Trufia batovina

By AnaAyana

Aparent orgoliul este o trăsătură inofensivă. El nu trebuie alimentat din exterior ci este ca un rezervor ce renaşte mereu din propria ardere. Totuşi el ne caracterizează în multe situaţii şi ajunge să fie parte importantă a personalităţii fiecăruia dînd naştere anumitor stări de tensiune, respingere sau ignorare.

De ce există oameni care nu-şi mai vorbesc? Sau au dispărut cuvintele dintre ei iar tăcerea s-a transformat într-o armă? De asemenea, o simplă privire aruncată de sus, o vorbă şi o intonaţie superficială, mersul ţanţoş de pe stradă, abundenţa detaliilor vestimentare şi alte amănunte vin să completeze imaginea omului mândru.

Orgoliul îşi pune amprenta pe relaţiile dintre oameni de fiecare dată: a asculta, a da dreptate, a face complimente, a lăuda, a lăsa să se apropie, etc. sunt doar câteva dintre aspecte.

Sunt multe situaţiile în care pierdem, amânăm sau renunţăm la oameni sau lucruri din cauza orgoliului. Ce se ascunde de fapt în spatele acestei atitudini sau această trăsătură de caracter este pur şi simplu o a doua natură? E posibil să fie o formă de conservare a sinelui sau pur şi simplu avem în permanenţă de învăţat cum să fim oameni.

Etichete , , , , , , , , , , ,

36 Răspunsuri la “Trufia batovina”

  1. Barbosu Eugen spune:

    Ca si cauza si efect, cred ca depinde mult de pozitia orgoliosului fata de obiectul orgoliului sau si deci difera de la caz la caz.
    “E posibil să fie o formă de conservare a sinelui” ai zis bine aici, ma gandeam ca orgoliul e un fel de “imi strig autenticitatea in fata mea”; mi se pare ca orgoliul adevarat nu este cel care braveaza, ci ala care ii aduce sau sustine persoanei o buna parere despre ea, asta e mai degraba tentativa de autoconservare, de multe ori el isi are fundament real, fiind un gest de revolta la adresa unor persoane sau situatii si aduce cu sine suferinta celui in cauza (a orgoliosului), dar de multe ori poate fi arborat ca urmare a unor neintelegeri (crezi ca ai inteles care e situatia si pe cel care a provocat-o, desi nu e asa); cateodata este un gest indreptatit de autorespect, dar asta mai depinde si de trecutul persoanei, si cum s-a raportat orgoliul ei relativ la precedent
    Orgoliul extrem s-ar putea sa fie rezultatul constientizarii persoanelor cu abilitati deosebite ale calitatilor lor (un exemplu elocvent ar fi Cioran)
    Pe de alta parte o persoana fara orgoliu mi se pare o persoana fara personalitate, asa ca ideal ar fi ca si orgoliul sa fie purtat , insa nu fata de oricine si in general asa, cu masura (ideal, pentru ca in realitate cum naiba poti sa iti controlezi orgoliul? daca se cere sa il controlezi inseamna ca el e deja acolo si asta duce doar la un gen de interiorizare mai rafinata)
    Orgoliul este deci o expresie a unicitatii individului insa de cele mai multe ori “trece pragul” si intra in sfera manifestarii omului superior, (ceea ce este fals, pentru ca, normal, oamenii superiori sunt niste exceptii), cand duce foarte usor la ipocrizie.

  2. rast spune:

    Orgoliul nu poate sa faca parte din natura umana, mai ales atunci cand ai dovezi clare ca pierzi prin atitudinea orgolioasa. Cel mai apropiat exemplu il am la firma la care lucrez. Din orgolii, au plecat cei mai buni oameni din firma. Aparusera intre ei (fiecare in parte) si sef cate o ne-intelegere profesionala. Chiar daca nu avea dreptate, seful fiind orgolios, isi sustinea punctul de vedere… pana omul ceda si pleca.
    Dintr-un orgoliu “prostesc” poate sa… “moara” o firma.

  3. mia spune:

    Trufia, bat-o vina! este de multe ori responsabila de principalele greseli din viata unui om.
    Fie ca pierdem oameni, fie lucruri, prin orgoliul exagerat ne facem rau doar noua, nu altora, cum ne inchipuim intr-o prima faza.
    Sincer cred ca ” orgoliul cu masura” este, de fapt, demnitatea fiecarui om.
    Mai sunt unii omeni preocupati numai sa gaseasca defecte la altii. Pentru ca asta e singura lor distractie. Atunci , daca esti in primul flanc, reactionezi. Orgoliul apare in multe situatii si uneori, chiar fara sa ne dam seama , ranim alti oameni. Din foarte mult orgoliu se naste superficialitatea, iar daca ai prea putin, cred ca incepi sa pierzi constiinta propriei valori .

