Reacţia firească a oricărui om care se confruntă cu un timid este să-l scoată din lumea lui, să-l schimbe, să-l determine să se adapteze la condiţiile exterioare. De ce? Nimeni nu e bolnav dacă-i lipseşte curajul, nu?
Mă gândeam dacă timiditatea apare încă din vârstele mici sau ne lovim de ea în permanenţă. În copilărie nu aveam curaj să cer diverse lucruri şi mă surprindea faptul că alţii de vârsta mea dădeau buzna în locuri în care eu mergeam pe vârfuri. Nu mă refer neapărat la situaţii la propriu ci la felul în care interacţionăm cu oamenii. Acum poate văd lucrurile altfel pentru că m-am maturizat.
Timiditatea ascunde teamă, închidere în sine, izolare, singurătate. Din câte ştiu eu, un timid nu comunică prea mult, vorbeşte încet, se înroşeşte repede, etc. Este posibil ca fiecare să aibă o doză din aceste caracteristici dar să le mascheze foarte bine.
Un om care este cu adevărat timid nu se va grăbi să spună tuturor această veste pentru că probabil, în sinea lui, îl deranjează la fel de mult ca şi pe ceilalţi şi încearcă să treacă neobservat.
Încerc să-mi dau seama dacă este bine sau nu să fii timid. Ce ai de pierdut dacă nu eşti timid sau ce câştigi dacă nu te tratezi?
Etichete adaptare, băieţi timizi, cum se comportă un om timid, cum să scapi de timiditate, cum să te adaptezi, despre timiditate, fete timide, lipsa curajului, personalitatea timidului, sfială, timiditatea, timiditatea ca un fel de a fi
sâmbătă, 29 martie 2008 la 2:19 am
acum am primit o replica ce pica bine la timiditate (cristal va fi incantata, cu precadere):
“KIWI: hm, barbatul adevarat vb cu pumnu, hehe
k0parsh3u: da
k0parsh3u: sa sugi pumnu’ “
sâmbătă, 29 martie 2008 la 2:35 am
Eu nu cred ca abordarea “hai sa-l ajutam sa nu mai fie timid” este buna. E si asta o trasatura de personalitate la fel ca multe altele si nu ar trebui tratata ca un handicap. Si mai cred ca o persoana timida la baza nu se va schimba cu adevarat, doar ar putea fi convinsa sa joace un rol. Poate chiar ar reusi sa-l joace f bine….dar pe termen lung tot timpul ar fi riscul ca “scenariul” sa i se destrame.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 7:45 am
la mine timiditatea s-a tratat o data cu capatarea increderii de sine si prin cat mai mult contact cu alti oameni.
experienta de viata e foarte importanta: daca esti nevoit sa abordezi situatii si oameni noi, la un moment dat observi ca faci fata din ce in ce mai bine.
deci, imi pare rau s-o contrazic pe Paula dar eu cred ca timiditatea chiar se trateaza. probabil n-am sa fiu niciodata vreo tupeista dar acum imi cunosc drepturile si stiu sa mi le cer atunci cand sunt incalcate, nu am nici o problema in a aborda oameni noi, situatiile si locurile necunoscute nu mai sunt chiar un stres.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 8:34 am
De regula timiditatea se manifesta in momentul in care se incearca lucruri noi, care implica si alti oameni. Depinde si de firea omului. Unii trec repede peste un esec, altii devin si mai timizi dupa acest esec si nu-i vor mai declara iubirea altei fete decat dupa o perioada lunga din cauza timiditatii. Adesea perioada asta lunga schimba multe.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 8:43 am
Cred ca e bine sa pastram macar o farama de timiditate. Cand ai pierdut orice urma de timiditate, cand nimic nu te mai face sa rosesti cred ca ai ajuns mult prea dur, insensibil la ce e in jur. Sigur ca nici sa nu indraznesti sa-ti ridici ochii din pamant nu e bine. Extremele trebuie evitate
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:03 am
Ana, ceea ce nu inteleg eu e de ce timidul poarta in frunte o stigma care il situeaza la marginea societatii, printre condamnatii la moarte…
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:50 am
Laura, pot sa raspund eu? pentru ca traim intr-o societate in care tupeul are rang de valoare, in care a fi bun si saritor este echivalent cu a fi vulnerabil, in care nesimtirea este o calitate la mare pret.
si atunci timidul este ironizat, dat la o parte, calcat in picioare.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:18 am
Frumos articol, sunt prima data la tine pe blog si mi-ai lasat un gust bun in gura, te felicit si continua sa scrii articole bune!
Revenind la articol, tinand cont ca suntem in 2008, daca nu sti sa-ti maschezi timiditatea, esti ca si pierdut.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:37 am
Oana, om fi o societate care alearga dupa himere daca asta tinem de pret si de valoare. Ne plang amarnic.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:38 am
hehehheee: “sunt prima data la tine pe blog si mi-ai lasat un gust bun in gura”(de trandafiri şi peaches, n.n.)…c.est bien comme ca, dragoş, c.est merveieuz…
bre Anne, si io sunt extrem de timid….sunt atat de timid, ca miomentan gestez sub pat şi scriu, nu indraznesc sa ma mişc de frica unei anumite persoane….sunt aşa de timid incat ma ienervez tres rapidementemente dacă mă dez-timidizează careva….totuşi,dacă mă inviţi la o bere sunt quelquecâteva şanse sa.mi revin. Che te dice la patria?
sâmbătă, 29 martie 2008 la 1:31 pm
“Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii. ” E.C.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 3:03 pm
E.C. …Emil Constantinescu?!
sâmbătă, 29 martie 2008 la 4:31 pm
Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine.
Bun.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 4:33 pm
Timiditatea este o trasatura de personalitate care ne inhiba comportamentul, ne retine din ceea ce vrem sa facem, ne determina sa ne subminam propriile resurse. Ea are multe simptome comune cu anxietatea sociala, desi nu reprezinta o tulburare psihica. In mare parte, timiditatea este dobandita in urma experientelor de viata.
Multi dintre noi au trecut prin perioade de timiditate,mai mult sau mai putin accentuate, mai ales in perioada de adolescenta si isi pot aminti cu usurinta teama si nelinistea care-i cuprindea in momentele de interactiune sociala.
