Sunt serios dar mai ies puţin din scenă…
Degeaba se zice că viaţa e un rol pe o scenă de evenimente! O multitudine de roluri primesc Zmeura de Aur de la Conştiinţă şi altele Oscar de la Critică. Multe rămân pur şi simplu nominalizate la Existenţă şi atât! Suntem când aspiranţi, când figuranţi (cum spunea cineva).
Care este rolul principal? Hm… greu de ales! În mare parte viaţa ne cere să fim serioşi, responsabili şi maturi. De ce atâtea condiţii? Are loc un interviu?
Conform mai multor statistici, oamenii visează la vacanţe, distracţii, mâncare din belşug şi odihnă. Ce poţi să vrei mai mult? Cam pentru ele se pare că există doamna… Muncă. Şi doamna asta se ţine după toată lumea, nu te lasă să te joci, nu te lasă să glumeşti puţin, să trândăveşti, nimic!
Doamna Muncă, eu sunt serios, vreau să nu-mi mai scădeţi nota la purtare dar câteodată îmi sunteţi antipatică!
Nu ştiu de ce, dar am impresia că partea mai interesantă se află dincolo de scenă: repetiţiile, lipsa costumelor şi a măştilor, râsul şi plânsul, sufleorul, regizorul, femeia de serviciu, etc.
Totuşi, care este rolul şi care este piesa? De ce e mai frumoasă forma finală şi o aplaudă lumea numai pe ea?
Filed under: Aparenţe, Esenţial, Mă amuz | Tagged: conştiinţa, efortul, munca, seriozitatea, Teatru
nice …
pt ca maine nu o sa ai timp
din cauza comentariilor
iar eu l-am vandut (pe timp)
iti las aici ce-am nascocit (pt stii tu cine)
.
la varsta la care aflate in aceeasi obsedanta proportie de nezdruncinat
primaverile par si chiar sunt mai multe decat iernile vietii
acum la ceasul ast’brunet de seara alba pe marginile fluviului sufletesc
iti transmit in limbaj Braille pe mana Dunarii un gand de-al meu, al nostru de n-ar fi
de arahnida sunt miile de ochiuri in apa
sorbind imaginea falezei prea goale fara tine
muta devenindu-i privirea (Dunarii) sub dominatia linistii mele
ce va trece chiar si in amonte, neobservata-ti
casa pe ape, fara stalpi, fara soapte
e viata ta la varsta la care bucuri in netihna
pe cei care au, recunoscand niciodata
norocul sa te stie in preajma solului lor.
La Multi Ani!
Ll’Ana
.
l-am lasat si la mine in pagina
n’are cin’sa-l vada acolo
sper sa nu fi trecut ziua
o zi buna!
Pentru oamenii obişnuiţi, nu?
Dacă ai noroc şi reuşeşti să îţi placă sincer “doamna muncă” (adică tu să o alegi pe ea, nu ea pe tine), vei repeta … vei repeta … până când vei ajunge să iei “Oscarul”.
De obosit obosim toţi. Câteodată. Cu “Oscar” cu tot. Uneori au grijă alţii să ne obosească.
Viaţa oamenilor obişnuiţi. Şi normali.
Cu familie, prieteni, vacanţe … Cu de toate.
AnaAyana … şi cât mai ai de tras … Şi cât de obosit … O viaţă.
1 to 1 , 10q
mado, o sa postez ceva separat pentru ea, mulţumesc
şi-i trimit pe mail ce ai compus tu!
p.s. pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, este ziua de naştere a unei prietene
Isabela,
E drept, obosim dar pe unii forfota din spatele cortinei îi ţine în priză mai tot timpul.
Cei mai exigenţi spun că nu avem voie să obosim!
eiiii, munca mai inseamna si o anume disciplina exterioara care ne confera echilibru interior, nu doar mancare si avantaje. si nu in ultimul rand, munca este aceea care determina rolul si piesa, desi este cumplit de neplacuta
Cei care se alimenteaza cu forfota din spatele cortinei sunt morti de ceva vreme. Supradoza de munca .. sau de Doamna Munca, daca tot vrei s-o numesti asa. Fiecare cu viciul lui, iar cand vine vorba de o doamna … nu stiu daca o mai numesc viciu sau pur si simplu o slabiciune data de la Mama .. Natura.
