Cerşetorul perfect şi vânzătorul cu succes
Mereu am crezut că pentru a avea succes trebuie să nu fii disperat dar aceasta nu este o soluţie universal-valabilă.
Merg pe stradă şi văd cerşetori, unii stau pur şi simplu pierduţi, nu cer nimic, aşteaptă. Alţii sunt de-a dreptul obositori, se ţin după tine, insistă, sunt sufocanţi, te determină să le dai ceva numai ca să te lase-n pace. Tu pe care-l iei în considerare mai mult?
Cerşetorul adevărat are multe calităţi pe care nu le arată. În primul rând, în mod paradoxal, el nu cere! Condiţia lui este cea care ne arată că suntem mici cu toţii dacă nu ştim să-l vedem pe celălalt când îi este greu şi nu-l ajutăm.
De ce nu ne plac cerşetorii? Pentru că ei sunt aşa cum nu ne-ar plăcea vreodată să ajungem. Nu vrem ca altuia să-i fie milă de noi tocmai pentru că unul are mândrie iar celălalt a renunţat demult la ea.
Un prieten îmi spunea că degeaba oferi ceva unui om dacă lui nu-i trebuie, nevoia este în acest caz, sinonim cu acum, orice ajutor venit după poate fi de prisos ori prea târziu.
Care este asemănarea totuşi cu un om care vinde? Dacă insişti, exact cum aminteam puţin mai devreme, nu mai vrea nimeni să cumpere de la tine. Devii un cerşetor de atenţie, oricât ai fi de instruit sau politicos deci nu o să vinzi niciodată fiind agresiv. Nu ne plac cei care cer! Ne place să oferim atunci când simţim că este cazul.
Aşadar dacă reuşeşti să vinzi fără ca omul să aibă impresia că a cumpărat, acela este succesul (în opinia mea). Să plece de la tine şi să nu-i pară rău că a cheltuit bani, la fel cum nu-ţi pare rău când oferi ceva unui cerşetor simplu.
De aceea teoria mea despre vânzări şi cerşetori este similară: insistenţa ne pune pe fugă!
Filed under: Gratuite | Tagged: câştig, cerşetorul, disperarea, gratis, vânzări
hmmm, cu cersetorii e o chestie extrem de complexa…eu, fiind un plangacios, ma simt afectat de fiecare dat cand vad un cersetor…
altfel , cred ca noi toti cersim atentie intr-un fel sau altu’…a cersi e ceva uman, e ceva comun tuturor
waszlaw,
Cu toţii cerem ceva chiar dacă nu recunoaştem, nu ne simţim bine să fim slabi drept pentru care mascăm acele momente cu mândrie, orgolii, ironii s.a.
Cersetorii de succes vand “povesti” de succes. Daca ai vazut flmul Filantropica stii despre ce este vorba.
Imi amintesc de un caz in metrou, cu o mamica la aprox. 35 de ani, care impingea un carucior cu un bebe in el si avea in mana o foaie pe care scria ca are nevoie de ajutor pentru copilul ei bolnav de ceva grav. Nu parea deloc saraca, era imbracata bine, avea gust, iar pe chip i se citea disperarea si tristetea de mama care sufera pt copilul ei. A iesit din vagonul respectiv cu cel putin 500.000 lei.
Cersetorii “de succes” ne vand sentimentul facerii de bine, ne fac sa ne simtim mai buni, darnici, etc., e o alta discutie pe tema filantropiei, mai ales a celei din anonimat.
La noi s-a impamantenit ideea ca unii cersetori nu au nevoie de bani, fiindca pot merge la munca, dar prefera sa ceara. Sau ca unii folosesc banii pentru bautura, tigari, etc… La urma urmei sunt cersetori care castiga mai bine decat oameni care muncesc pe branci.( http://www.gandul.info/romania/140-de-tigani-cersetori-din-franta-s-au-lasat-expulzati-de-sarbatori.html?6446;2305017 )
Cat despre insistenta, ei bine, in cazul cersetorilor (as in “saracii cu mana intinsa de la colt de strada”), cei care cer bagandu-se in sufletul tau nu iti spun nicio poveste, nu te fac sa crezi decat ca te-au furat. Nu e nimic nobil in a darui ceva din obligatie, deci nu vom simti nimic special.
Un vanzator, dupa cum bine ai spus, nu trebuie sa te faca sa crezi ca ai cheltuit bani si sa ai remuscari, el trebuie sa iti dea impresia ca te ajuta, ca iti face un serviciu, ca este acolo pentru tine, nu ca te-a vazut ca ai nevoie de ceva si vrea sa profite de pe urma acestui lucru.
Cersetorii de succes vand “povesti” de succes. Daca ai vazut flmul Filantropica stii despre ce este vorba.
