Deşi vorbim aceeaşi limbă parcă suntem străini, uneori nu ne înţelegem. Pentru a comunica este nevoie de mai mult decât cuvinte sau body language.
Poate părea simplu dar nu este întotdeauna. Mă pot întâlni cu cineva care îmi povesteşte ultimul film văzut sau ultima carte citită, întâmplător le ştiu dar pare a vorbi despre altceva. Sunt conştientă că fiecare percepe lucruri şi situaţii total diferit totuşi nu este nevoie şi de un numitor comun?
Cuvintele sunt câteodată buclucaşe şi pot provoca neînţelegeri: le percepem, le rostim, le utilizăm diferit. Claritatea în formulare sau sinceritatea nu sunt întotdeauna garanţii că ne vom face înţeleşi aşa cum dorim iar oamenii pot pleca după o discuţie cu impresii greşite .
S-ar spune că nu ţine numai de comunicare ci are legătură şi cu voinţa.
Cum putem găsi moduri de a ne face mai bine înţeleşi sau a comunica anumite esenţe? Spun asta pentru că suntem atât de diferiţi unii de alţii şi totodată avem la dispoziţie aceleaşi mijloace. Nu ar fi mai simplu să le folosim pe toate?
…altfel zis: neori ne-am utea nţelege hiar şi tunci ând vorbim ără uvinte ntregi?
Etichete anaAyana, înţelegere, cum comunicăm unii cu ceilalţi, cuvinte, discuţii
luni, 10 martie 2008 la 1:11 am
Am văzut îngerul în piatră şi am sculptat până l-am eliberat. Michelangelo Buonarroti
Sunt cuvinte. Deşi nu era nevoie să spună asta – pentru că Îngerul lui chiar nu are nevoie de cuvinte – nu ne deranjează. Pentru simplul motiv că sunt cuvinte frumoase. L-a văzut şi l-a plăcut. L-a sculptat şi l-a eliberat. L-a vorbit şi l-a însufleţit. L-a iubit.
Sunt cuvinte şi uvinte. Imagini şi magini. Sunete şi unete. Dans şi ans. Muzică şi uzică.
Om şi m. Iubire şi ubire.
Îngerul aşa rămâne. Înger.
Ca şi Michelangelo. Poţi să-l laşi fără o literă? Nu.
Dacă vrei cu adevărat să te înţelegi cu un anume “cineva” e musai să te asiguri că vorbiţi “aceeaşi limbă” – metaforic vorbind.
luni, 10 martie 2008 la 1:37 am
u vrei sa lasi lumia far’ ‘uvinte, ha ? :p
luni, 10 martie 2008 la 1:39 am
btw: cica poti invata de la fata lu’ Basescu-fata aia nu rosteste vocalele, zice Mircea Badea
luni, 10 martie 2008 la 1:56 am
Uneori avem nevoie de cuvinte, ca de aer, apa, pamant sau foc. Alteori le inecam intr-o sticla sau le aruncam in mare, le transformam in cenusa, le ingropam in varii locuri, din inima sau din natura; sau doar le inlocuim cu aerul pe care-l respiram.
De ce in fata statuilor lui Brancusi nu mai avem nevoie de cuvinte? Nici macar de jumatati de cuvinte? Si totusi, ne umple inima, pentru un timp, greu de masurat, zburam, ne inaltam pur si simplu!
luni, 10 martie 2008 la 8:31 am
u iguranta
luni, 10 martie 2008 la 8:35 am
Se intampla, rar ce-i drept, sa te intelegi cu cineva si fara sa rostesti vreun cuvant. Fara sa faci vreun gest.
Pe de alta parte, se intampla sa dai lungi explicatii si sa nu fii inteles. Dincolo de toate, tine de perspectiva fiecaruia si uneori chiar daca te faci inteles nu te faci si auzit, adica receptorul primeste informatia dar, nefiind de acord cu ea, prefera s-o ignore.
