Atunci când cineva nu îşi găseşte sensul în viaţă simte că totul în jurul lui nu mai are culoare. Ce îndemn îi poţi da unui astfel de om? De la o existenţă fadă prin baruri sau direct în butoiul cu melancolie nu mai este decât un singur pas. Cei de pe margine consideră această atitudine drept un act de slăbiciune sau ca pe o formă de nonconformism social.
Dorinţa de a face avere, o persoană importantă sau pur şi simplu orgoliul sau plăcerea de a trăi par a fi acele raţiuni vitale care ne fac să ne trezim dimineaţa şi să dorim să continuăm. În final, fiecare dintre noi găseşte un motiv suficient de puternic pentru a exista chiar dacă pentru asta trebuie să lupţi în permanenţă.
Văzusem într-un film mai demult cum personajul principal spunea că singurul lucru care îl mai determina să se trezească dimineaţa după moartea soţiei lui era faptul că trebuia să meargă la serviciu. Mulţi vorbesc despre importanţa bucuriilor mici ale vieţii iar alţii consideră că viaţa nu are farmec decât atunci când eşti pe cel mai mare val din Hawaii.
Totuşi, am certitudinea că există şi alte raţiuni mult mai profunde pentru care viaţa are sens şi merită luată în serios!
Etichete bucurii, bucurii mici, cum să speri, cum să speri frumos, de ce să speri, dorinţa de a face bani, emoţie, existenţă, farse, optimism, pesimism, raţiuni, sens, speranţele unui om, tristeţe, viata

joi, 17 aprilie 2008 la 11:29 am
in ultima vreme ma trezesc dimineata din inertie.nu prea ma mai gandesc la motive pentru ca as putea sa nu gasesc nici unul suficient de puternic pentru mine.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:32 am
Din inerţie? Este bine că există şi ea, motivele de multe ori sunt înşelătoare, cele adevărate stau bine ascunse.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:48 am
Desigur ca exista… si e o lista atat de lunga si totusi daca ar fi sa reducem totul la ceva asta ar fi pofta de viata… cum spuneam intr-un alt comentariu, prezentul este ceea ce ne apartine cu adevarat si momentul in care putem face ce vrem sa facem este acum. depinde si cum pui problema. e de ajuns sa vezi cum oameni care din diferite motive ar putea fi bine mersi nefericiti traiesc viata din plin fata de altii pe care nu-i impiedica nimic si totusi sunt asa nefericti… eu trec prin multe stari de tot felul si totusi cel mai bine e cand nu simt nicio trecere a timpului pentru ca sunt ocupat cu viata… nu e prea des, ca de multe ori raman in urma, dar si cand se intampla… pana la urma viata are farmec cand simti ca traiesti indiferent de felul in care o faci… la un moment dat am citit un sondaj despre gradul de fericire din diferite tari din lume… si cred ca o tara din Africa era in top…
joi, 17 aprilie 2008 la 11:55 am
Daniel,
Păi de multe ori oamenii îşi ocupă atât de mult timpul şi aleg să nu stea prea mult singuri ca să nu-şi dea seama exact care este starea lor interioară…
joi, 17 aprilie 2008 la 12:04 pm
Nu stiu de ce am exact impresia contrara. Si starea interioara e atat de superflua ca niciodata nu esti sigur de ce simti… de asta ai nevoie de ceilalti. Oricum, eu sunt ocupat cu mine destul timp si pot sa-ti spun ca nu e ok mereu si ca te plictisesti repede
. Dar nu asta e subiectul. Sensul in viata nu exista pentru ca viata nu e un continuum decat in mintea noastra. (acum nu ma refer la planuri, etc. ) Sensul vietii e sa fie traita si cam atat. De asta o avem… si sa incercam sa ne bucuram cat mai mult de ea. si prin lucruri marete (pt cei ambitiosi) si prin lucruri marunte (pt cei mai lenesi
nu neaparat). Si sa o traim cum stim mai bine fara nicio parere de rau. Sa invatam din greseli dar sa nu ne ferim sa traim cum vrem din frica de alte greseli. Stiu ca suna simplu si totusi e asa greu de pus in aplicare. Poate asta e unul din farmecele vietii.
joi, 17 aprilie 2008 la 12:07 pm
Am uitat sa precizez un truism: muzica e un ingredient esential al placerii de a trai.
joi, 17 aprilie 2008 la 12:11 pm
Atunci când cineva nu îşi găseşte sensul în viaţă , care e treaba mea ? Să şi-l găsească, eu am problemele mele şi nu mor de grija altuia ! Păi nu ?
joi, 17 aprilie 2008 la 12:17 pm
Oameni diferiţi. Vieţi diferite. Scopuri diferite.
1. Dacă ai un scop şi acesta e bun MERITĂ SĂ TRĂIEŞTI şi să lupţi pentru el.
2. Dacă nu ai un scop… MERITĂ SĂ TRĂIEŞTI ca să-ţi găseşti scopul. Apoi urmează punctul 1.
Cum îţi găseşti rostul în viaţă?
Cel care ţi-a dat viaţa şi te-a creat unic îl ştie şi vrea să ţi-l spună.
Altcineva va face tot posibilul să nu-ţi găseşti scopul, să nu vezi sensul vieţii… dar depinde de tine.
