Dintotdeauna relaţiile dintre un bărbat şi o femeie care afirmă că sunt doar amici au fost privite cu suspiciune. Oricât de mult ai infirma faptul că eşti numai coleg sau prieten cu cineva de sex opus, orice asociere a celor doi ţine de un singur domeniu.
De-a lungul timpului am văzut că nu este imposibilă o astfel de relaţie numai că de cele mai multe ori nu este reciprocă. Se poate întâmpla să consideri pe cineva amic iar el să te vadă ca pe o posibilitate amoroasă sau viceversa. Fireşte, când ţi se întâmplă, ştii mereu în ce barcă te situezi şi-n ce direcţie să vâsleşti.
Te poţi trezi subiectul unei idile fără să bănuieşti vreodată acest lucru. Există mai multe unghiuri din care se poate trata problema? Fireşte, este incomod să afli că cel pe care-l considerai verde să fie portocaliu şi probabil că se nasc o sumedenie de întrebări: ce am făcut ca să declanşez acest lanţ de iluzii, când a început totul sau ce rămâne de făcut?
Este imatur a încheia o relaţie doar pentru că ce doi se privesc diferit şi-şi doresc altceva unul de la celălalt însă este dificil de continuat pentru ambii.
Fără a generaliza, probabil că i s-a întâmplat oricui să treacă printr-o astfel de experienţă. Cum ne raportăm la ele în continuare?
Etichete amiciţie, colegi, dragoste, experienţa, femeia, idilă, iluzii, prietenie, relaţii între sexe, sex
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:19 am
Imposibilitatea unei relaţii o va face şi mai frumoasă, iar privirile subtile vor fi mai fierbinţi ca niciodată…
De ce să stricăm ceva frumos şi să cădem tentaţiei trupului? Şi sufletul are nevoie de romanţe.
Ai dreptate, un bărbat şi o femeie nu vor fi niciodată amici pentru că vor fi mereu diferiţi şi va exista o latură a celuilalt ce va fi mereu dorită.
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:59 am
zicea Nicolae Iorga ceva-n genul ca intre o femeie si un barbat, dincolo de conversatie, pandeste primejdia formelor
ajungem iar la teoria anxietatii si cum lucrurile interzise sunt cele mai ravnite
dar cum de obicei incitarea lucrurilor interzise e fara de substanta (un el sau ea casatoriti, indiferent de cum ii vezi tu, tot niste oameni obisnuiti raman) la un moment dat apare revelatia, sentimentul de vinovatie, depresia si de multe ori dorinta de razbunare, care vine insa in felul caractreristic omului si anume, lovind aiurea (lovitul aiurea e atat de caracteristic omului, incat i l-a atribuit si divinitatii)
taica-meu de exemplu spunea ca nu exista prietenie intre un barbat si o femeie
“Cum ne raportăm la ele în continuare?” nu exista procedura standard
vineri, 18 aprilie 2008 la 7:28 am
“Oricât de mult ai infirma faptul că eşti numai coleg sau prieten cu cineva de sex opus, orice asociere a celor doi ţine de un singur domeniu.”
Depinde… Întotdeauna m-am înţeles bine cu toţi colegii (inclusiv cu colegele). Şi am rămas colegi… nimic mai mult.
vineri, 18 aprilie 2008 la 8:42 am
Mi s-a intamplat si a fost destul de ciudat. Interpretari gresite ale unor semne de amicitie si imediat imaginatia incepe sa zburde. Cel mai bine e sa se discute cat mai repede. Si in mod normal cel care vrea mai mult tre sa deschida subiectul pt ca el va fi si cel care va iesi mai afectat. Dupa stanjenela obligatorie ce urmeaza momentului adevarului daca cei doi sunt suficient de “maturi” vor ramane prieteni foarte buni.
vineri, 18 aprilie 2008 la 10:53 am
simplu. daca il vrei pe celalalt in viata ta ca prieten, vei face un efort. daca nu, vei renunta. dar asta depinde de fiecare si de ceea ce simte.
