Cum să fac să fiu tânăr(ă) cât mai mult timp? Viaţa asta parcă e prea scurtă pentru cât vreau eu să trăiesc, nu-mi mai ajung vacanţele, oboseala şi nici bucuria.
De-a lungul timpului au apărut diverse reţete-minune care par a avea efect de lifting pentru existenţa tumultuoasă pe care o ducem.
Apucă-te de sport!
Cunosc o persoană care la 40 de ani arată ca la 25 şi oriunde merge lasă în spate un mare zâmbet de admiraţie! Este o femeie activă ce se îngrijeşte probabil mai mult decât altele şi culmea, nu oboseşte! De ce o face?
Spune că aceea este cafeaua cu care-şi începe ziua, un stimulent ce-şi are originea în mersul la sala de fitness.
Hrăneşte-te sănătos!
Multe statistici au demonstrat că viaţa poate fi prelungită cu ajutorul unei alimentaţii adecvate, dacă oferi organismului ceea ce are nevoie (evitînd excesele) atunci el funcţionează ca un ceas.
Hm… sună ideal dar de la teorie şi până la practică nu ştiu câţi paşi sunt, apoi câţi oameni reuşesc să ducă la bun sfârşit proiectul şi câţi nu-l abandonează?
Iubeşte!
Tinereţii îi sunt caracteristice veselia, zburdălnicia. Se pare că vrem să conservăm o anumită etapă a vieţii, un timp perfect (?), altfel de unde nostalgia cântecului cu vârsta ideală… ca la douăzeci de ani, fără griji şi fără bani?
Mă întreb de ce există dorinţa de a opri timpul pe loc, operaţiile estetice, fuga de riduri sau de firele albe? Există o teamă cum că nu va fi niciodată îndeajuns timp pentru a trăi atât cât ne dorim, că nu vom atinge măcar jumătate din vise?
Etichete bucuria, conservare, cum să rămâi tânăr?, nemurire, principii, tinereţe, viaţa aşa cum e ea
joi, 28 februarie 2008 la 12:07 am
Timpul este într-adevăr o raritate de care trebuie să învăţăm să ne bucurăm. Pentru că nu am grijă de mine însumi, am senzaţia că textul tău mi se adresează direct şi îmi readuce aminte că ar trebui să mă iubesc mai mult pe mine şi pe ceilalţi din jur dacă vreau să trăiesc mai mult
joi, 28 februarie 2008 la 12:11 am
anahoretus,
nu are nicio legătură cu tine textul, dacă ţi s-a potrivit înseamnă că am fost gând la gând . De ce spui că nu te iubeşti suficient şi nu ai grijă de tine? Oricum, din câte ştiu eu unii vor să trăiască mult iar alţii nu.
joi, 28 februarie 2008 la 12:27 am
“Daca nu poti fi drum, fii atunci o poteca,
Daca nu poti fi soare, fii o steluta;
Nu prin marime o sa castigi sau o sa dai gres-
Fii cel mai bun in ceea ce esti!” -D. Malloch
Viata va fi mereu traita
Cei care iubesc riscul, se apropie mai tare de moarte , pentru a o imblanzi.
Cei care au pofta de viata isi exploateaza resursele interioare. Cat timp acestea sunt “activate” vei simti tineretea sufleteasca.
joi, 28 februarie 2008 la 12:31 am
Cristal,
asta e tot din desagă, ştiu eu!
frumoase versuri, mulţam
Este interesant cum riscul dă senzaţia că scurtează viaţa şi aprofundarea ei pare că o lungeşte.
joi, 28 februarie 2008 la 12:41 am
numai vorbele de duh şi cu tâlc le ţin în desagă
alte vorbe cristaline, le tin in “sertăraşul cu flori presate şi scrisori de amor” ; numai că e şi mult colb prin el.