Este cazul?
sâmbătă, 29 martie 2008 la 4:53 pm
Daca esti timid inseamna ca te simti putin speriat cand esti in jurul altor oameni.Dar de ce sa fi? Sunt si ei oameni, cu doza lor de timiditate.Cum o alungi? Prin incredere in tine si curaj si capacitatea de a spune ce doresti, fara sa jignesti. Daca nu accepti, nu ai cum sa schimbi. Timiditatea poate fi copilareasca, prosteasca si din bun simt. Acum ca am facut teoria chibritului s-ar putea sa ma ard.
Eugen
sunt ca esti fan Mişu Tyson!!! Cu tine imi dispare timiditatea pentru ca vad ca mai ai si alti idoli. 
Ce incantata
sâmbătă, 29 martie 2008 la 5:19 pm
Nu cred ca timiditatea este neaparat o trasatura negativa. Ea devine periculoasa cand trece dincolo de limitele rezonabilului, cand ne afecteaza in ceea ce spunem si facem sau cand ne opreste din actiunile noastre. Mi-a placut articolul, dar si comentariile. Lecuirea vine o data cu varsta, cu exercitiul, contactul cu oamenii e foarte important. Si increderea in sine, de care spunea Oana.
felicitari pentru blog, e foarte interesant.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 5:28 pm
Acum să vă văd:
Timizii se feresc sa-i ofenseze pe ceilalti, din teama proprie de a nu fi ei insisi ofensati.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 7:09 pm
Eugen,
Sfatul vine de la o ea sau de la un el?
Paula,
Rolul de care zici probabil că este bun pentru supravieţuire, altfel spus pentru adaptare.
Oana,
Băile de mulţime sunt soluţii bune, dacă nu mă-nşel chiar am citit mai demult într-o carte unde se trata vorbitul în public şi se recomanda contactul cu cât mai mulţi oameni pentru a se evita tracul.
Mihai,
În relaţiile cu sexul opus probabil că se accentuază şi mai tare pentru că există teama de a nu fi respins.
Carina,
Se pare că extremele sunt cele de care fuge toată lumea, de ce oare?
Laura,
Nu cred că poartă acest stigmat. Mi se pare o frustrare. Aveam un coleg în liceu care era timid dar din cauză că avea o gaşcă de băieţi cu care umbla nu se vedea prea tare acest lucru. Şi mai aveam şi o colegă mai timidă pe care o dojenea meareu, bineînţeles că singur nu ar fi avut curaj.
Cum lui probabil că nu-i convenea faptul că e timid aşa nu-i plăcea nici timiditatea colegei de care ziceam.
Dar poate e un caz izolat. Vroiam să spun că mai repede observă un alt timid pe un timid decât alt om.
Dragos,
Măştile sunt bune numai acolo unde este neapărat nevoie de ele, adică în situaţii în care faci bine şi nu rău. A ascunde uneori poate însemna a feri pe cineva de un rău.
mangaloy dragă,
Avem de gând să ieşim la o bere cu toţii, întâlnirea oficială va fi pe 1 Mai, până voi face şi anunţul (la fel de oficial) ai timp să te gândeşti dacă vii sau dacă nu te lasă timiditatea de sub pat.
DSN,
Dispreţ instinctiv? Spunea bine Cioran, probabil că dispreţuim ceea ce nu putem duce.
Isabela,
Tocmai faptul că timiditatea este uneori o piedică în ceea ce vrem să facem cred că transformă în ceva ce ori vrem să schimbăm, ori să ascundem. Dar tind să cred că o anumită doză este bună, altfel unde am ajunge dacă am fi toţi nişte curajoşi din naştere?
Cristal,
Se poate trece şi hopul ăsta numai că este nevoie de curaj. Când oamenii sunt priviţi ca nişte pericole e cam greu. Copiii mici care nu vor să fie lăsaţi în prejma altor copii se simt prea legaţi de părinţi, se simt mult mai în siguranţă lângă cei care-i iubesc.
Corina,
Mă bucur să te găsesc aici, sper să nu fie prima oară şi atât.
Isabela,
Ofensaţi? Cred că este o singură teamă care-i face reţinuţi.. Aceea de a nu da cu bâta-n baltă.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 7:59 pm
Ma mira putin vehementa cu care critici timiditatea. La urma urmei nu e crima, dar nici nu iti face viata prea frumoasa. Multi nu isi dau seama ca in spatele ei se pot gasi multe cauze. De cauzele astea nu prea am vazut sa se fi vorbit. Poate omul vietuieste zilnic cu niste parinti care il terorizeaza, poate sufera de o boala fizica si poate pur si simplu nu vrea sau ii e foarte greu sa se adapteze intr-un anumit grup. La fel de multi dau aceste verdict desi in spatele lui se afla cu totul si cu totul altceva.
Mi-a placut asocierea timiditatii cu bunul simt. La un moment dat eram la un training si membrii grupei in care am fost repartizat se certau intr-una. Ce trebuia sa fac? Sa ma bag intre ei? Am preferat sa observ cum isi descarca frustrarile, pentru ca ei erau cei frustrati. La sfarsit trainerul a spus misterios despre mine ca nu sunt timid, ci ar fi vorba de altceva. Cred ca altceva-ul era bunul simt.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 8:08 pm
George,
Nu critic timiditatea, spun doar ce atitudine văd la alţii vizavi de ea. Cândva am fost aşa şi îmi este mult mai uşor să observ fenomenul…
La ultimul training la care am participat am fost surprinsă cât de repede m-am împrietenit cu lumea de acolo, la un moment dat au propus să scriu eu pe whiteboard.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 8:38 pm
timiditatea este o constanta, este, daca vrei, o boala care nu se trateaza. timizii poarta toata viata o masca asa cum altii poarta o proteza.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 9:44 pm
Doar iniţial oamenii doresc să “lecuiască” pe cineva de timiditate. Apoi …, nu, nu renunţă, ci pur şi simplu uită de persoana în cauză. Oamenii instinctiv se atrag de cei puternici de aceea timizii sânt lăsăţi întoteauna la coadă. Şi apoi se mai întâmplă să măreşti acea nesiguranţă de sine că te simţi tu mai puternic în comparaţie cu ei. A fi timid e greu. E greu şi atunci când începi să te schimbi (spre bine) oamenii din jur, obişnuiţi cu pasivitatea ta, reacţionează negativ la schimbările tale. Atunci e nevoie de foarte mult curaj, forţă proprii sau susţinerea cuiva ca să reuşeşti să devii un om echilibrat.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:01 pm
Timiditatea inseamna o mare slabiciune. Ea nu te face urat sau rau, ci doar tacut. Iar in ziua de azi, daca vrei sa fii si sa lasi si sa contribui nu ai voie sa taci. Trebuie sa ai curajul sa te arunci si sa vorbesti si sa schimbi si sa deschizi ochi acolo unde este cazul.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:04 pm
AnaAyana
Din cati pasi treci hopul? Din ce e prajina?
