Sunt dăştept, dar vreau să se ştie
A fi inteligent presupune a te comporta într-un anumit fel din punct de vedere moral şi relaţional. Cum? Cu siguranţă diferă în funcţie de individ ceea ce face ca o sclipire de geniu lipsită de un asemenea suport să rămână o iluzie fără obiect. Pentru a fi o combinaţie perfectă, inteligenţa stă alături de modestie.
Din ceea ce observ la unii oameni dotaţi cu o doză mare de inteligenţă, aroganţa şi dispreţul tind să substituie combinaţia de care aminteam mai devreme. A privi pe cineva de sus numai pentru că nu este la acelaşi nivel intelectual nu oferă nimănui dreptul de a desconsidera pe cei din jur.
Pentru a putea înţelege oamenii nu este nevoie doar de un IQ ridicat ci şi de răbdare şi empatie. Nu este uşor să te pui în pielea celuilalt, dar dacă ne-am gândi mai des la acest transfer probabil că ar dispărea aparatul de fabricat etichete şi aşa mereu la-ndemână…
Atunci când cineva pare neînsemnat, există o comparaţie invizibilă la orizont între cel care lipeşte eticheta şi destinatarul ei. Comparaţia devine explicită mai ales când există martori, atunci are loc afirmarea dăşteptăciunii. Oricât ar fi un om de naiv simte acest gen de tratament.
Virtuţile adevărate nu se etalează, ci ies la iveală în timp exact cum se cristalizează zahărul când este rafinat. Cum are loc acest proces la oameni?
Filed under: Aparenţe | Tagged: aere de superioritate, aroganţă, atitudine, empatie, etichete, intelectuali orgolioşi, inteligenţă, modestie, personalitate, relaţii de superioritate
Oamenii cu adevarat mari nu au nevoie panouri publicitare pentru a fi apreciati. Stralucesc asemenea diamantelor si astfel atrag atentia asupra lor!
Ligia, aşa zic şi eu dar ce ne facem cu cei care ţin morţiş să demonstreze cum sunt?
Treaba lor! Viata e prea scurta ca sa-ti pierzi timpul cu astfel de oameni. Sunt prea multe de trait, simtit, experimentat, vazut. Si prea multi oameni interesanti langa care e o placere si un privilegiu sa fii.
“Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”
Maestru spunea:
I’m going to write a book someday and the title will be I’m an Ass, You’re an Ass. That’s the most liberating, wonderful thing in the world, when you openly admit you’re an ass. It’s wonderful. When people tell me, “You’re wrong.” I say, “What can you expect of an ass?”
Un om inteligent care-si da in petic se numeste om imatur.
Atunci cand ajungem sa constientizam proportiile de alb/negru, inteligenta/prostie, bine/rau, calitati/defecte, empatie/egoism din noi insine, se poate spune ca ne-am maturizat. Si atunci poti spune “asa sunt eu” si cu bune si cu rele.
Iaca si eu ma tot gandesc la problema asta de cateva zile de cand am descoperit acest tip de comportament la un personaj destul de interesant. La prima vedere un tip cu mult simt al umorului, inteligent si talentat. Abia cand il observi mai atent iti dai seama ce fel de poama e. El e cel mai tare din parcare iar pe ceilalti nu da doi bani. Si cum sa dea cand abia daca ceilalti ii pot ajunge la nas?Pune etichete de-a valma. Daca n-asculti aceasi muzica pe care el o asculta esti cu siguranta manelist, daca n-ai vazut un film care i-a marcat lui viata esti prost sadea. Si asa mai departe. Si de fapt tipul asta nici macar nu e atat de informat si culturalizat precum pare. L-am descusut si am aflat ca am de-a face cu ditamai semidoctul. Foloseste citate din autori pe care nici macar nu i-a citit (si nici nu cred ca are de gand) si se ascunde sub masca tipului destept doar de teama sa nu carecumva sa fie considerat prost si incult. Iar comportamentul sau agresiv convinge de cele mai multe ori…Pentru multi oameni cred ca e destul de greu sa recunoasca ca nu sunt chiar atat de destepti pe cat ar vrea sa fie. Si atunci fac pe desteptii. Pun etichete de teama sa nu se trezeasca ei insisi cu etichete…
AnaAyana, din nou interesanta tema abordata de tine.