Viata e asa cum e si ne-am plictisi s-o descifram. Iar cu atat mai mult gresim cand o complicam .. cu Oscaruri si alte cele
Rolul nostru e sa ne mentinem ca piesa de rezistenta in viata unora si ca o simpla piesa de teatru in viata altora. Hâc, parerea mea .. ca tot m-ai pornit sa vorbesc in non-sensuri cu substrat 
P.S.: Nu vreau sa fiu rau (e o slabiciune de-a mea), dar de 8 Martie vreau sa-ti ofer un sac cu .. virgule
Cheers 
anahoretus,
am dat câteva exemple simple legate de mâncare, ea nu trebuie privită neapărat numai la sensul propriu, dacă reuşim să găsim echilibrul între efort şi nevoie probabil că se schimbă ceva
sktes,
nu ştiu cu se se alimentează oamenii, care trăiesc intens şi care doar au impresia că trăiesc aşa
Observ doar o din ce în ce mai mare nepotrivire de caracter cu Munca
Mulţumesc pentru virgule, să completez un gol sau să mai dau şi eu mai departe?
Daca ti-am dat prea multe virgule, poti da si mai departe
In schimb, poti sa-mi dai un ciocan sa dau dupa vecinii mei care m-au trezit la ora asta? O_o .. ca tot era vorba de munca, s-au apucat sa-si sparga peretii si sa-mi sparga mie timpanele 
Asta nu e nimic, eu am câţiva care au o maşină de spălat foarte matinală
norocul meu că un alt vecin cântă la chitară încă de la 8
De ce sa nu jucam mereu rolurile principale in viata noastra ? Oricat mi-as iubi viitoarea sotie, familia, job-ul…nu o sa uit niciodata ca ”am un plan” si ca implinirea personala nu va depinde nicioda de altii numai de mine. Eu si restul.
P.S : Din punctul asta de vedere viata mea e ca un film de actiune in care eu sunt ala care ii bate pe toti, dar o mai si incaseaza…
Vlad, oricum cred că nu avem cum să facem schimb de rol cu alţii, fiecare are rol principal în povestea lui şi din când în când mai au loc şi trasul de urechi sau schimbul de gloanţe oarbe
Mi-am pus si eu foarte serios, la un moment dat (prin 1992-1994) problema existentei lui Dumnezeu. M-am g\ndit muuuuult la ce este el, cum este el, etc. “Am gasit” un divin foarte vesel, deloc incruntat si plin de manie, cum il vede religia crestina. Religia crestina zice “sa te temi de mania lui Dumnezeu”. Nu va fi manios niciodata. A lasat niste legi, pe care daca omul le incalca, “nu-l bate Dumnezeu” ci nu a respectat niste legi de “functionare”. Daca bagi mana in flacara focului, te arzi…. asta inseamna ca focul te-a pedepsit?
Ideea cu un Dumnezeu vesel si pus pe sotii am mai intalnit-o in cartea “Conversatii cu Dumnezeu”.
Radu, dincolo de subtilităţile din text, ideea de rol şi viaţă cu adevărat se vrea a fi o privire serioasă asupra problemelor din jur, asupra seriozităţii şi dispreţul faţă de aceasta.
E mult mai uşor azi să fim superficiali şi să-i judecăm pe toţi cei care sunt serioşi şi privesc aceeaşi viaţă, acelaşi parcurs cu alţi ochi.
De altfel, acel ieşit din scenă este exact momentul în care obosim să ţinem piept furtunilor dar totuşi nu avem încotro.
Rast,
Ce vesel a fost Dumnezeu cand i-a omorat toti primii nascuti din Egipt. Ha ha ha … Ce haios !
Nu mai zic de Ierihon sau de propriul Fiu … ce pus pe sotii a fost atunci …
GST, (ţi-am prescurtat numele)
se pare că umorul e singura variantă care ne scoate din întrebările astea existenţiale. By the way…
Un smecher discuta cu Dumnezeu.
- Doamne, cat inseamna pentru tine 1 milion de ani?
- 1 secunda.
- Doamne, cat inseamna pentru tine 1 milion de dolari?