Ei, bătrâneţele astea !
joi, 28 februarie 2008 la 12:44 am
Cristal, nu există bătrâneţe, poate doar colb printre sertare
joi, 28 februarie 2008 la 8:31 am
În opinia mea pot fi două sensuri ale expresiei “tinereţe fără bătrâneţe”…
Un sens foarte bun: veşnic tânăr (imposibil)
Un sens sumbru: să nu mai ajungi bătrâneţea… să mori tânăr… (sunt din ce în ce mai multe cazuri)
Reţeta pentru al doilea sens e simplă: fumat, alcool, droguri, stress, pesimism… folosirea lucrurilor rele sau folosirea unor lucruri bune într-o cantitate rea sau nu la timpul potrivit. O acceptă mulţi… Rezultă boli, moarte… Tinereţe fără bătrâneţe… Mori tânăr…
Pentru primul sens e simplu de înţeles, dar e greu de aplicat… Gusturile formate greşit ne încurcă…
Când omul a fost creat nu exista răul în lume. Atât timp cât alegeau binele era… bine. Dar au ales răul şi de atunci omul a degenerat…
Acum… Dacă ne dorim binele trebuie să alegem binele.
Sănătatea noastră depinde de stilul nostru de viaţă şi în mare măsură de alimentaţie.
Alimentaţia ideală a fost dată de Creator imediat după ce omul a fost creat:
Genesa 1:29
Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”
Dieta vegetariană este dieta ideală…
În ce mă priveşte am trăit 20 de ani (fără o lună) fără să mănânc carne (sau derivate din carne), fără să trag vreun fum de ţigară, fără să gust alcool, cafea sau alte droguri… Am crescut (190 cm), mă bucur de viaţă… Cu toate acestea sunt şi alţi factori de care depinde sănătatea… Factorii buni trebuie să-i alegem, factorii răi să-i respingem.
joi, 28 februarie 2008 la 9:10 am
Cred că îngrijirea specială pe care şi-o acordă unele (şi unii) vine dintr-o dorinţă puternică de a arăta bine! Nu e nimic rău în a vrea să atragi privirile mereu sau a te simţi plăcut, confortabil cu tine însăţi / însuţi.
Însă, în momentul în care priorităţile pentru exterior sunt mai sus în top decât cele pentru suflet… e o problemă, zic eu.
joi, 28 februarie 2008 la 9:25 am
Ghita,
Este impresionant echilbrul de care-mi spui, admirabil! Reţin ideea principală: totul depinde de alegerea noastră, fiind valabil pentru suflet dar şi pentru trup.
A.Dama,
în momentul în care balanţa atârnă pe un sigur taler ştim bine ce se întâmplă, când accentul cade mai mult pe exterior, consecinţele urmării unui singur sens trebuie asumate de la sine.
Fiecare preocupare porneşte din dorinţa de a acoperi ceva.
joi, 28 februarie 2008 la 9:26 am
decat sa pierdem timpul scriind/citind despre teama cum că nu va fi niciodată îndeajuns timp pentru a trăi atât cât ne dorim, că nu vom atinge măcar jumătate din vise, mai bine traim, respectiv visam. hai! ne apucam de-acum?
joi, 28 februarie 2008 la 9:28 am
Mădă,
am observat asta la tine de ceva timp
Eu pot să le fac pe amândouă în acelaşi timp, scrisul nu-mi solicită aşa mult şi nu am acea teamă
joi, 28 februarie 2008 la 9:32 am
a, da? ce ai observat la mine? asa prost joc?
joi, 28 februarie 2008 la 9:35 am
Mă refeream la foiletoane şi la timpul alocat lor
joi, 28 februarie 2008 la 9:36 am
mhm
joi, 28 februarie 2008 la 9:38 am
Uite, exact ce spuneam
Trebuie că trăieşti foarte palpitant!
joi, 28 februarie 2008 la 9:45 am
Ana, pai si daca unii vreau sa fie mereu tineri deoarece asociaza batranetea cu moartea? Alta varianta e dorinta de acceptare in societate. Cum a inceput toata miscarea asta? Ca doar acum cateva generatii ce? Cine era preocupat de tinerete. La 30 de ani aratau ca la 60, la 40 erau oale si ulcele, cui pasa? Apoi cred ca a venit unul de a inventat publicitatea, mass-media si prosusele astea promitatoare, diete si programe fitness, si uite asa a aparut si moda cu slab si tanar…
joi, 28 februarie 2008 la 9:51 am
Laura,
faptul că oamenii vor să îşi conserve tinereţea spune ceva despre fiecare, eu o văd pe de-o parte ca dorinţa de a trăi intens numai o anumită perioadă iar cea din urmă nemaifiind aşa importantă, ca şi cum nu ar exista.