Dupa cum spune-ai cred ca pe langa IQ iti trebuie si EQ, si poate un pic de cizelare intelectuala si de ce nu si spirituala.
Daca imi permiti, pentru ca se potriveste in context, iti recomand o carte despre EQ vezi aici: http://aicarteaiparte.ro/carte/inteligenta-emotionala/
Eu cred ca sunt oameni si oameni. Sunt diferite tipuri de inteligenta care nu sunt asa usor de definit.
Iar in privinta modestiei…De exemplu nu pot spune de Richard Feynman ( http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Feynman ) ca era modest - nicidecum! Dar era genial si lasa sa se stie.
eu am incetat de mult sa mai cred ca inteligenta este calitatea cea mai si cea mai la un om. lumea asta e facuta si pe spatele celor muncitori, constiinciosi, punctuali, a celor care stiu cu adevarat sa lucreze in echipa, a celor altruisti si cu bun simt, si asa mai departe ca e o lista lunga de calitati pe care eu le apreciez.
si, de asemenea, mai e o lista luuuunga de defecte care, in ochii mei, anuleaza total orice urma de inteligenta dintr-un om: aroganta, rautatea, ipocrizia, egoismul, lipsa de flexibilitate in gandire, prejudecatile…..
poate fi IQ-ul ala cat de mare, daca il tii doar ca sa agati bimbo girls la un chef, atunci e nul si neavenit!
Din pacate si eu obisnuiam sa ma cred mai destept si chiar aratam ca sunt mai destept. Am vazut ca asta nu conteaza, nu conteaza decat cum te simti tu si eventual cum te vad cei apropiati tie. Lumea poate avea impresia ca esti destept si fara sa fii. De ex sem. trecut la faculta cineva mi-a zis “tu te stresezi cu sesiunea da tu te stii…” cand colo eram habarnist total la materia respectiva. Este o vorba care spune “si nebunul trece drept intelep daca stie cand sa taca”
Ai dreptate. Întrebarea mea ar fi, Ană: contează?
In ceea ce ma priveste, oamenii cu IQ mare pe care i-am intalnit au fost oameni modesti, cu mult bun simt, care nu au incercat sa arate altora nivelul lor. Dimpotriva, semidoctii au fost cei aroganti, care tineau sa isi afiseze inteligenta peste tot. Un om cu adevarat destept nu are nevoie sa demonstreze asta. Timpul o demostreaza.
Prostia e mai fascinantă
decât “dăştăptăciunea” pentru ca desteptaciunea are limitele ei, pe cand prostia nu.
Intrebarea mea intrebatoare e: În terenul cui e mingea , a celor care SUNT sau a celor care PAR destepti…??
Bravo Ligia,sunt absolut de acord cu tine.
Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare
Cristal,probabil ai avut in vedere asta :
“Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul.”…Albert Einstein
Am uitat sa zambesc mai sus
Alex
Tot de la pretioasa “piatra unica” citire: “Nu e obligatoriu să fii de acord cu mine. Dar ar fi mai rapid aşa”
O fi vrut oare si Einstein sa se stie,cat e el de destept? Oricum s-a aflat
Ma bucur ca ti s-a furat “destept” un zambet.
Pai eu zambesc ,mereu,dar de data asta nu stiu cauza dar am uitat
Petru,
Este o modalitate uşoară de a ieşi din încurcături, când îi spui cuiva din start că nu eşti bun şi greşeşti, nu are ce să-ţi mai reproşeze.
E o strategie bună dacă vrei să fii modest şi să nu exasperezi cu fiţele.