- 1 cent.
- Da-mi, te rog, si mie 1 cent.
- Asteapta 1 secunda…
Ana,
Ce marxista ai devenit: fiecaruia dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi. Bunicul Marx ar fi fost mandru de tine.
Dincolo de scene si roluri, eu cred ca cel mai important lucru este sa iesim din rol si din piesa cotidiana, sa invatam sa evadam. Cine nu desparte chestiunile legate de job de viata privata este o victima sigura
Eh, marxistă?! Victime sunt cei care fac generalizări şi nu trec dincolo de aparenţe.
Exact evadarea de care spui este ieşitul din rol.
am fost haios ca Dumnezeul lui rast …
to make a point …
In primul rand Dumnezeu nu e o intrebare existentiala (poate suntem noi pt EL), si chiar azi l-am vazut pe un tip (cunoscut) la tv care spunea ca Dumnezeu nu are nici o legatura cu religia (probabil inteleasa de el ca biserica). Nu il putem diferentia pe Dumnezeu de sursa care ni l-a revelat. Nu putem sa citim in Biblie doar ce ne convine si sa spunem ca e haios sau pus pe sotii.
@anahoretus
Scuze pt. prietenul meu 1 de ieri. We all love you .
Ana,
Cu marxismul glumeam. Numai ca acea combinatie dintre nevoi si efort era prea haioasa ca sa nu fie speculata.
GST,
Sunteti mai multi sau sunteti hippie si nu stiam
GST,
Pentru a vorbi despre Dumnezeu cred că este nevoie să vorbim cu toţi oamenii şi să găsim atâtea concepţii câtă populaţie pe pământ.
Însă, în momentul în care anumite idei sunt acceptate (iar asta vine din înţelegere şi nu respingere nemotivată a unor concepte) adevărul poate fi însuşit, primit (parţial, în totalitate sau cu semne de întrebare) sau pur şi simplu căutat.
Consider că fiecare caută răspunsurile astea şi pe toţi ne nemulţumeşte problema dintr-un anumit punct de vedere. Altfel nu ne-ar fi interesat nimic şi am fi trăit în virtutea inerţiei. (cum de altfel se întâmplă fiecare situaţie în parte)
Anahoretus,
uneori nevoia este mai mare decât efortul depus şi de speculat cred că ar merge mai tare situaţia în care se întâmplă invers, câţi nu au impresia că muncesc şi de fapt stau pe loc?
@ anaayana
Exact la asta m-am referit mai sus. Ce da dreptul unui om sa creada ca poate sa-si formeze o conceptie (a lui) despre ceva/cineva, care nu a fost descoperit, ci i s-a revelat. E ca si cum tu m-ai spune mie ceva si eu ti-as spune ca de fapt ai vrut sa spui altceva. Eu zic: hai sa nu mai inventam si sa citim cu ochii nostrii ce scrie in singura sursa pe care o avem (daca ne referim la crestinism). Si ma mai intreb cati dintre cei care vb despre Dumnezeu au citit Biblia de la geneza la apocalipsa. I mean chiar sa o fi citit. (Imi aduc aminte cand am citit-o … nu am mai putut sa dorm 3 zile … nu imi venea sa cred ce citisem)
Tu esti foarte impaciuitoare vad … dar aici nu e vorba de opinii. E vorba de a nu te abera si a nu fi haios in privinta singurului lucru care, pana la urma, nu se supune opiniei noastre - Dumnezeu.
@ anahore
si ai un blog atat de curat (inca) … si daca ieri l-ai oprit pe 1 … crede-ma …. nu mi-am pus eu mintea cu tine. mie mi-esti chiar simpatic.
analwhore … fii atent … uite cum facem …
eu te ignor pe tine si tu pe mine…
don’t get me started … pinky boy
nu de altceva dar cred ca 1 ti-a zis destule ieri.
sau ti-a placut si mai vrei ? … crede-ma eu pot mult mai mult …
deal ?