vineri, 18 aprilie 2008 la 11:08 am
si eu credeam odata cand eram mai mica ca poate exista o relatie sincera de amicitie intre un el si o ea..dar timpul si situatiile m-au facut sa cred exact cum ai spus si tu ca de cele mai multe ori o relatie de amicitie nu este reciporca..el sau ea va dori mai mult sau va simti mai mult sau isi va pune intrebari legate de o posibila relatie..poate nu se intampla intodeauna asa..Prietenul meu(George:) ca tot ne stii cand mai venea vorba de amicitii intre baieti si fete mi-a zis odata ca nu exista asa ceva..ca intodeauna unul isi va dori mai mult si eu l-am contrazis atunci dar cu timul am ajuns si eu la aceiasi concluzie.Si pesonal daca stau sa ma gandesc chestia asta a fost valabila si in prietenia mea cu unul dintre cei mai buni amici de-ai mei de ani de zile,amici din generala care intodeauna am simtit ca poate fi mai mult intre noi,sentimentul a fost reciproc si foarte tarziu dupa ani ne-am marturisit tot ce credeam unul despre celalalt.Cred ca de obieci intr-o amicitie intre un baiat si o fata lucrurile se simt dar e adevarat ca se pot interpreta multe gesturi si priviri.O zi buna!
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:21 pm
E ca in acea reclama la Sprite
.
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:16 pm
Alex,
Unele relaţii pur şi simplu nu pot fi aprofundate. E nevoie de un anumit el şi o anumită ea ca să se creeze magia respectivă.
Eugen,
La ce te refereai când ai spus “lovind aiurea”? Cine pe cine se răzbună?
Ghiţă,
Poate nu în colectivul de faţă.
Totul până o să se întâmple
Daniel,
E mai uşor de ştiut ce simte fiecare pe pielea lui (cum se zice). Iar acolo unde nu există reciprocitate, nici nu mai este nevoie de luptă.
Raluca,
Şti ce este interesant? Faptul că băieţii spun din start că nu este posibilă amiciţia între ei şi o fată dar cunosc destule cazuri unde este exact invers.
Ovidiu,
Cred că am scăpat reclama..
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:10 pm
Eu ma inteleg foarte bine cu fetele. Mult mai bine decat cu baietii. Si nu din cauza ca vreau mai mult de la ele decat o simpla prietenie. Si nici nu cred ca ele ar vrea mai mult decat atat de la mine.
Doar 2 au fost ocaziile in care mi s-au aprins calcaiele dupa una din aceste fete. Prima data ea s-a suparat pe mine cand i-am spus si nu am mai vorbit cu ea timp de 2 ani – perioada in care ne evitam complet si in care facea tot posibilul ca sa ma atace. Asta a fost acum multi ani. Anul asta cand i-am spus ea mi-a spus ca se uita in alta directie, dupa altcineva si de atunci am ramas la fel de prieteni ca si pana atunci. Nu s-a observat nici o diferenta.
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:25 pm
“Totul până o să se întâmple
Poate nu în colectivul de faţă.”
Recunosc că evit să se întâmple ce nu vreau să se întâmple.
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:09 pm
barbatii sunt predispusi la asa ceva, mai ales daca nu au o relatie…este usor sa cazi in aceasta capcana, i know i have
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:23 pm
Mihai,
Este excelent că te poţi înţelege cu fetele mai bine decât cu băieţii. Numai că aşa cum ai recunoscut şi tu există mereu riscul să dai peste excepţii. Fireşte, riscul în acest caz nu trebuie privit ca pe ceva rău mai ales dacă nu te deranjează situaţiile de acest gen.
Ghiţă,
E bine că reuşeşti să controlezi relaţiile pe care le ai cu ceilalţi. Aşa ştii în permanenţă cum să te raportezi la ei. Recunosc, mai rar întâlnesc altfel de cazuri.
Andrei,
O relaţie îi ţine pe oameni departe de asemenea capcane. E un fel de element ce te stabilizează pe linia de plutire.
