Taci! Nu zice nimic despre ultima achiziţie, indiferent din ce domeniu ar fi. Lasă-mă pe mine să aflu şi să te felicit de două ori mai mult. Pentru reuşită şi pentru faptul că ea oricum va ieşi la iveală, indiferent că o faci publică sau nu. Este doar o problemă legată de timp.
În concepţia mea, orice virtute este pe jumătate dacă nu este continuată de modestie.
Degeaba eşti inteligent dacă te baţi cu pumnii în piept ca să afle lumea. Degeaba ai terminat 100 de facultăţi dacă atunci când vorbesc cu tine îmi spui ce premii şi medalii ai câştigat, în loc să-mi împărtăşeşti din experienţa ta. Tot aşa, lista poate continua cu numărul de haine de firmă cumpărate direct de la Milano, colecţia de maşini de tuns iarba, complimentele pe care le primeşti, etc.
Nu este simplu să fii modest într-o lume în care accentul se pune pe curaj şi afirmare. Câştigă cel mai bun, pare a fi motto-ul care te întâmpină în multe locuri. Exagerez? E posibil, dar atâta timp cât nu ne plac lăudăroşii trebuie să învăţăm cum să-i percepem.
Trebuie să precizez faptul că aversiunea nu este faţă de om, ci este legată de patimă.
La extrema cealaltă, modestia exagerată poate duce la ipocrizie. În cele din urmă soluţia stă undeva la mijloc. Să ştii să primeşti un compliment când ţi se face, să-i poţi spune unui om ce apreciezi la el şi în cele din urmă, laudele să vină din partea celuilalt.
p.s. Lauda de tine, miroase a bine!
Etichete afirmare, caractere, exagerări, lauda, lăudăroşi, modestia, personalitate, stima de sine
joi, 20 martie 2008 la 1:55 am
Si mai sunt unii care intrebati de calitatile lor vorbesc despre propria modestie…..
joi, 20 martie 2008 la 2:55 am
Hahaha, asta e faza supremă a laudei.
joi, 20 martie 2008 la 8:29 am
Vai anaAyana! Inseamna ca nu-ti place blogu’ meu!!
Ca eu acolo ma laud de mi se lungesc urechile….
Zice o vorba: “daca taceai, filozof ramaneai”. Trebuie sa stii cand si ce sa spui!
joi, 20 martie 2008 la 9:06 am
ba mie-mi plac laudarosii. mai ales cei care se lauda cu ceva ce nu stiu sa faca. si, mai ales, imi place momentul adevarului, atunci cand vine clipa in care acesi laudarosi trebuie sa-si demonstreze geniul cu care s-au tot laudat: lumea se strange in jurul lor cu gurile cascate, inimile batand tare de emotii, ochii mari, sa absoarba maiestria geniului si…..nimic.
ador momentele astea! hi hi hi
joi, 20 martie 2008 la 9:16 am
Si mie-mi plac laudarosii Oanei. Aia sunt cei mai cool.
In schimb, total de acord cu tine, desi mai nou e comceptul ala ca modestia ascunde neputinta. Nu stiu de unde vine dar am intalnit-o si eu de cateva ori…
joi, 20 martie 2008 la 9:17 am
“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3)
Deci şi lăudăroşi…
Uneori structura poate fi:
“Nu vreau să mă laud, dar…
1. …..
2. …..
………
n. …..”
joi, 20 martie 2008 la 9:50 am
Cu cine te certi ?
joi, 20 martie 2008 la 10:21 am
Da… modestia este o rara avis in terram
joi, 20 martie 2008 la 10:41 am
eu inca nu stiu care este diferenta intre lauda si apreciere.
“te apreciez pentru ce faci!”
“multumesc”
“bai ce’l tot lauda!”
recunosc ca’s momente’n care nu stiu daca cersesc complimente sau nu … “uite ce poza misto i’am facut!” “sa’ti arat logo’ul pe care l’au ales” “vino sa mananci la mine ca am mancare buna!”
joi, 20 martie 2008 la 12:41 pm
“La extrema cealaltă, modestia exagerată poate duce la ipocrizie.”