Ce ne facem daca noi ne inselam, in privinta omului din fata noastra? Nu e deloc timid,ci e un introvertit sau un…aerian
Seamana un pic nuanta acestor “masti” ?
Mai cred ca, la unii timiditatea poate fi si un văl al modestiei
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:42 pm
Modestia o capeti cu adevarat dupa ce te-ai dat cu capul aruncandu-te prea tare. Este atat de simplu. Modestia este o rafinare printre altele. Ca sa rafinezi cu siguranta trebuie sa ai in primul rand ce.:)
sâmbătă, 29 martie 2008 la 10:46 pm
In spatele oricarei decizii corecte sta curajul de a lua decizia. Intentia nu prea mai conteaza, ci doar rezultatul. Si timiditatea e o alegere, alegerea de a ti fi confortabil in carapacea bine construita de-a lungul timpului. Uneori e caldut acolo, alteori doar pustiu.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:22 pm
Ironistul,
Bună comparaţie, cred că aşa cum timizii trebuie să poarte acea mască la fel poartă şi alţii cu alte probleme.
persida,
Schimbările sunt grele pentru cel care le face pentru că oamenii au pus deja eticheta şi sunt confuzi. Eu cred că totuşi se poate numai că fiecare trebuie să ştie exact de ce, altfel nu are sens.
Cristal,
Cu răbdarea treci şi marea, să fie asta prăjina!
Irina,
Este într-adevăr o alegere, uneori voită, alteori una cu care nu ai încotro.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:32 pm
@cristal “Timiditatea poate fi copilareasca, prosteasca si DIN BUN SIMT.” — cristal!
sfatul nu era chiar un sfat direct pe tema asta ci subiectul era altul, dar fraza aia am crezut ca pica bine in context :p
’sfatuitorul” era un el, nu cred ca-i greu de ghicit
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:53 pm
Ca de altfel aproape orice in viata asta, timiditatea e si ea buna , nici prea multa, nici prea putina. Cu alte cuvinte, cu moderatie. Prea multa timiditatea se poate transforma intr-o piedica … iar prea putina de obicei inseamna tupeu si nesimtire.
Intr-adevar, de multe ori, timiditatea vine din nesiguranta de sine si dispare incet incet pe masura ce experienta de viata si increderea de sine cresc.
Am mai vazut aceste idei (sub alta forma ) exprimate prin comentarii anterioare, marturisesc insa ca nu m-am inspirat din ele, eram intru totul de acord cu ele dinainte de a citi aceste comentarii.
Timiditatea a facut – ca sa zic asa – parte din viata mea. In (frageda) copilarie eram mai timid, azi nu mai sunt asa timid, sper insa ca nu s-a pierdut si bunul simt. Putina lume m-ar mai caracteriza drept timid azi. De exemplu, o amica care ma cunoaste de mai mult timp, mi-a spus de curand, intr-un moment de sinceritate “eram atrasa de tine cand erai timid”. Am ras , am intrebat-o daca azi mai sunt timid, a zambit si a zis ca “nu prea” … Recunosc, am fost si curios de ce o atrag oamenii timizi …
Mai cred ca timiditatea are 2 factori de care este influentata : factorul genetic (cu alte cuvinte timiditatea poate fi mostenita) si educatia (timiditatea poate fi accentuata / eliminata de un anume fel de educatie).
Daca ar fi sa aleg, repet, as alege o timiditate moderata si nu lipsa ei totala.
Cum se poate trata?! Incurajarile vin din exterior, insa “vindecarea” vine din interior.
duminică, 30 martie 2008 la 12:23 am
airborn,
Şi eu probabil că aş alege pe cineva mai timid pentru că inspiră mai multă încredere. Că ne putem înşela asta deja ţine de cunoaşterea omului mai departe.
duminică, 30 martie 2008 la 12:39 am
Hehehe, din pacate , cred, timiditatea si verticalitatea nu sunt neaparat inrudite. Cu alte cuvinte, cineva timid, nu este neaparat si cinstit.
. Kidding! Fugi 
) . Kidding again 
Am un prieten care are o mare calitate: se pricepe la oameni. Ii cam citeste; mi-a demonstrat in cateva ocazii , ca eu nu prea ma pricep. Ce vroiam sa spun: e ca daca te pricepi la oameni, nu trebuie neaparat sa alergi dupa oamenii timizi
duminică, 30 martie 2008 la 12:40 am
Păi lasă că am văzut şi timizi nu tocmai verticali
Deci nu mă iau după aparenţe, clar!
duminică, 30 martie 2008 la 12:42 am
Foarte bine!
Am mai descoperit cu aceasta ocazie, ca WP nu inlocuieste
si 
) cu emoticons. Good 2 know
duminică, 30 martie 2008 la 12:45 am
Păi lasă, important e că tu râdeai mai mult decât lasă un zâmbet de emoticon să arate.
Că tot veni vorba de asta, mie mi se pare exagerat cel de la zâmbet, pare mai mult a râde în hohote decât aşa modest.
duminică, 30 martie 2008 la 12:50 am
Ai dreptate, important e sa razi … nu cum razi
.