Decembrescu,
Şi când vezi un om trecut de 50 de ani care se dă în bărci ce etichetă poţi să-i mai aplici?
alinaioana,
Exact cum zicea şi Petru mai sus, este o modalitate de a-ţi pune singur eticheta preferată, înainte ca altul să spună ce eşti.
candid,
Este binevenit link-ul, merci. Mai nou, am auzit şi de SQ, adică este acel coeficient spiritual. Oare o să mai apară şi alţii?
Lia,
Geniile sunt conştiente de valoarea lor şiu poate că scuza lor este exact talentul, li se iartă mai uşor momentele de aroganţă tocmai pentru că au cu ce să compenseze.
Oana,
Înseamnă că ar trebui să punem accent mai mare pe EQ.
Andrei,
Asta cam aşa este, se pare că cei care vor să arate cum sunt nu o fac atât de mult pentru alţii cât pentru sine.
Isabela,
Contează să se vadă adevărul.
Onutzza,
La fel cred şi eu. Dacă nu o demonstrează timpul atunci o face omul dar dacă se poate să fie tacit.
Cristal,
Prostia e fascinantă când unul deştept o vede şi rămâne ca la fotograf. Mingea e în orice teren, ea oricum nu stă pe loc atunci când începe jocul.
Cred ca mai mult decat inteligenta atrage intelepciunea. Poti fi inteligent, dar daca nu si intelept, cam degeaba. Stiti cum sta treaba cu inspiratia, care uneori conteaza 1%.
Iar dovada lipsei unei intelepciuni ajunse la un nivel decent de cultivare este exact acea vanitate, dare in spectacol de care pomeneste Ana.
In plus, mai exista un gen de eruditie, cea din dorinta de a se face remarcat si care devine un scop in sine. Fiecare cu motivele lui.
Sunt oameni si oameni, asa ca ar trebui sa ne gandim putin la modelul celor care ne inspira intr-adevar si care ne pot imbogati atunci cand ii avem alaturi. Acestia nu se mandresc ostentativ cu ceea ce stiu.
Pentru ca cei care descifreaza si inteleg cu usurinta lumea, cei care vad lucrurile clar, caci asta inseamna inteligenta in linii mari, isi pot si cu siguranta isi vor da seama ca important este sa iti folosesti calitatile si nu sa le etalezi doar de dragul de a te face remarcat.
Ionuţ,
A folosi calităţile poate genera treama de a le irosi, am văzut asta întâmplîndu-se…
@ ana - Un tip de 50 ani “simpatic” ?! Aveam o ruda indepartata care “a dat in mintea copiilor” cand eu eram pushti - era cel mai tare tip cu care ma jucam si avea cele mai ingenioase jucarii ever. Era de-a dreptul “savuros”.
@ ionut - intelepciunea risca sa jigneasca
Inspiratia de cele mai multe ori poate face 99%
O clipa de stralucire poate sa-ti asigure imortalitatea.
Ca esti imatur, e treaba ta. Nu poate cineva sa-mi spuna ca e o greseala sa fiu imatur, pentru ca maturitatea nu are avantaje asa grozave ca sa se vada vreo diferenta utila.
Ca esti inteligent, e treaba ta. Nu poate cineva sa-ti spuna sa fii modest in legatura cu asta, pentru ca si modestia e o prostie. Daca esti inteligent, daca esti de nivelul respectiv, nu e nici o problema sa o arati sau sa le dai altora peste nas cu asta.
Ca ai o atitudine superioara fata de restul lumii, e treaba ta. Tu decizi cum sa te comporti, si asta nu e o greseala. Daca esti superior si celalalt e inferior, nu e nimic gresit in a-i reprosa asta, sau mai bine in a-i dovedi-o.
Ca te etalezi ca sa fii remarcat, e treaba ta. E cam inutila treaba asta totusi, pentru ca a fi remarcat nu e neaparat ceva bun, dar cateodata se dovedeste a fi necesar.
Inteligenta alaturi de modestie e ca berea cu varza. Modestia nu e o calitate, este un alt mod de a spune “eu mint, dar mint putin”. Sa pretinzi ca esti mai putin bun decat esti cu adevarat este o forma de minciuna, si in opinia mea oamenii modesti ar trebui impuscati.