Nu degeaba cei trecuţi de o vârstă au aceste complexe, nimeni nu-i mai angajează, toţi îi consideră ca fiind oameni care şi-au trăit traiul şi mâncat mălaiul.
joi, 28 februarie 2008 la 9:55 am
a, deci palpitantul sta in cat de lung e raspunsul. am inteles acum. pai hai atunci sa scriu mai mult.
pai, sport fac o data pe saptamana, cand ne strangem mai multi si mergem la un baschet. de hranit pot spune ca ma hranesc adecvat, adica fastfood. legat de tinerete nu tin neaparat sa conserv aceasta perioada. tot ce se pastreaza cu ajutorul conservantilor nu e bun. daca trece, macar sa treaca frumos.
iar timpul nu vreau sa se opreasca. n-am vrut niciodata sa opresc timpul. nu el trece. noi trecem.
cat despre teama cum că nu va fi niciodată îndeajuns timp pentru a trăi atât cât imi doresc, si că nu voi atinge măcar jumătate din vise, nu exista. pentru ca uite, scriu, deci traiesc, iar legat de vise, imi propun lucruri mici, dese, pe care sa le pot transforma in realitate. vise mari, deziluzii mari
joi, 28 februarie 2008 la 9:56 am
vezi? pot scrie si mult…
joi, 28 februarie 2008 la 10:04 am
Mădă,
Se pare că nu e nevoie de cantităţi industriale pentru a fi fericit, nu? Fastfood? Asta e pentru oamenii care nu au timp să mănânce slow pentru că au lucruri mai serioase de făcut?
E frumos ce-mi spui, de fapt, a avea multe vise mici şi a le împlini zilnic pare a fi reţeta cea mai simplă.
joi, 28 februarie 2008 la 10:11 am
daca nu zilnic, macar la doua zile.
da’ stiai si tu, nu?, ca nu tre sa-ti faci iluzii ca sa n-ai deziluzii. cu cat iluziile sunt mai mari…
joi, 28 februarie 2008 la 10:18 am
..cu atât mai mari dezamăgirile.
Pe de-altă parte mă-ntreb dacă pot fi obţinute succese mari fără a avea iluzii mari. Sau astea sunt întâmplări pur şi simplu şi nu rodul unui efort?
joi, 28 februarie 2008 la 10:43 am
poti obtine succese mari fara sa-ti faci inainte iluzii mari. pasi mici si siguri
joi, 28 februarie 2008 la 10:48 am
..cheia marilor succese
joi, 28 februarie 2008 la 11:05 am
Conform celebrului proverb latin’ Mens sana in corpore sano’ trebuie sa gandesti pozitiv,sa ai o parere buna despre tine,sa nu dai prea mare importanta lucrurilor rele care se intampla in jurul tau,in permanenta esti inconjurat de oameni rai,invidiosi care cauta sa te descurajeze dar,tu nu trebuie sa tii cont de parerile lor,trebuie sa-i ignori!
Fii tu insuti si viata iti va parea mai frumoasa
Numai cei dragi vor sti sa te aprecieze la adevarata ta valoare! Sa fii iubita!
joi, 28 februarie 2008 la 12:03 pm
Cea mai importanta conditie: continua sa te crezi si sa gandesti ca si la varsta pe care o doresti, iar cand te uiti in oglinda, sa nu te sperii daca la inceput vei vedea un strain, ca abia mai apoi (dupa 5-6 luni) te vei vedea pe tine cum te vrei… Promit!
1=
joi, 28 februarie 2008 la 1:11 pm
Îmbătrânirea nu este decât o deprindere rea pe care un om ocupat nu are timp să şi-o formeze. – a zis Andre Maurois
)
Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. – a zis Beethoven
Eu zic că tinereţea unui om i se vede pe chip. Prin bunătatea sa. Care răzbate prin zâmbetul său.