Ne putem face intelesi? Depinde atat de noi cat si de cei in fata carora trebuie sa ne facem intelesi, parerea mea
luni, 10 martie 2008 la 9:08 am
Isabela,
frumoasă imaginea unui înger, chiar şi fără cuvinte, uneori ele vin ca o completare a ceea ce este clar deja
Eugen,
imeni nu rebuie să ămână ără uvinte entru că am scris eu aşa
Ligia,
nu-mi pot imagina o lume fără cuvinte, probabil că aş numi-o trac definitiv
luni, 10 martie 2008 la 9:08 am
Mai putine cuvinte. Asta e solutia, in niciun caz mai multe… Ar trebui sa ne simplificam modul de a vorbi..
luni, 10 martie 2008 la 9:12 am
Tezeu,
Depinde numai de noi, de exemplu, sunt cazuri în care cineva spune ceva, nu este înţeles şi o spune a doua oară identic. Şansele sunt la fel de mari să nu fie înţeles dacă foloseşte aceleaşi cuvinte dacă nu le înlocuieşte, nu?
Carina,
Se spune că limpezimea nu stă în cantitate ci în claritate, nu degeaba unii alegeau Cuvinte Potrivite. Unele noţiuni îmbracă doar anumite haine.
luni, 10 martie 2008 la 9:13 am
Asta e frumusetea comunicarii, ca suntem atat diferiti…
Am mai scris asta in posturile precedente, dar se potriveste si aici
Imi plac cuvintele pentru ca ele “stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele”
Cuvintele pot fi in orice limba pentru ca descriu realitati diferite pentru fiecare om.
Cand ne intalnim pe aceeasi “lungime de unda” atunci stim ca s-a produs “magia” si ne intelegem si din priviri…
luni, 10 martie 2008 la 9:30 am
Cristal,
Iar pentru cei care mai cred în magie ştiu când se întâmplă înţelegerea de care spuneai
Până acum s-a vorbit numai despre momentele în care toate merg roz, cum rămâne cu cele în care deşi vorbim la fel nu ne înţelegem deloc?
luni, 10 martie 2008 la 9:56 am
Cuvintele dintr-un moment dat expun, dincolo de ele, felul nostru “discret” (in sensul de discontinuu) de a fi.
Noi insine trecem pe parcursul vietii prin faze diferite, cu feluri diferite de a gandi, vorbi si actiona. Intr-un fel vorbim acum, in alt fel o faceam acum douazeci de ani, altfel o vom face peste douazeci de ani. Viziunile, precum si vorbele noastre se schimba. Se schimba si de la un an la altul, de la o luna la alta, de la o zi la alta, de la un moment al zilei la altul si chiar de la o clipa la alta.
Si totusi traim cu iluzia ca ele raman aceleasi…
Asta se intampla si cu ceilalti: nu ajunge ca sunt diferiti, ceea ce e bine, dar sunt purtati si ei de aceste valuri, iar cand valurile noastre si ale lor nu se sincronizeaza, nu ne intelegem.
Se poate intampla sa nu ne intelegem nici pe noi insine… ce mai zicem de altii?
Oricum eu consider neintelegerile ca fiind bune, un prilej de crestere si invatare pentru persoanele cu mintea deschisa.
luni, 10 martie 2008 la 10:01 am
AnaAyana,
Deci, eci, ci, i:
Vorbe, orbe, rbe, be, e … eee ….
luni, 10 martie 2008 la 10:15 am
Lia,
Ce te faci când cineva hotărăşte să nu mai vorbească? Cum se explică asta? Am văzut în două filme ceva similar dar şi-n realitate.
Isabela, bela issssaaa
I sit and wait
for the next episode
Frumos, iar ai ghicit că o să-mi placă!
luni, 10 martie 2008 la 10:38 am
“Cuvantul scris” niciodata nu va putea transmite ceea ce vrei sa comunici.
In vorbire, cel ce se exprima trebuie sa gaseasca acea formulare adecvata pentru a putea fi inteles.
Acum cativa ani am inceput sa scriu articole pentru o revista de IT. Scriam ceva si stergeam. Scriam ce gandesc. Citeam ce am scris din punctul de vedere a altuia. “Ma faceam” ca stiu ceea ce am scris, ca este ceva nou pentru mine. Nu intelegeam. Stergeam scriam din nou, o alta formulare, alta inlantuire de cuvinte.