Ori esti bun, ori nu. Ori stii, ori nu. Ori poti, ori nu.
Gata. Ma duc sa mai iau un calmant.
anaAyana, nu mai scrie posturi inainte sa le privesti din toate perspectivele.
ei, fiecare scrie ceva despre perspectiva proprie
pentru celelalte perspective exista comment-urile
daca anaayayaana ar fi scris totul despre subiectul asta, nimeni n-ar mai fi comentat. right?
Am atacat si eu de multe ori subiectul asta, mai ales pe WeBlog unde m-am izbit de niste forme foarte ciudate de folosire a inteligentei. Am ajuns chiar la concluzia ca ar trebui editat un mod de utilizare a inteligentei. Oamenii sunt foarte plini de ei, asta e marea lor problema: o pojghita subtire de cultura generala si multa imfatuare, sau ceva cultura, dar instabilitate psihica, sau prea multa megalomanie.
Cineva spune mai sus ca oamenii modesti ar trebui eliminati.
Asa ceva chiar n-am mai intalnit pana acum.
De fapt, se confirma regula, intotdeauna exista bloggari care vor sa aiba ultimul cuvant. De ce oare?
Dar de ce nu crezi ca se stie?
Ană, sunt mulţi oameni deştepţi. Unii din ei sunt ca sloiul de gheaţă, nici nu-ţi vine să te apropii de ei să le spui: frate, eşti deştept. De frică să nu-ţi arunce o vorbă mai “rece”. Eu am observat că oamenilor deştepţi dar calzi, le poţi spune ce nedumeriri ai, poţi să le ceri un sfat, poţi să recunoşti sincer în faţa lor că nu te pricepi la un lucru. “Ceva” îţi spune că te vor ajuta fără să râdă de tine, fără să se “dea deştepţi”. Am ajuns să trăim în lumea în care dacă spui “nu ştiu”, automat primeşti eticheta de ignorant. Nu zic prost, că asta este deja marcă înregistrată. Şi ce să mai vorbim, a ajuns să fie ceva de neimaginat ca un om să-i spună altui om ceva de genul: Ană, eşti fată deşteaptă. Îmi place de tine. Sau, Cristal, eşti fată deşteptă, îmi place de tine. Să mai zic? Zic, pentru că lumea ar fi mai bună şi mai frumoasă dacă am face din când în când exerciţii de admiraţie. Întrebarea este: ce ne opreşte?
Pai cica temerile interne - cum ca, daca admiti ca altu’i mai destept ca tine, inseamna ca tu esti prost.
Dar astea sint temeri de oameni care nu sint cu adevarat destepti, care nu au nobletea spiritului ci doar aciditatea replicii si ascutimea limbii/mintii. Spiritele nobile accepta superioritatea altuia, se indoiesc de propria lor suprematie si cauta mereu si mereu.
Pirahna,
Mi se pare mie sau te-a deranjat articolul meu? Eu cred că în afară de baze valorice mai există şi culori.
Decembrescu,
E bine că mai există astfel de oameni pentru că am avut pe cineva de o vârstă similară care a făcut o demonstraţie de erudiţie fără a-şi proba afirmaţiile (vezi ultimele comentarii la Azi am învăţat).
forevergreen,
Ultimul cuvânt ar trebui să însemne putere şi supremaţie dar nu se întâmplă aşa întotdeauna.
dadatroll,
Hm… grea întrebare, recunosc. Să fie din cauză că nu este sau că nu ştie să arate?
Isabela,
Ne opreşte mândria. Nu întotdeauna a da satisfacţie cuiva înseamnă a pierde ceva dar mai greu vei vedea aprecieri şi mai uşor critici.
gadjodillo,
Sunt de acord, spiritele nobile cresc alături de alte spirite nobile şi nu se tem că pierd ceva dacă oferă.