Eşti liber să alegi. Eşti creat liber şi nimeni nu poate trece peste alegerea ta.
Dacă alegi viaţa o vei avea.
joi, 17 aprilie 2008 la 12:26 pm
Daniel,
Subiectul meu a pornit de la o discuţie avută cu un amic ce spunea că nu vrea prea multe de la viaţă, că se mulţumeşte cu puţin, să aibă cât mai mult timp liber să se distreze şi să muncească numai atunci când vrea.
Suciu,
Păi sensul şi-l găseşte fiecare, indiferent că nepasă nouă de ei sau nu.. Dar există şi influenţe, trebuie să recunoaştem. Vorbeam cu cineva cum că oamenii lasă o amprentă mai mică sau mai mare asupra traseului fiecăruia în viaţă. Chiar aşa e.
Ghiţă,
Am încercat câţiva ani buni să ajut pe cineva care crede că şi-a pierdut sensul vieţii. Are şi alţi prieteni care l-au ajutat şi tot nimic. Puterea tot în mâinile lui stă!
joi, 17 aprilie 2008 la 12:36 pm
Multi isi gasesc placerea in D-zeu, e un lucru bun zic eu, dar trebuie sa fii k si din pct de vedere social…sa ai prieteni, sa fii in stare sa-i pastrezi, sa-ti gasesti un iubit/a. Faza cu iubit/a e privita ft gresit de multi oameni, fiindca ei cauta asa ceva…si daca se despart cauta alta, fara sa se analizeze sa vada care e problema cu ei…sau dc s-a rupt fosta relatie
joi, 17 aprilie 2008 la 12:37 pm
Asta spun si eu, sa-si gaseasca dom”le sensul fiecare mai repede ca avem treaba! Ce Dumnezeu fac oamenii astia de umbla nauci ?!
joi, 17 aprilie 2008 la 1:03 pm
Andrei,
De multe ori oamenii caută soluţii la alţii.
Suciu,
Eventual să dea un anunţ la ziar: pierdut sens, caut unul nou sau pe cel vechi. Condiţii: să nu fie unic sau giratoriu.
Cât mai repede
joi, 17 aprilie 2008 la 1:30 pm
aha. am inteles atunci. daca se simte bine asa, ma bucur pentru amicul tau. e in functie de fiecare si de aspiratiile pe care sau nu le are. tu ce sens dai vietii tale?
joi, 17 aprilie 2008 la 1:40 pm
Hm… Grea întrebare. Pe scurt aş putea spune că unul pozitiv.
joi, 17 aprilie 2008 la 1:58 pm
O, desigur ! Anunt sau sa apara la OTV, ma rog, sa intreprinda ceva, nu sa stea cu gura cascata la noi !
joi, 17 aprilie 2008 la 2:05 pm
OTV? Văleu! Vă-le-leu! Vrei să apară sensul în direct şi să stea lumea ca la fotograf?
joi, 17 aprilie 2008 la 2:22 pm
Daca sensu’ e pozitiv poa’ sa apara ! Ce, te joci ?
joi, 17 aprilie 2008 la 3:20 pm
Mai bine să apară ca blitzul
Se va numi sens ludic.
joi, 17 aprilie 2008 la 5:00 pm
Viata, aia reala, chiar merita luata in serios, chiar si pentru simplul fapt ca azi a mai aparut o raza de soare.
joi, 17 aprilie 2008 la 5:37 pm
Sigur ca exista, Ana
. E placerea de a trai. De a simti zi de zi entuziasmul
. De a trai cu adevarat
.
joi, 17 aprilie 2008 la 6:09 pm
Intr-adevar, e subiectiva problema. Eu vreau faima, dar nu bogatia sau atentia media ci doar ”recunoasterea”. Pe de alta parte vreau si o familie si multe altele, so…mind me
joi, 17 aprilie 2008 la 6:34 pm
Oana,
Viaţa reală? Excludem netul?
Ovidiu,
Cei care simt zi de zi entuziasmul se pot considera fericiţi, nu?
kross,
Recunoaşterea cu atât mai mult cu cât vine din partea celor pe care-i stimăm.
joi, 17 aprilie 2008 la 6:34 pm
ratiuni de a trai…interesting
am asa un fel de amintire “paranormala” ce nu reusesc sa o localizez in spatiu sau timp (s-ar putea sa fi visat pe cand eram copil) cum eram in hau si am spus “o, nu, iara viata…nooo…” ma intreb: daca am avut doar asa o idee sau halucinatie in copilarie, de unde…”maturitatea” ei?
acum vreo 15 ani mi-a cazut in mana o fisa medicala in care scria comportamentul meu in primele ore dupa ce m-am nascut (fiecare aveti, intrebati numai la doftor), la mine scria “priveste cu insistenta la bec”
filozofic as putea spune scopul ar fi sa caut lumina, dar poate am privit la lumina pt. ca am recunoscut-o, daca mai spun vreo doua din astea ma asediaza Ghita cu citate din biblie, asa ca mai bine m-opresc acilea
joi, 17 aprilie 2008 la 6:37 pm
Eugen,
Lumina ne sare în ochi, evident, mai repede un bec decât cea naturală. Privită din punct de vedere mistic, da, ai pus punctul pe i.
joi, 17 aprilie 2008 la 7:56 pm
Este viata pe net demna de luat in serios? Este ea comparabila cu viata reala?