De obicei oamenii “vorbesc cum gandesc”, dat ei deja stiu ceea ce vor sa spuna si nu-si dau interesul ca ceea ce spun sa poata fi inteles si de cineva care nu stie despre ce este vorba…
Sper sa ma fi exprimat inteligibil
luni, 10 martie 2008 la 10:41 am
Radu,
Nu ştiu dacă oamenii vorbesc mereu aşa cum gândesc, cunosc destule cazuri în care unii se exprimă mai bine în scris iar la vorbă par mai liniştiţi.
Referitor la text, a citi un text scris de mine şi a-l privi cu ochi străini cred că este condiţie esenţială pentru a fi înţeles.
luni, 10 martie 2008 la 10:49 am
@ Ana -
Mie mi s-a intamplat, sunt destule persoane care sunt intimidate de stilul meu energic si direct. In cazul asta aplic punctul a sau punctul b.
a. ii explorezi caile! te pui un pic in locul ei si incerci sa afli care este motivul tacerii prin tatonare. Iti oferi angajamentul de a ajunge impreuna la o solutie. Insisti un pic cu delicatete. Si trebuie sa ai putina rabdare. Pana la urma iti spune.
b. Daca cineva nu imi spune dar nici nu imi pasa mult, pot sa ii zic in sinea mea la revedere. Nu am timp pentru toata lumea. Stiu ca suna dur dar asta e.
luni, 10 martie 2008 la 10:54 am
Lia,
Empatia dă roade dar nu întotdeauna. Uite, un filmcare tratează tema asta de care îţi spuneam (şi nu numai pe aceasta), eu încă mai caut răspunsuri la unele întrebări ridicate acolo.
luni, 10 martie 2008 la 11:03 am
Eu sincer cred ca e de ajuns bodylanguage-ul si cuvintele, insa trebuie sa te raportezi la cel cu care vorbesti…Trebuie sa stii care este target-ul tau, si sa simplifici sau sa faci totul mai simplu in functie de cel cu care vorbesti.
PS Ana cum ramane cu propunerea mea?:)
luni, 10 martie 2008 la 11:10 am
Nu stiu despre ce e vorba in film. se poate descarca de acolo?
Empatia nu e domeniul meu forte, constientizez starile celorlalti cu un anumit efort si fara a fi sigura ca am dreptate. Daca e nevoie, caut alte cai sau cer ajutor.
Daca nu tin neaparat la persoana, aplic punctul b – concedierea! Imi place sa vad vointa la ceilalti, nu nazuri.
luni, 10 martie 2008 la 11:15 am
Cuvintele ingradesc dar deocamdata nu avem alta optiune decat sa le folosim.
luni, 10 martie 2008 la 11:15 am
Andrei,
Bineînţeles că acolo unde totul merge pe aceeaşi lungime de undă sunt de ajuns cuvintele şi limbajul trupului.
Despre ce propunere era vorba, adu-mi aminte, te rog!
Lia,
Înţeleg, se pare că şi-n comunicare există un anumit ritm, un pas care trebuie ţinut odată prins.
Poţi încerca să descarci filmul aici, sunt curioasă dacă ai răbdare să te uiţi la el până la capăt
Laura,
La fel de bine, cuvintele construiesc cercuri şi ne îngrădesc de… non-comunicare.
luni, 10 martie 2008 la 11:35 am
Da, da, sunt un rau necesar
luni, 10 martie 2008 la 11:40 am
Laura, oare ce nu este necesar pe lumea asta? M-a apucat iar filozofia existenţialistă
luni, 10 martie 2008 la 11:48 am
filosofia! (glumeam)
luni, 10 martie 2008 la 12:53 pm
Era vb de propunerea cu “parteneriatul” check your email
luni, 10 martie 2008 la 12:59 pm
Ana,
Fie ca ne place fie ca nu, suntem prizonierii limbajului. Sau cel putin asta spunea Wittgenstein, ca cele mai probleme ale existentei noastre se nasc din limbaj. Intelegem cuvintele diferit iar de cele mai multe ori sensurile din spatele lor ne sunt inaccesibile.
Nu sunt de acord cu tine ca nu exista limbaj alternativ sau ca nu ne putem intelege. Cateodata un gest sau o simpla atingere fac mai mult decat o mie de cuvinte. Comunicarea poate lua si alte forme decat cele prin intermediul limbajului.
