ără uvinte ntregi
Deşi vorbim aceeaşi limbă parcă suntem străini, uneori nu ne înţelegem. Pentru a comunica este nevoie de mai mult decât cuvinte sau body language.
Poate părea simplu dar nu este întotdeauna. Mă pot întâlni cu cineva care îmi povesteşte ultimul film văzut sau ultima carte citită, întâmplător le ştiu dar pare a vorbi despre altceva. Sunt conştientă că fiecare percepe lucruri şi situaţii total diferit totuşi nu este nevoie şi de un numitor comun?
Cuvintele sunt câteodată buclucaşe şi pot provoca neînţelegeri: le percepem, le rostim, le utilizăm diferit. Claritatea în formulare sau sinceritatea nu sunt întotdeauna garanţii că ne vom face înţeleşi aşa cum dorim iar oamenii pot pleca după o discuţie cu impresii greşite .
S-ar spune că nu ţine numai de comunicare ci are legătură şi cu voinţa.
Cum putem găsi moduri de a ne face mai bine înţeleşi sau a comunica anumite esenţe? Spun asta pentru că suntem atât de diferiţi unii de alţii şi totodată avem la dispoziţie aceleaşi mijloace. Nu ar fi mai simplu să le folosim pe toate?
…altfel zis: neori ne-am utea nţelege hiar şi tunci ând vorbim ără uvinte ntregi?
Filed under: Mă amuz, Relaţii şi comunicare, Viaţa întreabă | Tagged: anaAyana, înţelegere, cum comunicăm unii cu ceilalţi, cuvinte, discuţii
Am văzut îngerul în piatră şi am sculptat până l-am eliberat. Michelangelo Buonarroti
Sunt cuvinte. Deşi nu era nevoie să spună asta - pentru că Îngerul lui chiar nu are nevoie de cuvinte - nu ne deranjează. Pentru simplul motiv că sunt cuvinte frumoase. L-a văzut şi l-a plăcut. L-a sculptat şi l-a eliberat. L-a vorbit şi l-a însufleţit. L-a iubit.
Sunt cuvinte şi uvinte. Imagini şi magini. Sunete şi unete. Dans şi ans. Muzică şi uzică.
Om şi m. Iubire şi ubire.
Îngerul aşa rămâne. Înger.
Ca şi Michelangelo. Poţi să-l laşi fără o literă? Nu.
Dacă vrei cu adevărat să te înţelegi cu un anume “cineva” e musai să te asiguri că vorbiţi “aceeaşi limbă” - metaforic vorbind.
u vrei sa lasi lumia far’ ‘uvinte, ha ? :p
btw: cica poti invata de la fata lu’ Basescu-fata aia nu rosteste vocalele, zice Mircea Badea
Uneori avem nevoie de cuvinte, ca de aer, apa, pamant sau foc. Alteori le inecam intr-o sticla sau le aruncam in mare, le transformam in cenusa, le ingropam in varii locuri, din inima sau din natura; sau doar le inlocuim cu aerul pe care-l respiram.
De ce in fata statuilor lui Brancusi nu mai avem nevoie de cuvinte? Nici macar de jumatati de cuvinte? Si totusi, ne umple inima, pentru un timp, greu de masurat, zburam, ne inaltam pur si simplu!
u iguranta
Se intampla, rar ce-i drept, sa te intelegi cu cineva si fara sa rostesti vreun cuvant. Fara sa faci vreun gest.
Pe de alta parte, se intampla sa dai lungi explicatii si sa nu fii inteles. Dincolo de toate, tine de perspectiva fiecaruia si uneori chiar daca te faci inteles nu te faci si auzit, adica receptorul primeste informatia dar, nefiind de acord cu ea, prefera s-o ignore.
Ne putem face intelesi? Depinde atat de noi cat si de cei in fata carora trebuie sa ne facem intelesi, parerea mea
Isabela,
frumoasă imaginea unui înger, chiar şi fără cuvinte, uneori ele vin ca o completare a ceea ce este clar deja
Eugen,
imeni nu rebuie să ămână ără uvinte entru că am scris eu aşa
Ligia,
nu-mi pot imagina o lume fără cuvinte, probabil că aş numi-o trac definitiv
Mai putine cuvinte. Asta e solutia, in niciun caz mai multe… Ar trebui sa ne simplificam modul de a vorbi..