Pînă la urmă secretul reuşitei tuturor manifestărilor şi reacţiilor noastre constă în a găsi o stare cît mai apropiată de echilibru. Orice este in exces devine nociv, indiferent cit e de bun.
joi, 20 martie 2008 la 1:57 pm
Ană, tu mă omori cu chestiile astea zău!
Cred că de asta am început să ignor televizorul. Frate …
joi, 20 martie 2008 la 2:05 pm
Radu,
Una e să te lauzi şi alta e să împărăşeşti experienţa ta. Ceea ce faci tu acolo un altul care caută numai profit în tot ce face poate că nici nu ar dezvălui. Ar face cursuri de informatică şi ar pune preţuri care ustură
Nu am vrut să vizez pe nimeni cu articolul meu, tocmai de aceea i-am dat o nuanţă pamfletară.
Oana,
Eu nu am văzut niciodată genul de care spui tu, adică să-i văd în momentul în care trebuie să demonstreze ceea ce cu ce se lăudau. Reuşesc mereu să evite cumva situaţiile astea.
tezeu,
modestia poate să ascundă mai multe, uneori da, şi neputinţa
Ghita,
ne ferim de lăudăroşi dar dăm peste 1…
2….
3….
Exagerez?
suciu,
m-a întrebat cineva de ce am scris textul de mai sus şi i-am zis că e o constatare pe care am făcut-o pe parcursul a celor 25 de ani
nu mă cert, nu am acest obicei
Claudiu,
rară dar nu imposibil de atins
morcoveaţă,
cred că ţine de intensitate, de aceea ziceam că e greu să fii modest. Uneori trebuie să vorbim despre ceea ce facem, dacă am tăcea să fim descoperiţi ori ar trece şansele şi timpul peste noi.
Bogdan,
Asta încerc de ceva timp să argumentez, faptul că excesele sunt dăunătoare.
Isabela,
e de bine sau o să începi în curând să te uiţi la TV?
joi, 20 martie 2008 la 2:26 pm
Am inteles ideea din spatele textului. Dar care ar fi o cale de a atinge modestia? Stiu ca aceasta este dorinta intima a acestui text, totusi cum sa devii modest? Pentru ca suntem de cele mai multe ori animati de orgoliu si de lipsa de modestie…
Te intreb pentru ca spuneai ca ai fost inspirata de cei 25 de ani de viata ai tai, deci inseamna ca trebuie sa fi ajuns si la anumite concluzii pedagogice. I am looking forward to hear them
joi, 20 martie 2008 la 2:29 pm
Claudiu,
Eu nu am soluţiile, din păcate, ca orice om mă laud sau tac atunci când nu vreau să mă laud.
Textul îmi este adresat şi mie, dacă mă gândesc la faptul că uneori poate nu mă laud dar am o atitudine care spune asta.
Soluţia stă în echilibru, aşa cum zicea Bogdan mai sus. Să încercăm să nu trăim cu excese.
joi, 20 martie 2008 la 2:34 pm
Ana,
Solutia mi se pare simplista. Este foarte greu sa ne vedem excesele si mai ales sa le combatem. Iar sa atingem echilibrul de care vorbesti reprezinta telul vietii in genere. Ma refeream la mijloace concrete, strategii, desi asemenea lucruri nu au relevanta pentru noi toti.
Anyway, multumesc pentru sugestii. I am out of here
joi, 20 martie 2008 la 2:38 pm
Claudiu,
nu e simplu să pui în practică nişte teorii de acest gen, nu am auzit pe nimeni să-mi spună că a atins echilibrul dorit.
Strategiile ţin de fiecare în parte, cum se adaptează, cum reacţionează, etc.
joi, 20 martie 2008 la 3:04 pm
Miroase a invidie pe aici
joi, 20 martie 2008 la 3:07 pm
Alex, miroase cumva a monitor LCD?
joi, 20 martie 2008 la 3:13 pm
joi, 20 martie 2008 la 3:22 pm
Abia a ieşit de la duş… probabil. Invidia.
joi, 20 martie 2008 la 3:26 pm
joi, 20 martie 2008 la 3:28 pm
A mers pe la culturism
Lăsînd la o parte simţul umorului, invidia asta de care ziceai, de unde a apărut?
