Ce-i trebuie unei declaraţii pentru a fi condimentată cu succes? Este suficient să spui că nu mai există altul sau alta care să-i semene şi efectul este pe jumătate împlinit.
Oamenilor nu le place să semene cu alţii, fiecare vrea să fie unic, inegalabil. Descoperirile şi experienţele fiecăruia chiar ajută la construirea acestei imagini dar sunt oare diferenţele atât de mari?
Pentru că am văzut de multe ori afirmaţii pline de generalizări de genul toţi/toate X sunt Y vreau să menţionez câteva motive care contrazic această afirmaţie: gândim şi ne comportăm diferit, nu ne plac aceleaşi lucruri sau aceiaşi oameni, vedem lumea în culori desprinse din acelaşi spectru dar într-o combinaţie specifică, etc.
Motivele pentru care oamenii fac generalizări? Cred că sunt multe, începînd de la dorinţa de a lansa păreri predominante şi până la a scana mai repede situaţiile noi. Se poate spune că este chiar o uşoară superficialitate, e mai simplu să priveşti din avion o pădure şi să spui că e de copaci decât să vezi că e de fagi, stejari sau brazi.
Încercarea de a categorisi diverse tendinţe sau grupuri umane a dus până la efectuarea de statistici. Nu spun că sunt de prisos dar pentru acel 3% destinat marjei de eroare merită să amânăm aplicarea verdictului.
Dorinţa de a fi speciali se vede încă din grădiniţă: dacă-i spui unui copil că este deştept şi-i spui la fel şi unui coleg de-al lui, o să se simtă pus la grămadă cu ceilalţi. Cred că este valabil şi la adulţi. Zâmbeam când am văzut cum s-a supărat o persoană când i s-a spus că este specială. Ura acel cuvânt tocmai pentru că este mult prea general.
Ce ne salvează până la urmă? Particularităţile, momentele de originalitatea sau altceva?
Etichete amprente, capricii, categorii, declaraţie, generalizări, grupuri, individ, personalităţi rare, specific, statistici, tipare, unicat
luni, 7 aprilie 2008 la 5:58 am
Speciali sau unici? Cu totii suntem unici. Zestrea genetica ne face asa. Suntem diferiti si prin asta interesanti. E fascinant, cel putin pentru mine, cum aceeasi persoana poate fi considerata “speciala” [A.K.A. valoroasa, importanta] de cineva si poate fi absolut lipsita de importanta in ochii altor persoane.
Cam asta se intampla cand ne indragostim, nu? Dintr-o data, o persoana devine speciala, nu mai e doar unica.
luni, 7 aprilie 2008 la 6:49 am
Fiecare e unic in felul sau. Si totusi nu e asa. Sunt foarte multi care se inspira de la altii. Sunt foarte multi care imprumita gesturile si mimica, modul de comunicare si comportomantal. Ne place sa fim unici, dar sa fim ca oamenii de succes. Generalizam in conditiile in care ne este greu sa intelegem o persoana, preferam sa facem un fenomen din asta.
luni, 7 aprilie 2008 la 6:55 am
cum ramane cu ideia ca cei ce seamana se aduna? Eu stiu ca suntem unici fiecare si ca trebuie sa ne tratam ca atare, dar adevarul e ca multi oameni seamana intre ei. De obicei generalizam cand vrem sa ne aratam destepti, adica afirmam parctic ca deja am rezolvat problema, l-am citit pe om, cand colo si intr-o casnicie, nici dupa o viata impreuna nu il cunosti cu adevarat pe partener.
luni, 7 aprilie 2008 la 7:19 am
Oamenilor nu le place să semene cu alţii. Ba da. Duminica am semănat cu alţii. Seminţe de flori în spaţiul de la bloc.
luni, 7 aprilie 2008 la 8:57 am
Treaba cu copilaşii de grădiniţă nu se pune. Se spune că omul începe să capete propria personalitate de la 7 ani în sus.