Tezeu,
Depinde numai de noi, de exemplu, sunt cazuri în care cineva spune ceva, nu este înţeles şi o spune a doua oară identic. Şansele sunt la fel de mari să nu fie înţeles dacă foloseşte aceleaşi cuvinte dacă nu le înlocuieşte, nu?
Carina,
Se spune că limpezimea nu stă în cantitate ci în claritate, nu degeaba unii alegeau Cuvinte Potrivite. Unele noţiuni îmbracă doar anumite haine.
Asta e frumusetea comunicarii, ca suntem atat diferiti…
Am mai scris asta in posturile precedente, dar se potriveste si aici
Imi plac cuvintele pentru ca ele “stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele”
Cuvintele pot fi in orice limba pentru ca descriu realitati diferite pentru fiecare om.
Cand ne intalnim pe aceeasi “lungime de unda” atunci stim ca s-a produs “magia” si ne intelegem si din priviri…
Cristal,
Iar pentru cei care mai cred în magie ştiu când se întâmplă înţelegerea de care spuneai
Până acum s-a vorbit numai despre momentele în care toate merg roz, cum rămâne cu cele în care deşi vorbim la fel nu ne înţelegem deloc?
Cuvintele dintr-un moment dat expun, dincolo de ele, felul nostru “discret” (in sensul de discontinuu) de a fi.
Noi insine trecem pe parcursul vietii prin faze diferite, cu feluri diferite de a gandi, vorbi si actiona. Intr-un fel vorbim acum, in alt fel o faceam acum douazeci de ani, altfel o vom face peste douazeci de ani. Viziunile, precum si vorbele noastre se schimba. Se schimba si de la un an la altul, de la o luna la alta, de la o zi la alta, de la un moment al zilei la altul si chiar de la o clipa la alta.
Si totusi traim cu iluzia ca ele raman aceleasi…
Asta se intampla si cu ceilalti: nu ajunge ca sunt diferiti, ceea ce e bine, dar sunt purtati si ei de aceste valuri, iar cand valurile noastre si ale lor nu se sincronizeaza, nu ne intelegem.
Se poate intampla sa nu ne intelegem nici pe noi insine… ce mai zicem de altii?
Oricum eu consider neintelegerile ca fiind bune, un prilej de crestere si invatare pentru persoanele cu mintea deschisa.
AnaAyana,
Deci, eci, ci, i:
Vorbe, orbe, rbe, be, e … eee ….
http://www.youtube.com/watch?v=LF8unwxhNho
Lia,
Ce te faci când cineva hotărăşte să nu mai vorbească? Cum se explică asta? Am văzut în două filme ceva similar dar şi-n realitate.
Isabela, bela issssaaa
I sit and wait
for the next episode
Frumos, iar ai ghicit că o să-mi placă!
“Cuvantul scris” niciodata nu va putea transmite ceea ce vrei sa comunici.
In vorbire, cel ce se exprima trebuie sa gaseasca acea formulare adecvata pentru a putea fi inteles.
Acum cativa ani am inceput sa scriu articole pentru o revista de IT. Scriam ceva si stergeam. Scriam ce gandesc. Citeam ce am scris din punctul de vedere a altuia. “Ma faceam” ca stiu ceea ce am scris, ca este ceva nou pentru mine. Nu intelegeam. Stergeam scriam din nou, o alta formulare, alta inlantuire de cuvinte.
De obicei oamenii “vorbesc cum gandesc”, dat ei deja stiu ceea ce vor sa spuna si nu-si dau interesul ca ceea ce spun sa poata fi inteles si de cineva care nu stie despre ce este vorba…
Sper sa ma fi exprimat inteligibil
Radu,
Nu ştiu dacă oamenii vorbesc mereu aşa cum gândesc, cunosc destule cazuri în care unii se exprimă mai bine în scris iar la vorbă par mai liniştiţi.
Referitor la text, a citi un text scris de mine şi a-l privi cu ochi străini cred că este condiţie esenţială pentru a fi înţeles.