Concluzia mea era gresita, sper ca acum am bagat la cap:
) – ramane asa;
– ramane asa;
-
-
- :d – se inlocuieste
duminică, 30 martie 2008 la 2:28 am
eu sunt timid(cred) si e bine asa… sau nu timid, doar ca ma tem de oameni… fie ce o fi.(stii rilke “die dinge singen hor ich so gern”?- mie imi place sa aud obiectele cum canta, cum canta universul pe care omul mi-l distruge)… plang deseori cand realizez ca nu mai pot vorbi, e ciudat apoi beau si ma pierd, in fine… o seara faina.
duminică, 30 martie 2008 la 2:49 am
waslaw,
Tăcerea e bună pentru alt tip de vorbit… Comunicarea nu trebuie să se facă mereu numai cu ceilalţi ci şi cu sine.
duminică, 30 martie 2008 la 10:43 am
La mine nu e timiditate. E bun simt.:). La inceput aveam oarece doza de timiditate, dar acum pot spune ca nu mai este asa. Tratez lucrurile destul de radical si pe direct asa:)
duminică, 30 martie 2008 la 2:09 pm
ana, hai sa fim seriosi, cine mai crede in comunicarea cu sine in zilele noastre, anul 2008 A.D.?! omul de rand se zbate pt elementara subzistenta in timp ce “burghezia” fierbe la foc mic, dar cu flacara albastra / sunt putini cei care mai comunica cu sine nowadays… pana si scriitorilor le este greu sa mai faca asta, cei care inainte o faceau atat de bine… nu ne-a ramas decat comunicarea cu ceilalti si asta de multe ori la fel de sinuoasa…
duminică, 30 martie 2008 la 4:16 pm
Sorin,
Deci nu am asociat rău timiditatea cu bunul simţ aşa cum mai fac uneori.
Radu,
Şi nici nu cred că este imposibil…
Nu ştiu cine mai crede, eu doar am zis că nu e rău să crezi în asta
duminică, 30 martie 2008 la 7:57 pm
Timiditatea are unele avantaje:
– reprezinta o caracteristica atragatoare pentru unii oameni
– a incerca sa patrunzi in intimitatea unui timid este o provocare si putem descoperi cu satisfactie cum timidul devine din ce in ce mai cald si mai sigur pe el, pe masura ce-i acordam atentia noastra.
– a fi timid inseamna a fi rezervat,modest, ceea ce reprezinta o calitate, comparativ cu aroganta detestata de multi
– putem transforma timiditatea intr-un avantaj, acela de a trezi curiozitatea celor din jur sa ne descopere calitatile ascunse sau misterele care ne inconjoara
– uneori, timizii sunt acuzati ca ii manipuleaza pe cei din jur cu timiditatea lor si nu trebuie sa uitam ca in anumite situatii, a nu avea nici o urma de timiditate este la fel de rau cu a avea prea multa.
– de multe ori este mai sigur sa cantaresti lucrurile inainte de a te angaja intr-o activitate sau intr-o relatie
duminică, 30 martie 2008 la 8:04 pm
Isabela, în acest moment toţi timizii din lumea-ntreagă te iubesc
duminică, 30 martie 2008 la 8:41 pm
Timiditatea este una dintre caracteristicile introvertitilor, una dintre manifestarile lor.
Eu sunt introvertit si pot spune ca nu e un lucru rau sa fii mai timid, uneori poate avea un charm aparte.
Timiditatea poate fi gestionata de introvertiti daca acestia se sprijina pe functia de suport. De exemplu, la mine functia de suport e Etica Extrovertita… deci tot ce tine de trairile celor din jur e domniul meu… pot sa ma leg de o varietate de subiecte de genul sentimentelor traite de X sau Y in urma unui eveniment iar in momentul in care sunt intr-o zona confortabila creata de o oarece competenta… nu mai par chiar atat de timid… Au fost persoane care chiar mi-au spus: “Tu? Introvertit? Fugi de aici….”
duminică, 30 martie 2008 la 8:51 pm
Petru,
La fel pot zice şi eu din ce am văzut până acum, tu, introvertit?
duminică, 30 martie 2008 la 10:02 pm
Petru, corect, trebuie sa te legi de ceva ce tie ti se pare “solid ground”. Dau un exemplu din Star Trek
.
Un diplomat si negociator foarte bun al Federatiei, trebuie sa negocieze pacea intre 2 factiuni ce se razboiau de decenii. Diplomatul este surdo-mut si telepat, si avea 2 ajutoate, telepate si ele, care erau gura si urechile lui. Ei bine, cele 2 ajutoate mor la un moment, si tipul totusi continua negocierile de pace.
Picard il intreaba cum va face, si raspunsul este cam asa : “intr-o negociere, este foarte important sa gasesti punctele comune ale celor 2 parti”. Picard ii zice : “pai… cele 2 parti nu au puncte comune, d’aia se si razboiesc de decenii”. Raspunsul diplomatului : “Ei bine, acum au : nici unii nu se pot intelege cu mine. Ii voi invata sa comunice cu mine” . Toata conversatia s-a purtat parca prin intermediul unui alt telepat sau prin semne , nu mai retin exact.
duminică, 30 martie 2008 la 10:10 pm
Crede-ma cand iti zic… sunt pe cat de introvertit se poate… complet cu fastaceala si retragere intr-un colt la petreceri… inclusiv meditatii profunde pe tema gradului de comparatie intre “abordarea unei femei frumoase” si “o lovitura directa, in fata, din partea unui luptator Mu Tai costumat traditional cu bandaje imbibate mai intai in rasina si apoi in cioburi de sticla”. Comparativ… a doua varianta pare aproape tolerabila.
duminică, 30 martie 2008 la 10:30 pm
Ei Petru, feritor la abordarea unei femei frumoase la o petrecere … mai baga putin catalizator, evalueaza punctele comune despre care sa “negociati” … si vezi ce va iesi …
)
Sau daca iti place stilul mai kamikaze .. doar catalizator … fara evaluare
Succes
duminică, 30 martie 2008 la 10:33 pm
Ce sens mai are daca esti “magnetizat”? Daca e sa fie ceva… vreau sa fiu prezent 100%, autentic; fastacit, caraghios, timid, dar… 100% EU.