Am citit o nuvela indiana in care niciodata cei doi protagonisti nu au schimbat un cuvant. El i-a adus o floare de lotus la prima lor intalnire, iar ea un sari frumos colorat. La a doua intalnire el a privit cerul, iar ea i-a aratat cu degetul luna. Finalul nuvelei reprezinta un paradox tare interesant: aparitia limbajului intre cei doi ii face sa nu se mai suporte
luni, 10 martie 2008 la 1:27 pm
privirile
noastre
se inteleg
…din ganduri
luni, 10 martie 2008 la 1:31 pm
Andrei,
am citit abia acum, nu intrasem de ceva timp pe mail, s-a rezolvat
Clau,
Limbajul aduce şi bune dar şi rele, exact cum spuneai de acea nuvelă. Aşa apucăm să descoperim frumosul dar tot cu limbajul dezvelim şi altele.
mado,
Iar privirile au nevoie de lumină… Uneori gândurile tac în alte gânduri.
luni, 10 martie 2008 la 2:19 pm
gandurile mana privirile
iar lumina pentru gand
e doar apa prin pamant
trecaciune!
luni, 10 martie 2008 la 2:29 pm
mado,
lumina pentru gând
este minune
(uneori Evrika!)
luni, 10 martie 2008 la 2:44 pm
lumina unui gand este interioară
…lui.
luni, 10 martie 2008 la 2:50 pm
Şi gândul de unde vine?
luni, 10 martie 2008 la 3:22 pm
daca-ti spun ma crezi?
mai bine’ti spun… Nu
macar sunt sigur pe mine
contand pe raspunsul tau
luni, 10 martie 2008 la 3:25 pm
Slippery as allways
luni, 10 martie 2008 la 3:34 pm
viaţa, viaţa…
luni, 10 martie 2008 la 3:41 pm
Hahaha, again. Hai, nu mai da vina pe viaţă!
luni, 10 martie 2008 la 3:59 pm
o folosesc
ma mai folosesc si eu de dansa
nu numai…
(ca sa revenim)
luni, 10 martie 2008 la 4:01 pm
Viaţa ne foloseşte
pe fiecare în parte
separat
iar noi o trăim
(ca să revenim)
luni, 10 martie 2008 la 4:15 pm
viata nu ne foloseste pe noi, noi ne folosim de ea, nu crezi? sa spui ca viata ne foloseste e ca si cum ai spune ca viata e o entitate cu anumite puteri autonome pe care si le exercita asupra fiintelor (umane sau nu), ceea ce e cam putin probabil zic eu…
luni, 10 martie 2008 la 4:21 pm
Radu,
poezia de mai sus era un fel de joc de cuvinte, când spun trăieşti viaţa înseamnă că o folosim şi noi, nu?
Ideea de consum o văd în ambele sensuri, numai unul avînd şanse mai mari.
luni, 10 martie 2008 la 4:33 pm
oare de ce se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte? (intrebare retorica!)
luni, 10 martie 2008 la 4:36 pm
cinevorbeste,
poate din cauză că imaginile nu folosesc cuvintele pentru a vorbi ci pur şi simplu arată? (răspuns retoric sau nu)
luni, 10 martie 2008 la 5:54 pm
“Mie mi s-a intamplat, sunt destule persoane care sunt intimidate de stilul meu energic si direct. In cazul asta aplic punctul a sau punctul b.”
Lia, ai doar stil energic, sau si stiluri energice ? si recunosc,
nu ma gandeam la punctele a sau b, mai degraba la punctul g :p
luni, 10 martie 2008 la 5:57 pm
Ana, in sfarsit niste rime
luni, 10 martie 2008 la 6:50 pm
Eugen,
Devii poet sau mi se pare mie?
luni, 10 martie 2008 la 7:07 pm
Raspuns erotic:
Permite-mi sa iti dau un raspuns Bukovskian, nu de alta dar imi plac misticii: prin vagin comunicarea devine sublima, intima, iar prin arta omul incearca sa rescrie experienta, asta mi-a venit, as fi vrut sa imi etalez inclinarile mele escatologice, dar ma tem ca imi trebuie la buda…
luni, 10 martie 2008 la 7:14 pm
@ Eugen
unu’ si bun (ma refer la stil)
nu tratez punctul g. pe Internet :-p
@ Ana
Relatia mea cu filmul respectiv este defectuoasa. M-am uitat 20 de minute la el si desi i-am pus coloana sonora de western si mi-am gasit altceva de lucru sa nu adorm — o sa trec in lista mea de victorii, cuceriri si performante urmarirea lui pana la capat. Inca ma uit la el, dar imi vine sa ma urc pe pereti…
Eu cred ca daca o nimeream pe tipa aia mofturoasa ii aranjam o surpriza extrema cu instructorul de zbor/alpinism… leac de frica… been there… muahahaha….