@ Ana -
Mie mi s-a intamplat, sunt destule persoane care sunt intimidate de stilul meu energic si direct. In cazul asta aplic punctul a sau punctul b.
a. ii explorezi caile! te pui un pic in locul ei si incerci sa afli care este motivul tacerii prin tatonare. Iti oferi angajamentul de a ajunge impreuna la o solutie. Insisti un pic cu delicatete. Si trebuie sa ai putina rabdare. Pana la urma iti spune.
b. Daca cineva nu imi spune dar nici nu imi pasa mult, pot sa ii zic in sinea mea la revedere. Nu am timp pentru toata lumea. Stiu ca suna dur dar asta e.
Lia,
Empatia dă roade dar nu întotdeauna. Uite, un filmcare tratează tema asta de care îţi spuneam (şi nu numai pe aceasta), eu încă mai caut răspunsuri la unele întrebări ridicate acolo.
Eu sincer cred ca e de ajuns bodylanguage-ul si cuvintele, insa trebuie sa te raportezi la cel cu care vorbesti…Trebuie sa stii care este target-ul tau, si sa simplifici sau sa faci totul mai simplu in functie de cel cu care vorbesti.
PS Ana cum ramane cu propunerea mea?
Nu stiu despre ce e vorba in film. se poate descarca de acolo?
Empatia nu e domeniul meu forte, constientizez starile celorlalti cu un anumit efort si fara a fi sigura ca am dreptate. Daca e nevoie, caut alte cai sau cer ajutor.
Daca nu tin neaparat la persoana, aplic punctul b - concedierea! Imi place sa vad vointa la ceilalti, nu nazuri.
Cuvintele ingradesc dar deocamdata nu avem alta optiune decat sa le folosim.
Andrei,
Bineînţeles că acolo unde totul merge pe aceeaşi lungime de undă sunt de ajuns cuvintele şi limbajul trupului.
Despre ce propunere era vorba, adu-mi aminte, te rog!
Lia,
Înţeleg, se pare că şi-n comunicare există un anumit ritm, un pas care trebuie ţinut odată prins.
Poţi încerca să descarci filmul aici, sunt curioasă dacă ai răbdare să te uiţi la el până la capăt
Laura,
La fel de bine, cuvintele construiesc cercuri şi ne îngrădesc de… non-comunicare.
Da, da, sunt un rau necesar
Laura, oare ce nu este necesar pe lumea asta? M-a apucat iar filozofia existenţialistă
filosofia! (glumeam)
Era vb de propunerea cu “parteneriatul” check your email
Ana,
Fie ca ne place fie ca nu, suntem prizonierii limbajului. Sau cel putin asta spunea Wittgenstein, ca cele mai probleme ale existentei noastre se nasc din limbaj. Intelegem cuvintele diferit iar de cele mai multe ori sensurile din spatele lor ne sunt inaccesibile.
Nu sunt de acord cu tine ca nu exista limbaj alternativ sau ca nu ne putem intelege. Cateodata un gest sau o simpla atingere fac mai mult decat o mie de cuvinte. Comunicarea poate lua si alte forme decat cele prin intermediul limbajului.
Am citit o nuvela indiana in care niciodata cei doi protagonisti nu au schimbat un cuvant. El i-a adus o floare de lotus la prima lor intalnire, iar ea un sari frumos colorat. La a doua intalnire el a privit cerul, iar ea i-a aratat cu degetul luna. Finalul nuvelei reprezinta un paradox tare interesant: aparitia limbajului intre cei doi ii face sa nu se mai suporte
privirile
noastre
se inteleg
…din ganduri
Andrei,
am citit abia acum, nu intrasem de ceva timp pe mail, s-a rezolvat
Clau,
Limbajul aduce şi bune dar şi rele, exact cum spuneai de acea nuvelă. Aşa apucăm să descoperim frumosul dar tot cu limbajul dezvelim şi altele.
mado,
Iar privirile au nevoie de lumină… Uneori gândurile tac în alte gânduri.
gandurile mana privirile
iar lumina pentru gand
e doar apa prin pamant
trecaciune!
mado,
lumina pentru gând
este minune
(uneori Evrika!)
lumina unui gand este interioară
…lui.