Poate ca da, atunci cand limita ei se intersecteaza cu cea reala. Altfel … e o lume in care fiecare este ce vrea sa fie, spre deosebire de viata reala.
joi, 17 aprilie 2008 la 8:12 pm
vorbesc singur,
Din moment ce există o lume virtuală înseamnă că există oameni care au ceva de zis în ea, o populează şi-i acordă atenţie. Din păcate, în ultima vreme ea cam ia locul celei reale…
joi, 17 aprilie 2008 la 8:16 pm
Din păcate, în ultima vreme ea cam ia locul celei reale… pentru ca aici se regasesc multi care in viata reala au diverse dificultati in a fi ceea ce isi doresc sa fie. Este mult mai usor sa creezi viata care ti-o doresti aici, pentru ca o faci doar din tastatura.
joi, 17 aprilie 2008 la 8:19 pm
Şi în afară de asta, a fi anonim nu presupune nicio obligaţie dar oferă libertatea pe care nu o avem mereu in real life. Dacă am putea învăţa de la fiecare în parte ce e mai bun cred că s-ar acoperi multe goluri.
joi, 17 aprilie 2008 la 8:31 pm
in primul rand Internetul este un mijloc de comunicare si informare, in rest depinde de la om la om; nu toti folosesc pseudonime
nu cred ca te poti detasa complet de felul tau de a fi doar pt. ca postezi pe Internet, minciunile de obicei ies la iveala iar cei care sunt mai visatori, idealisti, etc pe net sunt asa si in realitate
in fond, acelasi lucru pe care il spui aici il poti spune si in realitate, prezenta fizica nu inseamna neaparat un progres in dialog ci de multe ori creeaza stavilare in comunicare (ii imbracat prost, zici “ce-i cu sarantocul asta ?” sau ii mai slabanog, nu-ti convine ce spune “jap!” ii dai una pe cocoasa)
doar ideea ca sa-ti petreci viata altfel nu iti asigura succesul; poti foarte bine sa nu mai intri deloc pe net in schimb sa te apuci de cetit carti idioate de Sandra Brown sau sa faci integrame din alea ‘eftine, intotdeauna ai de ales, majoritatea care-s pe net au ales asta in loc altor lucruri mai rele
de multe ori nu alegi dintre lucruri bune ci alegi dintre lucrurile rele pe cel mai putin rau
joi, 17 aprilie 2008 la 8:34 pm
Eugen,
Alegem ceea ce ne lipseşte sau ce avem nevoie. Pe net se găsesc multe mai repede, totul este să nu devenim dependenţi altfel se pierde contactul cu restul. Era în SUA un caz cu o mamă care a fost închisă pentru că stătea toată ziua pe net şi neglija copiii…
joi, 17 aprilie 2008 la 8:52 pm
@B. Eugen: Adevarat, in privinta asta realitatea virtuala este net superioara realitatii fizice. Pe net ideile sunt doar idei, nu sunt afectate in nici un fel de creatorii lor. Nimic nu impiedica comunicarea, omul poate sa isi expuna exact punctul de vedere, nu este judecat prin lentila imaginii sale. Insa tot aici isi fac loc tot felul de “binevoitori” pentru care viata reala nu a fost suficient de generoasa/incapatoare. Si viata reala nu inseamna doar idei. A trai nu presupune doar a gandi. Pe langa latura rationala, analitica, exista si latura emotionala a omului/vietii, care pe net este denaturata. Netul permite idei, insa deformeaza emotiile, sentimentele, pasiunile, … umanul.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:08 pm
vorbesc singur
nu netul deformeaza emotiile, sentimentele sau pasiunile ci aceia care le scriu. poti foarte bine sa transmiti emotii, sentimente de o mai mare sau mai mica intensitate. depinde de talentul cu care o faci cat si de darul de perceptie al celor care iti citesc mesajele.este identic cu ce gasim in carti. Te’ai intrebat vreodata daca netul asta aparea acum 200 de ani in urma cum ar arata bibliotecile din ziua de azi? eu cred ca incredibil de sarace.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:15 pm
Iar dacă nu erau blogurile s-ar mai fi scris aşa mult?
joi, 17 aprilie 2008 la 11:28 pm
Ma trezesc cu gandul ca viata este o aventura care merita traita.
Nu e un sens general. Fiecare isi directioneaza traiectoria, dupa cum vrea si cum poate. Traiesc conform propriilor motivatii, propriilor dorinte si conceptii personale. Asa imi asigur, in fapt, sensul vietii. Daca nu acord vietii un sens propriu, atunci viata are un caracter absurd.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:38 pm
Cristal,
Sensul cred că se leagă destul de bine de personalitatea fiecăruia, nu?
joi, 17 aprilie 2008 la 11:40 pm
@cristal, cum i-am zis odata cuiva de bun ramas, “aceasta interesanta calatorie”
joi, 17 aprilie 2008 la 11:47 pm
AnaAyana

Se innoada strans cu nod de pirat.
Eugen
Doar atat ai zis? Fara predicat?
