De la moarte la viaţă

Nu am de unde să ştiu ce înseamnă pentru fiecare om Paştele dar pot spune cu siguranţă că această sărbătoare are un spirit aparte care ne captează şi ne învăluie într-un chip tainic. Chiar dacă ne concentrăm asupra ospăţului alături de cei dragi, bucuria, pacea şi lumina ne umplu casele şi sufletele.

Oare nu aduce Paştele bucurie celor trişti, pace celor tulburaţi şi lumină celor care umblă în întuneric?

Evenimentul de acum două mii de ani pe care această sărbătoare ni-l reaminteşte continuă să ne umple vieţile de darurile sale şi să ne adune împreună. Cineva spunea demult că lucrurile autentice sunt cele care ne schimbă viaţa.

Sărbătoarea pascală ne face să ieşim din stresul cotidian în care ne ducem vieţile şi să păşim într-un repaos plin de lumină şi de cei dragi. Dacă de Crăciun învăţăm să dăruim pentru că Altcineva ni s-a dăruit, în aceste zile învăţăm să ne bucurăm şi să nu ne mai temem de nimic pentru că Aceeaşi Persoană ne-a bucurat cu darul veşniciei.

Spiritul sărbătorii este unul autentic şi imaculat. Mulţimea de urări pe care le primim şi le facem în această perioadă sunt de cele mai multe ori tardive şi de complezenţă.

Totuşi, dacă alegem să urăm ceva celor din jurul nostru cred că ar fi ideal dacă am puteam pune printre cuvintele noastre o fărâmă din acea bucurie veşnică la care am fost invitaţi în aceaste zile. Căci ce altceva este Paştele decât ospăţul în care bucuria coboară din ceruri pe pământ?