Aşa ceva nu se spune!

Sintagma de mai sus o întâlnim în discuţiile cu ceilalţi, uneori ca o dojenire în conduita morală: De ce i-ai spus? Nu trebuia…

Care sunt subiectele sau expresiile pe care este bine să le evităm pentru a nu da cu bâta în baltă şi a rămâne filozofi?

Mă gândesc la câteva cazuri. Te ajută un prieten cu o sumă de bani, peste ceva timp aveţi o disensiune şi-ţi reproşează că-i eşti nerecunoscător, după tot ce a făcut pentru tine. Nu suportă să-l contrazici! Te simţi prost şi ai tendinţa să nu-i mai ceri ajutorul niciodată.

Eşti propulsat la locul de muncă de către o cunoştinţă. Peste câţiva ani, când ai o funcţie mult mai înaltă, îţi  spune în glumă: dacă nu eram eu… azi nu mai erai director!

Te întâlneşti cu o bună prietenă şi-ţi cere părerea vizavi de noul ei prieten de care este foarte entuziasmată. Vrea opinia ta sinceră şi insistă să-i spui ce crezi.  Pare un fluşturatic! Se supără pe tine şi se desparte de el.

Am dat câteva exemple simple, mai mult sau mai puţin fantastice. Nu cred că în vreunul din cazurile de mai sus acelea pot fi consecinţele fireşti dar sunt sigură că în realitate se întâmplă altele şi mai interesante.

Cum puţini au curajul să spună verde în faţă iar adevărul uneori trebuie cosmetizat, ce este de făcut? Observ că unele lucruri nu se spun. Care sunt ele? Nouă ne va fi mai uşor (?) pentru că nu vor avea tentă personală şi cred că este bine să le ştim.

Niciodată nu se ştie când vom avea nevoie de ele… să nu le zicem!

Etichete secrete, adevăr, ascuns, limite, politeţe, tabu, adevăr ascuns, entuziasm