joi, 20 martie 2008 la 3:29 pm
Ca sa nu fie cineva suparat scrie deja si un articol cu titlul “Nu ne plac invidiosii”
joi, 20 martie 2008 la 3:30 pm
Păi am vrut să-l includ dar lauda, invidia şi restul prietenelor din gaşca ei probabil că o să se simtă prea vizate
Ştii vorba aia: cine se aseamănă, se adună.
joi, 20 martie 2008 la 3:58 pm
Invidia se naste si din lipsa de modestie
S-a dat la “schimb” zicala:
“Să moară şi capra vecinului”
cu alta “zicere”
“Sa moara vecinul, sa-i iau capra!” …
joi, 20 martie 2008 la 4:14 pm
Ceau Ana. Un subiect ft delicat ai ales pt azi. Fiindca e o linie atat de subtire intre modestie si ipocrizie. Nici eu nu suport lauda desi uneori ma apuca si pe mine, atunci cand sunt ft laudat si simt ca am facut bine. Este greu uneori sa te abtii sa nu fii mandru de ce ai reusit, asa ca eu incerc sa fiu mandru cu alti oameni (de alti oameni). Sunt mandru de prietena frumoasa si ft de treaba pe care o am, sunt mandru de familie cand face ceva, sunt mandru de prietenii mei.
joi, 20 martie 2008 la 4:15 pm
Cristal
Păi şi dacă zice capra vecinului: să moară vecinul ca să fug cu vecina-capră în lume?
Andrei,
într-adevăr, linia este foarte subţire, se poate trece de la una la cealaltă foarte uşor dar dacă suntem mândri pentru cei din jur nu cred că ne lăudăm cu asta, nu? Sunt meritele lor.
joi, 20 martie 2008 la 4:16 pm
“A mers pe la culturism”
invidie anabolizata; incepe sa sune bine
joi, 20 martie 2008 la 4:18 pm
Howdy Eugen,
aşa cum nu există babă cuminte şi copii urâţi (vorba lui Cristal) nu există nici invidie nedezvoltată
joi, 20 martie 2008 la 4:30 pm
ma simt jignit…intotdeauna am considerat-o pe buna-mea o inteleapta, de ex. zicea de mine “Iiiiiiiiiu ! Asta nu-i om, ii drac!”
joi, 20 martie 2008 la 4:31 pm
Io am o invidie, din pacate nici macar nu-i originala, ma roade invidia ca nu-s moldovean!
joi, 20 martie 2008 la 4:33 pm
nice 1
joi, 20 martie 2008 la 4:34 pm
Eugen,
Ce comparaţie la extreme. Sper că nu ţi-a zis-o în cadrul unui festival de Halloween
papuravoda,
De mult?
joi, 20 martie 2008 la 4:43 pm
AnaAyana
(zicalele)
Ţi le ridic la plasă si tu marchezi.
Mie nu imi place Egoismul.
Acum pe ce extrema ma pui, sunt modesta sau laudaroasa ?
joi, 20 martie 2008 la 4:45 pm
Cristal, eşti generoasă
Vezi că ţin minte tot ce zici, ai grijă!
joi, 20 martie 2008 la 5:03 pm
cristal e o laudaroasa modesta :p
mi-a placut titlul si cum ai legat primele cuvinte dupa el “taci!nu zice nimic” — cine te-a enervat ?
Nu ne plac laudarosii nu are intotdeauna valoare de adevar, as da ca exemplu vorbele lui prince Naseem:”Gee ! How can ya tell I’m not za best in za world !!!”, in cazul lui lipsa de modestie il prezinta ca pe un over confident champ si amuza auditoriul; cred ca depinde mult si cum o face cel care se lauda si daca lauda lui simti ca te vizeaza pe undeva (poate fi direct sau indirect) sau nu; de asemenea uneori e greu de stabilit o granita intre realitate si laudarosenie, si poti ajunge sa interpretezi ca laudarosenie ceea ce altul doar considera o enumerare, pentru a a-l ajuta sa se justifice mai bine; cred ca acea laudarosenie e mai degraba condamnabila care se bazeza pe minciuna
joi, 20 martie 2008 la 5:12 pm
Si mie imi plac laudarosii. Totusi prefer brunetele…
joi, 20 martie 2008 la 5:26 pm
Eugen,
Mai rar laudă care să miroasă a levănţică
Nu m-a enervat nimeni, efectiv am spus ce nu-mi place, tot articolul a avut o notă un pic mai agresivă, recunosc, dar ţinînd cont că s-a vrut a fi un fel de pamflet…am o scuză
centrefold,
2 în 1 ? o brunetă lăudăroasă
joi, 20 martie 2008 la 9:22 pm
Nu ne plac, nu…
) Tare articolasul. Mie imi place tonul…
joi, 20 martie 2008 la 9:27 pm
Ben, mă bucur că am găsit susţinător
Te mai aştept!
