Te întâlneşti cu el pretutindeni, obţine promovări pentru că a ştiut să intre pe sub pielea şefului, este acel Gârneaţă pe care noi nu-l mai luăm în serios dar ne deranjează când joacă teatru. De fapt, cu toţii urmărim câte ceva numai că mijloacele prin care alegem să obţinem ceea ce dorim sunt mai mult sau mai puţin evidente sau verticale.
Mă deranjează atunci când cineva este exagerat de politicos tocmai pentru că a aflat că ar avea ceva de câştigat prin asta. De câte ori ai avut senzaţia că cineva urmăreşte să obţină ceva de la tine?
Când primesc un telefon de la un coleg cu care nu am mai vorbit de mulţi ani şi la finalul discuţiei văd că vrea să-mi vândă o asigurare de viaţă, când mă caută o amică pe care o văd rar să-mi propună o afacere, am toate motivele să devin suspicioasă.
Când cineva oferă un morman de gratuităţi şi nu vrea nimic în schimb deja mă-ntreb ce doreşte. Este imposibil să nu simţi când cineva vrea să se facă mai mult decât plăcut.
Alegerea este a noastră: îi lăsăm sau nu să joace teatru, le oferim sau nu ceea ce urmăresc, tocmai pentru că fiecare la rândul lui urmăreşte altceva.
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:25 am
Bravo, frumos, Gârneaţă chiar merită să devină un personaj tipic.
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:28 am
Dragoş, câţi nu sunt ca el
dar şi mai mulţi ca Toma, nu au pace de pacea şi nonşalanţa altora.
miercuri, 20 februarie 2008 la 3:13 am
/me give u a beer
daca iti dau mai multe, ma dau de gol ce intentii am, mai ales ca o apus soarele… :p
miercuri, 20 februarie 2008 la 9:31 am
Sa vad ce mai colectionez pana diseara
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:31 am
INTOTDEAUNA
un’cineva va dori ceva (de) la tine/mine
chiar si atunci cand (Nu)
…(isi) va dori sa nu doreasca
sa nu mai nasca
elibereze…
dorintele spre tine/mine
dorinta sa domina si spirite
si pamantean durere
‘au placere
o viaţă făr’dorinţă piere
s-a terminat, mai cere
(doar) aplauze sincere
cortina-i in cadere
o zi buna!
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:33 am
Până deseară? Doar atât?
La cei 25 de anişori ai tăi (La mulţi ani, cu întârziere pentru decembrie trecut). Păi mai ai cel puţin încă pe atât (posibil şi mai mult) să afli! Şi să tot afli!
Dar! Atenţie, mare atenţie, pentru când vei deveni tu şefă! Atunci să te văd!
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:50 am
Mado,
dorinţele sunt esenţiale, de fapt cele sincere, fără a folosi ca mijloace naivităţile altora
Isabela,
să mă văd şi eu ce o să devin
miercuri, 20 februarie 2008 la 11:34 am
mi s’a intamplat si mie sa sun pe cineva dupa foooooooooarte mult timp numai pentru a’i cere ceva. si sunt sincer.
“salut. stiu ca nu te’am mai sunat de mult timp si rau am facut dar na… alte grupuri sociale, manifestari culturale diferite, tu cu maneaua, eu cu jazzu’… cum? da… e un fel de muzica, nu, nu… nu poti dansa pe el asa cum crezi tu si nu cred ca ti’ar placea o petrecere cu jazz… da… da… e bine, mersi… si frate’miu, da… 20 face anu’ asta… da… hehe… da ma… mai tin minte… eh… ce vremuri… … … poate mai iesim da… la niste mici in Branesti, mama ce buni erau… uf… asa… deci… am nevoie de…”
care zicea ca adevarul este cea mai buna minciuna? ca asa e.
miercuri, 20 februarie 2008 la 12:42 pm
Mai tot timpul… De fapt, orice om normal actioneaza cu un scop.
Acte gratuite … nu prea se mai fac, decat cu un motiv, fie el neexplicit!
miercuri, 20 februarie 2008 la 12:44 pm
de aici pan’ la paranoia nu mai e foarte mult
miercuri, 20 februarie 2008 la 12:52 pm
morcoveaţă,
când te gândeşti că asigurarea aia de viaţă o vindeam eu…şi mi-a spus omul în final, ahaaam de asta ai venit
Malina,
doar la voluntariat poate dar din câte ştiu şi ei urmăresc ceva
nenea,
pe ce parte a taberei?
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:02 pm
Ehehe, eu intru la idei inca din clipa in care ma suna
))
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:03 pm
@Malina
se mai fac, foooooarte multe, dar daca ai auzi de ele n;ar mai fi gratuite. mai ales ca nu le gasesti pe internet.