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:31 pm
poate am dezvoltat prea departe mecanismul, insistand prea putin asupra subiectului, dar cred ca respunsul este simplu, ca nu poti generaliza
dar sa facem o-ncercare… :p
cred ca prietenia si dragostea (asta daca nu te referi la a trece din stadiul de prietenie la cel de legatura fizica fara implicatii sentimentale) difera doar prin intensitatea lor (”halul” in care tii la cineva), asa ca nu prea ii poti reprosa cuiva daca pt. respectivul devii mai mult decat o prietena si problema iar e ca nu poti delimita cu exactitate pragul dintre prietenie si mai mult, ca sa stii sa-l eviti
deci ca masura preventiva poti evita prieteniile celor de sex opus, dar odata ce nu faci asta, totul depinde de mana sortii si de caracteristicile fiecaruia (cum vezi tu barbatul perfect, la cine tii, cum il vezi pe el, etc.)
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:08 pm
Eugen, nici nu avem cum să ne ferim de oameni sau de cei pe care-i placem, nu?
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:11 pm
oricum nu ne putem feri la nesfarsit, pana la urma bate nebuna cu coasa la usa si spune “cine nu-i gata il iau cu lopata”
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:28 pm
… sau dacă te înţelegi cu ea, s-ar putea să nu-ţi mai fie frică
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:38 pm
nu-nteleg de unde ideea asta cu frica, unii asteapta cu nerabdare…intalnirea fatala :p
pana una alta, ma duc sa fac niste alergari cu haltera pe spate, asa, cu frica, da’ nu scapi asa usor! precinii astia…vrei nu vrei, hopa si ei!
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:50 pm
Aşa se aleargă mai nou? Sau numai cu frica în spate?
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:56 pm
ce (ne) mai faci!
vineri, 18 aprilie 2008 la 5:04 pm
mado, pe unde (mai) faci?
vineri, 18 aprilie 2008 la 5:17 pm
fac (mai mult dar nu prea des) franjuri
pe marginile paradisului
in cautarea unui mijloc
exterior celor cunoscute!
vineri, 18 aprilie 2008 la 5:27 pm
mijlocul defineşte
marginea esenţelor
atât de des
vineri, 18 aprilie 2008 la 5:38 pm
sa vezi spectacol nefinit
definit nedefinit
la margini de infinit
unde mijlocu’i intens pe margini s’asta intr-un fel chitit!
vineri, 18 aprilie 2008 la 6:39 pm
“Fireşte, când ţi se întâmplă, ştii mereu în ce barcă te situezi şi-n ce direcţie să vâsleşti.”
ştii pe naiba :-j
SINCERITATEA e calea … oricând … nu suferă nimeni. Vă înţelegeţi între voi nu cerând sfaturi de la alţii.
vineri, 18 aprilie 2008 la 11:25 pm
Da, pe mess ??? doar cu webcam-ul si poze…??? mie mi se intampla acum… Fireste, ca nu prea stiu cum sa ma descurc… pentru ca toata treaba a devenit serioasa. Nu credeam ca e posibil asa ceva… e aiurea da, este evident, posibil. Nici macar nu prea mai avem ce vorbii.(da o iubesc, de nu mai pot) ca altfel nu mai povesteam aici, aiurea… de fapt, sper sa nu fiu gresit inteles.
Asta este unul din offf-urile mele de moment. care sunt multe, pt. ca altfel, iar, nu ma mai lasam de blog… Sper sa ma primesti si sa nu crezi ca sunt nebun. 
)
..si, ma voi intoarce peste cateva luni cum am spus.
Asta chiar arata ca un mesaj in disperare… (de ajutor)
) numai ca, nu stiu cu ce, si de ce sa imi sari(ti) in ajutor !
…mmmm nu am mai intrat pe la tine de ceva vreme, adica multa, da, de acum o voi face mai des.
Multumesc ! asa…
ca ai citit idiotenia de mai sus. 
sper ca tu, sa nu fi de aceeasi parere cu mine, pt ca nu e asa cum zic eu, o idiotenie. 