joi, 20 martie 2008 la 9:49 pm
În modestia mea , mă laud că ştiu şi-mi place mult această poveste:
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.
Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte.
Din vorbă in vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.
- Partea mea e mai frumoasă!
- Ba a mea, e mai frumoasă!
La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:
- Pe din două….
Obrajii bunicului erau roşii şi calzi.
*Invidie * egoism * laudă ???
joi, 20 martie 2008 la 9:53 pm
Cristal, ce este de împărţit acum?
joi, 20 martie 2008 la 10:04 pm
aicea iara s-o laudat la urma:
http://www.youtube.com/watch?v=UXQ6kLhPyz0
joi, 20 martie 2008 la 10:14 pm
LAUDE la toţi, cu generozitate si patimă !
“Lăudăroşii se laudă când primesc laude?”
joi, 20 martie 2008 la 10:17 pm
probabil toate acestea se mai intampla si din cauza concurentei care cu timpul va fi din ce in ce mai mare dar va avea efecte destul de negative fiindca noi nu suntem construiti in asemenea conditii.
cauzaa este ca Dumnezeu ne da doar pt o perioada dupa faptele fiecaruia putere ca noi sa fim undeva unde nu prea ne-am gandit ca la randu-ne sa daruim in continuare prin harul fiecaruia ceea ce am primit intr-o zi.
dar din pacate ajunsi sus acolo uitam de tot , laudandu-ne in fel si chip batand cu pumnii in piept afirmand mai mereu ca doar prin propriile forte s-a ajuns acolo ca apoi se va uita ca a ajuns acolo cu un scop anume.apoi intr-o zi va primi o palma si apoi singuratatea ii va tine dee urat
joi, 20 martie 2008 la 10:28 pm
Cristal,
şi când se termină laudele ce împărţim?
Lăudăroşii se laudă numai atunci când primesc laude
delphigab,
Tocmai de aceea avem nevoie de adevăr şi de oamenii care să ne trezească atunci când nu mai vedem bine realitatea.
Eugen,
Când omul crede în ceea ce spune sunt şanse mari să se întâmple asta. Plus că era şi o metodă de intimidare a adeversarilor
joi, 20 martie 2008 la 10:31 pm
Hmm, interesant; e al doilea blog in ultimele 2 saptamani despre modestie. Pe mine una ma dezgusta mai mult falsa modestie decat laudarosenia. Cateodata avem nevoie sa ne laudam ca sa ne recapatam increderea in noi. Cateodata e bine sa fii multumit de tine si de ce ai realizat in acel punct. Cateodata trebuie sa fii arogant si sa calci in picioare ca sa-ti urmezi visul.
Modestia de multe ori ajunge la lipsa de coloana vertebrala, la ipocrizie… cand stii ca esti cel mai bun in domeniul x si zici “ah nu, nu sunt cel mai bun, ti se pare” – eu zic ca nu e modestie, e doar o dorinta de a-l face pe celalalt sa se simta si mai prost.
Suntem suma unor calitati si defecte, care e mai bine sa se reflecte in actiunile noastre direct… prefer sinceritatea, chiar daca ea inglobeaza inclusiv aroganta si lipsa de modestie. Nu pot condamna pe cineva pe care admir doar pentru ca refuza sa adopte o atitudine umila.
joi, 20 martie 2008 la 10:40 pm
AnaAyana
Când se termină? Aplauze şi… dans
joi, 20 martie 2008 la 10:55 pm
Arana,
Falsa modestie deranjează mai tare pentru că presupune ipocrizie, comparativ cu lauda de sine care este de fapt o formă de sinceritate.