@anaAyana
nu ma supar pe tine dar puteai spune de la inceput pentru ce ai sunat, nu? tztz.
ps: de ce vin oamenii imbracati la costum la interviu? asa se simt ei cel mai comod? ce conteaza de fapt mai mult? comoditatea sau increderea? nu’l legate?
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:10 pm
alk,
te uiti pe mobil, vezi că te sună Gârneaţă şi deja ştii ce urmează să spună
Pe mine mă tot sună unii de la o firmă care lucrează în sistem MLM, de fiecare dată mă sună de pe alt număr. Cred că au peste 30. Odată mi-a stâlcit numele şi m-a făcut şi doamnă. A doua oară când m-a sunat i-am zis toate greşelile pe care le-a făcut şi să mai exerseze pe viitor înainte să mă sune
Faza e că atunci când lucrezi într-un domeniu similar şi te sună unul şi citeşte textul ca un roboţel… sare în ochi imediat
La următorul telefon m-a sunat o tipă mai drăguţă dar tot nu i-am ţinut minte numele deşi a insistat
morcoveaţă,
dacă suni omul şi spui: vreau să-ţi vând… deja îţi închide telefonul.
Sau, poate că apreciază sinceritatea şi cumpără?
de exemplu, în asigurări nu ai voie să foloseşti o serie de expresii, exact cele care trezesc suspiciunile : )
Apropo de costum! Ca să intri în pielea personajului mai bine trebuie să ai o înfăţişare anume. Sunt convinsă că cei care îl poartă că nu au încotro în timpul liber stau numai în ţinută sport
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:45 pm
Mereu ma amuza fazele astea cu luatul pe ocolite pentru a obtine cate ceva…
Cred ca pana la urma te prinzi despre ce e vorba, mai ales ca pe la noi e o adevarata fobie legata de actiunile astea incognito. Important este sa stii sa spui NU atunci cand totul se da pe fata. O sa se ajunga la reverse- reverse -selling- techniques si poate atunci cand oamenii vor veni la tine si iti vor spune in fata: ” Uite, vreau asta si o sa fac totul pentru a o obtine[...]“, se va ajunge la multumire de ambele parti.
Eu consider ca luatul pe ocolite incearca sa speculeze niste slabiciuni presupuse ale interlocutorului si de fiecare data cand sunt vizat o iau ca pe un afront si iese cu scantei. Si ma amuza nespus faza…
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:46 pm
Daca cineva are un interes la mine cum este mai bine sa procedeze?extremele sunt astea:
bineinteles.
1. intru in magazin,sunt singurul interesat,ma uit peste produse,desi eu stiu pt ce am intrat acolo,dar astept sa-si termine cele 2 vanzatoare povestea,timpul trece,ele incep alta poveste,eu o iau de la inceput,trec in memorie (aiurea…mor de nervi) marfa si dupa 2 minute ies ,salutand
2 . situatiile de care ziceti voi cu “luatu pe departe” si in final sa-ti plaseze ce nu doresti,sau n-ai fi dorit pana atunci
Oamenii care au ceva de “vandut” trebuie sa fie amabili si sa-si cunoasca interesul,iar cunostinta mai veche,care si-a amintit de tine doar acum,isi ia masuri de …amabilitate.
Ce e rau in a fi amabil???
miercuri, 20 februarie 2008 la 1:50 pm
Ionut, s-ar putea sa aiba succes mai mare cei care vin direct la tine si spun ce vor. Imi aduc aminte in euforia pensiilor private alergau 4 sau 5 oameni dupa semnatura mea pana cand a venit unul sincer si competent si mi-a zis: la mine o sa inchei. Si m-a convins! Bineinteles ca nu pe loc
Elisa,
si eu las oamenii sa-si spuna povestea, chiar sunt draguti cate unii. Altii chiar au motive pertinente pe cand altora le spun din start ca nu sunt interesata. Apoi vine celebra intrebare: ce anume nu va intereseaza, ceva ce nu cunoasteti? Asta face parte din orice strategie de vanzari la categoria demontarea obiectiilor.
Cand suni o cunostinta mai veche si pana atunci nu te interesa viata ei si dintr-odata esti super amabil se vede clar ca te simti vinovat ca nu ai mai dat semne de viata intre timp.
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:07 pm
anaAyana,cumostinta mai veche se foloseste de …cunostintele ei si,sincer,nu vad nimic rau in asta,ca doar nu este prieten…,dar daca o scalda cum ca ii pare rau ca nu v-ati mai vazut,bla,bla,bla…si la sfarsit vine cu oferta…normal ca nu-mi place.
