Cine-l face mare pe NU POT ?
În afară de caps lock-ul de pe tastatură, avem în viaţa de zi cu zi diverşi catalizatori ai acţiunii, nu doar ai literelor. Mă refer la punerea-n funcţiune a unui motoraş, la punctul în care distanţa de la gând la practică este egală cu zero.
Există cu adevărat nu pot sau este un act ce ţine de voinţă, ambiţie, determinare?
Prima oară când am auzit: nu există nu pot, există nu vreau, eram la o oră de engleză, în clasa a VI-a. Profesoara îl mustra pe un elev care nu citea bine textul şi nu-şi făcuse temele. M-a pus pe gânduri pentru că aveam de multe ori obiceiul să abandonez diverse proiecte din acelaşi motiv. De atunci s-au schimbat multe!
Indiferent de domeniu, avem momente când ceva se blochează, nu mai funcţionează ca-n zilele bune. Ieri puteam să merg pe jos 5 km, azi obosesc să urc scările. Dacă acum o săptămână ţineam minte tot ce citeam, azi uit mai mult de jumătate, nu mă pot concentra. Sunt multe exemple, nu vreau să intru în detalii (cele de faţă sunt fictive).
Care este cheia succesului totuşi? Se spune că numai 1% este inspiraţie şi 99% este transpiraţie. Cum rămâne cu acel dacă vrei cu adevărat - poţi, devenit deja clişeu? Sunt cazuri în care, indiferent cât de mult ne-am dori ceva, nu ţine de noi ca totul să se materializeze. Şi totuşi, uneori nu pot creşte pe măsură ce-l ignorăm…
p.s. Vă mai aduceţi aminte povestea aceea cu fetiţa care l-a luat pe NU în braţe? Cum era?
Filed under: Viaţa întreabă | Tagged: ambiţie, atitudine, cheia succesului, determinare, gândire pozitivă
parca era o fetita care il luase la propriu pe NU in brate si nu mai vreau sa-i dea drumul. pana in finalul povestii, ii zice cineva ceva si il scapa pe NU si totul revenea la normal. o simpla povestire educativa. si cam atat.
NU POT exista. si chiar NU POT in sensul de NU VREAU SA POT. si, pana la urma, asta nu e o crima. nu e crima sa nu-ti infrangi intr-un punct limitele sau le depasesti. totul e sa stii de ce nu mai vrei sa poti si cand o sa vrei sa poti din nou.
si, in final, un citat din Grey’s Anatomy:
Dr. Miranda Bayley: I sat up one night, middle of the night… and I knew I could do this. Now I still don’t know how I’m gonna do this but, I knew I could do it. You just have to know, and when you don’t know, then no one can fault you for it. You do what you can when you can, why you can. And when you can’t, you can’t.
a scris si eduard un articol recent pe tema asta:
http://www.eduard.ro/2008/03/uneori-limitele-exista-doar-in-mintea.html
> Care este cheia succesului totuşi?
Cheia este alimentatia!!!
Ai dat doua exemple cu care m-am confruntat direct! Dar nu l-am luat pe “nu pot” in brate ci “am luptat” cu ele. O sa incerc sa scriu ceva mai multe despre asta, probabil un post pe blog-ul meu.
Melina.
înseamnă că atunci când îl avem pe NU ceva funcţionează invers faţă de cum ar trebui să fie
valy,
mulţumesc pentr link, a venit ca o completare foarte bună!
Radu,
Lupta este soluţia. Pe mine mă interesează ce stă în spatele ei, care este motivaţia, ce pune totul în funcţiune?
Act de vointa, ambitie, nedeterminare. Nu exista NU POT in afara acestei sfere. Cheia succesului include si ambitia, dorinta de a te opune acestui NU POT, lupta cu el.
a vrea VS a putea
sa nu confundam dorinta cu putinta
Lupta nu NU POT este permananetă, cred că de la prima pauză el începe să prindă teren.
Mădă,
Nu confundăm, a putea este legat de multe…
E adevarat, dar uneori nu poti sa vrei…
Am vrut sa comentez ceva dar NU POT. Sunt la scoala…
Cred ca e nevoie de vointa. De multe ori si de un ajutor. Iar cand ajutorul vine de la Cel Atotputernic totul e posibil.
Motivatia si-o gaseste fiecare. Este o chestie de personalitate si de ceea ce vrei sa faci in viata. De exemplu, motivatia mea a fost: “eu nu imbatranesc la 30 de ani”. Acum am o alta motivatie, practic, singura care ma mai tine pe aici
… sunt curios de ce capabilitati este in stare fiinta umana.