Una ascunde ceva iar cealaltă scoate prea tare în evidenţă. A fi umil în ziua de azi este un semn de slăbiciune aşa că înţeleg de ce este preferată cealaltă atitudine.
Cristal,
Marc Anthony ce zicea? I se învârteau cumva şi lui ochii cum se învârteau cei doi în final?
joi, 20 martie 2008 la 11:18 pm
De ce ai ales o poza care promoveaza Bisexualitatea ?
Bi Pride= We are half the rainbow!
Gay Pride= The Rainbow!
joi, 20 martie 2008 la 11:20 pm
proclet,
Dacă aş fi putut modifica poza aş fi lăsat doar textul de jos… Mi-a plăcut ideea cu jumătatea pe care am încercat să o nuanţez şi-n text.
Curcubeul = virtutea
joi, 20 martie 2008 la 11:30 pm
Gramo.
joi, 20 martie 2008 la 11:40 pm
anaAyana… cum suna asta: ” iar ne-ai dat tema de casa, si eu, fata cuminte si cu minte, am venit pe pajistea ta sa rumeg ca o mielusica, din a ta scriere minunata”…
)…chiar notez ce-mi place musai…
ma laudai si eu, sa nu fiu acuzata de falsa modestie, si te ridicai si pe tine in slavi… cine stie daca sunt sincera sau nu… glumesc desigur, articolul este binevenit, fie si numai pentru faptul ca ne face sa luam aminte, macar cateva minute….poate ne mai infranam ..
sa ne straduim a gasii echilibrul e greu, si zic ca tine si de constructia, caracterul, educatia …multe ar fii de zis, al fiecaruia din noi… cred ca putina chibzuinta, cumpatare in toate, rabdare un strop, a ne lasa mangaiati de intelepciune cand vine spre noi, asta ar fii de dorit sa facem si mai apoi sa discutam in care categorie ne incadram, sau poate ca in niciuna, si atunci deja avem alt sistem de valori… ar mai fii ceva, zicea Cicero : ” A face pe prostul la momentul potrivit este cea mai mare intelepciune.”, eu, inca nu am raspunsuri, nici suficiente, nici atat de elocvente incat sa nu mai am nedumeriri…invat, inclusiv de la voi( fara falsa modestie
felicitari si succes anaAyana
respecte,
SIBILLA
joi, 20 martie 2008 la 11:58 pm
Dadatroll
Spui adevăruri mari şi fugi?
Deja te trec la propoziţii concentrate
Sibilla,
Cu toţii învăţăm unii de la alţii. Zicea bine Cicero. Morala ştii care era?
Să faci pe prostul şi să rămâi aşa. Deci să sperăm că nu se va-ntâmpla nimănui
Mulţumesc pentru cuvintele calde, ca-ntotdeauna.
vineri, 21 martie 2008 la 12:18 am
nu e vorba de placut sau nu. Daca exista lauda ca si concept, va exista sigur si un reprezentant al ei. Fie ca vrem sau sau.
Iar de placut… Uneori nici de propriile noastre persoane nu avem pareri foarte bune…
vineri, 21 martie 2008 la 12:21 am
centrefold,
E bine câteodată să-i vedem pe alţii cum se laudă, aşa ne dăm seama cum arătăm noi când facem asta. Părerile vin, pleacă, rămân şi se tot plimbă…
sâmbătă, 22 martie 2008 la 6:06 pm
De bine, Ana.
luni, 24 martie 2008 la 5:43 pm
[...] Nu ne plac l ă u d ă r o ş ! ! [...]
duminică, 7 septembrie 2008 la 6:21 pm
intradevar… chiar este o boala de care incerc si eu sa ma lecuiesc, macar partial daca nu de tot. :d
uneori poate o facem si ca sa primim apreciere din partea persoanelor din jurul nostru fara sa constientizam ca defapt oricum o sa o primim daca o meritam.
in ultima vreme nu prea am mai fost un consumator al blogului tau… din lipsa tehnologiei [pe unde am fost]
bv ana…. si tine-o tot asa cu scrisu’
ma bucur sa revin pe aici…
…si sper ca intr-o buna zi sa mai si pun in aplicare ceea ce citesc pe blogul asta