur sa o taxez si pe dumneai”
Onutzza,
Până la urmă balanţa are două talere când vine vorba de muncă: pierdere şi câştig. Cu cât munceşti mai puţin şi eşti plătit mai bine cu atât este mai bine, idealul în România
Isabela,
Lasă că am mai pomenit cazuri când instalatorul-minune zicea că e greu ce are el de făcut, se ducea să repare şi totul era de fapt un fleac. Pe asta se şi bazează: know how…
Nţ. Aici a fost mai complicat. Un calorifer. Plin cu apă.
@Eugen: e exhaustiva in sensul ca am incercat sa ating ambele aspecte: un om poate avea un statut social care sa nu ii permita sa aleaga ceva sub nivelul lui, decat daca poate e el mai excentric si de asemenea, cineva poate sa provina dintr-o clasa sociala considerata “de jos”, dar sa aiba un nivel de pregatire superior. Astfel, nu va alege de bunavoie sa practice o meserie necorespunzatare. Nu intotdeauna e important salariul. Nu cred ca un cineva care are o meserie de prestigiu, chiar daca e mai prost platita, va alege sa se faca gunoier, chiar daca ar fi mai bine platit.
depinde de ceea iti place sa faci zi de zi, eu lucrez intr-un tv… nu ma omor cu ce fac pe acolo… dar vb aia lucreaza sa iti faca placere munceste calumea pe cat mai multi bani si ramai si cu cat mai mult timp liber… deci…
o zi faina…. de la un nou intrat in blogosfera 
Într-un tv?