Interesanta e calatoria, dar nu cumva frumuseţea ei,sa fie doar biletul de drum.
joi, 17 aprilie 2008 la 11:54 pm
Şi dacă e nodul e şi ochiul acoperit. Cu rândul, ca să fie diversitate
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:47 am
da @cristal, se pare ca niciodata nu e mult de spus
cu cat stiu pe cineva mai bine, cu atat ajung sa vorbesc mai putin cu si despre acea persoana, naivitatea disimulata ajuta mai bine ca orice altceva sa cunosti mai bine oamenii; as spune ca eu stau undeva pe la mijloc, acord incredere omului pana nu l-am prins odata cu minciuna, mai devreme sau mai tarziu insa adevarul iese la iveala
sau poate am eu doar darul de a stimula eu acea parte malefica din om pe care o are fiecare
in final, indiferent de raportul tau la o persoana, la despartire nu e mare lucru de spus
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:12 am
@vorbesc singur: desigur ca netul nu inlocuieste aerul, apa, plus multe altele, nu era o afirmatie exhaustiva ce-am spus eu
“insa deformeaza emotiile, sentimentele, pasiunile, … umanul.” cred ca asta depinde de cel care scrie si de cititor, la fel de bine poti intelege gresit ce spune careva si in lumea reala, in alta ordine de idei niciodata nu poti delimita clar in ce punct tu poti spune ca de aici ai cunoaste pe cineva
suntem necunoscuti noua insine, daramite altora
ideea principala cu netul cred ca e in primul rand de dialog si pana la urma la orice nivel (social, uman sau de alta natura) la asta se rezuma totul, adica asta e ce trebuie sa conteze in primul rand, nu cunoasterea absoluta
cat despre adevar, cum era vorba aia ? true is out there!…
vineri, 18 aprilie 2008 la 11:18 am
anaAyana,ajungem, intrun tarziu, sa gasim sensul vietii,desi il stim,e in subconstientul nostru,numai in a doua patre a vietii ne preocupa(inteleg prin a doua parte,dupa 50 de ani) …
Se pare ca e calea spre El si vom ajunge sa intelegem ca tot ce ni se intampla este pentru purificarea spiritului.Se spune ca cu cat suferi mai mult pe pamant cu atat mai inalta va fi treapta spirituala pe care vei ajunge…dincolo.Eee….si daca nu am suferit deajuns ne reincarnam iar si iar si tot asa spre perfectiune(pentru a semana cat mai mult cu Creatorul)
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:36 pm
ca tot interveni si chestia cu reincarnarea, sunt curios si eu ca in acel film, daca de la o populatia initiala de cateva milioane am ajuns la peste sase miliarde… apar si suflete noi sau cum e … ca nu inteleg cum vine chestia asta…
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:50 pm
Nu există reîcarnare.
Şi e destul de periculos să crezi în ea.
Avem o singură viaţă în care trebuie să facem ce putem mai bine. Dacă credem în reîncarnare… putem face ce dorim… că vin şi alte vieţi, unele mai bune altele mai rele…
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:51 pm
Daniel,se spune ca sufletele sunt aceleasi…atatea cate a creat Domnul si ele trec repetat prin faza de fiinta umana pentru purificare.
Exista Cartea spiritelor de Allan Kardec de unde poti afla mai multe,dar asta e ideea.
vineri, 18 aprilie 2008 la 12:56 pm
Ghita,nu stiu inca ce sa cred in privinta asta,doar am spus ce au citit si discutat prietenii mei.Insa,faptul ca uneori visam,ne visam in locuri si timpuri complet straine, de ceea ce stim din viata, ma face sa inclin catre reincarnare.Dumnezeu nu ne interzice asta,ci doar slujbasii Lui,despre care nu vreau sa vorbesc…
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:07 pm
Ok. Poţi să crezi. Dumnezeu nu te opreşte.
Dar El spune că viaţa e viaţă şi moartea e moarte. Un om mort e într-adevăr mort. Filosofia cu sufletele care se plimbă în timp şi spaţiu nu are o bază solidă. Eventual vine de la şarpele din Eden care a spus: “Hotărât nu veţi muri.”
Dumnezeu a spus: “Sufletul care va păcătui va muri.” Nu există nemurire a sufletului.
Există doar speranţa nemuririi pentru cei ascultători. Dar asta va avea loc la sfârşit. Cei care au murit vor fi înviaţi şi abia apoi vor trăi, iar cei vii vor fi schimbaţi în trupuri nemuritoare.
Ei bine… Trebuie să crezi Biblia mai întâi.
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:10 pm
Elisa,
Aşa târziu să fie de găsit? Sau poate diferă în funcţie de căutările fiecăruia..
Referitor la reîncarnare pot spune că nici eu nu cred în ea. Motivele sunt multe chiar dacă subiectul este incitant. Acele purificări de care spui cred că trebuie să se petreacă pe pământ.
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:50 pm
anaAyana,prin suferinta ne purificam pe pamant….ma rog,asta am spus.
Ghita,eu merg la biserica ortodoxa si acolo aud despre viata vesnica,nu despre moarte.Din biblie,sincer,am reusit sa citesc Geneza si Apocalipsa,iar intre…doar versete din Evanghelii.