Dacă nu îi cunoşti chipul, ci doar vorbele, atunci poţi spune că îi vezi bunătatea prin tinereţea gândurilor sale. Prin cuvintele sale. Pentru un altul. Cuvintele care zidesc, precum Meşterul Manole, bunătatea şi tinereţea prin admiraţie.
Cam atât.
(dacă îţi era dor de citate …
joi, 28 februarie 2008 la 1:15 pm
Lore,
se pare că gândirea pozitivă este parte din fiecare reţetă, practic, eliminînd tot ce înseamnă nociv nu pot rămâne decât cele bune
Sorin,
spunea un regizor celebru că el de fapt simte că are aceeaşi vârstă pe dinăuntru dacă ar fi să ignore trupul
joi, 28 februarie 2008 la 1:20 pm
Isabela,
câtă dreptate poţi avea în legătură cu tinereţea care răzbate prin chip, am văzut oameni care emană asta atât de natural, împăcaţi cu sine şi cu faptul că timpul nu este duşmanul nostru
Mulţam pentru citate, Beethoven ştia să transmită mesaje (pline de înţelepciune) nu doar prin muzică!
joi, 28 februarie 2008 la 2:09 pm
anaAyana, uite:
Omul lui Lucian Blaga, care îţi place atât de mult:
“E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte”.
Cam aşa ceva …
Să nu uităm să adăugăm şi iubirea.
Portretului perfect.
joi, 28 februarie 2008 la 2:14 pm
Hm… iubirea ne transformă indiferent cum am arăta şi mai cred că de fiecare dată ea reuşeşte să scoată la iveală frumuseţea.
joi, 28 februarie 2008 la 4:16 pm
eu zic sa mancam sanatos, si sa bem sanatos.
sa traim ca fratii si sa petrecem
dupa aia, fie ce-o fi, dar stim ca am trait si la bilant iese frumos.
joi, 28 februarie 2008 la 4:21 pm
transp,
care bilanţ?
joi, 28 februarie 2008 la 4:25 pm
cum care bilant?
ala care trebuie sa fie
la sfarsit adica
ultimele cuvinte
adica sa nu zici “ba, care-ai stins lumina asa repede si urat??”
ci mai bine “stinge, draga, lumina, acum mi-e bine”
joi, 28 februarie 2008 la 4:28 pm
Ehe, frumos bilanţ. dacă există şi cuvântul dragă… Fără dragă bre , da?
joi, 28 februarie 2008 la 4:30 pm
o fi si cu bre, io stiu cum s-alinta lumea…
))
joi, 28 februarie 2008 la 4:33 pm
păi aşa (se) alintă Mircea Radu Bre
joi, 28 februarie 2008 la 5:01 pm
As pune pe primul loc alimentatie, sau cum spui tu “Hrăneşte-te sănătos!”! Ma alimentez cat de natural pot, mancare preparata cat mai putina, carne putina… si paine putina!
> de la teorie şi până la practică nu ştiu câţi paşi sunt,
O problema mare este pe timp de iarna. Alimentatia bazata pe fructe si legume praspete sau chiar conservate, te face sa suporti greu frigul. La noi in tara nu sunt fructe sau legume bogate in lipide, care dau prin ardere celulare caldura in organism
> câţi oameni reuşesc să ducă la bun sfârşit proiectul şi câţi
> nu-l abandonează?
E foarte greu sa te tii de aceasta alimentatie. Nu este vorba numai de vointa personala, cat de “presiunea” celor din jur care te considera dus cu pluta!
joi, 28 februarie 2008 la 5:04 pm
rast,
Chiar azi am văzut pe cineva care şi-a propus să slăbească şi în general să aibă mai multă grijă de sine, nu numai că a slăbit 8 kg dar arată mai tânăr, chiar i-am spus!
Spunea că nu mai bea cafea, nu mai mănâncă dulciuri şi nici după ora 18.
Până la urmă nu e imposibil (nici pe timp de iarnă, există o grămadă de alimente), să vedem cât reuşeşte!
Win some, loose some!
joi, 28 februarie 2008 la 6:50 pm
Incep intai cu un citat din Blaga, pe care cred ca-l stii ca oricine altcineva:
“Opreste trecerea.