GST,
Biblia oricum nu putem spune ca o citim o data si e suficient. Nu stiu daca neaparat impaciuitoare sau agreez ideea prin care fiecare sa-si expuna punctul de vedere cu argumente pertinente, chiar daca nu suntem de acord la un moment dat.
prietene,
nu stiu ce vrei de la mine, dar tonul tau vulgar a incetat demult sa mai fie unul ironic. ma mir cu poti vorbi mai sus de Dumnezeu cu atata detasare si apoi sa arunci cu tot noroiul de mai jos. asta e… se pare ca ar fi trebuit sa te iau peste picior, dar mi-am dat seama ca nu merita efortul. Si inca ceva: nu s-a inventat omul care sa imi comande ce sa fac asa ca nu o face nici tu pentru ca nu esti in stare. mai corect, pe intelesul tau: nu te tine cureaua de la pantaloni
in consecinta, pe viitor cand vine vorba de mine si te mananca limba, abtine-te! mai ales ca nu e frumos sa ma citezi: eu ti-am spus ca te ignor primul
si daca vrei sa imi murdaresti blogul, nu ai decat. numai ca eu nu sunt la fel de elegant ca ceilalti sa iti accept comentariile. si recunosc: nu am remuscari sa le sterg 
te crezi extrem de ironic, de fapt as spune ca ai umorul unui pusti cu cosuri care se scobeste in nas. meriti o pereche de palme zdravene sa te trezesti din delir. asa ca stradaniile tale de ieri si de astazi de a fi “dragut” si de a-ti etala umor jalnic de cartier ar trebui sa se opreasca aici. nu de alta, dar daca vrei sa iti gasesti un sparing partner, eu chiar nu sunt persoana potrivita.
la final, ca sa iti pui mintea cu mine, trebuie sa ai una. in cazul tau, iarta-ma sa fiu poate primul care iti spune, dar inteligenta si bunul simt lipsesc cu desavarsire.
despre partea cu simpaticul, give me a break, will you?
iar cu intelegerea, you can shove it up to …. whatever you prefer
ps. din acest moment, CHIAR am inchis dialogul. foloseste-ti si tu energia in alte scopuri mai nobile ca eu nu merit efortul… pe bune
iarasi te-ai ingalbenit.
1. ti-am spus sa nu imi mai spui prietene
2. astazi am inceput cu scuze … dar vad ca nu percutezi
3. arunc cu noroi numai in tine. de ce oare ? vezi mai jos…
4. ai spus ca ma ignori si nu ai facut-o. a trebuit sa-ti deschizi gura.
5. iti spun ce sa faci tocmai pentru ca ma tine cureaua sa o fac.
6. boy, la cum vorbesti si la cat de puieril ti-e blogul, cand io imi storceam cosurile tu nu existai inca.
7. daca vrei sa ma plesnesti … we set a place and a date … to see what you got. dar nu mai vorbi de lucruri la care nu te pricepi. palme ? nu stii decat sa le iei. si nici macar asta bine.
8. tu nu esti persoana potrivita pentru nimic. sincer m-am plictisit sa ma iau de tine si d-aia vreau sa pun un capat.
9. tu faci o mare confuzie intre inteligenta si a posta singura idee pe care o ai in respectiva zi. Iar despre bun simt faci inca o confuzie. Bunul simt si pasivitatea ta nu sunt unul si aceelasi lucru boy. Daca bunul simt inseamna sa pup in cur sau sa aprob aberatii … sunt un nesimtit.
10. vorbesc de lucruri la care ma pricep boy … iar religia e unul dintre astea … vrei sa ma testezi ? sau vrei sa imi vezi biblioteca? am citit mai multe carti de religie decat ai tu toata biblioteca. d-aia pot sa vb detasat in timp ce te scuip pe tine.
Stai sa clarific si de ce te scuip cu ocazia asta si sper sa fie ultima data cand trebuie sa o fac. Te scuip pentru ca te-ai simtit ofensat cand 1 a scris ieri pe blogul anaayanei ca e mult bullshit pe acea pagina. Da boy, ma refeream la shitul pe care il aruncai tu pe acea pagina si altii ca tine si nu la postul ayaayanei. Si nu te-ai oprit acolo, a trebuit sa continui tu …
Ti-am zis sa nu ma pornesti…
PS: stergi toate mesajele mele ? din principiu sau pentru ca nu iti plac decat oamenii care sunt de acord cu tine pinky boy? ai curaj odata in viata ta ! Stiu ca nu ai notiunea de curaj, dar nici macar nu te prefaci bine.