Şi gândul de unde vine?
daca-ti spun ma crezi?
mai bine’ti spun… Nu
macar sunt sigur pe mine
contand pe raspunsul tau
Slippery as allways
viaţa, viaţa…
Hahaha, again. Hai, nu mai da vina pe viaţă!
o folosesc
ma mai folosesc si eu de dansa
nu numai…
(ca sa revenim)
Viaţa ne foloseşte
pe fiecare în parte
separat
iar noi o trăim
(ca să revenim)
viata nu ne foloseste pe noi, noi ne folosim de ea, nu crezi? sa spui ca viata ne foloseste e ca si cum ai spune ca viata e o entitate cu anumite puteri autonome pe care si le exercita asupra fiintelor (umane sau nu), ceea ce e cam putin probabil zic eu…
Radu,
poezia de mai sus era un fel de joc de cuvinte, când spun trăieşti viaţa înseamnă că o folosim şi noi, nu?
Ideea de consum o văd în ambele sensuri, numai unul avînd şanse mai mari.
oare de ce se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte? (intrebare retorica!)
cinevorbeste,
poate din cauză că imaginile nu folosesc cuvintele pentru a vorbi ci pur şi simplu arată? (răspuns retoric sau nu)
“Mie mi s-a intamplat, sunt destule persoane care sunt intimidate de stilul meu energic si direct. In cazul asta aplic punctul a sau punctul b.”
Lia, ai doar stil energic, sau si stiluri energice ? si recunosc,
nu ma gandeam la punctele a sau b, mai degraba la punctul g :p
Ana, in sfarsit niste rime
Eugen,
Devii poet sau mi se pare mie?
Raspuns erotic:
Permite-mi sa iti dau un raspuns Bukovskian, nu de alta dar imi plac misticii: prin vagin comunicarea devine sublima, intima, iar prin arta omul incearca sa rescrie experienta, asta mi-a venit, as fi vrut sa imi etalez inclinarile mele escatologice, dar ma tem ca imi trebuie la buda…
@ Eugen
unu’ si bun (ma refer la stil)
nu tratez punctul g. pe Internet :-p
@ Ana
Relatia mea cu filmul respectiv este defectuoasa. M-am uitat 20 de minute la el si desi i-am pus coloana sonora de western si mi-am gasit altceva de lucru sa nu adorm — o sa trec in lista mea de victorii, cuceriri si performante urmarirea lui pana la capat. Inca ma uit la el, dar imi vine sa ma urc pe pereti…
Eu cred ca daca o nimeream pe tipa aia mofturoasa ii aranjam o surpriza extrema cu instructorul de zbor/alpinism… leac de frica… been there… muahahaha….
@candid
raspuns erotic:
pisica si motanul din curtea blocului meu se distreaza de minune - si nu au schimbat un cuvant!!!
Scrisesem mai demult despre deprecierea saluturilor si a expresiilor intregi. Bu’ziua…
Esenţele tari le sorbim din cuvinte… mici
Cuvintele mari se nasc din esenţe…concentrate?
s-a scris multa poezie aici, ii pare rau ca nu ma pricep si eu (nu stiu decat “Noi vrem pamant” de George Cosbuc si un mic fragment din “Imn muncii” de Vasile Voiculescu)
dar vroiam sa spun ca eu cred ca blocajele la nivel de comunicare nu tin neaparat de cuvinte si body language cat mai mult de educatie, nivel de cultura, o realitate comuna in care receptorul si transmitatorul traiesc…
si da, cred ca ne-am putea intelege si fara cuvinte intregi, chiar fara cuvinte at all, atata timp cat impartim acelasi spatiu cultural, emotional chiar si geografic…
‘na seara!
@Ana Am urmarit filmul pana la capat cu atentie. La sfarsit a devenit ceva-ceva mai captivant.
Am invatat cateva lucruri:
1. rabdarea
2. astfel de filme nu imi sunt destinate
3. exista lucruri legate de comportamentul uman care pentru mine sunt (si probabil vor ramane) enigme. Uneori ne purtam ca apartinand unor specii diferite…
@ Oana eu cuvântez în şarade.