În rest, Ană, îmi aduci acum aminte de un om care încerca să aplaneze mici conflicte. Şi spuse: vedeţi acest deget? Şi făcu palma pumn, lăsând la vedere degetul arătător. Când eu mă uit la deget, îl văd într-un fel. Voi sunteţi în faţa mea, îl vedeţi altfel. Este valabil şi pentru voi. Ridicaţi degetul şi veţi vedea ce văd eu la degetul meu, iar eu voi vedea la degetul vostru ce vedeaţi voi la degetul meu.
Eu zic că putem roti degetul şi putem vedea cu toţii ambele feţe ale degetului. Ba chiar şi din laterale putem vedea..
Ce ne salvează, întrebi? Personalitatea, zic eu. Şi concepţia de viaţă.
Acuma, Ană, poate că persoana nu a înţeles prea bine sensul cuvântului special. Cine ştie la care parte a degetului s-a uitat.
luni, 7 aprilie 2008 la 10:29 am
Generalizarile isi au rostul in matematica…
, cand vine vorba de oameni, dupa parerea mea, nu se justifica in niciun fel!
luni, 7 aprilie 2008 la 10:51 am
Always remember that you are absolutely unique. Just like everyone else.
luni, 7 aprilie 2008 la 3:26 pm
Ana, fiecare e unic si special in felul lui. Problema e ca noi nu realizam asta. Adica de ce tre sa ne spuna alticineva ca suntem unici, ca nu mai exista alta persoana pe lumea asta asa ca si noi? Ce, noi nu putem sa facem 1+1? Pe mine ma enerveaza la culme sa mi se spuna ca seaman cu altcineva. Sunt unica in felul meu. De ce nevoia de a compara?
luni, 7 aprilie 2008 la 7:04 pm
Mie mi se intampla sa raman deseori socata de cat de diferiti suntem unii de altii, de ce distanta este intre ceea ce e important pt mine si ceea ce e important pt tine, de faptul ca un lucru poate fi pt mine ‘normal’ si pt altul de-a dreptul ‘ciudat’.
Zilele trecute discutam cu o prietena care cred ca imi seamana in multe privinte (”avem multe in comun”) si imi impartasea o … sa zic ‘credinta’ – de-a ei care mie mi se pare ilogica, absurda, etc.
Si aveam eu o perioada acum cativa ani, in care diferentele dintre mine si cei din jurul meu mi se pareau atat de mari, incat obisnuiam sa spun: “I have nothing in common with people!”
Dar, daca privim putin mai adanc, cateodata ne dam seama ca: “I laugh, I love, I hope, I try, I hurt, I need, I fear, I cry. And I know you do the same things too, so we’re really not that different, me and you.”
luni, 7 aprilie 2008 la 7:39 pm
Unicitatea!!! care ne da farmec.
si sa ne asumam ceea ce este in noi.
Esti unic asumandu-ti “specificul” propriu, prin tot ceea ce este in interiorul tau.
Faptul ca suntem unici nu presupune sa nu avem acces la ceilalalti, la ceea ce simt, gandesc,doresc, viseaza si creeaza la randul lor.
“Povara” unicitatii, este tendinta de a ne construi lumea dupa propriile noastre valori, sentimente, complexe.
Ne e bine cand, reusim sa ne integram unicitatea in lume
luni, 7 aprilie 2008 la 7:51 pm
Ligia,
E cu atât mai interesant când cineva este deosebit în ochii tuturor şi văzut de un singur om ca fiind neînsemnat.
Sorin,
Chiar şi cei care se inspiră nu reuşesc să copie identic, ceea ce-i face unici prin încercările lor. E drept, ne place să ne inspirăm mai repede din noi decât din ceilalţi.
Aveam un profesor de mate care ne punea note mari când scriam prostiile noastre în lucrări şi nu ale altora.
Andrei,
Cei ce seamănă oricum nu seamănă în totalitate, deci se adună pentru ceea ce au în comun şi pentru restul.
Suciu,
Frumos că semănaţi flori, va trebui să le faci poze când se fac verzi
Isabela,
M-ai năucit cu povestea cu degetul, recunosc. Copilaşii de grădiniţă sunt într-adevăr mici dar de acolo începe să se vadă caracterul omului.