) bine gata, pa… 
vineri, 18 aprilie 2008 la 11:45 pm
Omul tot animal ramane , chiar si la aceasta treapta de evolutie si mai departe . Este pe cat se poate de normal ca intre doua persoane de sex opus sa se manifeste mai “mult” . De ce ? De ce nu ? Evolutia , urmareste prin noi sa-si intocmeasca jocul nebun . De ce nu ? Noi nu o putem opri .
Eu , ca om ( sunt om ) , sper la existenta ( inevitabil inexistenta ) a relatiilor de amicitie dintre eu si ea . Dar de ce sa ma mint ? Sa-mi satisfac lanturile cu untura ? Nu .. nu exista si gata !
In continuare renunti . Pentru ca opusului sa-i fie bine . Ii va fi mai bine .. asa . Daca , macar afli din timp
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 12:11 am
“Sau numai cu frica în spate?” unii alearga asa, cu frica in spate, altii alearga de ea, altii alearga de ei…bineinteles ca incercarea n-are sorti de izbanda, dar vorba aia, nu-i asa ca am esuat admirabil ?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 12:50 am
Un catel si o pisicuta vor privi luna in mod diferit, desi Luna ramane “neschimbata” pana la zi .
E nevoie de un pic de “abilitate” si multa sinceritate ca sa pastrezi un camarad.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 12:57 am
E ca si relatia dintre Un si Dou.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:16 am
saptamanal ar trebui ales Un/O Ana2
pt zilele de sambata
exista oameni faini
care-si lumineaza weekendul (si) pe aici
o zi buna!
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 1:32 pm
mado,
spectacolul finit sau nu,
cuprins între margini
sau infinit
este binevenit mereu
din partea celor care ştiu
să-l stârnească
Dan,
Uneori avem impresia că ştim încotro vâslim dar nu se întâmplă mereu aşa.
bistosh,
I-ai spus fetei sau nu ştie încă nimic? Şi de ce este atât de complicată povestea?
Eugen,
Toate se numără la final. Dacă nu se numără, măcar se privesc şi vedem dacă a fost eşec sau nu.
Cristal,
Este Un şi O mereu, se uită în aceeaşi direcţie dar pot vedea lucruri diferite. Poate el se uită la Lună, ea la stele..
dadatroll,
dou e hemafrodit sau doar plural?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 2:17 pm
Nu, ea zice ca ma iubeste la fel. Povestea e complicata pentru ca:
…sa jucam fazan ??/ sau… 
)
- ea locuieste in Ploiesti, iar eu in Constanta.
- pana acum, am mai avut ce vorbii, dar de acum… deja incep sa dispara… motivele de coerenta, pentru care, eu ma aflu pe mess, si vorbesc cu ea. In sensul ca.. ce naiba sa o mai intreb ?
- ma bate gandu’ sa renunt si ma simt aiurea…(pentru ca, evident, o iubesc.)
Vezi de ce este complicat ?
) ceea ce de fapt, este cat se poate de simplu.. cred. 
)
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 2:23 pm
bistosh,
Dacă o iubeşti şi ştii că simte la fel şi ea, astfel de momente nu ar trebui să vă descurajeze. Uneori tăcerea este bună, nu ar trebui privită cu suspiciune dar când sunteţi aşa de departe… Mă rog, nu sunt în măsură să dau sfaturi pentru că numai voi doi ştiţi cum stau lucrurile.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 2:54 pm
“Uneori tăcerea este bună, nu ar trebui privită cu suspiciune…” am sa-i spun chestia asta. Poate o sa mergem asa, pana la vara, cand probabil, ma voi vedea cu ea la mare. Un happy end. de zile mari… si inca un amanunt, ea pe langa faptul ca… e o draguta, pentru ca asculta muzica, pe care o ascult si eu, ceea ce, mai rar pe langa mine.
bine, ca nici ea nu e pe langa mine… da, asa. 