luni, 10 martie 2008 la 7:41 pm
@candid
raspuns erotic:
pisica si motanul din curtea blocului meu se distreaza de minune – si nu au schimbat un cuvant!!!
luni, 10 martie 2008 la 8:35 pm
Scrisesem mai demult despre deprecierea saluturilor si a expresiilor intregi. Bu’ziua…
luni, 10 martie 2008 la 9:15 pm
Esenţele tari le sorbim din cuvinte… mici
Cuvintele mari se nasc din esenţe…concentrate?
luni, 10 martie 2008 la 9:33 pm
s-a scris multa poezie aici, ii pare rau ca nu ma pricep si eu (nu stiu decat “Noi vrem pamant” de George Cosbuc si un mic fragment din “Imn muncii” de Vasile Voiculescu)
dar vroiam sa spun ca eu cred ca blocajele la nivel de comunicare nu tin neaparat de cuvinte si body language cat mai mult de educatie, nivel de cultura, o realitate comuna in care receptorul si transmitatorul traiesc…
si da, cred ca ne-am putea intelege si fara cuvinte intregi, chiar fara cuvinte at all, atata timp cat impartim acelasi spatiu cultural, emotional chiar si geografic…
luni, 10 martie 2008 la 9:57 pm
‘na seara!
@Ana Am urmarit filmul pana la capat cu atentie. La sfarsit a devenit ceva-ceva mai captivant.
Am invatat cateva lucruri:
1. rabdarea
2. astfel de filme nu imi sunt destinate
3. exista lucruri legate de comportamentul uman care pentru mine sunt (si probabil vor ramane) enigme. Uneori ne purtam ca apartinand unor specii diferite…
luni, 10 martie 2008 la 10:23 pm
@ Oana eu cuvântez în şarade.
Noroc că se mai găsesc fiinţo-specimene, care sunt pe aceeaşi lungime de undă marină cu mine.
@Lia-spre sfârşitul filmului, ţi-ai dat seama că nu ţi-e destinat ţie? Cu cuvintele “sunt curioasă” , te-a provocat AnaAyana?
AnaAyana
-Orice imagine e o inşiruire de semne…scriam in “povestea imaginii simtite”
luni, 10 martie 2008 la 10:48 pm
candid,
asta da interpretare originală, acum după ce am văzut filmuleţul de la tine pe blog(fără diacritice) le văd din ce în ce mai mult necesitatea
Lia,
Se pare că filmul trebuie văzut de mai multe ori, e atât de plin de simboluri încât pentru a-l înţelege a trebuit să citesc multe articole de critică literară scrise de cinefili împătimiţi.
Ideea care trata tăcerea mi s-a părut genială. Regizorul o priveşte ca de singura modalitate prin care putem să rămânem integri, ca şi cum prin comunicare nu mai suntem esenţe, ne combinăm ideile, ne amestecăm gusturile, etc.
După ce actriţa vorbeşte cu asistenta devin amândouă la fel iar până atunci erau atât de diferite..
Oana,
Blocajele poate că ţin şi de natura omului, mă gândesc la cei introvertiţi.
Kross,
ţin minte articolul
Cristal,
pentru că aştept să vii după ceva timp cu impresii
Ţie n-o să-ţi zic să te uiţi la film
luni, 10 martie 2008 la 11:04 pm
Ok, rămân eu mai la urmă
Şi până să deşart vreo impresie , o gândesc de vreo 3-4 ori
De la “The Bucket List” incoace, nu mai comentez filme… Mai bine îmi fac lista.
luni, 10 martie 2008 la 11:07 pm
adik nu ti-ai facut-o deja ?
luni, 10 martie 2008 la 11:17 pm
nr… . Esti vreun tramvai?
Inca nu. Nu bausem inca cafea cobi luek si credeam ca viata e un circ cu clovni.