Insa,ceea ce stiu clar este ca in acest tip de subiecte nu-i bine sa fim categorici,caci stim din ce in ce mai putin,cu cat aflam din ce in ce mai multe.
vineri, 18 aprilie 2008 la 1:58 pm
Elisa, nu putem şti 100% cum stau lucrurile dar putem primi ajutorul celor care au ajuns departe. În cartea Ortodoxia şi religiile viitorului (scrisă de Serafim Rose) sunt tratate toate aceste subiecte destul de pertinent.
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:19 pm
Cu cat aflam mai multe cu atat stim mai putin….asta-i paradoxul.
Parerea mea despre aceste lucruri este ca toate sunt pareri ale oamenilor,pareri lipsite de un fundament de cercetare si nimic,decat simtul meu ,nu ma poate sa inclin catre o teorie sau alta.In acest domeniu e altfel…..cu cat citesti mai multe cu atat nebuloasa e mai larga.Dar multumesc si daca nu-i groasa (hahaha) o sa o caut.
Am vrut sa destind atmosfera sa nu se sperie vizitatorii…
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:20 pm
Da Elisa,
Viaţa veşnică e o realitate. Dar nu toţi o vor primi.
Nu se primeşte la moarte ci după ce vine judecata.
Iar judecata va fi la revenirea lui Iisus.
Dacă omul care moare rămâne viu şi merge în iad sau în rai ce rost ar avea învierea? Ce rost ar avea judecata finală? (dacă oricum judecata s-ar face la moartea omului) Ce rost ar avea revenirea lui Iisus? Pe cine să îi ia cu El? Pe cei care oricum erau cu El?
Sunt lucruri care le vei găsi numai în Biblie.
Eclesiastul 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
Morţii nu ştiu nimic. Răsplata va fi doar după înviere. Deci viaţa veşnică va fi după înviere.
Psalmi 115:17 Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii
Dacă cei morţi ar fi în rai nu ar lăuda el pe Dumnezeu?
Mă bucur că ai citit Genesa şi Apocalipsa.
Apocalipsa ne dezvăluie foarte bine viitorul şi nu e o carte care nu se poate înţelege. Aşa cum spus primele versete e “Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”
Cu cât studiezi mai mult ceea ce trebuie să studiezi cu atât lucrurile devin mai clare.
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:49 pm
Ghita,mi-e greu sa cred ad-literam.Totul se poate interpreta.Invierea, spre exemplu, reprezinta speranta noastra .
Tu zici ca sufletele mortilor nu-s la Domnul?atunci unde?unde asteapta pana la sfarsitul lumii,cand vor invia?(si uite ce contradictie in termeni…sufletele sunt vii,tunci de ce sa invie?)
Nu cred ca putem dezvolta aici asa o tema pretentioasa…
Eu,insa cred doar cat am trait,ce semne mi-a dat si din astea am inteles sa nu ma indoiesc.Caci ai momente in viata cand te indoiesti…si cine nu s-a indoit vreodata??!!!
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:58 pm
Ghita,eu nu pot sa-ti dau citate din memorie,dar,daca nu toti vom primi viata vesnica,atunci de ce Dumnezeu lasa turma si merge dupa oaia ratacita???Poti fi ratacit toata viata si sa te intorci la Domnul abia la sfarsit si El te iarta.Si ,din cate stiu eu,majoritatea oamenilor,cand le vine sorocul se intorc catre Domnul,chiar daca ar fi fost atei.
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:06 pm
Elisa,
Asta e problema: se vorbeşte despre suflet ca de entitate separabilă de corp care are gândire, viaţă, etc.
Dar Biblia spune clar ce este sufletul:
Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Deci, tărână + respiraţie = suflet viu
Când respiraţie nu mai e, sufletul viu devine suflet mort, iar ţărâna se întoarce în ţărână.
În ţărână va sta până la înviere.
E mai simplu decât vor mulţi să înţeleagă.
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:06 pm
@Elisa, fiecare zice ca el gaseste sensuri in viata la varsta pe care o are acuma, mai mult ca altadata (exceptand cei care zic dintr-un motiv sau altul ca viata nu -mai- are nici un sens)
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:07 pm
hopa Ghita, ai matematizat biblia ?
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:10 pm
Dacă oaia rătăcită nu se ascunde de El e câştigată. Ai dreptate.
Dar, ce seamănă omul aceea va şi secera. Cei care aleg răul… asta e. Şi din păcate majoritatea aleg răul. Calea spre pierzare e largă şi cei mulţi merg pe ea. Cei care vor să fie ca Iisus sunt puţini… şi în lume vor avea necazuri.
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:12 pm
Eugen,
Biblia nu exclude ştiinţa.
Deci nici matematica…
Dumnezeu e autorul ştiinţei. Cine ar putea cunoaşte tainele universului (legile universului, istoria universului) mai bine decât El?
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:32 pm
nu ai inteles, era o intrebare capcana
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:36 pm
Eugen,
Stai liniştit. Trebuia să cad în capcană ca să crezi că am înţeles că era capcană?
Sau am căzut?
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:47 pm
guess what: era o invitatie sa mai predici putin
vineri, 18 aprilie 2008 la 3:49 pm
Ok.