Noroc că se mai găsesc fiinţo-specimene, care sunt pe aceeaşi lungime de undă marină cu mine.
@Lia-spre sfârşitul filmului, ţi-ai dat seama că nu ţi-e destinat ţie? Cu cuvintele “sunt curioasă” , te-a provocat AnaAyana?
AnaAyana
-Orice imagine e o inşiruire de semne…scriam in “povestea imaginii simtite”
candid,
asta da interpretare originală, acum după ce am văzut filmuleţul de la tine pe blog(fără diacritice) le văd din ce în ce mai mult necesitatea
Lia,
Se pare că filmul trebuie văzut de mai multe ori, e atât de plin de simboluri încât pentru a-l înţelege a trebuit să citesc multe articole de critică literară scrise de cinefili împătimiţi.
Ideea care trata tăcerea mi s-a părut genială. Regizorul o priveşte ca de singura modalitate prin care putem să rămânem integri, ca şi cum prin comunicare nu mai suntem esenţe, ne combinăm ideile, ne amestecăm gusturile, etc.
După ce actriţa vorbeşte cu asistenta devin amândouă la fel iar până atunci erau atât de diferite..
Oana,
Blocajele poate că ţin şi de natura omului, mă gândesc la cei introvertiţi.
Kross,
ţin minte articolul
Cristal,
pentru că aştept să vii după ceva timp cu impresii
Ţie n-o să-ţi zic să te uiţi la film
Ok, rămân eu mai la urmă
Şi până să deşart vreo impresie , o gândesc de vreo 3-4 ori
De la “The Bucket List” incoace, nu mai comentez filme… Mai bine îmi fac lista.
adik nu ti-ai facut-o deja ?
nr… . Esti vreun tramvai?
Inca nu. Nu bausem inca cafea cobi luek si credeam ca viata e un circ cu clovni.
AnaAyana
Apropo de cuvinte…Clovnii de la circ nu au nevoie de cuvinte intregi si totusi smulg din suflete ,hohote de ras
@Lia
“pisica si motanul din curtea blocului meu se distreaza de minune - si nu au schimbat un cuvant!!!”
poate or vorbit si pregatit totul dinainte pe messenger, mai stii ?
“nu tratez punctul g. pe Internet ”
ma faci sa plang…
foarte spirituala in seara asta … vre-un motiv anume ?
Cristal,
deja eşti de-a casei, mă gândeam eu că o să ne-nţelegem ceea ce s-a şi întâmplat.
De data asta prima
Cum, nu l-ai recunoscut pe nr.712?
@Ana
auzi domnisoara … tu pe cine faci tramvai ?
buuuhaaahahaahahah
Cum nu ?
e un “cristal” swarowski cu nr. inventar 712
Eu? Tramvai? Cine? Unde? Cum? Hm… crezi că nu ştim cui îi place să se joace?
Prin joacă,se extinde inţelegerea asupra “sinelui” si asupra celorlalţi. Nu e nevoie de cuvinte, doar de tehnici de joc.
Eu eram …pe langa… tramvai
“De data asta prima” cand?unde?cum? In galeata din lista filmului?
Păi mă gândeam că poate ne întâlnim într-o zi cu tot cu desagă-tu şi eu cu cuvinte sau fără ele.
Poate vin şi alţii! Ce zici? 
“Prin joacă,se extinde inţelegerea asupra “sinelui” si asupra celorlalţi.”
that’s deep woman … deep
cand?unde?cum?
Stiam eu ca pregatesti iar ceva… o lista, un post, o invatatura…
dar o intalnire a cuvintelor?!
Eu mi-s de dincoace de Carpati…ca de aia port “desaga”. Oricum sunt mandra cu ea si daca-i musai o duc cu mine. Zi locul , ora si …trecem muntii
G, so, are u in?
Cristal,
pai ora, locul si celelalte le stabilim cu restul lumii care poate/vrea sa mai vina.