duminică, 30 martie 2008 la 10:37 pm
Ei , secretul e sa dozezi foarte bine catalizatorul, a.i. sa nu te magnetizezi. Doar sa te ajute sa-ti concentrezi gandurile … intr-un mod pozitiv. Si tocmai asta e scopul lui, sa fii 100% TU, nu 10% TU si 90% timiditate. Parerea mea si poate fi gresita … but it works for me … desi eu nu mai sunt timid … cica …
duminică, 30 martie 2008 la 10:38 pm
Esti timid in unele situatii in care nu cunosti toate detaliile, specializeaza-te in un domeniu unde vei fii sigur pe tine, pe capacitatile tale.
duminică, 30 martie 2008 la 11:01 pm
Timiditate = nesiguranta; la serviciu, in viata personala… nu cred ca se face mare diferenta intre ele… Tratamentul se aplica de insusi bolnav, cand constata ca are numai de pierdut , in viata. E adevarat ca unii se trateaza prea bine si devin tupeisti… ma rog, astea-s riscuri de supra-doza!…
duminică, 30 martie 2008 la 11:05 pm
Timiditate != nesiguranta. Parerea mea.
duminică, 30 martie 2008 la 11:43 pm
Ană, ai văzut cum a dat optimismul în mine?
luni, 31 martie 2008 la 12:16 am
Isabella, eu nu am vazut! Se poate o reluare cu incetinitoru ?
Sau facem o simulare?
luni, 31 martie 2008 la 2:38 am
Timiditatea nu ştiu dacă înseamnă mai mult introvertire decât nesiguranţă, apropo de ceea ce spunea Sorina mai sus.
marţi, 3 iunie 2008 la 11:31 pm
vreau sa va spun la cei care sunt timizi. daca il iubiti pe baiatul care vb cu el sa nu va perdeti energia vb cu el nu bagati capul in pamant uitativa la el
luni, 23 iunie 2008 la 8:29 pm
Sa crezi ca esti timid reprezinta o autoevaluare si in acelasi timp un mod de gandire negativ. Nu exista oameni timizi . Exista oameni care nu se descurca in anumite situatii asa cum ar dori.
duminică, 27 iulie 2008 la 11:29 pm
Eu sunt o persoana timida si vreau sa va spun ca e groaznic sa fii timid mereu ma evaluez mereu ma gandesc la anumite lucruri la care nu trebuie sa ma gandesc…..uneori sincer de timiditate scap doar cu ajutorul alcolului.Au fost situatii in care o fata ma considera super dragutz si imi spunea in fata acest lucru iar eu eram pur si simplu paralizat.Cei care nu sunt timizi nu stiu ce inseamna asta
luni, 28 iulie 2008 la 3:56 pm
De timiditate nu cred că se poate scăpa ci se poate doar ignora. Totul până când se pune accent pe altele dar e prea simplu totul când vine vorba de teorie, nu?
luni, 28 iulie 2008 la 5:04 pm
A’dama , cati ani ai? alcolul nu e decat o solutie temporara . exista cateva moduri prin care poti rezolva problema, dar pentru asta trebuie mai intai sa te cunosti foarte bine pe tine insuti . ce zici ?
marţi, 29 iulie 2008 la 7:20 am
Poate ca timiditatea inseamna si sa te gandesti cam mult la “si daca…”. De aceea orice “dezinhibator” ca alcoolul, o atmosfera relaxata, sa te gandesti la o experienta placuta … cred ca ajuta. Atentie, unele creeaza dependenta!
marţi, 29 iulie 2008 la 6:32 pm
airbornb
poate ca…cred ca…nu ai si tu ceva mai concret sa ne spui? mai e cineva care spune ca de timiditate nu se poate scapa ci doar ignora:))))))))) . unii vin cu propunerea sa faci o bauta altii spun ca nu-ti ramane decat sa-ti ignori timiditatea ca nu scapi toata viata de ea. doamne….
mai ganditi si voi
marţi, 29 iulie 2008 la 6:34 pm
Reinhard, fiecare găseşte propria soluţie. La urma urmelor e uşor să dăm sfaturi altora, nu crezi?
marţi, 29 iulie 2008 la 8:12 pm
Ana , cum sa spui ca nu se poate scapa niciodata? sunt atatea exemple care dovedesc contrariul . ca tu iti ignori timiditatea in loc sa lupti cu ea e cu totul altceva nu?
miercuri, 30 iulie 2008 la 12:22 am
@ reinhard: Eu am incercat sa zic..
Timiditatea trebuie depasita
Cum? Nu exista reteta universala. Putin alcool la inceput, iar in final increderea in fortele proprii…
miercuri, 30 iulie 2008 la 12:17 pm
reinhard,
Nu am spus niciodată ci doar că nu ai cum să scapi 100%.
miercuri, 30 iulie 2008 la 4:38 pm
airbornb
tu vorbesti din experienta proprie? sa-ti spun ca NU TREBUIE, ci e de dorit ,si nu sa fie depasita ci ameliorata . alcoolul nu are nici o legatura.
miercuri, 30 iulie 2008 la 5:08 pm
Ana, daca nu a cum sa scapi 100% atunci nu ai cum sa scapi niciodata. nu e unul si acelasi lucru ?
miercuri, 30 iulie 2008 la 5:36 pm
reinhard,
Imaginează-ţi o haină cu scame, le cureţi dar sunt şanse să mai rămână 2-3, asta înseamnă că nu mai ai deloc (dacă nu le vezi)? Eu cam aşa privesc problema.
miercuri, 30 iulie 2008 la 7:20 pm
Ana, sa inteleg ca nu ai cum sa scapi 100% pentru ca sunt sanse sa ramana 0.02 % din problema ,asta insemnand ca nu s-a rezolvat in totalitate. acum am inteles ce vroiai tu sa-mi spui…am inteles bine?
miercuri, 30 iulie 2008 la 7:23 pm
Da, procentul care rămâne nerezolvat poate să oscileze, e ca o problemă ce recidivează în anumite condiţii. Cel puţin eu aşa păţesc.
miercuri, 30 iulie 2008 la 7:30 pm
Recidiveaza cand te afli in situatii similare cu unele vechi in care ai fi vrut sa actionezi altfel dar nu ai putut din cauza timiditatii.