DSN,
Numai ştiinţele pot fi catalogate.
Decembrescu,
De unde este citatul?
Laura,
Nimănui nu-i place să i se spună că seamănă cu altcineva. Cred că fac excepţie cazurile în care oamenii se simt flataţi când li se zice că seamănă cu nu ştiu ce actor sau actriţă
Lily,
Ceea ce nu este la fel ca la ceilalţi rămâne de multe ori ascuns ori păstrat pentru altă dată.
Cristal,
A-ţi asuma propriile unicităţi nu este uşor. Spunea cineva mai demult că suntem suma tuturor actelor, complexelor şi gândurilor noastre.
luni, 7 aprilie 2008 la 8:09 pm
Ana,
Nu putem impaca si multumi pe toata lumea. Asta e clar. Suntem diferiti si bine ca e asa. Chiar conteaza ce cred altii despre noi? Un om nu poate schimba esenta noastra.
Stii cum se zice: cand doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca!
Cat despre ce ziceai tu: “E cu atât mai interesant când cineva este deosebit în ochii tuturor şi văzut de un singur om ca fiind neînsemnat.” Corect! Dar daca acea persoana care vine cu o alta opinie e chiar un om valoros care se opune unui munte de prostie/ incultura sau superficialitate?
luni, 7 aprilie 2008 la 8:23 pm
poate ca unul din motivele pentru care generalizez e ca nu cunosc prea bine. si de teama de a nu eticheta gresit, nu pun nici o eticheta
luni, 7 aprilie 2008 la 8:34 pm
Eu fac nota discordanta (ca de obicei) cu cei de aici fiindca sunt adepta categoriilor, gruparilor si etichetarilor, insa facute niste criterii obiective si nu prejudecati sau “zodii”.
La aumite lucruri ma astept de la un japonez, la altele de la un roman. Asa sunt categorii si categorii: femei, barbati; copii, adolescenti, adulti, varstnici; tarani si oraseni, introvertiti si extravertixi, iar lista poate continua. Cred ca trebuie sa stii sa definesti o persoana dupa anumite criterii chiar daca ele nu sunt batute in cuie ci au numai o valoare orientativa.
Da, suntem persoane unice si irepetabile, dar, ca si frunzele dintr-un arbore, grupate in ramuri, ramurele, smocuri, unele la soare, altele la umbra si cu toatele prinse intr-un trunchi. Ce plastic m-am exprimat!
luni, 7 aprilie 2008 la 8:39 pm
Ligia,
De multe ori părerile care nu sunt la fel tind să fie privite ca avînd fiţe dar mi se pare mult mai corect să spunem ce credem decât să fim la unison cu majoritatea.
calatorru,
E mai bine să lăsăm etichetele în aer în astfel de situaţii. Câteodată nu le pun nici după ce aprofundez subiectul.
Lia,
Bănuiesc eu că după ce faci categoriile nu le laşi aşa, neexplorate. Adică, farmecul e să aprofundezi, cine ştie, poate se schimbă categoriile.
luni, 7 aprilie 2008 la 8:48 pm
“Spunea cineva mai demult că suntem suma tuturor actelor, complexelor şi gândurilor noastre.”
cum avea un amic status pe messenger, 10% suntem ceea ce facem si 90% suntem parerea si reactia noastra la ceea ce am facut
@cristal…daaaaa !!!! unicitatea… sclipirilor de cristal, nu ? ai obs ca a folosit cineva pumnul ca expresie a unicitatii pe-aici (in combinatie cu degetele -care pot face minuni btw, nu ? -etc) dar nu am fost eu de data asta (ce de “nu” am presarat p-acilea :p)
cred ca din punct de vedere al detaliilor suntem unici, dar luati in mare toti avem caracteristici comune, lucru valabil mai ales daca ne referim la comportament…eu prefer sa consider unicitatea omului raportata la exceptie
luni, 7 aprilie 2008 la 9:00 pm
Eugen, la întuneric, toate pisicile sunt negre, de aceea este nevoie de (puţină) lumină!