Eugen,
trebuie povestite filmele alea doua de care zici!
e valabil si pentru tine
The One
ce inseamna pentru tine ?
adanc, profund , complicat, greu (de inteles) cufundat, adancit , jos, profund, intens, pronuntat, extraordinar, insondabil ,ascuns, misterios…Frumoasa e limba română , cu atatea cuvinte!
Pt. mine Johny Deep e unic
name the place and the poison …
aaaa … the poison is you …
din cate am inteles daca imi dau drumul pe Dunare ajung pe sub fereastra ta ? :))))))))))
daca spun toate astea …. e prea mult ?
care Johnny ? :)))))))))))))
“Eugen,
trebuie povestite filmele alea doua de care zici!”
e valabil si pentru tine
Waaas ?
G,
Cel mai frumos ar fi sa fie un teritoriu neutru, undeva la munte sau pe malurile marii, poate de 1 Mai sau poate mai devreme?
Eugen,
hai nu zice ca esti din Palestina si e distanta prea mare, lipsesti si tu o zi de la sală…
Eugen .. tu esti un fel de papagal ?
Esti un fel de repetici balbait ?
Ce e cu atatea ghilimele ?
auzi ca Johnny Deep
bine ca nu-i Johnny Deeper Deeper
(cu 2 de “p” ?) -scriereea corecta, bineinteles
Cu Eugen as schimba si eu cateva vorbe, de ceva vreme. Mi-a dat peste cap o invatatura , de la “Azi am invatat”
Am cateva argumente…poate mi le demonteaza.
“Eugen .. tu esti un fel de papagal ?
Esti un fel de repetici balbait ?
Ce e cu atatea ghilimele ?”
pai cand vorbeste multa lume deodata, e bine sa preciezi cu cine vorbesti si despre ce, nu ?dar ca sa iti raspund:da, sunt un papagal care isi tot schimba penele, crezand ca astfel e mai original; ai priceput aluzia ?
Cristal,
Cel mai interesant este dacă va avea curaj G. să vină. Îl aşteaptă lumea. Acum mai nou, şi Eugen. 
Păi eu îmi şi imaginez cum demontăm unii altora argumentele
AnaAyana , trebuie neaparat sa pun acest link, ca sa se vada cine e “Johny Deep” (Eugen dorm cu gramatica sub prispa)
http://www.printese.net/jocuri/1145/jocuri-cu-johny-deep.html
Pe cel “live”(Johnny Depp) nu-l stiu, ca nu e de la mine din sat
esti un papagal … iarasi repeti ce zic !
da … chiar merita sa vin pt eugen ca sa imi aud iarasi vorbele …
eujen ia zi dupa mine … sunt mic si mamica ma trimite la sala sa ma fac mare … si dupa aceea ma lasa sa ud si canapeaua … da
Cristal, jocuri cu Barbie??
G,
nu ne place ce faci
EL =GrandSoulThiefTheOneGSTnr712swarovskicallmeG s.am.d. te intreba daca sa vina cu pluta, si cu serenada sub fereastra ta
Cristal, frumoasă desagă mai ai!
ni ni nici mi mi mie … dar ma enerveaza cu citatele
NU, nu mai suntem noi de varsta sa ne jucam cu Barbie. Vezi un pic mai jos… E EL si trebuie ajutat in alegerea costumatiei de pirat .
Cristal, pare mai fioros ca-n film
L-am îmbrăcat deja! Acum să-i fac şi valiza?
Balosu Eugen :”dar ca sa iti raspund:da, sunt un papagal”
fetelor ? depre ce pi pi pirat vorbiti ?
AnaAyana
nu-i face valiza inca, e prea curand, lasa diamantele swarowski sa se “cristalizeze”
Sa te sun Grande? Ai aruncat un cuvant si m-ai “otravit” (poison…eu? )
Mda… cuvintele astea fac demonstraţii de forţă şi culoare!
E clar, avem de discutat!
Pe maine! Facem echipe, ca in seara asta !
Coechipieri, arbitrii, fani si desigur… mascota.
Servim apoi masa tacerii. Cupa ?