AnaAyana
Apropo de cuvinte…Clovnii de la circ nu au nevoie de cuvinte intregi si totusi smulg din suflete ,hohote de ras
luni, 10 martie 2008 la 11:21 pm
@Lia
“pisica si motanul din curtea blocului meu se distreaza de minune – si nu au schimbat un cuvant!!!”
poate or vorbit si pregatit totul dinainte pe messenger, mai stii ?
“nu tratez punctul g. pe Internet ”
ma faci sa plang…
luni, 10 martie 2008 la 11:22 pm
foarte spirituala in seara asta … vre-un motiv anume ?
luni, 10 martie 2008 la 11:48 pm
Cristal,
deja eşti de-a casei, mă gândeam eu că o să ne-nţelegem ceea ce s-a şi întâmplat.
De data asta prima
Cum, nu l-ai recunoscut pe nr.712?
luni, 10 martie 2008 la 11:58 pm
@Ana
auzi domnisoara … tu pe cine faci tramvai ?
buuuhaaahahaahahah
luni, 10 martie 2008 la 11:59 pm
Cum nu ?
e un “cristal” swarowski cu nr. inventar 712
marţi, 11 martie 2008 la 12:00 am
Eu? Tramvai? Cine? Unde? Cum? Hm… crezi că nu ştim cui îi place să se joace?
marţi, 11 martie 2008 la 12:07 am
Prin joacă,se extinde inţelegerea asupra “sinelui” si asupra celorlalţi. Nu e nevoie de cuvinte, doar de tehnici de joc.
Eu eram …pe langa… tramvai
“De data asta prima” cand?unde?cum? In galeata din lista filmului?
marţi, 11 martie 2008 la 12:08 am
Păi mă gândeam că poate ne întâlnim într-o zi cu tot cu desagă-tu şi eu cu cuvinte sau fără ele.
Poate vin şi alţii! Ce zici? 
marţi, 11 martie 2008 la 12:13 am
“Prin joacă,se extinde inţelegerea asupra “sinelui” si asupra celorlalţi.”
that’s deep woman … deep
cand?unde?cum?
marţi, 11 martie 2008 la 12:16 am
Stiam eu ca pregatesti iar ceva… o lista, un post, o invatatura…
dar o intalnire a cuvintelor?!
Eu mi-s de dincoace de Carpati…ca de aia port “desaga”. Oricum sunt mandra cu ea si daca-i musai o duc cu mine. Zi locul , ora si …trecem muntii
marţi, 11 martie 2008 la 12:17 am
G, so, are u in?
Cristal,
pai ora, locul si celelalte le stabilim cu restul lumii care poate/vrea sa mai vina.
Eugen,
trebuie povestite filmele alea doua de care zici!
e valabil si pentru tine
marţi, 11 martie 2008 la 12:22 am
The One
ce inseamna pentru tine ?
adanc, profund , complicat, greu (de inteles) cufundat, adancit , jos, profund, intens, pronuntat, extraordinar, insondabil ,ascuns, misterios…Frumoasa e limba română , cu atatea cuvinte!
Pt. mine Johny Deep e unic
marţi, 11 martie 2008 la 12:22 am
name the place and the poison …
aaaa … the poison is you …
din cate am inteles daca imi dau drumul pe Dunare ajung pe sub fereastra ta ?
)))))))))
marţi, 11 martie 2008 la 12:24 am
daca spun toate astea …. e prea mult ?
))))))))))))
care Johnny ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:24 am
“Eugen,
trebuie povestite filmele alea doua de care zici!”
e valabil si pentru tine
Waaas ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:25 am
G,
Cel mai frumos ar fi sa fie un teritoriu neutru, undeva la munte sau pe malurile marii, poate de 1 Mai sau poate mai devreme?
Eugen,
hai nu zice ca esti din Palestina si e distanta prea mare, lipsesti si tu o zi de la sală…
marţi, 11 martie 2008 la 12:27 am
Eugen .. tu esti un fel de papagal ?
Esti un fel de repetici balbait ?