Stiu ca unde nu este moarte nu este nici iubire si totusi te rog:
opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea”
(Sper sa apara bine aliniat)
Continui cu un alt citat:
“The great use of life is to spend it on something that will outlast it.” (James Adams)
Suntem oameni pentru ca avem constiinta faptului ca timpul trece. Si avem o mare incertitudine prezenta in fata noastra tot timpul: ce va fi dupa ce vom trece dincolo? Cum vor vorbi cei care au ramas despre noi dupa ce am plecat dintre vii? Cate vise vom reusi sa ne indeplinim pana atunci? Cate esecuri vom intampina? Cat bucurii vom avea pana atunci?
Dupa cum vezi, o groaza de intrebari fara raspuns, toate provenite de la un cuvant simplu, o oarecare notiune fizica numita timp. Poate ca asta este motivul pentru care vrem sa ramanem cat mai mult tineri, sa avem parte de o tinerete fara batranete. O viata fara de moarte nu ne poate fi oferita noua oamenilor de rand, doar cei mai mari dintre noi ajung sa obtina o forma de viata fara de moarte: Eminescu, Goethe, Newton, Einstein,… Ceilalti suntem sortiti disparitiei dupa un oarecare numar de generatii.
Eu cred ca aceasta este cauza principala pentru care noi oamenii am vrea sa traim vesnic si sa fim mereu tineri.
Pana acum ti-am spus despre partea cu viata fara de moarte. Trecem acum la partea tineretii vesnice: citit invers si cu o oarecare asociere de termeni ajungem la _tinerete lunga cat de lunga e viata_. Pentru aceasta parte nu am decat un citat de spus, ca ma grabesc la facultate: “Imbatranim cu fiecare renuntare. Suntem tineri cat nu ne resemnam dar devenim batrani in momentul in care ne resemnam
Mai multe explicatii vezi si la mine pe blog – nu-mi fac publicitate – unde am aburit vreme lunga pe baza comentariului pe care ti l-am dat acum
joi, 28 februarie 2008 la 8:42 pm
Mithrandir,
Spunea bine Blaga despre lipsa iubirii ca fiind moarte. Extrag ideile cu care voi rămâne din comentariul tău:
- teama omului de a dispărea ca şi cum nu a fost
- timpul sub semnul întrebării ca proprie interogare
- orice renunţare înseamnă îmbătrânire
Îmi place că te-ai oprit asupra fiecărui aspect în parte, am citit şi articolul de pe blogul tău şi pot spune că o să mai vin de acum înainte.
joi, 28 februarie 2008 la 8:51 pm
Timpul a disparut,sub efortul omenirii,de al depasii…asta constati,probabil la 90 de ani,plinbandu-te prin parc…
joi, 28 februarie 2008 la 8:58 pm
bistosh,
eu nu înţeleg de ce la vârsta pensionării (sau mai degrabă de la 65) oamenii parcă se opresc din a trăi, adică dispare partea aia cu trăitul fiecărei clipe ca şi cum ar fi ultima, şi dacă ar face aşa din tinereţe?
joi, 28 februarie 2008 la 9:15 pm
da,cred ca este vorba de…faptul ca,nu sunt buni de nimic,decat…de a se bucura.Asta o poate face orice pensionar…dar neputinta…in celelalte trebuincioase vietii…ii obliga,sa nu mai traiasca clipa,ca si cum ar fi ultima.Adica,ei nu mai sunt in stare,decat sa se bucure…si atat.Cum?s-ar bucura din orice!numai ca,unii nu isi dau seama…ca asta vor,fiind influientati si de cei din jur(pai,la varsta lui,sa se comporte ca un adolescent,asa ceva este imoral,nefiresc…da,sigur ca da.Aiurea!) Nu stiu cum sa explic…mai bine.Sper sa fi inteles ce am vrut sa spun.
joi, 28 februarie 2008 la 9:23 pm
Probabil că e mai uşor a vorbi acum despre bătrâneţe decât atunci când practic o trăieşti. Refuz să cred că se consumă şi bucuriile odată cu vârsta! (invers proporţional cu timpul)
joi, 28 februarie 2008 la 9:50 pm
pai bine,bucuriile…ele vor exista,dar ei nu vor putea,sa le consume,fiind fortati de imprejurairi.