Merci pentru sfatul pe care, totusi, tu zici ca, nu ai fost in masura sa mi-l dai.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 3:02 pm
Bistosh, dacă e dragoste o să ţină! Uite ce-mi place mie să ascult când am astfel de momente.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 3:26 pm
Da, dupa ce am auzit vorbele astea, trebuie sa tina.
Am ascultat de 3 ori, ca sa aprofundez… mirific !
Multumesc inca o data…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 3:31 pm
Şi eu o ascult de mai multe ori
poate reuşesc să o memorez. Imaginează-ţi, să i-o reciţi, cade pe jos.. Just kiddin’
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 3:46 pm
Haaa… da, e cam greu.
) Dar, e cu mult mai comod, [si fara transpiratie... 
) ] sa-i dau linkul. normal. 
:p si in felul asta ramane pe picioarele ei… deci, nu rezolv nimic. 
)
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 5:35 pm
Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:10 pm
Ana: “Poate el se uită la Lună, ea la stele..” adica el se uita doar la una si ea dupa….tot felul de oportunitati (vorba amicului meu ala ce si-o facut poza cu casca de soldat grec in cap “toate-s oportuniste”)
@bistosh: ieri mi-a povestit o gagica cum s-a combinat cu unu (si sunt impreuna) dupa ce s-au cunoscut pe net si au vb vreo doua luni, am intrebat-o “cum naiba ?” la care ea mi-a spus ca nici el nici ea nu au fost din cale afara de interesati de infatisare (desi fata nu arata rau), deci de obicei astea care arata mai bine sunt mai batoase si intotdeauna ele cred ca merita ceva mai bun, bineinteles ca astea-s victime sigure in fata figurantilor cu lanturi la gat si masini, mai ales ca ratatii astia au de obicei si obsesia hainelor (cum altfel sa iasa in evidenta? pun pe ei bluze din alea femeiesti ca cica-s la moda si alte rahaturi sa para si ei “gigolo”) si bineinteles ca dansele o bucteaza de fiecare data, dar atat sunt de obisnuite cu buctatul asta incat isi inchipuie ca asa e viata si aia-s maximul ce poate da specia umana in materie de calitate – “dezghetatii” aia
deci daca fata arata bine si-i mai si merge mintea (inteligenta -de altfel limitata la astea, vorba aia, astea-s invatate sa obtina tot prin frumusete si au fost invatate de mici ca nu au nevoie sa gandeasca pentru a reusi- nu prea merge mana-n mana cu fanatismul si caracterul) ai mari sanse sa nu o duci bine cu ea
“Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele” iepurele sare intotdeauna prin preajma vulpii, cristal stie de ce !
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:21 pm
Eugen,
e ca-n proverbul cu câinele care latră la lună, aşa se explică de ce se uită el la ea şi pisica la stele
Dar hai să nu generalizăm viaţa după o simplă poză…
Farmecul proverbelor ştii care e? Pot fi puse în orice context în favoarea tuturor.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:12 pm
si pisica miauna la stele atuncea ?
ideea e cum se uita naivul de caine la cer in loc sa smotroseasca bine matza…asta nu-mi iese nicicum din cap
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:15 pm
Păi e singurul moment când sunt şi ei prieteni
Eu cred că nu-i convine mâţa pentru că-i iese păr din urechi…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:18 pm
ar putea foarte bine sa ii scrie o poezie la sarmanul caine…poate vor deveni prieteni sau chiar mai mult (ce-ar iesi oare ?); dar nu-i sigur, poezia s-ar putea sa-l face pe caine si mai agresiv…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:19 pm
*faca
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:19 pm
Iepurasul ia lectii de la vulpite?
. Numai de data asta.
Iepurasul statea plictisit in fata vizuinei. Vine vulpea si-l intreaba:
-Dar ce faci tu aicea iepurasule?
-Uite draga, imi fac lucrarea de diploma.
-Si la ce ai tu lucrare de diploma?
-La spanzurat blana de pe vulpe.