Ce e cu atatea ghilimele ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:27 am
auzi ca Johnny Deep
bine ca nu-i Johnny Deeper Deeper
(cu 2 de “p” ?) -scriereea corecta, bineinteles
marţi, 11 martie 2008 la 12:27 am
Cu Eugen as schimba si eu cateva vorbe, de ceva vreme. Mi-a dat peste cap o invatatura , de la “Azi am invatat”
Am cateva argumente…poate mi le demonteaza.
marţi, 11 martie 2008 la 12:31 am
“Eugen .. tu esti un fel de papagal ?
Esti un fel de repetici balbait ?
Ce e cu atatea ghilimele ?”
pai cand vorbeste multa lume deodata, e bine sa preciezi cu cine vorbesti si despre ce, nu ?dar ca sa iti raspund:da, sunt un papagal care isi tot schimba penele, crezand ca astfel e mai original; ai priceput aluzia ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:34 am
Cristal,
Cel mai interesant este dacă va avea curaj G. să vină. Îl aşteaptă lumea. Acum mai nou, şi Eugen. 
Păi eu îmi şi imaginez cum demontăm unii altora argumentele
marţi, 11 martie 2008 la 12:37 am
AnaAyana , trebuie neaparat sa pun acest link, ca sa se vada cine e “Johny Deep” (Eugen dorm cu gramatica sub prispa)
http://www.printese.net/jocuri/1145/jocuri-cu-johny-deep.html
Pe cel “live”(Johnny Depp) nu-l stiu, ca nu e de la mine din sat
marţi, 11 martie 2008 la 12:38 am
esti un papagal … iarasi repeti ce zic !
da … chiar merita sa vin pt eugen ca sa imi aud iarasi vorbele …
eujen ia zi dupa mine … sunt mic si mamica ma trimite la sala sa ma fac mare … si dupa aceea ma lasa sa ud si canapeaua … da
marţi, 11 martie 2008 la 12:38 am
Cristal, jocuri cu Barbie??
G,
nu ne place ce faci
marţi, 11 martie 2008 la 12:41 am
EL =GrandSoulThiefTheOneGSTnr712swarovskicallmeG s.am.d. te intreba daca sa vina cu pluta, si cu serenada sub fereastra ta
marţi, 11 martie 2008 la 12:42 am
Cristal, frumoasă desagă mai ai!
marţi, 11 martie 2008 la 12:43 am
ni ni nici mi mi mie … dar ma enerveaza cu citatele
marţi, 11 martie 2008 la 12:43 am
NU, nu mai suntem noi de varsta sa ne jucam cu Barbie. Vezi un pic mai jos… E EL si trebuie ajutat in alegerea costumatiei de pirat .
marţi, 11 martie 2008 la 12:45 am
Cristal, pare mai fioros ca-n film
L-am îmbrăcat deja! Acum să-i fac şi valiza?
marţi, 11 martie 2008 la 12:45 am
Balosu Eugen :”dar ca sa iti raspund:da, sunt un papagal”
fetelor ? depre ce pi pi pirat vorbiti ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:51 am
AnaAyana
nu-i face valiza inca, e prea curand, lasa diamantele swarowski sa se “cristalizeze”
Sa te sun Grande? Ai aruncat un cuvant si m-ai “otravit” (poison…eu? )
marţi, 11 martie 2008 la 12:52 am
Mda… cuvintele astea fac demonstraţii de forţă şi culoare!
E clar, avem de discutat!
marţi, 11 martie 2008 la 12:57 am
Pe maine! Facem echipe, ca in seara asta !
Coechipieri, arbitrii, fani si desigur… mascota.
Servim apoi masa tacerii. Cupa ?
marţi, 11 martie 2008 la 12:58 am
Aham, eu m-am echipat deja
marţi, 11 martie 2008 la 1:02 am
mai The Zero
folosesc ghilimelele ca sa nu mai aibe omul sa caute in pagina oare ce o spus si unde si la ce ma refer cand raspund, considera-l un gest de politete fata de cel caruia ii raspunzi, poate ar trebui sa il mai folosesti si tu din cand in cand, ca sa nu te considere maica-ta exagerat de dur
ce te intereseaza pe tine care sunt ocupatiile mele, vrei sa fi managerul meu ?
canapeaua nu o mai ud de cand o plecat ma-ta, asa ca iti dai seama ca nu ii duc dorul; cum de altfel nici tie ca nu o sa iti mai citesc commenturile de acu’ incolo
o ultima formula matematica ce ar trebui sa iti dea de gandit o perioada: ai zis sau a zis careva pe-aicea (sigur avea legatura cu tine): 1+1=2
Io iti zic 1-1=0, ca-s de sens opus; got it ?
de ghidus ce esti dai pe dinafara
marţi, 11 martie 2008 la 4:02 am
@ Ana – am depistat si eu destule simboluri dar, sincer, filmul nu mi-a atins nici o coarda sensibila si nu ma tenteaza sa ii patrund intelesurile in continuare. Dupa mine, fire pragmatica, femeile respective pierdeau timpul, complicandu-si viata in mod inutil. Sunt atatea de facut si un timp asa scurt!!!