Plec în vacanţă… şi scapă lumea de mine… 
În vacanţă nu am internet…
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:06 pm
Vacanţele trebuie să fie scurte altfel o să-i fie dor lui Eugen de tine
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:09 pm
parca vad ca o sa stea 30 de zile in pustie si o sa vina cu tot felul de revelatii de-acolo, ca Hristos
atuncea sa te tii, Eugene!
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:11 pm
Ok. O să încerc să intru şi în vacanţă pe internet…
Acum serios. Sunt sigur că opinia mea deranjează, dar nu ştiu cât de mult… Eventual dacă se stabilesc reguli o să le respect.
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:12 pm
Eugen,
Într-un fel ai dreptate. Când nu am internet studiez mai mult. Şi vin şi idei mai multe. Dar dacă vezi idei false şi vrei să mă ajuţi să scap de ele e bine.
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:15 pm
intri si de-acolo pe net ? numa vesti bune astazi…
stai linistit Ghita, nu am nimic cu tine, doar cu…biblia
doar ca atunci cand vad citate din alea din biblie lungi pe 30 de randuri (pe esreality.com avem o vorba la astea, le zice jamerio-ed — ala ii unu ce da commenturi pe 15 pagini, desi fara continut religios) ma simt ca-n biserica, ori eu nu am mai intrat intr-o biserica de cativa ani buni, motivul? prea multi necredinciosi pe-acolo
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:23 pm
Eugen,
Mă bucur că nu ai nimic cu mine personal. Şi nu mă supăr că ai ceva împotriva a ceea ce cred.
E adevărat că un creştin cu numele doar face mai mult rău bisericii decât un necreştin. De aceea nu oricine poate fi membru într-o biserică ce se vrea a fi serioasă.
vineri, 18 aprilie 2008 la 4:26 pm
Eugen,
Nu poţi şti ce se află acolo dacă nu ai mai fost de câţiva ani buni. La fel ziceam şi eu…
Ghiţă,
Ideile sunt bune când sunt împărţite şi nu obligatoriu să pice toată lumea de acord cu ele. Mai devreme sau mai târziu, vor avea un efect.
vineri, 18 aprilie 2008 la 6:04 pm
anaAyana,asta e o tema generoasa ..poate o reiei sub alt topic,ca altfel ramanem aici v’o cateva zile…si nu glumesc.
vineri, 18 aprilie 2008 la 6:06 pm
Eugen,cred ca zic asa de suparare,in anumite momente,aceia care spun ca viata nu mai are sens…este doar o vorba care priveste imediatul…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 12:14 am
draga Elisa, cati ani ai, spre 60 sau 70 ?
toti isi gasesc, intocmai ca asasinii profesionisti, cate un slogan in viata dupa care se ghideaza, e doar o problema de timp pana realizeaza ca sloganul era fals
eu am renuntat la slogane de pe la 16 ani deja, asa ca tu ce parere ai ?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 1:40 pm
Elisa,
Multe se mai spun la supărare, important cred că este atunci când eşti singur şi-ţi spui că viaţa nu mai are sens să glumeşti altfel… nu văd bine lucrurile.
Alt topic nu ştiu dacă ar trebui să deschid, aici s-a aprins subiectul, aici să-i dăm foc în continuare
Eugen,
Chiar nici un slogan nu mai ai?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 3:47 pm
Eugen,as vrea sa scrii in ghilime,cum m-am obisnuit,sloganele ce le-am folosit eu.Probabil ca la 150 de ani ai mei,nu-mi dau seama ce zic.Daca rezulta ca este asa…o sa-mi reconsider interventiile,aici si oriunde, unde te afecteaza pe tine.E bine asa?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:18 pm
Ana “Chiar nici un slogan nu mai ai?”
acuma cateva zile cautam cu nenea djinjis pe net originea sloganului “it is a good day to die”
@elisa “sloganele ce le-am folosit eu” nu ai pomenit de slogan dar ai pomenit de sensuri in viata, pe care eu le-am numit slogane
si nu am facut referire la varsta ta ca nu ai gandi sau ce ai mai inteles tu, ci ma miram ca mai gasesti si acum scopuri in viata, la anii tai
acum ai inteles ?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:29 pm
Eugen,
it is a good day to die au spus mai mulţi şi probabil vor mai spune, exact ca faza cu avionul din Casablanca: If that plane leaves the ground and you’re not with him, you’ll regret it. Maybe not today. Maybe not tomorrow, but soon and for the rest of your life.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:53 pm
cautam originea cuvantului si nu cati l-au rostit
partea a 2-a a comentariului am sa ma prefac ca nu am citit-o…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 7:05 pm
Cine a zis-o prima oară? No way, nu o să găseşti
Fă-te că nu ai citit nici asta.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 7:53 pm
hmmm…vad ca vrei sa pui omul pe jar….esti o pacoste, mai femeie mai…da, cea mai veche relatare ce am gasit-o ar data de prin 1876 si a fost spusa de Crazy Horse
sa vezi numa ce te fugaresc io pe cal de numa numa, ca numa la cai nebuni ti-e gandu’ !.. :p
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 7:56 pm
Oooffff,Eugen…ce ma plictisesti!!!(imi permiti,nu?dupa ce ti-am inghitit lipsa de politete hahaha),ia uite ca despre sensuri in viata scrie titulara ::
“Totuşi, am certitudinea că există şi alte raţiuni mult mai profunde pentru care viaţa are sens şi merită luată în serios!”,iar eu ii raspund Anei cu “anaAyana,ajungem, intrun tarziu, sa gasim sensul vietii,desi il stim,e in subconstientul nostru,numai in a doua patre a vietii ne preocupa(inteleg prin a doua parte,dupa 50 de ani) …”
nu ti se pare ca se leaga si ca nu-mi apartine ceea ce zici tu ca e slogan??VIATA ARE UN SENS …si …SENSUL VIETII..nu ti se pare acelasi lucru?
