Nu ştiu cum se simt alţii dar pe mine mă amuză foarte tare comportamentul unui om care vrea să pară răutăcios. Îmi plac ironiile subtile, oricine este în stare să insulte însă a face acelaşi lucru într-o manieră discretă necesită răbdare şi fineţe.
Din ceea ce am observat, oamenii au reacţii previzibile când sunt confruntaţi cu răutăţile celorlalţi (apropo, pe ei ce-i apucă?!): fie tratează cu eleganţă conflictul şi se fac că plouă, fie se aprind şi răspund cu aceeaşi monedă. Ba mai rău, alţii convertesc moneda în valută forte.
După ce în final linia a fost trasă, memoria are multe de câştigat, acumulează diverse experienţe iar amuzant este că unii rămân marcaţi de ele. Se feresc pe stradă, nu se mai cunosc, nu-şi mai răspund la telefon, îşi zgârie maşinile, etc.
Dar cel mai enervant pentru cel care agresează cred că este exact indiferenţa celui vizat. Această atitudine provoacă şi mai tare sau poate avea efectul scontat.
Se poate vorbi despre o nevoie de a stârni conflicte, dacă ne gândim la cel care le iniţiază. Sunt oameni care iubesc certurile şi conflictele, în ideea că numai aşa se întâmplă ceva palpitant. Oare?
Sunt sigură că există multe moduri în care fiecare se manifestă cand este pus în situaţii conflictuale, dar cum este cel mai bine să reacţionăm?
Etichete agresivitate, conflict, conflicte, ironie, replici, răbdare, sarcasm
duminică, 9 martie 2008 la 12:39 am
“Nu mor caii când vor câinii” !
Mai pot fi multumiti “câinii”, dupa atata latrat?
Zâmbetul e cea mai buna armă.
Zâmbeşte celui care te supără, ca să nu observe răceala ta! Zâmbeşte celui rănit, ca să i se insenineze clipa.
duminică, 9 martie 2008 la 12:41 am
Cristal,
Dacă nu aş fi văzut că într-adevăr dă roade zâmbetul, ţi-aş fi spus că nu ţin aceste vorbe de duh. Dar uite că ai dreptate. De fapt ideea e să nu răspunzi cu aceeaşi monedă, nu?
duminică, 9 martie 2008 la 12:51 am
Uneori oamenii sunt rautaciosi fara motiv. Aparent fara motiv. Mi-ar placea sa stiu totusi ce se ascunde in spate…
duminică, 9 martie 2008 la 12:54 am
La ruleta e pe jetoane. Si se invârte…
Norocul creeaza multe conflicte!
La Poker e pe bancnote.
Monedele sunt mici si cu 2 feţe, zâmbetul are doar o faţă, a fiinţei care-l expune.
Dupa ce criteriu “ţii sau nu ţii” vorbele ?
duminică, 9 martie 2008 la 1:35 am
e cineva care poate zâmbi când este supărat?
cine nu se supără când cineva este răutăcios cu el?
duminică, 9 martie 2008 la 2:59 am
AnaAyana, la “Zeus” te referi, nu?
duminică, 9 martie 2008 la 4:49 am
Ana,
Ironia e o formă de rafinament. Un condiment al textului/ discuţiei, dacă e dublată de inteligentă. Răutatea e ca o ciumă, mai ales dacă se serveşte împreuna cu invidia. E, cred eu, mai corozivă decât rugina.
duminică, 9 martie 2008 la 7:11 am
“Ironia e o formă de rafinament. ”
“Răutatea e ca o ciumă”
nu ca ironia nu poate fi rautacioasa
duminică, 9 martie 2008 la 7:18 am
“Sunt oameni care iubesc certurile şi conflictele, în ideea că numai aşa se întâmplă ceva palpitant. Oare?”
cred ca oamenii iubesc dezacordul, dar certurile si conflictele cum le spui sunt sunt deja niste forme mai putin echilibrate ale acestuia , niste extreme
duminică, 9 martie 2008 la 9:28 am
tu faci o confuzie intre ironie, cearta, conflict si rautate ?
duminică, 9 martie 2008 la 10:19 am
Si mie imi plac ironiile subtile, desi uneori prefer sa spun direct in fata adevarul fara a apela la chestii de care celalt nu s-ar putea prinde. Prefer oricum sa rezolv conflictul fara a insulta, atat cat se poate face chestia asta.