Pai trebuie sa ne dai mai multe detali ca sa ne prindem, ca altfel. De exemplu, e tip sau tipa? Are prietena? Tramvaiu ajunge la timp? Se spala oameni sau sunt bucuresteni?
Din punctul “inteligentului” de vedere, el trebuie sa LASE SENZATIA ca e inteligent..
NU sa se laude 24/7 cu Iq-ul , sau performatele sale si sa ii desconsidere pe CEILALTI.
NU sa taca malc, si sa ii lase pe cei din jur sa faca tot felul de greseli
Un om inteligent care nu isi foloseste inteligenta ( la un anumit nivel : genialitatea ) e un ratat.
Si pot sa spun ca ADEVARATII oameni inteligenti NU PREA fac prima greseala. Inteligenta e o forma de cunoastere
Acela care gandeste de maniera “Sunt dăştept, dar vreau să se ştie”, va avea intotdeauna un discurs de genul: “trebuie sa spun ca sunt destept, pentru ca prostii din jurul meu nu isi vor da seama niciodata de acest lucru”.
Pe scurt concluzia este ca intelepciunea e cu mult mai presus decat intelegenta.Nu degeaba in unile tari din Asia mijlocie si nu numai si pana azi autoritatile,recurg la sfatul batranilor,in consiliu format din cei mai intelepti batrani din sat.
Intelepciunea ca forma de inteligenta prea obosita sa mai riste si pre tanara ca sa moara.
De ce oare toti regreta anii tineretii cand se jucau jocuri stupide in inocenta lor? Cand intelepciunea nu ii obliga la precautie si nu o simteau ca povara adunata de-a lungul anilor.
dadatroll,
Nu contează de unde e sau cu ce se teleportează dintr-un loc în altul. Uneori contează dacă ajunge la timp sau nu mai ales dacă vine cu tramvaiul (ăla merge mai greu deci trebuie să plece mai devreme de acasă).
centrefold,
Deja mă bucur că ai pomenit de faptul că degeaba eşti inteligent dacă nu acţionezi atunci când situaţia o cere. Important să intervii cu tact şi cu modestie nu doar pentru a lăsa senzaţia ci pentru a rezolva cu interes o problemă. Pentru asta e nevoie să ne pese.
DSN,
Cei care trebuie să îşi dea seama nu trebuie stimulaţi în această privinţă, ci ajutaţi subtil să vadă unde greşesc în aşa fel încât să aibă senzaţia că au descoperit ei greşeala iar pe viitor să sesizeze singuri momentele similare.
Alex,
Nu este obligatoriu să fii bătrân ca să fii înţelept, deşi este nevoie să cunoşti viaţa foarte bine, să treci prin ea şi să împarţi experienţele spre folosul celorlalţi.
Decembrescu,
Înţelepciunea nu ar trebui privită doar ca pe ceva care vine din istorie, ci ea se naşte în permanenţă trebuie doar surprinsă.
cea mai interesanta definitie a inteligentei am auzit-o de la un culturist profesionist (asta ar trebui sa fie prost, nu ?nu stiu daca el a gandit chestia asta dar daca nu e de remarcat faptul ca a retinut asta)
a spus “inteligenta este capacitatea de a comunica la orice nivel”; da, patrocle ? tu cum comunici cu mujicii ?
pornind de la definitia de mai sus (care nu inseamna neaparat ca ar fi litera de lege) ,daca un tip se lauda cu inteligenta lui sau nu mi se pare irelevant atata timp cat nu incearca sa creeze o prapastie intre tine si el deci sa iti arate ca el e mai “jmecher
hai sa fim geniali (care poate desigur), eu sunt de ceva vreme pe urmele lui dali…
Eugen,
Nu e simplu să comunici, mai ales la orice nivel. O s-o ţin minte pe asta, e o definiţie simplă dar adevărată. Aşa se explică de ce un IQ nu este de ajuns.
Radu,
Până la geniu trebuie să trecem prin anumite etape (cei care nu sunt genii) altfel să aşteptăm să se nască ei sau să-i încurajăm pe cei la care există acel sâmbure de geniu.