Se oftica vulpea nevoie mare, iepurasul fuge in vizuina, vulpea dupa el…si iese iepurasul cu blana vulpii si o pune la uscat. La fel patesc ursul si cu lupul. Dupa un timp, iese leul din vizuina iepurelui si ii spune sa-l mai caute daca mai are nevoie de el.
MORALA: nu conteaza la ce-ti faci lucrarea de diploma, ci la CINE.
Poveste in favoarea iepurasului
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:20 pm
“Poveste in favoarea iepurasului” iarasi lies!
intotdeauna il dati pe iepuras castigator! nu stiu, poate vi se trage de la duracell!
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:21 pm
Eugen,
poeziile îi lasă buimaci.
Câinilor le plac manelele
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:25 pm
nu cred, daca le-ar place manelele n-ar mai latra dupa masini
astea-s vrajitorii femeiesti
cainii au simtul rimelor, daca strigi cutu cutu ai vazut cum dau din coada ?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:27 pm
Lor nu le plac maşinile cu sau fără muzică. Ştii de ce? Pentru că nu mârâie şi miros ciudat.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:14 pm
eu cred ca sunt posibile relatiile de prietenie intre un el si o ea. afectiunea nu inseamna neaparat si sex.
e drept totusi ca granita dintre prietenie si iubire e foarte subtire
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:17 pm
Mihai, în astfel de situaţii minim unul trebuie să fie cu capul pe umeri…. cum se spune.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:18 pm
masinile nu mârâie şi miros ciudat… hmmm…na acuma explica-le asta si la tampite…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:19 pm
btw au si masinile rima, cand fac vrum-vrum, da’ baiu-i ca-i din aia, contemporana
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:19 pm
Mda, maşinile bârâie
ca motoretele. Mai repede sar câinii când fac maşinile wrum-wrum.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:21 pm
concluzia ar fi ca ei prefera poezia clasica si asta sa le fie adresata lor, pe cat posibil
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:24 pm
Toate poeziile mai puţin cea cu Zdreanţă, I know…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:28 pm
care Zdreanta? asta ?
http://www.youtube.com/watch?v=_FXz4IO-2rc
(am mai dat linkul asta undeva, nu mai stiu daca si p-aicea)
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:50 pm
Ăla sigur e câine?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 11:48 pm
pai ii zice “Gremlin Za Doggy Style Fucka”
duminică, 20 aprilie 2008 la 1:01 am
Eu i-aş zice: maimuţica cea nervoasă care bombăne de alintată ce e
luni, 21 aprilie 2008 la 9:45 am
foarte adevarat!…mie mi se intampla si acuma faza asta:)..si intotdeauna va fi el sau ea care va iesi “sifonat” din aceasta situatie…parerea mea..;)
luni, 21 aprilie 2008 la 10:33 am
Bogdan,
spunea cineva că atunci când se întâmplă astfel de situaţii nu suntem realişti vizavi de ceea ce putem avea. Să fie aşa? Mie îmi place la nebunie acea vorbă din Zbor deasupra unui cuib de cuci: I tried goddamnit, at least I tried!
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 9:41 pm
salutare..cautand pe google dragoste si prietenie am dat de articolul tau si de ultimul comment publicat de mine…vroiam sa iti zic ca situatia a cam redevenit aceeasi acum cateva zile cand mi-a multumit ca sunt prieten cu ea si ca se bucura ca ma are alaturi…eu initial incepusem sa uit iar dintr-o data iar am inceput sa ma gandesc la ea…how ironic:)
luni, 29 decembrie 2008 la 1:41 pm
uite cum scriu reply la acest post. mediocru fiind nu pot fi ferit in nici un fel de perceptii eronate, si de eronarea perceptiilor, voit sau fara voie, in ambele cazuri. desi in majoritatea cazurilor sunt constient de ecoul actiunilor si cuvintelor mele, depasesc fie moderat, fie exagerat limita intelegerii persoanei in cauza. si daca e sa sap suficient de adanc imi dau seama ca se rezuma totul la egoul meu, care adesea, e atat de mare incat nu ma pot lega la sireturi.
un mediocru