Priviri de păpădie
By AnaAyana
Astăzi cerul a brăzdat
trepte de curcubeu;
a mocnit
în vreascuri de nori
aproape albi,
rătăciţi prin vis de păpădie.
Astăzi cerul
s-a plimbat cu gândul
de la pleoapa mea stângă
la pleoapa ta dreaptă, deschisă,
intersectînd
priviri de puf.
Etichete cer, curcubeu, pleoape, Poezie, primăvara, păpădie
Acest articol a fost scris pe duminică, 30 martie 2008 la 6:38 pm şi este înscris în Poezii. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
duminică, 30 martie 2008 la 7:04 pm
Beautiful!
duminică, 30 martie 2008 la 7:20 pm
Maine si in fiecare zi ce vine,sa coboare treptele curcubeului ca sa te mangaie cu flori, acela care si-a lasat privirea mangaiata de tine.
duminică, 30 martie 2008 la 7:34 pm
oricat as incerca poemul asta nu-mi zambeste deloc… si oricat de mult as incerca, nu pot sa inteleg expresii (pt ca nu cred sa fie o imagine metaforica) precum: “trepte de curcubeu”, “vis de păpădie”, “priviri de puf”. Chiar am incercat sa gasesc ceva literar, poetic in textul asta, dar nu am reusit, imi pare rau…sa nu te superi pe mine.
duminică, 30 martie 2008 la 7:56 pm
DSN,
Thank you.
Cristal,
Treptele cred că vor mai fi şi mâine, de câteva zile le tot văd: albastru peste alb, peste roz, peste alb iar..
Radu,
Nici nu mă aşteptam să-ţi placă poemul meu, ţine de imaginaţia fiecăruia în a mă înţelege sau nu.
duminică, 30 martie 2008 la 8:05 pm
Mie îmi place, este frumos. Este umană. Şi fotografia este frumoasă. Şi cred că de la fotografie au plecat versurile.
Dar. Aş fi vrut să fie audio, ca să îmi dau seama dacă eşti tristă sau nu. Pentru că are şi bucurie şi tristeţe. Şi mai cred că are cam multă tristeţe. Pentru că o simplă adiere, şi puful de păpădie s-a dus …
duminică, 30 martie 2008 la 8:09 pm
Isabela,
Când o să am ceva timp o voi înregistra, promit! Nu e tristă, puful de păpădie nu moare ci renaşte ca pasărea Phoenix.
duminică, 30 martie 2008 la 9:57 pm
mi-a placut mult. frumos.
duminică, 30 martie 2008 la 9:59 pm
[...] P.S.: Imagine furata de la Anaayana. [...]
luni, 31 martie 2008 la 12:12 am
Frumos. Interesant. Dragut
luni, 31 martie 2008 la 7:18 pm
Primavaratec!
marţi, 1 aprilie 2008 la 4:29 pm
f frumoasa poezia:)de altfel imi place cum scrii:)
miercuri, 2 aprilie 2008 la 1:57 am
Melina, Sorin, Raluca, Laura
Vă mulţumesc pentru razele de bucurie!
miercuri, 2 aprilie 2008 la 6:38 am
Si daca nu esti parca iti vine…sa te indragostesti.Plus primavara de afara….Frumoasa combinatie…frumoasa poezie!Catifelata privirea de puf…delicata trairea…frumos,tare frumos…
miercuri, 2 aprilie 2008 la 9:49 pm
Clopotel, mă copleşeşti cu clinchete!
joi, 3 aprilie 2008 la 6:26 am
joi, 3 aprilie 2008 la 11:48 pm
poeziile, slabiciunea mea…ia sa vedem daca se mai poate face ceva cand in contemporaneitate te ivesti si-n spontaneitatea-ti tu chiar pe tine insuti te …depasesti
:
Astazi plugul a arat
un taran in maieu;
a mocnit
in vreascuri de sudori
prin pantaloni aproape albi
de prea mult vis de papadie.
Astazi carul
s-a plimbat cu magarul
de la palma mea stanga
la pleoapa ta dreapta, vanata si intredeschisa,
intersectand
sclipiri de pumnulet.
vineri, 4 aprilie 2008 la 12:07 am
Eugen,
Very funny, mă întreb ce ai mai compune dacă nu ar exista originalul ca să iasă parodia
Ce-ar fi să schimbăm puţin rolurile?
vineri, 4 aprilie 2008 la 9:15 am
Offf…cand sa ma-ndragostesc si eu…. au aparut taranul,magarul si povestitorul cu pumnul…Oricum visul de papadie functioneaza…:)
vineri, 4 aprilie 2008 la 10:30 am
Stiam eu ca… El are opere poetice pitite-razlet prin sertare. Lasa omu’ incet, ca recita tot.
Desigur ca, cel mai mult mi-a placut versul “sclipiri” de pumnulet.
Sa urcati si azi trepte de curcubeu!
vineri, 4 aprilie 2008 la 12:55 pm
aha…adica ” va urma”…ca ne-a zis ce face doar cu palma stanga… in aia dreapta oare tine “operele” ascunse?….cu ” pumnuletul” strans…strans…
vineri, 4 aprilie 2008 la 9:02 pm
Cristal,
Swertarele ale cui or fi?
Clopoţel,
Don`t worry, nu mi-a fugit muza de tot
vineri, 18 aprilie 2008 la 9:19 am
E PRIMĂVARĂ…
poetei anaAyana
E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii, pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au au dat ăn floare-
prin codrii Vlăsiei, boncăluiesc cerbii.
E primăvară, Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
adie, jos pe baltă, un susur cristalin
ce-adastă vânătorii să împuşte vânt.
E primăvară, Doamnă, şi inima vibrează
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare;
cel care, adesea sunt, acum oftează,
peste lume saltă, aceeaşi privighietoare.
E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii, năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare,
iubirea şi speranţa, mă sângeră pe vânt.
George PENA
Ţineţi-mă la subsol,până am să mor de dor!
vineri, 18 aprilie 2008 la 2:02 pm
Nu există subsol când vine vorba de raze de poezie
sâmbătă, 24 mai 2008 la 10:39 pm
A venit primăvara.Poezia ta a ieşit pe afară, la aer, la soare. Îmi era dor de o poezie de a ta.
marţi, 10 iunie 2008 la 11:54 am
ma bucur ca cineva care scrie mai iubeste inca florile…si eu scriu mult despre flori, despre copaci, despre cum le vad eu pe el, cata energie aduna si cata daruiesc. Imi regasesc pacea interioara citind poeziile tale si simt ca le intregesc pe ale mele
joi, 23 octombrie 2008 la 12:22 pm
cand adierea
degetelor pe hartie
marea freamata in neuroni
farmecul lanului de grau
atinge cu spicele ochii tai
umbra ta pe asfalt
e argintie
cand scrii probabil ca nu esti
aici…
MW