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:11 pm
Aham, deci trebuie doar sa fie o oferta de pe urma careia sa aiba de castigat
Poate doar asa ii pica bine.
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:17 pm
miercuri, 20 februarie 2008 la 2:18 pm
undeva e o chestie pe care eu n-o sesisez,sau confund eu amabilitatea cu interesul?!
miercuri, 20 februarie 2008 la 3:32 pm
Elisa, se porneşte de la una cu scopul de a se ajunge la cealaltă
dar asta nu înseamnă că se întâmplă mereu la fel
miercuri, 20 februarie 2008 la 5:32 pm
@morcoveaţă
M-am gandit ca ai dreptate si am si cateva exemple in capusor!
miercuri, 20 februarie 2008 la 5:37 pm
chiar că e alegera noastră.
dar tot noi alegem prost.
miercuri, 20 februarie 2008 la 6:12 pm
Malina,
ai plecat aşa fără să spui exemplele?
dilema,
cred că după mai multe dăţi de ales prost vine alegerea cea bună, cea mai bună
miercuri, 20 februarie 2008 la 6:32 pm
@ana
nici nu ştii cât adevăr tocmai ai spus.
e un fel de lege a hazardului toată treaba aceasta. ar merita dezbătută mai pe larg într-un post nou.
miercuri, 20 februarie 2008 la 6:46 pm
ana,
cred că este în firea noastră să încercăm să obţinem totul prin orice mijloace, indiferent dacă aceastea sunt disimularea şi prefăcătoria. scopul scuza mijloacele, spunea Machiavelli. adică atunci când dorim ceva nu mai ţinem cont de modul în care îl obţinem. a la guerre comme a la guerre spun si francezii… singura intrebare la care aceste dictoane nu raspund este daca aceste mijloace sunt si corecte din punct de vedere etic…
in fine… cred că ai ridicat la fileu un subiect interesant care ar merita dezbatut mai pe indelete tocmai pentru ca este atat de complex.
miercuri, 20 februarie 2008 la 7:01 pm
dilema,
sau dezbatem tot aici, sigur are legatura
anahoretus,
Cand eticul a inceput sa fie personalizat si pus sub semnul intrebarii nu stiu cine se mai intreaba daca este sau nu corect ce face. Poate doar cei care vor sa doarma cu constiinta impacata. Sau nu neaparat sa doarma.
miercuri, 20 februarie 2008 la 8:06 pm
Se întâmplă atât de des lucruri de acest gen, mai ales când treci de perioada liceului! În liceu totul e mult mai simplu sau cel puţin interesele “ascunse” nu au legătură cu banii, ci, în cel mai rău caz, cu temele sau copiatul pe la teze.
Acum (în ultimul an de facultate) mi se întâmplă să mă sune persoane cu care nu am vorbit de ani de zile şi să-mi spună, cu o voce dulce şi prefăcută: Spune, Raluca, te-ar interesa un venit suplimentar în timpul tău liber? 
miercuri, 20 februarie 2008 la 8:17 pm
De câte ori am senzaţia că cineva urmăreşte să obţină ceva de la mine îl trec printr-un “filtru” care imi da rezultatul:
persoana e manipulator sau motivator.
Motivatorul ma ajuta sa facem ceva impreuna pentru un avantaj comun, iar manipulatorul incearca sa ma convinga sa fac ceva, care sa fie mai mult pentru avantajul lui personal.Castigul lui insa e temporar.
Daca “citesc” intr-un om ca e hotarat,prietenos,sincer si competent, imi atrage atentia! Importanta e atitudinea lui si modul de a trata oamenii din jur.
Cred ca unul din cele mai placute complimente, e acela de “a fi demn de increderea cuiva”
miercuri, 20 februarie 2008 la 8:25 pm
Raluca, aşa mă întreabă şi pe mine dacă vreau venituri suplimentare. Şi culmea, nici eu nu înţeleg de ce nu vreau
Cristal,
din nou mă ajuţi să spun cuvintelor pe nume, ai descris foarte bine situaţia, cred că de fapt în asta stă alegerea: să ne ajutăm reciproc sau egosit, să îi ignorăm sau să-i ajutăm numai pe ei.
miercuri, 20 februarie 2008 la 9:18 pm
Acum, în cazul meu, problema e destul de complicată, pentru că ei nu ştiu că nu se poate vorbi de venituri “suplimentare” atunci când nu ai niciun fel de venit!
