Vocea. Amprentă sau accesoriu permanent?

Îmi amintesc şi acum ce discrepanţă a fost între felul în care arăta şi vocea ei. Prin clasa a II-a a venit o colegă nouă, extraordinar de frumoasă, avea codiţe împletite, era brunetă şi cu ochi de veveriţă. Când a spus, zâmbind: mă cheamă Elena, toată lumea s-a schimbat la faţă. Avea o voce groasă, ca de băiat! Dezamăgire… cine se aştepta? Cu timpul ne-am acomodat, a ştiut să se facă plăcută şi să o iubim.

De multe ori mi s-a întâmplat să am senzaţia că vocea anumitor persoane nu se potriveşte cu felul lor de a fi sau cu înfăţişarea.

Surpriza vine mereu de unde nu te aştepţi, logic! Cum ar fi să-l vezi pe Arnold şi să ai senzaţia că asculţi o soprană atunci când vorbeşte? Sau de câte ori nu ai fost surprins(ă) când un om de radio pe care ţi-l imaginai într-un fel să arate exact invers?

Se întâmplă alteori ca vocea să se potrivească atât de bine cu posesorul ei încât să te laşi purtat de ea, să vrei să vezi un om numai ca să-l auzi, să savurezi fiecare cuvânt ce vine din partea lui!

Nu ştiu dacă e o modalitate prin care alegem cine ne place sau nu dar vocea îmi spune multe despre un om! Exagerez dacă spun că atunci când mă îndrăgostesc, vocea este unul dintre detaliile care pică cu tronc?

Etichete amprentă vocală, ce voci îmi plac, diverse tipuri de voci, fascinant, glasul, vocea face parte din personalitate, vocea şi personalitatea omului, voci plăcute