Astăzi cerul a brăzdat
trepte de curcubeu;
a mocnit
în vreascuri de nori
aproape albi,
rătăciţi prin vis de păpădie.
Astăzi cerul
s-a plimbat cu gândul
de la pleoapa mea stângă
la pleoapa ta dreaptă, deschisă,
intersectînd
priviri de puf.
Filed under: Poezii | Tagged: cer, curcubeu, pleoape, Poezie, primăvara, păpădie
 | Rodica Botan on Ceaţă de Cembrie |
 | Barbosu Eugen on Planuri dependente. Piramida… |
| Barbosu Eugen on Planuri dependente. Piramida… |
 | GhitaB on Responsabilitatea cuvânt… |
 | AnaAyana on Valea Florilor |
| Barbosu Eugen on Valea Florilor |
| AnaAyana on Puţin zis: FILME BUNE! |
| AnaAyana on ARUMDABDA sau frumuseţea care… |
| AnaAyana on Ascultate pe repeat |
| AnaAyana on Responsabilitatea cuvânt… |
| AnaAyana on Valea Florilor |
| Barbosu Eugen on Puţin zis: FILME BUNE! |
Beautiful!
Maine si in fiecare zi ce vine,sa coboare treptele curcubeului ca sa te mangaie cu flori, acela care si-a lasat privirea mangaiata de tine.
oricat as incerca poemul asta nu-mi zambeste deloc… si oricat de mult as incerca, nu pot sa inteleg expresii (pt ca nu cred sa fie o imagine metaforica) precum: “trepte de curcubeu”, “vis de păpădie”, “priviri de puf”. Chiar am incercat sa gasesc ceva literar, poetic in textul asta, dar nu am reusit, imi pare rau…sa nu te superi pe mine.
DSN,
Thank you.
Cristal,
Treptele cred că vor mai fi şi mâine, de câteva zile le tot văd: albastru peste alb, peste roz, peste alb iar..
Radu,
Nici nu mă aşteptam să-ţi placă poemul meu, ţine de imaginaţia fiecăruia în a mă înţelege sau nu.
Mie îmi place, este frumos. Este umană. Şi fotografia este frumoasă. Şi cred că de la fotografie au plecat versurile.
Dar. Aş fi vrut să fie audio, ca să îmi dau seama dacă eşti tristă sau nu. Pentru că are şi bucurie şi tristeţe. Şi mai cred că are cam multă tristeţe. Pentru că o simplă adiere, şi puful de păpădie s-a dus …
Isabela,
Când o să am ceva timp o voi înregistra, promit! Nu e tristă, puful de păpădie nu moare ci renaşte ca pasărea Phoenix.
mi-a placut mult. frumos.
[...] P.S.: Imagine furata de la Anaayana. [...]
Frumos. Interesant. Dragut
Primavaratec!
f frumoasa poezia:)de altfel imi place cum scrii:)
Melina, Sorin, Raluca, Laura
Vă mulţumesc pentru razele de bucurie!
Si daca nu esti parca iti vine…sa te indragostesti.Plus primavara de afara….Frumoasa combinatie…frumoasa poezie!Catifelata privirea de puf…delicata trairea…frumos,tare frumos…
Clopotel, mă copleşeşti cu clinchete!
poeziile, slabiciunea mea…ia sa vedem daca se mai poate face ceva cand in contemporaneitate te ivesti si-n spontaneitatea-ti tu chiar pe tine insuti te …depasesti
:
Astazi plugul a arat
un taran in maieu;
a mocnit
in vreascuri de sudori
prin pantaloni aproape albi
de prea mult vis de papadie.
Astazi carul
s-a plimbat cu magarul
de la palma mea stanga
la pleoapa ta dreapta, vanata si intredeschisa,
intersectand
sclipiri de pumnulet.
Eugen,
Very funny, mă întreb ce ai mai compune dacă nu ar exista originalul ca să iasă parodia
Ce-ar fi să schimbăm puţin rolurile?
Offf…cand sa ma-ndragostesc si eu…. au aparut taranul,magarul si povestitorul cu pumnul…Oricum visul de papadie functioneaza…:)
Stiam eu ca… El are opere poetice pitite-razlet prin sertare. Lasa omu’ incet, ca recita tot.
Desigur ca, cel mai mult mi-a placut versul “sclipiri” de pumnulet.
Sa urcati si azi trepte de curcubeu!
aha…adica ” va urma”…ca ne-a zis ce face doar cu palma stanga… in aia dreapta oare tine “operele” ascunse?….cu ” pumnuletul” strans…strans…
Cristal,
Swertarele ale cui or fi?
Clopoţel,
Don`t worry, nu mi-a fugit muza de tot
E PRIMĂVARĂ…
poetei anaAyana
E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii, pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au au dat ăn floare-
prin codrii Vlăsiei, boncăluiesc cerbii.
E primăvară, Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
adie, jos pe baltă, un susur cristalin
ce-adastă vânătorii să împuşte vânt.
E primăvară, Doamnă, şi inima vibrează
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare;
cel care, adesea sunt, acum oftează,
peste lume saltă, aceeaşi privighietoare.
E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii, năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare,
iubirea şi speranţa, mă sângeră pe vânt.
George PENA
Ţineţi-mă la subsol,până am să mor de dor!
Nu există subsol când vine vorba de raze de poezie
A venit primăvara.Poezia ta a ieşit pe afară, la aer, la soare. Îmi era dor de o poezie de a ta.
ma bucur ca cineva care scrie mai iubeste inca florile…si eu scriu mult despre flori, despre copaci, despre cum le vad eu pe el, cata energie aduna si cata daruiesc. Imi regasesc pacea interioara citind poeziile tale si simt ca le intregesc pe ale mele
cand adierea
degetelor pe hartie
marea freamata in neuroni
farmecul lanului de grau
atinge cu spicele ochii tai
umbra ta pe asfalt
e argintie
cand scrii probabil ca nu esti
aici…
MW