Putini sunt cei care trateaza cu eleganta conflictul si incearca sa-l rezolve. Ceilalti care nu se supara nu fac altceva decat sa se considere ca ei sunt cei mai buni si ca parerea celorlalti nu este fondata – se fac ca ploua si nu cauta solutia la conflict. Restul de peste 80% raspund la insulta cu insulta, sporind si mai tare conflictul.
Daca sunt de partea cealalta a baricadei, daca sunt agresat si stiu ca nu este vina mea atunci chiar raspund cu indiferenta. Celalt se va plictisi la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu. Daca insa am o parte din vina atunci incerc s-o corectez cat mai repede. Prefer sa ma inteleg bine cu cat mai multe persoane.
duminică, 9 martie 2008 la 10:31 am
conflictul nu trebuie “rezolvat” ci trebuie tratat ca un sport … take a look around … oamenii au considerat din cele mai vechi timpuri ca e de datoria lor sa se lupte … si daca nu aveau motive … le gaseau ei …
pentru ca lupta/conflictul e una din modalitatile de a fi iti defini eul …
poate de fapt singura …
duminică, 9 martie 2008 la 12:09 pm
Orice conflict trebuie rezolvat. E drept ca prin conflict te autodefinesti dar daca nu-l rezolvi atunci risti sa pierzi legatura cu o persoana importanta.
duminică, 9 martie 2008 la 12:11 pm
Dupa zile de gripa revin si eu
. SUnt de acord ca ironia e o arta, e ceva fin, sa spui ca cearta e una cu ironia e cum ai spune ca o ciocolata fina e la fel cu cea la kg de la aprozar. Nu toti au subtilitatea ironiei in ei, motivul o fi ca ironia e mai dureroasa decat jignirea…Eu sunt de partea celor care vor sa rezolve conflictele, desi de multe ori trebuie sa recunosc ca intep si eu lumea. Cum ii intep? Pai sunt pur si simplu sec si neatins de remarcile lor, mama ce-i enerveaza asta.
duminică, 9 martie 2008 la 12:18 pm
M-am intors dupa o perioada de absenta. am scris si eu un articol pe o tema apropiata, din perspectiva persoanei agresive, avand ca “scuza” tipul meu de personalitate. Sper sa iti placa.
duminică, 9 martie 2008 la 12:58 pm
Mai rau/comic (depinde de situatie) este atunci cand cel vizat nu percepe ironia la adresa lui.
Cat despre conflicte….in timp am constat ca persoanele care le provoaca cel mai des sunt acelea care sunt mereu pe defensiva. Tot timpul au senzatia ca ar trebui sa se aparere de ceva/cineva si ca e datoria lor sa riposteze…
duminică, 9 martie 2008 la 3:16 pm
personal cred ca in situatii conflictuale, cel mai bine e sa redirectezi mintea, sa-ti pui intrebari constructive si sa respingi pe cat poti de puternic pornirea interioara de a vedea rautate in celalalt.
Majoritatea certurilor escaleaza datorita acuzelor.
Suntem diferiti si vedem lucrurile diferit. Problema e ca de cele mai multe ori facem eroarea de a presupune ca celalalt vede lucrurile la fel si ca motivul pentru care reactioneaza intr-un anumit fel este acelasi cu motivul pe care l-am avea noi cand am reactiona la fel.
duminică, 9 martie 2008 la 5:24 pm
mie imi place sa ii raspund un teanc de monede apoi.
duminică, 9 martie 2008 la 5:24 pm
mie imi place sa ii raspund cu un teanc de monede apoi.