miercuri, 30 iulie 2008 la 8:27 pm
Ana, in ce conditii recidiveaza la tine? e un disconfort destul de mare astfel incat sa fie luat in seama?
miercuri, 30 iulie 2008 la 8:37 pm
Nu este un disconfort atât de mare, mi-am dat seama că de fapt contează foarte mult cum îi priveşti pe oamenii care te fac să te simţi timid.
miercuri, 30 iulie 2008 la 9:05 pm
timiditatea tine si de sensibilitate, si se pare ca exista o legatura intre tendinta persoanelor inteligente si mai ales a celor cu inclinatii “artistice” de a avea retineri, si timiditate; la polul opus, cei carora le lipseste orice doza de timiditate au in general o parere exagerat de buna despre ei; asta poate placea femeilor, dar mai departe…; se stie ca americanii au niste cursuri in care este educata populatia sa aiba incredere in fortele proprii, pentru a evita problemele psihice cauzate de interiorizare, dar asta nu are efectul scontat, deoarece cica “studiile releva faptul ca” ucigasii psihopati au intotdeauna o foarte buna parere despre propria persoana; asta da ironie a psihologiei
personal ma simt mai atras de tipele usor timide si mai putin de cele indraznete si nu consider ca timiditatea (atata timp cat nu “sare calul”) este un lucru rau
miercuri, 30 iulie 2008 la 10:13 pm
Ana
nu ai cum sa te simti timid. te poti simti jenata, incordata,poti simti rusine, si cum te mai simti tu. nu conteaza cum ii privesti pe oameni ci cum te privesti pe tine.
miercuri, 30 iulie 2008 la 11:47 pm
ok, corectez: jenată
joi, 31 iulie 2008 la 9:05 pm
si mai e ceva Ana: ” oamenii care te fac sa te simti timid” . cum vine asta? ar trebui sa sti nu are nimeni nici o intentie sa te faca sa te simti asa. problema e strict la tine ,la modul in care gandesti. Eu cred ca ai vrut sa spui ca sunt anumiti oameni in fata carora nu te descurci asa cum ti-ai dori . am dreptate?
joi, 31 iulie 2008 la 9:11 pm
Deja mă simt ca la psiholog
joi, 31 iulie 2008 la 9:29 pm
nu am nici cea mai mica idee despre cum e sa te simti ca la psiholog ,dar daca ti neaparat atunci imi poti spune doar daca te simti bine sau nu . despre asta am idee
joi, 31 iulie 2008 la 9:48 pm
Nici eu nu am idee pentru că nu am fost niciodată. Sigur nu eşti psihanalist?
sâmbătă, 2 august 2008 la 3:12 pm
”chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc nu inseamna ca sunt timida, nepregatita”
am introdus si ”nepregatita” pentru ca in situatiile respective poti da dovada de stangacie neputand sa te concentrezi asupra unui subiect sau a unei discutii. intelegi? textul acela iti poate modifica starea de spirit doar in cazurile cand ”te simti timida” . nu trebuie decat sa-l repeti de cateva ori inainte. daca e o problema destul de serioasa eu l-as repeta si de 100 de ori pe zi.
se inlocuieste ”timid” cu ” chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc” .ca rezultat dispare starea aceea pe care multi o numim timiditate fiind inlocuita de….
Ana, spui tu mai departe? asa vad si eu daca mi-am pierdut timpul sau nu.
sâmbătă, 2 august 2008 la 3:25 pm
reinhard, de ce vrei să tratezi o problemă de acum 200 de ani pe care nu o mai am? mai lipsea să îmi pui un ceas în faţă, să-l mişti ca la hipnoză şi să mă trezesc apoi alt om
Dacă-ţi pierzi timpul sau nu, decizi singur. Nu pune asta pe spatele tratamentului meu.
sâmbătă, 2 august 2008 la 7:56 pm
nu ar trebui sa fi egoista , poate mai sunt oameni pe care i-ar ajuta ce am scris mai sus. daca tu mi-ai raspuns te-am luat pe tine ca exemplu. vad ca decat sa facem un mic efort ne place mai mult sa fim indiferenti. nu sunt psihanalist ,am o cu totul alta ocupatie.
sâmbătă, 2 august 2008 la 8:17 pm
Ana: “contează foarte mult cum îi priveşti pe oameni”
reinhard: “nu conteaza cum ii privesti pe oameni ci cum te privesti pe tine”
poti sa te consideri un om normal, sau un om simplu, iar pe ceilalti undeva mai sus si atunci sa fii timid si daca iti spui in gand cum a spus Ana”si ceilalti sunt la fel ca mine, nici mai buni, nici mai rai”, asta ar fi o solutie; poti privi si in interior si sa modifici acolo valorile, cum spui tu, in loc de “si ceilalti sunt la fel ca mine, nici mai buni, nici mai rai” sa spui “si eu sunt la fel ca ceilalti”, dar e acelasi lucru, difera doar semantica: rezultatul este ca in final in minte se egalizeaza valorile dintre tine si ei
reinhard: “mai e cineva care spune ca de timiditate nu se poate scapa ci doar ignora:)))))))) ”
hihihi, razi bine da’ razi degeaba
ceea ce vor ei sa spuna e ca ignorand-o, anulezi ideile de subapreciere si astfel scapi de ea; ceva in genul ,mergi pe strada si ma vezi si iti zici “asta daca vrea cand imi da una cand mi-s in Mures” si te uiti timid in jos, dar apoi iti spui “ce tot gandesc acolo ?” si ignori ideea de dinainte si vii indraznet spre mine; iara pici in rau, da’ macar ai invins timiditatea; ai priceput ?(c) reinhard
inainte de a mai incerca practica “hoata” de a tine pe cineva cu forta intr-un dialog, punand tot timpul semne de intrebare la sfarsitul propozitiilor, mai lucreaza la partea de logica
sâmbătă, 2 august 2008 la 8:23 pm
reinhard, deja ne învârtim în jurul cozii, cum se face că toţi ceilalţi au înţeles la ce mă refer iar tu crezi că sunt egoistă & indiferenta şi nu vreau să-i ajut pe timizi?