Mai am câteva luni până voi fi nevoită să intru în câmpul muncii, şi sper să nu cad în plasa vreunui manipulator… şi nici a unui motivator, pentru că uneori aceşti motivatori te manipulează îmbătându-te cu apă rece şi oferindu-ţi sfaturi pe care nici ei nu le pun în practică.
miercuri, 20 februarie 2008 la 9:55 pm
Ma numesc agent de vanzari
Si de vreau sa supravietuiesc
Pe tine, trebuie sa te ..fraieresc
Telefonul de’l inchizi
Usa ai s’o deschizi
Caci deghizat in om sarac
Eu iti vand, ce’mi doresc
Ca sa traiesc
Agent de vanzari ma numesc
Dar mi se spune
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:02 pm
Atunci zi-le că vrei nişte venituri de-a gata
Glumesc! Uneori sfaturile pe care le dau ei ţin de partea ideală, că nu se îmbină cu practica, poate speră că le va reuşi altora, nu se ştie niciodată de unde sare iepurele.
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:20 pm
MI-E O SILA CUMPLITA DE ASTFEL DE OAMENI!!! Bleah!!! Scap de ei foarte repede, daca pot; daca nu, ii iau din start cu: “Ha, lasa astea, spune mai bine ce vrei…” spuse pe tonul adecvat… Nu pot sa suport lingaii: sunt oameni deosebit de periculosi pentru care existi atata timp cat au nevoie de tine; dupa aceea, se debaraseaza de cunostinta ta fara nici un fel de scrupule… In plus, nu au morala, nici bun simt, nici macar simtul ridicolului… ce mai, personaje de cea mai joasa speta…
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:25 pm
Sorina,
adică, devin prefăcuţi, exagerat de politicoşi şi falşi
mie mi se pare că oamenii ăştia prea intră în rol şi uită să mai iasă din el
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:36 pm
Ana,
cu scuzele in avans de rigoare, dar nu cumva ai “pacatuit” si tu printre vanzari / vanzatori ?
miercuri, 20 februarie 2008 la 10:39 pm
..păi eu încerc să ies din branşă, sunt sătulă de ele
mai ales când văd cum încearcă alţii să-mi vândă câte ceva (cum făceam şi eu) şi văd mai întâi strategiile lor şi apoi produsele.
Ideea este că până nu crezi în produsul pe care-l vinzi nu vei avea niciodată succes!
joi, 21 februarie 2008 la 7:26 pm
Pe mine ma scoate din sarite cand ma cauta cineva numai cand are nevoie. Imi arata clar ca putin ii pasa de persoana mea si ca ceea ce conteaza e doar cum pot eu sa ii servesc interesului intr-un anume moment. Cine imi e prieten ma mai cauta sa vada si cum ma simt sau ce am mai facut.
Cand sunt sunata de persoane care vor sa imi vanda ceva de obicei ii ascult, pentru ca s-ar putea sa ma intereseze ceea ce au de oferit. Apreciez omul care poate sa ma determine sa cumpar de la el. Un produs poate fi bun, dar sa fie prost promovat, sau invers. In asta consta talentul cuiva care se ocupa cu vanzarea.
joi, 21 februarie 2008 la 7:59 pm
@anaayana: “mie mi se pare că oamenii ăştia prea intră în rol şi uită să mai iasă din el adică, devin prefăcuţi, exagerat de politicoşi şi falşi” Sunt niste oameni care uita sa mai fie ei insisi; daca ii vei intreba, la un moment dat, “Cine esti tu?”, nu iti vor putea raspunde pentru ca nici ei nu mai stiu… Traitul asta in minciuna e de-a dreptul infiorator, nu doar prin raul pe care il fac celor din jur, ci si prin cel pe care si-l fac lor insile! Si nici macar nu isi dau seama…
joi, 21 februarie 2008 la 8:11 pm
Sorina,
a trăi în minciună până la urmă este o alegere nicidecum ceva obligatoriu
Onutzza,
într-adevăr, există produse bune, oameni interesaţi dar şi promovări nereuşite. Cam aşa se vede cine vrea să cumpere şi cine este sufocat de strategiile astea de marketing. Şi eu îi ascult, de obicei mai aflu noutăţi, mai văd ce metode folosesc
marţi, 24 iunie 2008 la 11:29 am
Iata povestea HerbaLife (cu referinte clare si inspre Amway) cap-coada, courtesy of special agent Rob Cockerham, a rezolvat-o inca de acum sase ani:
http://www.cockeyed.com/workfromhome/workfromhome_s.html
Doar rabdare sa aveti, sa puteti citi tot (mai spre final, o pagina din epilog nu poate fi accesata decat apeland la functia Cached a Google). Apoi aplicati aceleasi cunostinte si la domeniul asigurarilor