duminică, 9 martie 2008 la 5:35 pm
“Sunt sigură că există multe moduri în care fiecare se manifestă cand este pus în situaţii conflictuale, dar cum este cel mai bine să reacţionăm?”
cred ca situatiile conflictuale sunt atat de vaste incat e greu sa spui ca exista o formula care sa ne arate cum sa reactionam
ironia de obicei e pentru cel care este tinta acesteia un act de rautate, atunci cand isi da seama de ea, oricat de evidenta sau rafinata ar fi, pentru ca de obicei ea ataca ideea si indirect prin asta si omul, dar nu aduce o rezolvare, o versiune imbunatatita a adevarului; pentru cel care ironizeaza poate
fi si un gest de superioritate, dar in cazul asta nu inseamna decat un atac mai elaborat la adresa celuilalt; oricum in cazul in care folositi foarte des ironia in situatii conflictuale, se cam duce naibii ideea ca voi ati fi oameni iubitori si intelegatori, crestini adevarati,etc (asa cum se bat unii cu caramida in piept ca ar fi )
si bineinteles ca exista multe cazuri de conflicte in care ironia ar fi o foarte ineficienta forma de manifestare; la fel si cu rasul, daca de exemplu cineva iti ameninta cu moartea un membru al familiei, totul in cadrul unei situatii conflictuale, sa razi intr-o asemenea situatie ar fi penibil, inseamna ca esti nebun
duminică, 9 martie 2008 la 8:08 pm
Ligia,
Ironia i trezeşte uneori pe unii la realitate, evident, pe cei care o percep. Dacă mai este şi invidie la mijloc atunci e jale… De acolo şi până la răzbunare nu mai e mult. Bun venit
Eugen,
Ironia are la bază un soi de răutate dar probabil una care vrea să demonstreze ceva.
De ce crezi că iubesc oamenii dezacordurile?
Este interesantă ideea cum că ironia este o formă superioară de răutate, eu una o văd mai degrabă ca o lecţie spusă şi înţeleasă doar pe jumătate.
Tare expresia cu cărămida în piet, există şi oameni dintr-aştia?
GST,
Din câte înţeleg, conflictul trebuie privit ca pe un antrenament de unde să ieşi din ce în ce mai bun. Mă întreb totuşi, cum: mai greu de enervat sau mai enervant pentru ceilalţi?
Andrei,
Oare de ce e mai dureroasă ironia decât o simplă jignire? Cumva din cauză că nu oricine este capabil să o facă?
Mihai,
Mă bucur că ai subliniat ideea cum că orice conflict trebuie rezolvat, dacă unii aleg să pună şi mai multe paie pe foc asta e tot un fel de a aprofunda situaţia numai că în direcţia răutăţii şi nu a soluţionării directe
Unii se ceartă tocmai pentru că au impresia că aşa consumă motivele viitoare de ceartă.
Lia,
interesantă descrierea, am vrut şi eu să-mi fac acel test dar nu am găsit unde
Paula,
E drept, mulţi au senzaţia că cineva are ceva cu el şi se apără dinainte de a se întâmpla ceva: aruncă replici tăioase, priviri ascuţite, etc. Eu de exemplu, cu astfel de oameni prefer să o las mai moale, e aiurea să fii mereu suspicios.
Petru,
Problema intervine atunci când în loc să vedem răutatea o punem pe seama omului. De cele mai multe ori încerc să-mi dau seama de ce se comportă cineva cu răutate decât să-i răspund cu aceeaşi monedă.
atirdea,
şi ce se întâmplă mai departe?
sunt curioasă
duminică, 9 martie 2008 la 9:04 pm
anaAyana,
De cele mai multe ori rautatile sunt cauzate de minti virusate. Toti suntem virusati din cand in cand si la fel cum nu poti asocia comportamentul unui calculator virusat cu performatele lui… tot la fel nu ar trebui sa asociem astfel de comportamente cu proprietarii
duminică, 9 martie 2008 la 9:19 pm
“Este interesantă ideea cum că ironia este o formă superioară de răutate, eu una o văd mai degrabă ca o lecţie spusă şi înţeleasă doar pe jumătate.”