Have a nice life …
Ana,
Depinde spre ce ne indreptam sau ce ne propunem. Daca avem o slujba al carei orar ne face sa traim intr-o rutina continua, da! ipoteza ta este valabila. Cei mai multi oameni au impresia ca stau pe loc in ceea ce fac.
Dar daca ai de exemplu o meserie care mereu te tine in priza? Care te face sa simti ca in fiecare zi viata e altfel? Eu am o astfel de “meserie” care imi ofera mereu provocari de alta factura si in fata carora trebuie sa improvizez pentru a putea sa fac fata.
In fine… poate vorbeam prea mult din punctul meu de vedere si eram prea egoist….
GST, go and check your e-mail
Munca dauneaza grav sanatatii… mai ales sanatatii mintale…
Recomandat e sa gasesti ceva care sa-ti placa si nu o sa mai trebuiasca sa muncesti… o sa fii platit sa te distrezi.
Petru, am deja aşa ceva
Mă rog, într-o oarecare măsură.
Am primit recent pe mail o chestie amuzantă cu o maimuţică ce spunea că nu vrea să muncească, dădea din cap cum că nu are chef.
Joburile sunt foarte importante
Iti pot da un simt al implinirii si pentru unii chiar un scop in viata. After all… we are what we do !
Important este sa nu ne comfundam complet cu rolul si sa mai iesim din cand in cand la aer curat.
Norocoaso! Mai stiu cazuri….
eu stiam ca suntem ceea ce consumam..In final, nu intotdeauna vorbele spun totul ci mai au importanta si faptele
Petru,
Si eu mai stiu cazuri
Cred ca majoritatea dintre noi vor sa primeasca Oscarul dar cu cat incerci mai mult cu atat dai mai mult peste Zmeura. Daca te opresti la primele esecuri iti va ramane doar nominalizarea la Existenta.
Forma finala cred ca este mai importanta pentru ca este si ceea ce ramane dupa trecere.
Poate mai revin
Fiindca e ultimul lucru pe care si-l aminteste privitorul, tot ce-i place unui privitor poate fi exprimat doar in actul final
[...] 05.03.08 http://anaayana.wordpress.com/2008/03/05/sunt-serios-dar-mai-ies-putin-din-scena/ [...]
Daca faci ceva cu scopul doar de a lua un premiu / castiga bani , nu vei reusi . Atentia trebuie sa fie astupra lucrului care il faci , el trebuie sa fie centrul atentiei . Fa acel lucru ca pentru tine , ca pentru copii tai si se va vedea .
Lumea va aprecia asta , si succesul va veni de la sine .. Asa sa ajuns totul sa fie comercial , iar originalul e un lucru rar
ana, nu e asa ca daca te intreb care sunt statisticile alea, dupa faza cu filmele italiene, o sa zici ca am ceva cu tine? :))
Mihai,
Forma finală este idealul, dovada că încercările nu sunt degeaba
Totul este valabil numai atunci când vorbim de roluri şi piese.
Andrei,
sau poate că este exact farmecul deznodământului
mim,
Referitor la ceea ce spui tu, am fost la o decernare de premii la teatru, unul dintre actorii care primea laude a luat cuvântul. Ştii ce m-a impresionat foarte mult? Faptul că era sincer şi emoţia lui a reuşit să o redea publicului, se vedea limpede că se implică total în ceea ce face.
d,
o să cred că ai ceva cu statisticile
ah ok. atunci care sunt statisticile alea?:))
statisticile alea, ăăă…hmmm… sta-cum? tistici? care? unde?
sunt puse la secret! se pot trimite numai pe messenger!
bine. deci nu vrei sa imparti cu noi, muritorii de rand, secretul statisticilor. am inteles. :))
păi eu vreau să ţi le trimit numai ţie, să văd ce reacţie ai, până acum nu a mai întrebat nimeni de ele deci nu are rost să obosesc oamenii cu nişte amărâte de statistici (parcă ar fi Dosarul Pelican)
Ba chiar sunt plictisitoare pe alocuri, grafice, cifre, etc. You know, hehe!
no, i don’t. know. asteptam stasticile cu interes. check mail.