Observ din ce in ce mai mult ca “nu pot” nu mai exista in vocabularul tinerilor din ziua de azi. De doua generatii incoace, cerintele parca s-au ridicat, oamenii parca se maturizeaza prea devreme si cauta obiective care nu de mult apareau mult mai tarziu, posibilitatile sunt nenumarate aparent - tanarul vrea, dar nu stie ce vrea mai intai. E intrebarea cheie, care din pacate oricat te-ai gandi la raspuns, nu il gasesti. Cand ai trecut de pragul asta, “nu pot” nu mai exista. Esti tu, mana-n mana cu inspiratia. Si e ciudat, pentru ca e programat in noi de la nastere - in adancul nostru, suntem plini de informatii referitoare la ce ne place cu adevarat sa facem, acolo unde fiinta umana exceleaza si motivatia deja e un cuvant uitat.
Trebuie sa cautam in noi insine ceea ce ne place, si NU POT dispare.
Azi se implinesc 45 de ani de la inchiderea Alcatrazului. Vestita inchisoare a fost inchisa…
Ma intreb daca libertatea depinde de locul in care esti… Cred ca poti fi liber chiar si in inchisoare.
Poate o parte din insemnatatea acestui cuvant (”libertate”
e si excluderea “NU POT”-ului din viata noastra.
[...] post-uri despre acest subiect puteti citi la Ana si [...]
Motivarea. Pentru EU POT.
Nu vreau. Pentru EU NU POT. Un motiv …
exista si situatii in care chiar nu poti. e bine sa ne vedem si limitele.
si exista situatii in care “nu pot” este doar pretextul pentru “nu vreau”, “mi-e lene”, “as face cu totul altceva”….
de exemplu, e mai politicos sa refuzi pe cineva care-ti cere ajutorul spunand: “imi pare rau dar nu pot” decat sa spui: “imi pare rau dar nu vreau”. chestie de politete……sau s-o chema ipocrizie?
Intrebarea e legata de sex ?
e ceva intre dorinta, si neputinta.Vreau sa fiu sa fiu miliardar;
cum fac asta?ma straduiesc..crede-ma ca inca n-am ajuns miliardar; 
.
Nu stiu poveste sincer, dar si eu trec de multe ori prin faze gen “nu pot” sau “nu mai pot, nu mai rezist” Da la mine cred ca e si fiindca sunt putin mai pesimist din fire, dar nu tot timpul. Eu cred ca depinde de incaractura emotionala a lucrului care te face sa spui, nu pot…
Pentru: GhitaB, pe martie 21st, 2008 at Said:
“Am vrut sa comentez ceva dar NU POT. Sunt la scoala…
Cred ca e nevoie de vointa. De multe ori si de un ajutor. Iar cand ajutorul vine de la Cel Atotputernic totul e posibil.”
Pai cine te oprea mai Ghita sa nu completezi? Nu ai vrut sa fii tu prins de d-na profesoara, nu ca nu puteai! In concluzie NU AI VRUT, nu ca nu ai putut.
PS: Asteapta-ma la portita sa mai discutam despre subiect!
O poveste plina de umor : http://florins.wordpress.com
Carina,
cred că suntem capabili de mai multe decât avem impresia
Ghita,
Dacă erai la şcoală înseamnă că există un nu pot momentan
Într-adevăr, contează mult şi circumstanţele, libertatea de care spuneai este de fapt starea interioară ce ne determină să alegem dacă putem sau nu. Ţinînd cont că schimbările au loc mai întâi în noi şi abia apoi sunt percepute de ceilalţi…
Radu,
Interesantă motivaţie, mai cunosc câteva persoane care au abia 26, respectiv 27 de ani şi au această motivaţie. De ce o fi dorinţa asta de a rămâne tineri cât mai mult?
Cred că există la orice om.
Razvan,
Probabil că nu degeaba se spune că toate la timpul potrivit, sau cel puţin se întâmplă în aşa fel.
Isabela,
când nu vrem cred că ştim exact şi de ce… chiar dacă recunoaştem sau nu
Oana,
E mai uşor să spunem nu pot pentru că ne absolvă de orice efort şi este într-adevăr şi o modalitate de eschivare destul de elegantă. Adică, doar n-o să insiste cineva lângă tine dacă tu îi spui din start că nu poţi şi nu că nu ai vrea
suciu,
Cred că s-ar putea lega, de ce nu? Nu aşa a apărut termenul de impotenţă? Dar cred că mai este o problemă mai delicată, dacă pentru cealaltă există tratamente medicale, cum rămâne cu incapacitatea de a iubi?
Ovi,
Este una dintre situaţiile în care oricât ne-am dori nu mai ţine în totalitate de ceea ce putem, sunt incluşi factorii externi şi probabil că oricât am juca la loto sau munci ore suplimentare nu s-ar împlini. Este nevoie şi de şansă..
Andrei,
Probabil că organismul are un sistem de apărare şi spune că nu poate tocmai pentru că de multe ori, din punct de vedere raţional putem multe.
Florin,
Dar pe tine cine te-a oprit de nu ai putut să scrii părerea ta?