  4. Andrei Monciu spune:

    multi oameni din pacate nu vad diferenta dintre orgoliu si respect de sine. Eu am patit sa fiu considerat orgolius fiindca dupa ce am renuntat la o droaie de chestii, doar ca sa fie bine si nu am renuntat la niste lucruri care pt mine sunt existentiale, am fost considerat orgolios…nu e orgoliu domnilor e respect de sine, try it e bun

  5. isuciu spune:

    stiu ce este trufia dar nu stiu ce este batovina. vreo bautura racoritoare ?

  6. calatorru spune:

    “batovina” este prenumele trufiei :) nu?
    sa fie trufia o evaluare proprie ce nu se potriveste cu evaluarea facuta de altii. o mangaiere e eului in incapatanarea de a nu mai imbratisa pe nimeni decat pe mine si felul meu, pe mine si parerile mele, pe mine si evaluarea ce mi/o fac

  7. anaAyana spune:

    Eugen,
    Cu alte cuvinte, orgoliul face parte din pachetul numit personalitate, nu? Nici lipsa lui şi nici abundenţa nu sunt bune deci este nevoie de o gestionare (dacă pot spune aşa) echilibrată.

    Radu,
    Am văzut şi eu cazuri de acest gen, se pare că cei care au mai mult orgoliu pierd mai mult decât ceilalţi.

    Mia,
    Ai punctat bine pe demnitate, să fie ea echilibrul dintre extremităţile orgoliului?

    Andrei,
    Respectul de sine cred că include mai multe elemente, probabil că atunci când orgoliul este în cantitate mai mare, celelalte pălesc.

    suciu,
    batovina este un fel de şişilia (râdeam cu un amic atunci când am lăsat nişte mâncare pentru un pisic şi cum nu era acolo a zis: lasă că vine el şi şi-l ia – îi lăsasem un cârnăcior afumat :)

    călătoru,
    da, la prenume nu m-am gândit ci la un epitet nou dar observ c se potriveşte

  8. windwhisperer spune:

    :) trufia : ” my way or no way ” …scurt/2 ( nu-i buna )
    batovina ::) Ba to vin ai ??? :) :)
    j.

  9. anaAyana spune:

    windwhisperer,
    e nocivă dar e folosită atât de des, şi doar nu are E-uri că e una singură :P

  10. Barbosu Eugen spune:

    “este nevoie de o gestionare (dacă pot spune aşa) echilibrată.” cred ca echilibrul ala ori il ai ori nu il ai, in rest orice incercare de gestionare se traduce in disimulare

  11. anaAyana spune:

    Hm… ce urmează după disimulare?

  12. Barbosu Eugen spune:

    uau, nu doar ca incercare si gestionare rimeaza si cu disimulare, dar mai rimeaza si cu la MAI MARE…ce cuvinte profetice…pacat ca o sa ploua prin plopi cu roua :D

  13. anaAyana spune:

    După disimulare urmează două variante: adevăr sau fals. :P Apoi, mai mult din fiecare.

  14. Barbosu Eugen spune:

    ermmm…stai sa ma scarpin oleaca la crestet..da’ n-am timp acuma ca tre’ sa zbor, ok totusi, let’s see…:
    DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.) (a 2-a egzplicatie)
    DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata faţă a unui lucru, a unei situaţii etc
    deci daca nu se precizeaza, nu se raporteaza la fals ci la adevarat
    (http://dexonline.ro/search.php?cuv=disimulare)

  15. bagamare spune:

    ciao. imi place cum te exprimi la tine pe blog. abia acum am ajuns si eu la tine pe blog. o sa mai revin, iar daca vrei sa iti promovezi posturile, o poti face la noi gratuit.

  16. anaAyana spune:

    o să te vizitez ;)

  17. cristal spune:

    Trufia e cea care sta intre noi si oglinda.Mereu îmbietoare. Stie ea cum sa ne micşoreze defectele si sa ne măreasca calităţile. Dupa ce o dam la o parte ni se dezvaluie : “adevar sau fals”. :)

  18. anaAyana spune:

    Cristal,
    Dacă reuşim să aducem trufia la transparenţă tot e ceva…

  19. isabellelorelai spune:

    Aroganţă? Dispreţ? Înfumurare? La asta te referi, Ană? La atitudinea aceea care produce distanţe între oameni?
    Mamă scumpă, ai să ai de-a face cu mulţi “aroganţi” în viaţa ta. Dar numai dacă vrei. Dacă nu, nu. Mai bine…
    Ceva mă face să cred că tocmai ai avut o întâlnire de gradul “trufaş”. Dacă da, fă stânga împrejur, că asta este boală fără leac. Numai necazuri îţi aduce.