Ca sa fiu si mai clara,la afirmatia Anei ca ,desigur exista ratiuni mult mai profunde pentru care viata are sens,eu raspund ca da,asa este,ratiunea profunda pentru care viata are sens este calea spre adevar,adica spre Domnul.Iar legat de varsta,ma indoiesc de faptul ca majoritatea oamenilor care sunt la prima tinerete si au atatea probleme in viata de zi cu zi,mai are interes pentru gasirea acestui sens al vietii.Ma rog,discutia e ampla….
Scuza-ma dar ce zici aici mi se pare o mare stupiditate :
“ma miram ca mai gasesti si acum scopuri in viata, la anii tai”
Hahahaha..in loc de lol,adica cum???tocmai asta cred,ca dupa 50 de ani,cand copiii s-au asezat la casele lor,cu jobul e totul ok,in familie deasemenea,iata ca s-a ivit timpul sa filozofam,sa ne gandim la Dumnezeu,sa ne intrebam de menirea noastra in lumea asta,etc.Sau tu ce crezi ca ar trebui sa faca oamenii care nu mai sunt atat de tineri???sa astepte inerti sa vina moartea????
A propos,dar slogan ,este o expresie atat de folosita de lume,incat devine uzata,ca o haina veche si e de preferat sa o lasam deoparte,iar simpla expresie “sensul vietii” nu e deloc un slogan,nu in acest context .
Stii ceva? las-o balta cu mine,ca si io-s banateanca
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:03 pm
Eugen,
1876? Aşa săpături exacte şi dovezi ferme de atunci? Cine era Crazy Horse? Never heard about him…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:06 pm
mama ca s-o atacat Elisa…
“iar simpla expresie “sensul vietii” nu e deloc un slogan,nu in acest context” scopul poate fi bagat intr-un slogan, sloganul simbolizeaza un tel, dc nu ti se pare la locul lui ?gandeste-te la sensul pe care am vrut sa i-l dau sloganului in subiectul in cauza, nu la multele sale…valente (”expresie uzata in lume”), ca asa pot spune si eu “pui fript” si tu sa intrebi “pai pe cine pui fript ?”
la varsta iar, nu ma refeream ca daca tu ai fi tu in varsta nu ai voie sa gasesti sensuri in viata, ideea era ca eu pe masura ce inaintez in varsta gasesc sensuri tot mai putine, got it ?
nu m-am inteles niciodata cu banatencele, io-s din nordul tarii, asta e
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:13 pm
Eugen,
De ce crezi că sensurile dispar pe măsură ce înaintezi în vârstă? E ca şi cum ai spune că viaţa nu mai are surprize pentru tine de oferit…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:25 pm
Mie mi se intampla sa o iau pe sensul giratoriu si…revin de unde am pornit
. Ce frumoase sunt traiectoriile astea.
Ne intalniram, nordul cu estul si vestul. Eu sunt aproape fix din centru.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:27 pm
atunci let me alone…nu te mai lua de ce zic eu,ca degeaba dregi acum busuiocul,toata lumea,sper,a inteles ce am inteles si eu,iar tu…o tii p-a ta.(nuj de unde stiam ca esti din Arad…ma rog,scuze,dar ultima chestie a fost chiar o gluma
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:28 pm
Cristal,
Are legătură cu senzaţia de deja-vu?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:28 pm
“E ca şi cum ai spune că viaţa nu mai are surprize pentru tine de oferit…” blasfemie! (?)
@cristal, stiu si eu pe una ce tot o vad pe centru mergand inainte si inapoi, noi ii spunem ca face…trotuarul
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:30 pm
Nu. Fiecare reintoarcere are o aterizare unicat.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:31 pm
Eugen,
Nu mai da înapoi ca racul, surprizele stau grămadă. Câteodată vin ca obiectele burduşite în debara, cad peste noi şi nu ştim de ce… Uneori le înghesuie chiar teama de ele, alteori senzaţia că ăsta e tot filmul şi restul e pe repeat.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:31 pm
Cristal,eu sunt la centru ( Fagaras),doar ca am radacinile si obiceiurile si aproape tot de la parintii mei,deci din Banat.
Ma bucur sa aud ca suntem atat de aproape pe harta…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:32 pm
Elisa,
Înseamnă că eşti obişnuită cu drumeţiile. Noi am vrea să facem una să vorbim live. Cristal zicea că vine cu desaga, să vedem restul…
Cristal,
Sper că nu e ca la gimnastică… Acolo e nevoie de 5 (parcă) arbitri ca să dea nota
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:36 pm
Eugen
O tipa blonda, superba, la volanul unei masini si mai superbe, opreste la semafor. Apare “aurolacul” de zona si-i cere un pateu. Blonda ii ofera imediat ca sa scape de el. Intre timp, se pune de verde si tipa pleaca in tromba. La urmatorul semafor, in mod ciudat, acelasi individ:
- Doamna, da-mi si o felie de paine!