“Don’t try it, Luke! Do it!” :p
cred ca exista o granita intre ceea ce poti face si vrei sa faci si ceea ce nu poti face, indiferent de vointa; daca ignori realitatea poti trai intr-un univers al tau, “ideal”, dar exista pericolul ca odata zidurile “cazute” sa te pomenesti ca ai trait toata viata intr-o minciuna; mai depinde si de la om la om, unii au pretentii mai mari de la ei, altii nu; atunci cand avem de-a face cu oameni cu pretentii care ii depasesc de la o mila putem spune ca avem de-a face cu niste nerealisti sau cu niste nebuni; as spune ca e bine sa iti cunosti limitele dar in acelasi timp sa fi constient ca le poti depasi
la partea sexuala psihicul are o mai mare putere in a face din tantar armasar, decat in activitatile cotidiene, pt. ca la baza eroticului sta imaginatia, printre altele, ceea ce ii da psihicului un rol foarte important
un ex, pentru Motivarea- Eu Pot : pot ( vreau ) sa am atitudine, am un scop, de a dori sa ma implic in a schimba ceva, ma mobilizez ” impinsa ” de o motivatie puternica;
si, Nu Vreau : pt Nu Pot, nu doresc, nu am chef, refuz categoric sa accept un neadevar, umilinta, am.. un motiv
pot, tot ce depinde numai de mine, restul si cu un strop de sansa, cu o ” portita deschisa ” pe ici pe colo, etc
nu pot, ceea ce nu vreau sa accept, nu depinde numai de mine, ma ” lovesc de tot felul de piedici, pe care singura nu le pot salta..
alt ex : pot, sunt in stare sa iubesc pana si ideea de iubire, dar nu pot sa iubesc ” iubirea ca aspect comercial”, pot sa pun milioane de intrebare, nu l-a toate pot sa gasesc raspuns, etc
respecte,
SIBILLA
-> Eugen
Cu alte cuvinte, viaţa nu trebuie încercată ci trăită. Imaginaţia joacă un rol foarte important în toate domeniile, multe dintre obstacole au mai întâi loc acolo, în realitate poate că nici măcar nu există.
Sibilla,
Pentru a putea trebuie să existe şi acceptul interior. Se spune că până să trecem la acţiune trebuie să fim convinşi că aceea este cea mai bună soluţie. Excepţie fac probabil cazurile în care deciziile se iau la nervi, cumva vrînd-nevrînd.
In afara de caps look mai este si boldatu literelor.
Posibil dar nu cu majuscule
Sunt cazuri cand “NU POT” chiar exista. Dar sunt putine. De multe ori ne refugiem in aceste 2 cuvinte “nu pot” tocmai pentru ca ne este frica sa incercam sa facem ceva. Preferam sa cedam repede si sa nu luptam pentru reusita noastra.
Da, Sorin. Pentru a evita greutăţile sau bătăile de cap NU POT este soluţia cea mai rapidă şi plină de confort
De ce ai vrea vreodata sa spui “nu pot” ? Ca sa te simti prost apoi, ca sa fugi de responsabilitate si ca sa nu evoluezi ? Sunt curios, cand e ultima data cand ati spus nu pot ? Eu nu-mi aduc aminte sincer sa-mi fi spus “nu pot”. E ca si cum ai ceda batalia, ai arunca armele din start si te-ai intoarce in lumea ta simpla si fada, acolo unde incercarile vietii nu te ating.
( Evident, nu ma refer la momentele in care ti se cere sa ridici vreo greutate, si efectiv zici ca nu poti. )
Razvan,
Foarte rar spun şi eu că nu pot, măcar încerc. Pe asta cred că mai des.
Există două limite ale lui nu pot:
- limita absolută cînd acea acţiune chiar e imposibilă
- limita relativă impusă de eventualele consecinţe ale efectuării acelei acţiuni
Cred că în al doilea caz e vorba mai mult de ‘nu pot fi de acord cu consecinţele’, iar exprimarea e doar scurtată la esenţa ei. Pînă la urmă, e ca la şah: analizăm şi anticipăm mutările. Şi le refuzăm pe cele greşite.
Interesantă abordare, de-ar fi totul aşa simplu ca la şah ar fi bine… La noi pe tablă stau mai multe specii de piese nu doar cai, nebuni, ture, etc.
Iar rezultatele sînt şi mai imprevizibile. Poate tocmai de aceea ne-am obişnuit să spunem atît de uşor ‘nu pot’… Ne e frică de consecinţele imprevizibile.
Imprevizibilul poate fi uneori un mare semn de întrebare sau o provocare. Cred că ţine şi de dorinţa de schimbare sau de curaj.
Sau de luciditate, realism şi clarviziune…
Dragoş.
Bănuiesc eu că te referi la dorinţa de a deveni lucid şi realist în confruntarea cu imprevizibilul…
Neah. One step further: a fi suficient de lucid şi realist încît să nu poţi fi prins pe picior greşit. Adică să nu existe imprevizibil, fiindcă deja a fost prevăzut.
Orice greşeală, oricât de mică, iese la iveală într-o bună zi, indiferent că este previzibilă sau nu.