luni, 7 aprilie 2008 la 9:05 pm
pe intuneric toate pisicile sunt negre si nu stii cu care parte le tii in sus cand le saruti
luni, 7 aprilie 2008 la 9:10 pm
a intrat amicul pe mess, sa-i citam statusul, just for the record…”life is 10% what happens to you and 90% how you react to it”
luni, 7 aprilie 2008 la 9:17 pm
AnaAyana
Zicea mai simplu: “Suntem suma faptelor noastre”. Noi am mai adaugat “intelesuri”
Eugen
De ce te “aperi” ? Ar putea cineva sa te acuze de ceva? NU!! Sper ca nu scrii cu pumnul 
Ai vazut doua cristale identice? Poate crezi ca ar exista, daca ar fi slefuite. Au insa sclipiri de exceptie
E “exceptional” pumnul lui Doroftei si degetele lui Mozart.
-”dar nu am fost eu de data asta”
luni, 7 aprilie 2008 la 9:28 pm
nu scriu cu pumnul dar dupa ce scriu bat cu pumul in masa si spun “na! acuma sa vad ce reply imi dai da cristal!” :p
luni, 7 aprilie 2008 la 9:30 pm
vorbind de Doroftei, cica Mircea Badea s-o programat sa-si ia “omoru’ ” (l-am citat) de la el in seara invierii pe ceva post, Antena 1 cred ca; asa ca daca aveti careva boala pe el, stay back, relax and enjoy the wonderful power of mister punch :p
luni, 7 aprilie 2008 la 9:33 pm
De asta n-as juca pocker cu tine. S-ar imprastia monedele pe jos, dupa ce ai pierde
si ne-ar scoate AnaAyana afara ca facem mizerie pe podea.
Cred ca nici pe aici nu mai am multe de “jucat” , poate ma da lui nenea SPAM, ca vorbesc atata offtopic.
luni, 7 aprilie 2008 la 9:56 pm
Cristal, mie îmi place să las oamenii să se manifeste, care mai e frumuseţea dacă nu dărâmaţi monedele pe jos?
marţi, 8 aprilie 2008 la 11:04 pm
@cristal, iti dai seama ce urat as face mai ales daca am juca pe dezbracate…
marţi, 8 aprilie 2008 la 11:08 pm
Frumos ne-ar sedea, oameni seriosi
sa ne ducem papusile si ursuletii cu hainute cu noi!
Pe monede am juca, nu pe haine sau …alte pedepse.
marţi, 8 aprilie 2008 la 11:30 pm
va dati seama ca nu am avut rabdare sa citesc tot ce s-a scris inaintea mea, asa ca daca repet ce s-a mai zis, asta e!
eu cred ca ne nastem unici si apoi vine familia, scoala, societatea care ne inghesuie in tipare usor de recunoscut de toti ceilalti. si asta e firesc, zic eu.
ce mi se pare mai trist este ca exista oameni care vor cu tot dinadinsul sa devina niste copii (cu accent pe o) palide ale altora. ascund cu grija tot ce lasase familia, scoala, societatea…unic si neatins in ei si afiseaza cu mandrie doar ce e trendy, cool, mainstreamish.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 3:48 am
Cristal,
Eventual haine cu multe buzunare, care se dau jos şi rămân altele dincolo de ele
Ca să fie Eugen mulţumit, cel mai indicat e să aibă loc jocul undeva pe o plajă, vara, la 40 de grade C la umbră.
Oana,
Când oamenii încearcă să se adapteze prea mult la situaţiile noi poate că scapă din vedere faptul că lasă din felul lor de a fi în favoarea noului. Ideal ar fi să se îmbine personalitatea fiecăruia cu schimbările.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 8:54 pm
sunteti fantastici:))) de unici
si totusi parca cineva a sunat goarna.
