Intimitate de închiriat
Ce poate fi mai valoros decât intimitatea atunci când ai nevoie de ea? Totul începe din perioada adolescenţei când orice tânăr doreşte o cameră a lui. Apoi timpul trece şi se-ntâmplă să ai o chirie de plătit şi o mutare inteligentă în domeniul punguţa cu doi bani ar fi să alegi alegi un partener cu care să împarţi cheltuielile.
Problema este că nu poţi accepta pe oricine. Ce faci? Dai anunţ?
Caut tânăr modest, conştiincios, să iubească apa şi săpunul, nefumător, punctual, parolist, să facă patul, să spele vasele, să ducă gunoiul şi să asculte muzică la căşti şi nu la boxe. Pentru relaţii, sunaţi la 0745YXZ000 pentru a stabili o întâlnire.
Apoi, ca-n filme, încep să apară gemeni care vorbesc simultan, spun cât de bine se sincronizează şi cum s-ar împărţi facturile ca un multiplu de trei, pakistanezi care fac cu ochiul şi le strălucesc dinţii, fete cu codiţe împletite şi femei care spun că au nevoie de căldură pentru că au reumatism.
Întâlniri, preselecţii, discuţii şi… nimic! Doar nu poţi să aduci un necunoscut în casă, nu? Ce rămâne de făcut? Chiar funcţionează astfel de relaţii sau sunt valabile doar în cazul unora?
Filed under: Mă amuz | Tagged: intimitate, chirie, cheltuieli, facturi, anunţ, economii, nu deranjaţi, intimitatea în relaţii, cum devii apropiat de cineva, cum să te apropii de oameni
and there she goes again…
aici e vorba doar de noroc.nu poti sa cunosti o persoana in timp UTIL deoarece oamenii sunt niste fiinte parsive.din acest motiv apreciez singuratatea si consider ca anumite sacrificii merita facute pentru a avea parte de liniste.(vorbim strict de colegi de locuinta).eu sunt nevoit sa-mi impart spatiul si pot spune ca n-am fost un norocos.situatia e neplacuta insa doar planurile marete de vitor imi dau putere sa merg mai departe.
si inca ceva:he’s not innocent!
asta suna mai degraba a “intimitate de vanzare”
altii isi vand sufletele pe diferite site-uri deci n-ar trebui sa ne mire.oricum nu prea ai ce sa mai vinzi din intimitate ca si asa ti-o invadeaza altii…iar asta nu e mereu un lucru rau
Eugen,
Zi-mi că preferi aglomeraţia în locul momentelor de intimitate şi dă-mi voie să nu te cred
psihopompul,
aşa am zis şi eu, mai bine stau singură, cu tabieturile mele şi cu facturile la un loc
tutov,
îmi povestea acum cîteva zile cineva despre viaţa la cămin, nu despre cea roz ci despre părţile de care se fereşte lumea să spună.
După doi ani privaţi de intimitate, persoana cu pricina a ajuns la concluzia că nimic nu se compară cu propriul spaţiu. La fel şi colegii de cameră.
Nu e de mirare de ce românii muncesc ani în şir ca să-şi cumpere casă sau apartament.
pe mine anii in care am fost nevoita sa-mi impart intimitatea (4 ani de internat la liceu si 2 ani de camin studentesc) m-au invatat o gramada de lucruri bune: toleranta maxima la piticii de pe creierasii altora, m-au invatat sa fac acele mici compromisuri fara de care nu se poate convietui, m-au invatat sa fiu sociabila si, de asemenea, mi-au oferit prieteni minunati. unii inca imi sunt prieteni!
pe de alta parte, tot acei ani m-au facut sa-mi doresc cu ardoare sa am locsorul meu, patratica mea, “acasa” a mea.
sunt convinsa ca viata mea ar fi fost mai usoara daca as fi acceptat sa locuiesc cu socrii (care, de altfel, sunt niste oameni minunati). dar am preferat sa devin sclavul unei banci pe o perioada de vreo 25 de ani dar sa fiu stapan in casa mea!
Problema “anunturilor” se pune doar pe o perioada destul de limitata, cel putin pana apare o EA/un EL care sa umple golul din toate punctele de vedere sau pana la posibilitatea achitarii integrale a darilor.
Pana atunci, insa, cea mai buna solutie este sa imparti locuinta cu prieteni, amici fosti colegi de liceu, facultate, etc., cu alte cuvinte persoane pe care le cunosti si cam stii ce-i cu ele.
Desigur, “nu poti cunoaste un om intr-o viata”, dar compromisul uneori devine obligatoriu.
Dincolo de alegerea colegului/colegei de platit facturi, mai importanta este organizarea de dupa si regulile stabilite, astfel incat nimeni sa nu deranjeze sau sa fie deranjat.