De exemplu:
Să luam spre analiză fraza propusă de tine ca soluţie:
”chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc nu inseamna ca sunt timida, nepregatita”
cuvantul timid poate fi înlocuit cu oricare altul:
”chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc nu inseamna ca sunt …..
– lipsit(ă) de voinţă
- fricos
- laş(ă)
etc.
Se poate formula aşa o soluţie generală şi pentru alte probleme sau este valabilă numai pentru timiditate?
sâmbătă, 2 august 2008 la 8:51 pm
mda, e clar . nu ai inteles .
raspunsul era sub nasul tau :
‘’se inlocuieste ”timid” cu ” chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc” .ca rezultat dispare starea aceea pe care multi o numim timiditate fiind inlocuita de….”
mai simplu de atat nu putea fi.
sâmbătă, 2 august 2008 la 9:03 pm
reinhard, eu te-am întrebat altceva
Stările nu dispar după ce pronunţăm anumite expresii magice. În primul rând trebuie să vezi de unde porneşte problema.
sâmbătă, 2 august 2008 la 9:22 pm
iti raspund dar numai cu o conditie. sa-mi spui ce fel de probleme.
sâmbătă, 2 august 2008 la 9:23 pm
Păi am dat un exemplu mai sus.
sâmbătă, 2 august 2008 la 9:29 pm
nu vad exemplul .
sâmbătă, 2 august 2008 la 9:35 pm
expresia chiar daca nu m-as descurca asa cum imi doresc poate fi sinonim şi cu alte cuvinte deci, poate fi folosită nu doar pentru timiditate
sâmbătă, 2 august 2008 la 10:26 pm
putem sa construim multe expresii , important este sa sti foarte bine ce anume vrei sa schimbi si cu ce inlocuiesti.
in general problemele pleaca de la modul de gandire negativ si de la atoevaluari, aceste doua lucruri reprezinta ceea ce ne dorim sa schimbam.
sa presupunem ca ne autoevaluam ca fiind timizi si incercam sa inlocuim timid cu o forma mai usor de acceptat.
1 sunt timid
2 nu ma descurc
3 ma descurc
4 ma descurc foarte bine
5 sunt indraznet
cu expresia construita mai sus coboram de la nivelul 1 pana undeva intre nivelul 2 si 3 .
sâmbătă, 2 august 2008 la 11:36 pm
În sfârşit, ne înţelegem!
duminică, 3 august 2008 la 12:36 am
timiditatea e una si “nu ma descurc asa cum imi doresc” are un sens mult mai larg; daca le bagi in aceeasi oala pierzi din vedere ca expresia lunga poate insemna si ca nu te descurci asa cum iti doresti pentru ca esti incompetent; daca folosesti si pentru timiditate acelasi sens larg, poti confunda incompetenta cu timiditatea; nu mai spun ca timiditate nu inseamna doar “nu ma descurc asa cum imi doresc”; tratamentul propus e minunat;
timiditatea exista si are legatura (printre altele !)si cu anxietatea, care este un sentiment mult mai complex ce se naste din natura contradictorie a omului; are de asemenea legatura si cu instinctul de supravietuire
de asemenea zicea reinhard pe undeva ca oamenii aceia nu vor sa o faca pe Ana sa se simta timida; unii vor; doresc nu doar Ana sa fie timida in fata lor, ci majoritatea oamenilor; de aia se imbraca “jmecheros”, au o atitudine de sus, intimidanta, coboara din masini jmechere sau vin cu replici “istete”; pentru ca vor sa isi manifeste puterea; asta e caracteristica omului; intimideaza pe cei mai slabi si devine timid in fata celor mai puternici; instinctul de conservare ii spune sa considere necunoscutii puternici; prostul insa se arunca cu capul inainte si o “musca” intotdeauna; acesta a invins timiditatea, intr-adevar; si logica si analiza; mai slab sta la capitolul supravietuire; reinhard vrea sa imparta retete universale de invingere a timiditatii; astept subtitlul la carte “sau cum sa te arunci cu capul inainte in fata necunoscutilor, sa devii din inteligent prost”; ori “nu mai trai pana maine; poti muri chiar AZI !” pacat ca reteta propusa nici macar nu functioneaza
apoi cand se leaga de joker, ca un rezultat al atacurilor repetate la adresa lui acesta din urma poate sa se manifeste cu timiditate; asta e intr-adevar ironic, cand te gandesti ca reinhard cica vrea sa lecuiasca omul de timiditate si sa nu sa i-o provoace; istoria nescrisa astepta o ideea geniala, inlocuirea cuvintelor
propun pe viitor sa inlocuim cuvintele prost cu destept, foame cu indestulare si handicapat cu individ aproape voinic, sa vedem; poate o sa aiba si efect
duminică, 3 august 2008 la 12:42 am
Eugen, timiditatea se poate manifesta în n-şpe feluri, fie că o vezi în forma ei pură sau mascată. De exemplu, atitudinea din ultimul tău comentariu este una de genul: hai să vă spun eu cum stau lucrurile, watch and learn. Apropo de intimidare…
duminică, 3 august 2008 la 12:56 am
daca pentru tine afirmatia “timiditatea are un sens mult mai larg” inseamna “hai sa va spun eu cum stau lucrurile”, atunci cred ca confunzi analiza cu atacurile fara logica duse de reinhard la adresa lui joker, cu intentia clara doar de a intimida
duminică, 3 august 2008 la 12:58 am
Era vorba de atitudinea textului, nu de o expresie anume.