eu foarte greu vad ironia ca avand un rol educativ in confruntarea dintre doua persoane, poate pt. privitori e altceva, dar aici era vorba strict de ironie ca una din multele forme folosite in confruntarea dintre persoane
redau aici ce i-am spus la Lia, din moment ce chiar ea afirma ca subiectul deschis de ea are oarecum acelasi continut ca al tau:”am auzit undeva o teorie conform careia orice discutie daca devine o dezbatere trece din stadiul de lupta pt. adevar/ratiune in lupta pt. putere”; as spune ironia este mai degraba unul din nenumaratele unelte folosite in acest “joc” al puterii
duminică, 9 martie 2008 la 9:23 pm
“Oare de ce e mai dureroasă ironia decât o simplă jignire? Cumva din cauză că nu oricine este capabil să o facă?”
sau poate pentru ca cel care ironizeaza o face pentru ca se vede pe el insusi pe o treapta superioara? cand jignesti un om te situezi la egalitate cu el, o ironie e semn de superioritate (sau asa crede cel care lanseaza ironia)
am citit undeva o metoda de a contracara conflictele: sa-l aprobi pe cel cu care te certi. asta de obicei ii lasa masca si “adversarul”, descumpanit, nu mai spune nimic. anticipase raspunsurile tale si pregatise pentru fiecare o sarja de contra-argumente. in momentul in care spui: “asa e, ai dreptate”, i-ai daramat tot planul.
am incercat si eu si merge! culmea a fost ca dupa ce i-am spus asta, a tacut o clipa si apoi a inceput: de fapt, si eu am cam exagerat, mi-am iesit din fire….
duminică, 9 martie 2008 la 9:43 pm
Petru,
Virus? Hm… da, se poate spune şi aşa, e greu de văzut când începe totul şi mai ales că ia foc aşa de uşor, unii sunt greu de oprit când intră în hora asta
Eugen,
Dacă ne gândim care este scopul şi sensul ei, da, ironia este acea formă a răutăţii care încearcă să fie deasupra
Oana,
efectiv răutăţile sunt anulate din faşă, se lovesc de un gard şi se fac cioburi.
Ştii ce este mai amuzant? Când cineva îţi spune: eşti un nebun, tu să-i spui: da, ştiu, sunt şi aiurit câteodată
Cine calcă în ele? Nu se ştie niciodată…
duminică, 9 martie 2008 la 9:52 pm
mare dreptate ai anaAyana…
zice-se ca ” limba ascutita taie mai rau decat sabia “..
cum reactionam…pai, educatia, mediul…daca zic de temperament, imi fac mea culpa si recunosc… al meu e pe sistem turbo-tsunami, impulsiva, da, inca mai am de parcurs lectii la materia rabdare, si da zambetul da roade, si da echilibrul interior si acela trebuie modelat in timp si consolidat…aici ma intorc la educatie, la experientele de viata, la mediu, la putinte si neputinte, la motivatie…am facut progrese, insa..sa nu radeti, dar cand vine vb de sarbii mei, recunosc ca iau foc si adio rabdare..:P, mai ales cand ironia vine de la unul care e total pe langa subiect, caci, vb aia, nu e grav cand o faci cu rautate, dar cand o faci si din nestiinta, e jale… partea buna e ca nu-s ranchiunoasa, ca revin repede la sentimente mai bune, si trec la comunicare, incerc…
mai sus am dat un ex, si e vb de mine, dar, noi suntem individualitati si situaltiile conflictuale de multe si diverse feluri, si, daca te prinde o situatie din asta cand esti f stressat, cand ai ceva pe suflet si ai mai si patit ceva…atunci alta iti e reactia in fata conflictului decat poate o ai de obicei…sunt f multe aspecte de discutat..ma bucura insa ca pui astfel de teme in discutie, sunt binevenite, si sper sa le continui.