  20. anaAyana spune:

    Isabela,
    Nu am avut nicio întâlnire, sunt doar gânduri legate de una, de alta..

  21. platinet spune:

    Fiecare este orgolios in felul sau. Il vezi pe altul ca fiind mai orgolios in clipa in care descoperi ca ai mai putine calitati sau atuuri decat cel in cauza , deci implicit si eticheta “e un orgolios , un arogant, un increzut”. Atata timp cat se situeaza la nivelul tau din toate punktele de vedre il privesti chiar ca pe un posibil amic. Iar mai apoi..aparentele inseala in marea majoritate a cazurilor.

  22. anaAyana spune:

    Daniel,
    Altfel spus, o anumită doză de orgoliu avem fiecare, ce facem cu ea sau în ce direcţie o folosim deja ţine de preocupări, pasiuni, obsesii, relaţii, etc.

  23. platinet spune:

    anaAyana

    orgoliul este ca si sentimentul, poate fi stapanit, poate fi controlat pana la un anumit punct. Orgoliul este o componenta importanta a laturei noastre umane.

  24. anaAyana spune:

    Important este să ştim când să renunţăm la el pentru că limita dintre el şi prostie nu este mare. Sunt cazuri în care oamenii se ignoră (spun ei că din orgoliu) dar de fapt nu au motive reale pentru a face asta.

  25. platinet spune:

    anaAyana

    faci niste paralele tare ciudate. Ce are orgoliul si prostia in comun? in fine, am sa incerc sa te inteleg si pe tine, voi avea timp de reflectie suficient

  26. anaAyana spune:

    E simplu! Sub pretextul orgoliului unii oameni greşesc în mod conştient vizavi de alţii, ţi se pare asta deşteptăciune?

  27. Barbosu Eugen spune:

    ca tot vorbeai de orgoliul omului care are aceasta atitudine de om superior, pentru ca el chiar crede asta (parere falsa, din motive evidente), mi s-a povestit cum un amic a fost intr-o zi intr-o discoteca impreuna cu sotia, la care un tip din asta, “superior” (seful discotecii, daca mai tiu bine minte relatarea, ca sunt vreo 8 ani de atunci) s-a asezat la masa lor cica si i-a explicat la asta cum si de ce el nu-i de nasul acelei femei, comparativ cu “maria sa”, care are bani sa isi cumpere nush ce fel de haine si cate si mai cate; regret ca nu am fost de fata, cred ca iesea o comicarie…oricum orgoliul afisat ostentativ e orgoliul omului de doi bani, cei care sunt intr-adevar niste orgoliosi de “calitate” sa zic asa dovedesc asta prin neapartenenta lor la persoane/grupuri/situatii si nu prin vorbe si gesturi de prost gust

  28. anaAyana spune:

    Eugen, păi ce puteai face dacă erai de faţă? :P Cu ochiul sau cu mâna?

  29. Barbosu Eugen spune:

    nu cred ca mi-as fi pastrat calmul si ar fi iesit tambalau :D

  30. anaAyana spune:

    Păi ca să poţi păstra calmul poţi pune nişte conservanţi sau altele similare :P

  31. Barbosu Eugen spune:

    mama ce conserva ii faceam capul, fix in masa il bagam cu capatana aia lui de om conserv-ator…om cu masa la cap era noua expresie a zilei :D
    unii cred ca toata lumea-i a lor
    am mai spus eu si de Rockefellers astia ce cred ei ca domina pamantul, daca as locui in SUA la batranete mi-as face o iesire triumfala din aia din viata, luand cu mine cateva scalpuri de nababi…in special pielea lu’ ala ce o zis ca telul lor ar fi in viitor toata lumea sa poarte chipuri sa poata fi controlata/condusa de ei
    parvenitii dreaq!

  32. anaAyana spune:

    Eu cred că există şi soluţii mai paşnice şi oricum nu ai cum să schimbi ceva ce a prins deja rădăcini…

  33. Barbosu Eugen spune:

    exemplul in cauza deja il consider un caz foarte grav de nesimtire (cum sa aiba cineva obrazul sa se duca la un om insurat fara sa il cunoasca macar si sa ii spuna ca el -intrusul- este de nasul nevestei omului ?)

  34. anaAyana spune:

    mai bine era de mâna sau de piciorul, nu de nasul :P

  35. Barbosu Eugen spune:

    lasa ca mana, piciorul si …altele acestei femei au pus destul de multi…mana (sa spunem si piciorul ?) :D

  36. Barbosu Eugen spune:

    *pe

Lasă un Răspuns