Da,bine ai spus…nu putem vorbii,decat cu aproximatie,despre ceea ce se intampla cu aceasta categorie de varsta…
Vom vedea noi! : )
Cred ca nici eu nu ma bucur de fiecare,moment…asa,se intampla uneori…
Altadata,lumea era mai fericita!Inainte sa am internet,cand faceam rost cu greu,de o melodie,pe care mi-o doream…credeam ca sunt cel mai fericit,acum…nu mai simpt decat melodia…si atat.(asta inseamna ca,eram mai bucuros cand,nu aveam totul).Am ajuns sa nu mai stiu sa fiu fericit decat,atunci cand…e ceva special,iar atunci cand mai vad,ca totusi mai sunt oameni care,se bucura la “nimicuri” sa ma simpt iritat…probabil ii apostrofez…
joi, 28 februarie 2008 la 9:54 pm
Bucuriile nu se consuma cu varsta. De doi ani observ ca oricat de suparat as fi intr-o zi, un singur gest al unor oameni total straini mie ma fac sa zambesc si sa-mi uit supararea. De asta cred ca nu pot fi suparat prea mult pe cineva si cred ca tot asta este si motivul pentru care sunt optimist aproape mereu.
Mai pe scurt: cat timp stii sa extragi micile bucurii ale vietii, din cele mai nesemnificative momente, cum ar fi mersul cu metroul sau asteptatul autbozului in ploaie, vei avea parte oricand de bucurii. Acestea nu se consuma cu varsta. Refuz si eu sa cred asta.
joi, 28 februarie 2008 la 10:02 pm
bistosh,
ai dreptate cu melodiile şi cu bucuria provenită din lucrurile simple, uite de asta nu mai descarc albume şi le ascult pe unde apuc (radio, youtube, etc.)
Mithrandir,
ca o constatatre, dacă bucuriile din copilărie pur şi simplu le trăim , observ că odată cu vârsta, bucuriile le constat, sunt conştientă de ele mai mult şi probabil că exact asta contează cel mai mult
vineri, 29 februarie 2008 la 9:27 pm
“Dieta vegetariană este dieta ideală…”
Err… să nu exagerăm. Afirmaţia asta n-are nicio bază în chimia alimentară. Grăsimea de peşte, de exemplu, are efecte extraordinare asupra sănătăţii, pe care nu le poţi obţine nu niciun fruct şi nicio legumă. Eu aş recomanda mai degrabă acest “Short Guide to a Long Life”: http://www.fantastic-voyage.net/ShortGuide.htm
(De Biblie mai bine nu zic nimic, ca să nu stric atmosfera.)
“Do not go gentle into that good night /
Rage, rage against the dying of the light!”
duminică, 2 martie 2008 la 3:43 pm
fjmsoftware,
Mă bucur că ţii la o atmosferă nestricată.
Dacă vrei să discutăm eu vreau.
Adresa mea de e-mail este: “ghita_bizau@yahoo.com”
Toate bune!
duminică, 2 martie 2008 la 4:19 pm
Hehe, să mă anunţaţi dacă se deschide un club, vreau să primesc noutăţi pe e-mail. Just jokin`
luni, 3 martie 2008 la 11:50 am
Toţi vor fi bineveniţi.
Dintr-o discuţie serioasă într-o atmosferă nestricată cred că poate ieşi ceva bun.
luni, 3 martie 2008 la 11:53 am
Asta e adevărat. Schimb de experienţă, de cunoştinţe…
joi, 6 martie 2008 la 8:45 am
[...] 28 februarie 2008 by Mithrandir Titlul unui clasic basm. Si – putin modificat – titlul unei pagini dintr-un blog de pe wordpress. Intai am vrut sa comentez acolo dar am realizat ca merge legat si aici, ca mi se potriveste si [...]
vineri, 7 martie 2008 la 6:52 pm
Cu sportul mai greu dar cu iubirea sunt de acord…