situatii multe, opinii si mai multe, la tine idei si rabdare cu carul, si mi-e drag ca te implici
hai sa ne prindem ” in joc “, sa continuam ceea ce propui tu, si, sa zicem dupa un an de ” intruniri virtuale” sa facem bilantul, sa vedem in ce masura ne-a influentat si ce am schimbat fiecare din noi…vin cu propunerea pt ca observ ca esti ” curtata ” si reusesti sa ne adapi la oaza ta, aici, pari ” chitita pe fapte mari ” si ar fii pacat sa ratam momentul apogeului tau…
felicitari anaAyana si mult succes, pt ca ai putere si daruiesti tuturor stropi din ea
respecte,
SIBILLA
duminică, 9 martie 2008 la 9:53 pm
“unul din nenumaratele unelte folosite in acest “joc” al puterii”
*una din nenumaratele unelte folosite in acest “joc” al puterii
brrr !
duminică, 9 martie 2008 la 9:55 pm
“Ştii ce este mai amuzant? Când cineva îţi spune: eşti un nebun, tu să-i spui: da, ştiu, sunt şi aiurit câteodată ”
Vai, Ana !
nebuno !
duminică, 9 martie 2008 la 10:08 pm
Sibilla,
De ceva timp am învăţat că atunci când păsrezi ce e mai bun pentru alte momente nu mai este la fel de bun şi nu mai poate fi folosit de nimeni. Eu mă bucur doar că găseşti motive pentru a te întoarce aici şi ai văzut cam ce încerc să fac. MUlţumesc pentru cuvintele tale
Eugen,
Sâc, sâc
duminică, 9 martie 2008 la 10:30 pm
Ok, multumesc si te astept la randul meu, in vizita!
duminică, 9 martie 2008 la 10:38 pm
Ligia, mă bucur să te cunosc, de azi eşti cuvântul care nu mă lasă rece! (şi nu numai)
duminică, 9 martie 2008 la 10:38 pm
@ Ana – chiar si Tickle are un test din acela, dar nu au prea mare acuratete nici la ei si nici la altii. Dai MBTI TEST pe google si incearca sa iti faci mai multe. Eu sunt oricum destul de nemultumita de ele dar ceva mai bun nu cunosc.
Sincer, eu sunt gura-mare, conflictele ma afecteaza indirect, cand dupa niste observatii dure la volum maxim (care imi apartin) incepe sa plece lumea… pe mine conflictele ma afecteaza prea putin in sensul rau, daca nu e vorba de cicaleala permanenta si “razboi de gherila” – barfa si manipularea.
Acuma, din punctul de vedere al unei persoane napraznice (sa zicem eu) lucrurile stau asa: nu faci ce cred eu ca trebuie, iti atrag atentia, o iei personal, eu cad in capcana judecatilor de valoare, te etichetez, o iei personal, apoi treci in defensiva, ma inciti la lupta;
)
trecem in domeniul luptei pentru putere pe care eu o sa o castig. Remarca te rog cata hotarare.
Iar tu te duci acasa, iti lingi ranile si incepi sa spui in sinea ta, apoi si celorlalti povesti tip raufacator despre mine si povesti tip victima despre tine… ( Nu mai conteaza motivul initial.)
Asta numai pentru ca pe mine nu ma afecteaza critica la modul personal, dar pe tine te raneste. A trebuit sa invat sa constientizez asta…
Gata cu exemplul. Whoah!
duminică, 9 martie 2008 la 11:09 pm
Lia,
Critica de care spui tu mie îmi pare una constructivă, probabil că spusă cu cuvintele cele mai potrivite nu mai răneşte. Who knows?
duminică, 9 martie 2008 la 11:24 pm
Multumesc Ana, sentimentul e reciproc!
duminică, 9 martie 2008 la 11:28 pm
Da, asta incercam sa fac… din pacate in practica (cel putin la noi) linia de desparte critica obiectiva de atacul la persoana lipseste atat din partea persoanei care emite critica cat si a persoanei care o primeste..