.
Da, stiu…
Mai bine ma intorc la activitatile mele rationale
marţi, 11 martie 2008 la 9:48 am
Lia,
Mă rog, filmele astea (ale lui Bergman) sunt mai greu de digerat, sper că nu ai considerat pierdere de timp vizionarea lui..
E şi asta o atitudine, da
miercuri, 12 martie 2008 la 3:45 am
I’m sorry … but should I say you’re sorry too
miercuri, 12 martie 2008 la 9:47 am
Sorry? What for?
miercuri, 12 martie 2008 la 11:09 am
Ma gandeam la mesajul din fotografie … era un cantec (eric clapton)
miercuri, 12 martie 2008 la 11:22 am
Uitasem de fotografie!
joi, 13 martie 2008 la 7:04 am
@ cristal
“EL =GrandSoulThiefTheOneGSTnr712swarovskicallmeG”
mi-am cam dat seama, de aia am spus
“papagal care isi tot schimba penele, crezand ca astfel e mai original; ai priceput aluzia ?”
vineri, 14 martie 2008 la 11:51 am
Împăcare-împăcare, fără nicio supărare, cum era aia? Şi la anu` ne-ntâlnim şi mai bem un kil de vin?
sâmbătă, 15 martie 2008 la 1:00 pm
Mi-e dor să mai ajung la punctul acela în care să nu fie nevoie de cuvinte pentru a şti ce-şi doreşte celălalt la un moment dat şi a-i îndeplini dorinţa înainte să şi-o exprime. Dar asta a fost demult…
Cuvintele în sine sînt nimic. Precum piese de puzzle azvîrlite dezordonat pe masă, ele nu oferă nimic. Doar aranjamentul lor o poate face.
Iar ceea ce contează sînt stările pe care acele aranjamente le induc. De multe ori ne dorim cuvinte frumos aranjate fiindcă nu mai sîntem în stare a visa. Aş putea spune “cuvintele sînt Viagra sufletului”. Dar ce urît sună…
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 10:35 pm
ATÂTA UIMIRE…
Am vrut să mă joc
şi m-ai certat,
simţeam că ard
într-un pârjol de foc;
ochi-ţi verzi,
deşi m-au ocultat
în lumea mea,
eu îţi păstrez un loc.
Am vrut să mă joc
şi m-ai certat,
mai tras de moţ,
mi-ai dat un pumn…
te-am necâjit,
şitotuşi, mai iertat,
atâta uimire,
tu, porţi în sân!
George PENA
duminică, 20 aprilie 2008 la 1:00 am
Dragoş,
Pentru acel puzzle este nevoie de mai mult decât aranjarea cuvintelor.
George,
Poate fi umirea începutul unei minuni?
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 8:32 am
Uneori, da!
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 9:22 am
ŞI VIAŢA…
poetei anaAyana
Pe câmpiile însingurării
irumo jerbe de lumini;
iubire – briză-n fluxul cântării -
ne proiectează-n zări senini.
Şi viaţa bate timp şi spaţii
cât largul şi înaltul vrerii;
e-o viaţă de uimiri şi graţii,
e timpul, zvon al învierii.
George PENA
Hristos a înviat, oameni buni!
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 9:25 am
erată: irumo = irump Scuze şi iertare, george.
luni, 12 mai 2008 la 4:04 pm
ADUCEŢI…
Aduceţi câte-o povară de linişte
şi risipiţi-o-n suflet serioşi;
risipiţi-o şi creşteţi, în aşteptare,
vă veţi trezi, închipuiţi.vă frumoşi.
Mai aduceţi şi-un strop de bunătate
şi dăruiţi-l inimilor uscate.