Tipa ii da o paine , ca sa-l vada plecat de linga portiera si porneste mai departe. La al treilea semafor, acelasi individ (spre exasperarea blondei):
- Doamna, ai fost o dama buna cu mine asa ca, daca-mi dai 1 leu, te invat sa iesi din giratoriu.
Nu stationati pe trotuare ca va dau blondele firimituri!
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:37 pm
“Nu. Fiecare reintoarcere are o aterizare unicat.” pai si la ea fiecare intalnire e unica….de unde i-am si zis vorba aia “pentru ca tu esti unica…”
“Nu mai da înapoi ca racul” tricky question: cum se cheama cand un rac zice de altul ca da inapoi ?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:38 pm
Cristal,
de unde avea blonda pateu la ea ?
Eugen,
Înseamnă că racii vorbesc în limba racă deci s-or înţelege ei cumva
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:39 pm
anaAyana,ai dreptate,am calatorit mult pe ruta Bucuresti-Timisoara,via Sibiu
.Imi place sa calatoresc…mai trebuie sa gasesc si timpul …timpul cand nimeni de aici nu are nevoie de mine(ma refer la plante,flori…..ca sotul,cred ca abia asteapta sa scape …hahahaha).
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:39 pm
Elisa
Suntem aproape pe harta , dar si pe aici, la un click distanta.
AnaAyana
Intre timp mi-au luat un geamantan Vuitton, sa-mi fie cristalele mai in siguranta
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:40 pm
si uite-asa blonda nu doar cu painea, ci si cu prostia generoasa fu
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:41 pm
Elisa,
E bine aşa, deci te putem invita?
p.s. O să scriu despre asta în curând!
Cristal,
Te-ai îmbogăţit, nu o să te mai recunosc
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:42 pm
se cheama ca racul ala criticat merge de fapt inainte…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:43 pm
Daca umblu cu painea dupa mine, sunt bogata. Ma recunosti dupa manusi si ochelari si traista…agatata in gat.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:43 pm
Eugen,
Sau poate a făcut progrese, adică, în rândul racilor, mersul înainte înseamnă curaj. Nu e ca la iepuraşi
Cristal,
iar traista trebuie să fie preţioasă pe dinăuntru altfel bate la ochi şi devine ţinta hoţilor de toate culorile.
Sper că mănuşile sunt din piele şi nu din.. cristal
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:45 pm
anaAyana,stii cum ai facut tu acuma??cum a facut o colega de-a mea cand isi marita fata si eu,fiind in doliu dupa tata,fie iertat,mi-a zis asa: Eli,asa-i ca tu nu poti sa vii ???deci facu economie de-o invitatie,desi eu colectionam invitatii la nunta… ale mele,fireste…hahaha
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:47 pm
Elisa,
şi cred că mai sunt şi altele
povestea asta merită discutată la un pahar de vorbă
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:47 pm
@cristal, ai vrea tu sa vin sa cersesc eu de la tine…ai mai face niste ture-n plus, pe langa alea “uitate”, doara doara apar si eu…
si dupa ce m-ai vedea ti-ar veni mintea la cap si nu ai mai incurca strazile, ci ai lua-o tot inainte
Ana, in randul racilor mersul inainte inseamna prostie…in randul dracilor insa nu se stie
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:49 pm
.. oricum racii nu stau la rând
Hmmm, nu am mai mâncat de ceva timp raci, cred că sunt mai buni decât pateul. Unde se găsesc?
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:51 pm
u are posting too fast, relax…:D
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:52 pm
se gasesc in Arad, ca avem deschidere la mare (nu mai zi la nimeni ca-i secret)
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 8:52 pm
Eugen
N-ai apuca tu sa cersesti ! Te consider ca pe un frate mai mic, asa ca pentru tine m-as plimba pe jos, nu pe trotuar ci pe carari de munte sau alei la mare. Am manca si multa inghetata cu AnaAyana.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:01 pm
mai lipsea sa spui ca pt. mine te-ai plimba pe marginea prapastiei…te-ai… ? :p
hmmm…mi-ai dat tema de casa acuma!
http://www.santorine.org/adolph/ohyes.html
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:02 pm
Eugen
dacă raci nu am… Deschidere la mare? Înseamnă că vei fi la doi paşi de eveniment. Primul pas: să merg? şi al doilea: să nu merg?
Între timp am mâncat şi spaghette
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:06 pm
io zic sa mergi, dar sa nu vii cu spatele, ca si racul
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:09 pm
Nu eu voi fi la doi paşi :p
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:13 pm
pai facem cate un pas fiecare…tu spre mare, ca vine pescaru’
si eu inspre Ungaria 
tragedie ca-n Shakespeare, ce mai!
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 9:16 pm
Mai bine spre Marea Caspică dacă e prea aproape cea Neagră.
(ca să eviţi Ungaria)
marţi, 17 iunie 2008 la 12:42 am
Hi I’m jamerio and I am everywhere.
marţi, 17 iunie 2008 la 12:57 am
uuuuuuuuu moooofoooo!