Eu sunt o fire critica si am destule probleme cu faptul ca persoanele vizate iau lucrurile personal, pe cand eu vizez strict faptele; evit a judeca omul dar cei mai multi oameni isi atribuie singuri judecati de valoare negativa in acest caz, fara sa fie nevoie sa spun eu vreun cuvintel…
duminică, 9 martie 2008 la 11:39 pm
Lia,
În situaţiile astea de care spui mă întreb dacă se poate pune problema de timp irosit sau pur şi simplu unii decantează mai greu. Orice critică are un adevăr la origine iar cel care caută asta cred că nu are probleme în a-l accepta. Aşa cred.
duminică, 9 martie 2008 la 11:42 pm
Poate ca cel mai bine ar fi sa reactionam asa cum ne vine si cum ne pricepem noi mai bine. Este totusi un mijloc de defulare si trebuie adaptat la persoana, nu?
Lasand ironia la o parte, exercitiul de rautate este daunator ambelor parti implicate. Eu unul cred ca poti fi rautacios si fara sa jignesti sau sa superi, insa e nevoie de foarte multe pentru asta. De la expresivitate si pana la cunoasterea persoanei cu care imparti disputa.
Poti sa ii spui cuiva ca arata ca naiba si el sa mearga sa se aranjeze, dar poti face aceeasi remarca si interlocutorul sa iti arda una sau doua… Depinde de felul in care te manifesti.
duminică, 9 martie 2008 la 11:50 pm
Ionuţ,
Se pare că unele răutăţi spun multe adevăruri. Cunosc oameni care spun ceva şi apoi se scuză că au spus-o la răutate când de fapt era ceea ce credeau sincer.
luni, 10 martie 2008 la 12:03 am
Depinde in mare parte de temperamentul individului. Si apoi de situatie. Pentru ca se poate reactiona diferit in situatii diferite. Dar si de factori suplimentari care pot conduce catre un anumit comportament: stres, surmenaj psihic, conflicte anterioare care au accentuat starea de iritare a individului iar izbuncnirea poate fi disproportionata fata de contextul conflictului in care se manifesta. E o suma de influente si stari ce nu pot fi cunatificate matematic pentru a da un raspuns limpede si logic.
In multe situatii conflictuale incerc sa reactionez cu calm si ratiune. In altele, consider ca nu e necesar/portrivit/intelept sa reactionez.
Zilele trecute am reactionat la niste situatii intr-un fel in care stiu ca nu ma reprezinta. Si acum ma intreb de ce am reactionat asa: stres, cedare nervoasa datorata suprasaturarii psihice din cauza confruntarii cu numeroase situatii similare in care nu am reactionat, schimbare de comportament (desi ma indoiesc)?
Lucrurile sunt complexe, pentru ca firea umana e complexa. De-aici si uimirea si lipsa de intelegere fata de cineva care reactioneaza intr-un fel la care nu te asteptai. Ca sa poti deslusi ceva din reactia cuiva trebuie sa intelegi cauzele care au provocat-o: daca isi are originea in firea individului sau este doar un mix de factori intrinseci si extrinseci care luati separat sunt inofensivi, dar combinati conduc la “explozie”.
luni, 10 martie 2008 la 12:14 am
Bogdan,
Atunci când avem clare înminte cauzele ştim cu ce ne confruntăm, altfel certurile nu se mai termină.
Nu de puţine ori am văzut situaţii în care altul provoacă furtuna şi un altul se alege cu trăznetul de replici
luni, 10 martie 2008 la 12:29 am
John Locke: Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. Dar nu toată lumea are talentul de a mânui o treabă atât de gingaţă şi dificilă.
Marin Preda: Invidia şi orgoliul înjosesc pe om. Nimic nu este mai frumos decât să recunoşti şi să apreciezi deschis şi să foloseşti cinstit calităţile şi cunoştinţele altora.
Blaise Pascal: Cu cât eşti mai înţelept, cu atât iţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi oameni deosebiţi. Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor.