In orice caz, la cate ceva tot trebuie sa renunti, chestii legate de intimitate, cu care cumperi diferenta de la chirie, intretinere, lumina, etc. Dar se mai spune ca pana si dragostea “trece prin stomac”…
Alegerea binelui e întotdeauna un pas înainte.
Şi în domeniul ăsta…
De la caz la caz. Funcţie de nevoi. Important este să plece de bună voie când o fi cazul. Ideal ar fi ca intimitatea să rămână intimitate. De la caz la caz.
cauti prieteni nu necunoscuti nu? nu poate fi asa de greu
Prietenii niciodata nu se cauta,nu se gasesc.E necesar sa treaca mult timp ca o relatie dintre doi oameni s-o poti numi prietenie.
In legatura cu tema articolului niciodata n-am apreciat metoda asta de ati cauta un partener,e cu mut mai frumos cand totu se intampla de la prima vedere,cu scantei,scurcircuite
Oana,
Crezi că dacă nu ai fi avut experienţa cu împărţitul ai mai fi fost aşa cum eşti azi?
Ionuţ,
Problema asta cu colegul de apartament am discutat-o cînd m-am mutat dar de atunci au trecut deja 7 luni şi mi-a trecut orice gând. Ideea este că la fel ca şi Oana, am preferat să am locuşorul meu decât să mă înghesui.. psihic.
Ghiţă,
Destul de general binele în cazul de faţă.
Isabela,
Cine să plece?
Andrei,
Nu caut neapărat, cred că se confruntă mulţi nu această problemă şi vroiam să văd ce soluţii adoptă.
Alex,
Când cauţi un coleg de apartament nu ai cum să-l cauţi pe cel mai bun prieten.
Ană, cel care a trecut de preselecţie, dar care după un timp “a uitat” să respecte anumite reguli. Cele impuse.
sigur nu as mai fi fost la fel! si nu pot decat sa fiu recunoscatoare pentru anii aceia. cea mai buna scoala de social skills.
dar gata, am absolvit-o, nu mi-as dori asa ceva toata viata!
Isabela,
Imaginează-ţi să intre fără preselecţie doar pentru că e o fostă colegă de bancă din generală care fumează acolo unde tu ieşi să te relaxezi la aer curat. Atunci mi-am dat seama că oricât e bine te-ai înţelege cu cineva nu are sens să strici prietenia din astfel de motive.
Oana,
Eu poate de asta sunt aşa pretenţioasă, nu am avut parte de cămin şi aglomeraţie.
cred ca chestia asta cu mutatul cu cineva ar trebui sa se intample atunci cand cunosti cat de cat persoana cu care urmeaza sa te muti, nu te poti muta cu un strain si apoi depinde daca o sa poti convietui cu acea persoana..daca nu, cauti o persoana cu care poti imparti din intimitatea ta..desigur ca atunci cand stai cu cineva trebuie sa faci si mici compromisuri dar cred ca pana la urma cel mai mult conteaza sa fii pe aceiasi lungime de unda cu persoana respectiva.cred ca ideal ar fi sa-ti imparti camera,apartamentul sau garsoniera cu iubitul/a dupa caz..depinde de ce isi doreste fiecare..
Da, Raluca. Aşa mi-a zis şi mie un amic dar cred că trebuie să cunoşti foarte bine omul de lângă tine să nu ai surprize după.
Dar, Ană, trebuie să apreciezi că nu fumează în casă, atunci când tu eşti plecată sau de faţă. Eu am ajutat o prietenă. Pentru o perioadă de timp a locuit la mine cu fiica ei, care intrase la facultate. Un fel de stăm şi noi până se rezolvă cu căminul. Toate bune şi frumoase până când într-o zi nu am mai putut intra în casă. Era pusă siguranţa la yală. Să vezi tu ce-am mai făcut 13-14 pe lângă uşă o oră şi ceva … Eu ca eu, dar copilul, făcea săracul pe el, mă înţelegi. Nu intru în amănunte. Culmea este că tot ea s-a supărat. Am fost nevoită să o rog să plece. Apoi am făcut curăţenie. Vrei să-ţi spun ce am găsit? Printre “altele”, cotoare de mere aruncate după canapea … Prieten, prieten, dar cu respectul ce facem? Sper din tot sufletul să nu păţeşti lucruri din acestea.