AnaAyna, tu esti plina de contradictii si mai ai un mare handicap. Universul tau este destul de limitat , se rezuma in mare parte la cel virtual iar atunci cand nu este cazul poate la ceva scoala caci din cate am inteles ceva in real dar privesti cu alti ochi ce se intampla in jurul tau. Acum , am si eu o intrebare asta ca sa nu tac dreaq, daca zbori undeva deasupra unei jungle se mai vad fagi, brazi si alti arbori de tine cunoscuti? Nu vezi ce vede toata lumea?..o chestie verde.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 9:13 pm
platinet,
Nu mă aştept să fii sensibil când vine vorba de metafore sau licenţe poetice, doar ziceai că eşti mai pragmatic. Dacă-mi place să exagerez o fac vizibil, aşa ca ş tine de altfel.
Crezi că un om poate scrie pe un blog absolut tot ce conţine universul lui?
miercuri, 9 aprilie 2008 la 9:56 pm
anaAyana
poi sigur ca o poti face
planete, stele , sisteme solare, praf, comete, meteoriti, nebuloase , galaxii, gauri negre…si mai cate ceva pe ici si colo. Ce zici, contine mai mult decat o padure tropicala?
miercuri, 9 aprilie 2008 la 9:59 pm
anaAyna
nu iti contest calitatile poetice cat si cele analista psihologica, dar de ce presupune necesara acesta sensibilitate? crezi ca nu te pot intelege?
te poti exprima in 4 limbi de circulatie si te voi intelege la fel bine;)
miercuri, 9 aprilie 2008 la 10:06 pm
Lăsînd la o parte universul cosmic, comparaţia mea era exagerată intenţionat. De ce am impresia că eşti aşa nemulţumit şi-n alte domenii?
miercuri, 9 aprilie 2008 la 10:14 pm
dap, ai nimerit
sunt nemultumit de ex. de domeniul stiintific spatial, eram copil si ne’au promis ca’n 2000 zburam pe luna.iata sursa nemultumirilor mele.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 10:18 pm
anaAyana
pot sa te intreb si la ce “domenii” te’ai gandit?:)) vezi ca mintea mea bolnava si perversa o ia razna daca nu esti explicita:)))
miercuri, 9 aprilie 2008 la 10:42 pm
Hm.. păi dacă eşti visător iei de bune toate explicaţiile despre zborul pe lună. Uite că ai şi tu o latură romantică în tine
Alte domenii? Păi nu ştiu ce pasiuni mai ai. Deci tot tu ştii mai bine ce aprofundezi şi ce nu.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 10:49 pm
“Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva…”
Si vazuram…
Era un “tipar” de domeniul extraterestrului.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 11:14 pm
anaAyana,
nu am spus ca am visat. mi s’a spus, am fost credul si prin urmare mintit. unde mai vezi acum romantism?
miercuri, 9 aprilie 2008 la 11:16 pm
si daca tot esti pusa pe descoperiri, uite sunt sincer si’ti fac cunoscute domeniile mele de interes. NU sunt decat doua principale, sexul si paranormalul.
miercuri, 9 aprilie 2008 la 11:17 pm
Cristal
nu ti’au disparut mey nostalgiile soimiste?
miercuri, 9 aprilie 2008 la 11:31 pm
Platinet
Buni a mea a fost “vultur”, n-aveam cum sa fiu soimuta.
Tie cine ti-a promis ca te va face sa zbori?
Sunt convinsa ca ai zburat prin multe tari. Luna sa mai astepte.
Incitante hoby-uri ai
joi, 10 aprilie 2008 la 12:53 am
Daniel, cum se împacă pasiunile tale? Sau să întreb mai bine cum te împaci tu cu ele?
joi, 10 aprilie 2008 la 1:34 am
@platinet “NU sunt decat doua principale, sexul si paranormalul”
parca erai realist, nu paranormal
sexul cam face parte din instinctul de reproducere, nu stiu ce sa spun, poate ar trebui sa iti mai maresti orizonturile de interes (asta daca nu cumva incerci doar sa pari mai…interesant – desi daca stam sa ne scarpinam oleaca in cap mincinosii au si ei recompensele lor, cele mai mari averi s-au cladit prin minciuna )
joi, 10 aprilie 2008 la 8:24 am
anaAyana
eu ma impac foarte bine cu ele insa nu cred ca si ele cu mine
joi, 10 aprilie 2008 la 8:31 am
eugen barbosu
decat mult si prost mai bine putin si bun. paranormalul este tot o realitate doar ca sunt putini care sa o perceapa , acum sa nu crezi ca multi percep si realitatea asta atat de usor accesibila.