Atât.
luni, 10 martie 2008 la 12:30 am
Isabela,
O să ţin minte, mai ales faptul că ironia poate însemna uneori şi nerecunoaşterea celuilalt. În special când vine vorba de calităţi.
luni, 10 martie 2008 la 1:49 am
3*9=12.
luni, 10 martie 2008 la 9:05 am
1*2=3 cu punct la urmă?
luni, 10 martie 2008 la 2:00 pm
AnaAyana, aşa de la mine îţi zic o chestie: când scriu câte ceva pe bloguri, mă gândesc să am grijă ce spun, că este posibil să “mă întâlnesc” cu fiu-meu. Ar fi culmea să încep să “mă sparg în ironii subtile sau nu prea” cu copilul meu. Este valabil şi invers. Mai metaforă decât asta nu am
luni, 10 martie 2008 la 2:06 pm
Isabela, scrie si el?
luni, 10 martie 2008 la 2:30 pm
unii nu vor doar sa para rautaciosi, ci chiar sunt rautaciosi. comportamentul agresiv incearca sa mascheze un complex de inferioritate. cel care “musca de fund”, in momentul in care reuseste sa isi umileasca interlocutorul, simte gloria superioritatii macar pt o clipa.
luni, 10 martie 2008 la 2:31 pm
impresiiblonde,
Eu tot la ideea că cel care este răutăcios o face pentru că nu este împăcat cu sine.. iar gloriile de o clipă sunt egale cu zero când nu este câştigat războiul ci doar o luptă din o mie.
luni, 10 martie 2008 la 2:42 pm
ana, ar trebui sa-ti fac cunostinta cu un personaj de care conjunctura ma tot face sa ma izbesc . garantez un obiect de studiu complex
luni, 10 martie 2008 la 2:49 pm
impresiiblonde,
am caracterizat cumva pe cineva da capo al fine?
luni, 10 martie 2008 la 2:56 pm
nu chiar, ci doar vreo 5% din mintea lui cea creata. dar cum sansele de a ti-l prezenta live sunt destul de mici (distanta, deh…), iti dau link doar spre expunerea virtuala a genialitatii sale:
http://salesman.wordpress.com/
luni, 10 martie 2008 la 2:57 pm
vezi ca am un link, verifica te rog comentariile
luni, 10 martie 2008 la 3:18 pm
Cred că am nevoie de ochelari
Nu mai am, gata! Văăăd!
luni, 10 martie 2008 la 11:02 pm
AnaAyana, sincer: habar nu am. Dar dacă?
marţi, 11 martie 2008 la 9:30 am
Ia uite ce gsesc eu pe dexonline.ro:
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi şi uscate. – Et. nec.
Sursa: DEX ‘98
Adica… ma vorbiti de rau in scris?
Macar de dragul audientei, daca nu dintr-un simt exagerat al fair-play-ului trebuia sa ma invitati la dezbateri.
PS: pentru impresie gresita, marele tau noroc blond este ca mi-s discret de fel. But, DONT FUCKIN” PUSH IT!
marţi, 11 martie 2008 la 9:34 am
Isabela,
Dacă stă pe net, sunt toate şansele
Salesman,
Reclama de obicei este un start. Ce impresii îşi face omul după deja este altceva.
A bârfi înseamnă a face totul pe ascuns ori aici totul este la vedere. Ţinînd cont că nu ştiam despre ce este vorba trebuia să aflu, nu?
marţi, 11 martie 2008 la 9:42 am
@salesman: mai “defaimatule”, indica-mi un cuvant macar din comentariile mele la adresa ta care se poate incadra la categoria calomnie.
miercuri, 12 martie 2008 la 12:28 am
era vorba despre “flecareala” nu despre “calomnie”
Ma refer aici la “genialitatea” pe care o mentionai.
Ti-am mai spus ca sunt cu vreo 85% mai putin razboinic decat ti-ai dori sa fiu.
miercuri, 12 martie 2008 la 12:36 am
Salesman, nu ştiu cum ai fost până acum dar mie nu-mi pari războinic (şi nici nu aş vrea să-mi pari)
miercuri, 12 martie 2008 la 9:39 am
salesman, nu esti razboinic? adica ma lasi fara jucarie?