Isabela, tocmai de aceea am ales să nu fac astfel de ajutoare ci altele. M-am trezit într-o zi la uşă cu o doamnă pe la 35 de ani, foarte politicoasă, dornică să locuiască cu mine o lună-două până găseşte în altă parte. Ea spunea că singura condiţie ca să stea cu mine e ca eu să am căldură în apartament şi vine imediat. Era prin iarnă. I-am spus că am un program haotic şi că n-o să poată ţine pasul cu mine şi s.a calmat
anaAyana,nu m-as muta in gazda cu un/o necunoscuta care s-a prezentat la “casting” si m-a cucerit din prima,ci doar cu o persoana pe care as cunoaste-o dinainte,de ceva timp si cu care as stabili niste reguli de bun simt,in afara de cele pecuniare.Persoana ar trebui sa nu-mi fi inselat asteptarile niciodata,sa semene cu mine d.p.d.v igienico-sanitar si sa aiba onestitate.De aici incolo incep compromisurile si invatarea sa convietuiesc cu o persoana straina de familia mea.Oricum…si in casnicie traiesc cu o persoana straina.hahaha era un banc cam asa:
_Mai Bula insoara-te si tu odata,fiule,ca trece vremea…
si Bula:
_Bine tata!…tie ti-e usor sa zici,c-ai luat-o pe mama,dar eu sa iau o straina!!!?
Ană, F.B.
Ce probleme, mey, ce probleme aveti voi!
Elisa, păi străini sunt toţi în acest caz
dadatroll,
toată lumea le are la un moment dat, hai, recunoaşte că şi tu ai cu Cafe Deko una
eu ma amuz ca din toti care au comentat aici nimeni nu s-a oferit sa se mute cu ana
tutov, păi eu nu mai caut coleg de apartament, deja stau singură şi îmi e bine aşa
dacă mă trezesc şi eu cu cotoare de măr sau alte chestii după canapea nu ştiu ce prietenoasă o să mai fiu, hehe
Ori decuplezi gândirea critică, ori perseverezi cu “preselecţiile”. Altă variantă nu e.
Prietenul meu va datoreaza banii pentru chirie, pe o jumatate de an? intreaba o fata pe proprietarul unei garsoniere.
- Si dumneavoastra ati venit sa-mi dati banii, nu-i asa?
- Nu! As dori sa inchiriez si eu garsoniera… in aceleasi conditii.
E o adaptare dintr-un sertar.
“Eugen,
Zi-mi că preferi aglomeraţia în locul momentelor de intimitate şi dă-mi voie să nu te cred”
ai inteles gresit
ma refeream la faptul ca suna mai degraba a anunt matrimonial mascat, ca voalat ar fi prea mult spus “Caut tânăr” etc etc, “sa faca patul” ? lol
Jim,
Te asigur că sunt şi alte variante.
Cristal,
Şşşşt, să nu audă proprietarii de garsoniere astfel de glume, apoi o să devină suspicioşi până şi cei care sunt cirecţi
Eugen,
Dacă aş fi scris tânăr sau tânără toată enumerarea de după el ar fi sunat aşa:
Caut tânăr(ă) modest(ă), conştiincios(asă), să iubească apa şi săpunul, nefumător(oare), punctual(ă), parolist(ă), să facă patul, să spele vasele, să ducă gunoiul şi să asculte muzică la căşti şi nu la boxe.
Nu-i aşa că e obositor să citeşti un text plin de paranteze?
tot nu inteleg dc te-ar interesa pe tine daca respectivul/respectiva isi face sau ce face cu patul, de unde ideea ca scuza de exprimare ramane doar..o scuza
cred ca anuntul ar suna mai bine asa “caut The Big Lier” - aluzie la pakistanezii nesimtiti care trasera cu ochiul, din prima - “care sa ma uimeasca si pe mine cate face”
ti-as recomanda unul asa, mai din popor, asta nu prea cere nici de mancare si tot ce ii spui azi uita maine, cu el poate fi ca-n filmul ala cu indragostitii uituci, basca ii mai poti spune si lucruri intime fara sa ai remuscari mai tarziu
ai putintica rabdare, apare prin secunda 3 (a da 3, numarul magic) si sta putintel mai in spate, e mai timid omu’ nostru si nu te speria ca nu-i pakistanez, doar s-a dat cu ceva antibronzant cred ca…: http://www.youtube.com/watch?v=TxDrbCiNRHs&feature=related
Eugen,
Erau detalii uşor ironice, nu mă interesează cu lux de amănunte. Încercam doar să schiţez un portret exagerat. Omul propus de tine nu pare de încredere, clar, e nevoie de un european
Eu am dat anunt ca imi caut coleg si au venit numai fete. Dar in cele din urma am ales un baiat… astia fac dezordine mai putina
Andrei,
Păi nu ştii că aşa se întâmplă? Exact cum te aştepţi mai puţin. La tine măcar a fost pe bune anunţul