averea mea este doar bunatatea
joi, 10 aprilie 2008 la 7:07 pm
Daniel,
Deci eşti în conflict de forţe
joi, 10 aprilie 2008 la 7:15 pm
anaAyana
viata este o lupta draga, fara lupta este doar pace si devine plictisitor..ca o casnicie.
joi, 10 aprilie 2008 la 8:27 pm
Fără luptă nu mai are loc descărcarea de forţe şi alimentarea cu energie.
Francezii au un proverb: o dragoste care nu e tot timpul în pragul divorţului nu este una adevărată.
Aşa să fie?
joi, 10 aprilie 2008 la 9:56 pm
anaAyana
francezii spun multe de dragul de a fi spuse. Am trait suficient printre ei ca sa pot spune ca sunt pe departe de mitul creat, cat priveste frumusetea frantuzoaicelor este adevarata dar intr’un procent foarte mic, Habar nu au sa iubeasca francezii.Una ca tine ar fi oripilata de lipsa de romantism cei caracterizeaza.Vrei latin lover cu adevarat? o varianta ar fi sa iti iei un macaronar care te iubeste pan’ te omoara iar daca nu, ia un autohton manelist ca te bate pan’ te omoara:))
joi, 10 aprilie 2008 la 10:07 pm
Bataia s-a rupt din “tipare”
Sunt si batai sanatoase: bataia gandului si bataia din aripi.
Acum pot sa bat din ochi?
joi, 10 aprilie 2008 la 11:45 pm
“decat mult si prost mai bine putin si bun” si care ar fi putinul tau, paranormalul sau sexul ? cred ca de asta era vorba, sau batusesi campii cu “pasiunile” tale sau nu ai nici o pasiune
vineri, 11 aprilie 2008 la 12:52 am
Daniel,
Excludem bătutul cu pumnul în masă de care amintea Eugen acum ceva timp.
Ştiam că love hearts dar nici chiar aşa, chiar nu există şi alţii care iubesc moderat? Adică în afară de extreme mai există şi mijloc… Acum vorbeşte pragmatica din mine
Cristal,
Mai există şi bătutul din palme la replicile unora
vineri, 11 aprilie 2008 la 4:16 pm
Trebuie neaparat sa existe o salvare? / sa fim salvati ?
poate ca noi pasim in mod inconstient pe drumul corect, cel al pierzaniei …
pentru a intelege alte lucruri care ne sunt pregatite..
vineri, 11 aprilie 2008 la 4:22 pm
centrefold,
De ce să existe un singur drum şi să fie numai al pierzaniei?
vineri, 11 aprilie 2008 la 5:30 pm
eugen
pot sa’ti spun ca pricepi ca kuku’n gura
vineri, 11 aprilie 2008 la 5:35 pm
@platinet “NU sunt decat doua principale, sexul si paranormalul”
parca erai realist, nu paranormal
sexul cam face parte din instinctul de reproducere, nu stiu ce sa spun, poate ar trebui sa iti mai maresti orizonturile de interes ………………………………………………………………..decat mult si prost mai bine putin si bun. paranormalul este tot o realitate doar ca sunt putini care sa o perceapa ,……………..sa’ti scriu in alta limba? asta ca tot iti place sA faci uz de copy
sâmbătă, 12 aprilie 2008 la 3:13 am
“paranormalul este tot o realitate doar ca sunt putini care sa o perceapa” atata pricepi tu din paranormal cat pricepe anahoretus din istoria aia pe care se tot cazneste sa o invete sau popa din religia pe care o predica, numa’ ca tu nu ai dat-o in religie, ai dat-o in paranormal, same shit
“decat mult si prost mai bine putin si bun” pai dezvolta aici sa vedem…vezi ca tot la 3 postari te lauzi ca stii mai multe limbi straine, asta aduce a mult si prost