Aham, eu m-am echipat deja
mai The Zero
folosesc ghilimelele ca sa nu mai aibe omul sa caute in pagina oare ce o spus si unde si la ce ma refer cand raspund, considera-l un gest de politete fata de cel caruia ii raspunzi, poate ar trebui sa il mai folosesti si tu din cand in cand, ca sa nu te considere maica-ta exagerat de dur
ce te intereseaza pe tine care sunt ocupatiile mele, vrei sa fi managerul meu ?
canapeaua nu o mai ud de cand o plecat ma-ta, asa ca iti dai seama ca nu ii duc dorul; cum de altfel nici tie ca nu o sa iti mai citesc commenturile de acu’ incolo
o ultima formula matematica ce ar trebui sa iti dea de gandit o perioada: ai zis sau a zis careva pe-aicea (sigur avea legatura cu tine): 1+1=2
Io iti zic 1-1=0, ca-s de sens opus; got it ?
de ghidus ce esti dai pe dinafara
@ Ana - am depistat si eu destule simboluri dar, sincer, filmul nu mi-a atins nici o coarda sensibila si nu ma tenteaza sa ii patrund intelesurile in continuare. Dupa mine, fire pragmatica, femeile respective pierdeau timpul, complicandu-si viata in mod inutil. Sunt atatea de facut si un timp asa scurt!!!
.
Da, stiu…
Mai bine ma intorc la activitatile mele rationale
Lia,
Mă rog, filmele astea (ale lui Bergman) sunt mai greu de digerat, sper că nu ai considerat pierdere de timp vizionarea lui..
E şi asta o atitudine, da
I’m sorry … but should I say you’re sorry too
Sorry? What for?
Ma gandeam la mesajul din fotografie … era un cantec (eric clapton)
Uitasem de fotografie!
@ cristal
“EL =GrandSoulThiefTheOneGSTnr712swarovskicallmeG”
mi-am cam dat seama, de aia am spus
“papagal care isi tot schimba penele, crezand ca astfel e mai original; ai priceput aluzia ?”
Împăcare-împăcare, fără nicio supărare, cum era aia? Şi la anu` ne-ntâlnim şi mai bem un kil de vin?
Mi-e dor să mai ajung la punctul acela în care să nu fie nevoie de cuvinte pentru a şti ce-şi doreşte celălalt la un moment dat şi a-i îndeplini dorinţa înainte să şi-o exprime. Dar asta a fost demult…
Cuvintele în sine sînt nimic. Precum piese de puzzle azvîrlite dezordonat pe masă, ele nu oferă nimic. Doar aranjamentul lor o poate face.
Iar ceea ce contează sînt stările pe care acele aranjamente le induc. De multe ori ne dorim cuvinte frumos aranjate fiindcă nu mai sîntem în stare a visa. Aş putea spune “cuvintele sînt Viagra sufletului”. Dar ce urît sună…
ATÂTA UIMIRE…
Am vrut să mă joc
şi m-ai certat,
simţeam că ard
într-un pârjol de foc;
ochi-ţi verzi,
deşi m-au ocultat
în lumea mea,
eu îţi păstrez un loc.
Am vrut să mă joc
şi m-ai certat,
mai tras de moţ,
mi-ai dat un pumn…
te-am necâjit,
şitotuşi, mai iertat,
atâta uimire,
tu, porţi în sân!
George PENA
Dragoş,
Pentru acel puzzle este nevoie de mai mult decât aranjarea cuvintelor.
George,
Poate fi umirea începutul unei minuni?
Uneori, da!
ŞI VIAŢA…
poetei anaAyana
Pe câmpiile însingurării
irumo jerbe de lumini;
iubire - briză-n fluxul cântării -
ne proiectează-n zări senini.
Şi viaţa bate timp şi spaţii
cât largul şi înaltul vrerii;
e-o viaţă de uimiri şi graţii,
e timpul, zvon al învierii.
George PENA
Hristos a înviat, oameni buni!
erată: irumo = irump Scuze şi iertare, george.
ADUCEŢI…
Aduceţi câte-o povară de linişte
şi risipiţi-o-n suflet serioşi;
risipiţi-o şi creşteţi, în aşteptare,
vă veţi trezi, închipuiţi.vă frumoşi.
Mai aduceţi şi-un strop de bunătate
şi dăruiţi-l inimilor uscate.