Oricum, poate să mi se pară, nu trebuie să te simţi ofensat din acest motiv.
duminică, 3 august 2008 la 11:50 am
tehnica de mai sus face parte din terapia comportamental cognitiva, descoperita prin anii ‘70 ,a fost pusa in practica de psihoterapeuti din toata lumea cu rezultate pozitive in peste 90 % din cazuri. e doar o mica parte dintr-un capitol de tratare a timiditatii.
iar tu eugen ,vad cum continui sa te faci de ras in fata atator oameni.
duminică, 3 august 2008 la 3:55 pm
presupunand (!) ca nu as avea idee ca poate exista asa ceva, tratamentul la timiditate, nu inseamna ca m-as face de ras; din moment ce nu am avut aceasta problema, sau nu o consider o problema, de ce as sti detalii ?ceea ce te face pe tine de ras e daca vrei sa vii cu ideile altora de tratament, lasand insa sa se creada ca ar fi initiativa ta; de aici si ironia care deja depasise puterea ta de intelegere; puteai sa fii mai scurt in exprimare si sa spui ca asta face parte din terapia reinhardo-cognitiva, fara sa ne mai plictisesti cu semisedinta ta de psihologie (nu da vina pe mine, asta e metoda ta se pare, sa vorbesti la plural), ca un tata priceput care explica mujicilor cum sa se vindece de cel rau, sau si mai bine puteai sa dai doar un link, asa cum ti-am lasat eu tie; nu apare ?o fi vina pozei modificata in Photoshop; care poza? intreab-o ca si asa iti place sa pui intrebari
duminică, 3 august 2008 la 4:14 pm
Eugen, nimeni nu te-a obligat să urmezi vreun tratament. Aici discutăm, nu facem skandenberg. Am şters ultimul tău comentariu pentru că jigneşti oamenii fără motiv. Nu-i mai cere altuia să nu se întindă pe şapte pagini cu explicaţiile când nici nu tu nu o faci.
duminică, 3 august 2008 la 6:22 pm
Ana, omu e dus ,nici nu stiu daca sa-l compatimesc sau sa rad de el ,parca mi se face mila totusi, te sfatuiesc sa-l lasi in pace cine stie poate mai are sanse sa-si revina.
duminică, 3 august 2008 la 8:13 pm
ca tot veni vorba de nebunie, pentru cine nu a vazut filmul The Jacket, recomand o scurta secventa (faina mai ales ca-i vorba si de terapie in ea, nu chiar impotriva timiditatii, dar ma rog): http://www.youtube.com/watch?v=0GO2ppoAE_Y
duminică, 3 august 2008 la 8:34 pm
De ce seamnă aşa de bine cu o fază din One Flew Over the Cuckoo’s Nest, apărut cu mult înaintea lui The Jacket?
duminică, 3 august 2008 la 9:50 pm
nu am vazut cel pomenit de tine, desi e renumit
intrebasem de el la un magazin de imprumutat dvd-uri, dar nu il aveau; de fapt nu aveau mai nimic din ce am intrebat; bine ca aveau insa doua rafturi pline cu dvd-uri cu tema…educativa
luni, 8 septembrie 2008 la 12:07 am
sal….si eu sunt timid….si sunt o fire tacuta asa…de cand eram mic..dar am observat ca, cu cat am crescut ..timiditatea a mai disparut asa…nu sunt eu prea vorbaret…numa dupa ce ma obisnuiesc cu omu …imi dispare timiditatea…dar am o problema mare…cu fetele…pt. ca nu am papagalu necesar sa deschid un subiect de discutie….cand sunt fata in fata ma blochez si nu mai stiu ce sa zic…mi s-a intamplat de multe ori si e naspa…numa dupa aceea imi dau seama ce ar fi trebuit sa zic….e naspa…si nush cum sa incerc sa ma schimb
(
luni, 8 septembrie 2008 la 12:17 am
emyy,
Ideea este că nu trebuie să te schimbi. Totul e să te relaxezi.
Contează foarte mult cum priveşti persoana din faţa ta. Dacă te gândeşti mereu că eşti timid sau nu ştii ce să spui, asta se va întâmpla.
Cred că i s-a întâmplat oricui să nu ştie ce să spună într-un anumit moment dar nu trebuie dramatizat.
Se spune că băile de mulţime ajută. Pe unii. Adică, cu cât socializezi mai mult, cu atât te descurci mai bine.
Depinde de tine cât de mult vrei să comunici şi să te deschizi.
luni, 8 septembrie 2008 la 12:59 am
ms mult pt. raspuns
duminică, 19 octombrie 2008 la 11:31 am
saracul om, a venit aici sa ceara un sfat, un ajutor. cu ce il putem ajuta? sa ne spuna barbosul ,ca tot zice el ca se pricepe …
duminică, 19 octombrie 2008 la 10:04 pm
Reinhard, iar cersesti atentie?
marţi, 21 octombrie 2008 la 9:18 pm
@ reinhard: Da, vorbeam din experienta proprie si personala, si alcoolul e un dezinhibitor natural ca sa zic asa, si ca toate cele in viata asta, putin nu e bun, mult nu e bun, deci trebuie cu moderatie
sâmbătă, 25 octombrie 2008 la 6:42 pm
tu cand esti timid te tratezi cu cate ceva sa-ti treaca sa inteleg. buna treaba
sâmbătă, 25 octombrie 2008 la 7:29 pm
nu ma tratez, oricum nu mai sunt timid zilele astea, da’ alcoolul mai sparge gheata …
sâmbătă, 25 octombrie 2008 la 9:26 pm
a, la matale e pe zile ..
sâmbătă, 25 octombrie 2008 la 11:04 pm
Am putea spune deci că timiditatea este o stare de îngheţ, nu? Alcoolul şi poate altele, au capacitatea de a te aduce la temperatura de care ai nevoie pentru a ajunge la situaţia dorită.
duminică, 26 octombrie 2008 la 8:45 am
@ernest: nu e pe zile , ci pe ere
) ! Era asta nu mai sunt timid, in era anterioara … am fost … 
)
@anaayana: da, ai pus punctul pe “i”, poate fi o stare de inghet, ce parca te paralizeaza …
) asa cum gheata paralizeaza un vapor prin in marile nordului … 
)
duminică, 26 octombrie 2008 la 11:28 am
iarna, dar vara ce te faci? ca vara nu-i ca iarna . da nu ai cum sa pui punctul pe i ca i are deja punct ,cred ca a pus pe L ,si l-a transformat in i ,oricum nu mai conteaza ,despre ce vorbeam?
luni, 16 februarie 2009 la 5:58 pm
eu cred ca timiditatea este ca virusul herpesului:il ai toata viata si se manifesta uneori la unii, iar la altii deloc
luni, 16 februarie 2009 la 7:12 pm
interesantă comparaţia
da, ai dreptate!