Omul de pe lună sau R.E.M. pe fundal

De data aceasta nu voi avea prea multe cuvinte de laudă, chiar dacă Man on the moon este regizat de Milos Forman şi distribuţia are nume grele precum Jim Carrey (Andy Kaufman) şi Courtney Love sau Danny de Vito. Mă refer la ultimul film văzut.

Ideea de bază ce merită reţinută este faptul că atunci când vrei să fii plin de umor, original şi vedetă numai pentru tine nu vei fi la fel şi pentru ceilalţi.

Este ciudat să te distreze numai propriile glume şi tot ele să te izoleze pentru că nu sunt gustate de majoritate. Era de fapt ceea ce avea mai bun de oferit publicului dar nu era îndeajuns.

Cu toţii avem astfel de laturi pe care preferăm să nu le scoatem în lumină tocmai pentru că ştim că nu vor fi pe placul celor din jur.

În rolul din film Jim Carrey este un comediant prin sinceritatea, stângăcia şi inxcapacitatea de a fi amuzant ca toată lumea. Exact acesta este paradoxul. În final, alege să elimine rolul principal (propria satisfacţie) dîndu-şi seama că nu este suficient să-i placă doar lui ceea ce face.

Unul din momentele care mi-a plăcut mult este cel în care o cere în căsătorie pe prietena lui, îi pune un şal pe cap, îi zice să meargă cu el în Manhattan, şi-n final o sărută. Totul pare o glumă dar de fapt era unul din momentele în care el era serios.

Un alt moment în care prietenii nu ştiau dacă protagonistul vorbeşte sau nu serios este cel în care le spune la 4 dimineaţa că este bolnav de cancer la plămâni (deşi nu era fumător). Aceasta se va dovedi marea cacialma a întregului film.

Un atu în favoarea filmului îl reprezintă coloana sonoră în care privitorul va putea recunoaşte diferite bucăţi din repertoriul trupei R.E.M.

Filmul transmite un mesaj subtil tocmai din cauza ambivalenţei dintre realitate şi ironie: viaţa este prea scurtă pentru a o trăi mereu serioşi, iar visele se pot împlini când credem în ele cu adevărat.

Etichete Andy Kaufman, aprecieri, comentariu de film, critici, dramă, Jim Carrey, Man on the moon, părere, R.E.M., soundtrack, umor