Imi amintesc de un caz in metrou, cu o mamica la aprox. 35 de ani, care impingea un carucior cu un bebe in el si avea in mana o foaie pe care scria ca are nevoie de ajutor pentru copilul ei bolnav de ceva grav. Nu parea deloc saraca, era imbracata bine, avea gust, iar pe chip i se citea disperarea si tristetea de mama care sufera pt copilul ei. A iesit din vagonul respectiv cu cel putin 500.000 lei.
Cersetorii “de succes” ne vand sentimentul facerii de bine, ne fac sa ne simtim mai buni, darnici, etc., e o alta discutie pe tema filantropiei, mai ales a celei din anonimat.
La noi s-a impamantenit ideea ca unii cersetori nu au nevoie de bani, fiindca pot merge la munca, dar prefera sa ceara. Sau ca unii folosesc banii pentru bautura, tigari, etc… La urma urmei sunt cersetori care castiga mai bine decat oameni care muncesc pe branci.( http://www.gandul.info/romania/140-de-tigani-cersetori-din-franta-s-au-lasat-expulzati-de-sarbatori.html?6446;2305017 )
La noi s-a impamantenit ideea ca unii cersetori nu au nevoie de bani, fiindca pot merge la munca, dar prefera sa ceara. Sau ca unii folosesc banii pentru bautura, tigari, etc… La urma urmei sunt cersetori care castiga mai bine decat oameni care muncesc pe branci
Cat despre insistenta, ei bine, in cazul cersetorilor (as in “saracii cu mana intinsa de la colt de strada”), cei care cer bagandu-se in sufletul tau nu iti spun nicio poveste, nu te fac sa crezi decat ca te-au furat. Nu e nimic nobil in a darui ceva din obligatie, deci nu vom simti nimic special.
Un vanzator, dupa cum bine ai spus, nu trebuie sa te faca sa crezi ca ai cheltuit bani si sa ai remuscari, el trebuie sa iti dea impresia ca te ajuta, ca iti face un serviciu, ca este acolo pentru tine, nu ca te-a vazut ca ai nevoie de ceva si vrea sa profite de pe urma acestui lucru.
Cam cat castiga cersetorii in Franta: http://www.gandul.info/romania/140-de-tigani-cersetori-din-franta-s-au-lasat-expulzati-de-sarbatori.html?6446;2305017
Eu sincer, daca dau ceva unui cersetor dau in ideea “cand o sa ajung si eu in postura astuia, poate-o sa mi se dea si mie”. E gresit? Sigur, dar daca te pui in locul celui de langa tine cred ca faci un lucru bun pentru ca atunci devi mai saritor. Nu?
Poate gresesc.
P.S. Mie nu-mi plac cersetorii pentru ca eu sunt un dobitoc care cheltuieste 5 lei/zi pe un pachet de tigari iar ei cer ca sa poata exista. Sau de aia nu-mi plac tarile din lumea a 3-a? Ambele!
majoritatea cersetorilor (din bucuresti) cistiga mult mai mult pe luna decit noi doi la un loc. avea cineva o poveste simpatica despre un puscarias care omorise o familie pentru 5 lei. “de ce ai facut asta pentru 5 lei?”. “pai, 5 lei de aici, 5 lei de dincolo…”
drăeazgă polllidigile de margheding dddîn lumea-ndreagă hh-hâg.
ieo, ge ză vag, bine. mănâng uo bordogală.
vanzatori mai buni au mai rai
cumparam ce nu vindem
si revindem ceeace
(reusim) cersind la troc.
o zi buna!
nu imi fac reclama dar cred ca se potriveste http://waszlaw.wordpress.com/2008/01/19/testament-poveste-de-craciun/
Daca e sa vorbim metaforic, pana la urma, toti suntem cersatori, fie ca vrem sau nu sa recunoastem lucrul asta!
Ionut,
intr-adevăr, cerşetorii sunt uneori enervanţi dar să nu uităm şi aspectul filantropic chiar dacă-n filmul cu acelaşi nume ideea este un pic luată în derâdere.
Observ că primul mesaj s-a dus la spam şi al doilea avea alte completări drept pentru care nu le-am mai şters.
Mă bucur că împărtăşim aceeaşi idee că vânzătorii sunt stresanţi uneori.
Logica bunului simţ ar trebui să fie numitorul comun în ambele situaţii şi nu numai!
Tezeu,
odată ce dai ceva cuiva este deja al lui, nu îl mai poţi considera ca fiind al tău. Oamenii dau celor care cer nu neapărat pentru că ei cred că vor ajunge şi ei în nevoi, ci pentru că mulţi dintre ei cred sincer că oferind ceva fac o faptă bună. De aceea cei mai mulţi nu se mai gândesc la destinaţia pe care o iau banii pe care tocmai i-au dat. Comparaţia dintre cerşetorie şi fumat este interesantă :)! Nu vrei să mai dezvolţi puţin pe acest subiect?
Mado,
De data asta cred ca ceaţa a fost mult prea densă.
Dada,
ce crezi despre faptul că toţi suntem cerşetori?
Cristian,
e posibil ca unii să se îmbogăţească, dar cazurile aceastea sunt puţine, drept pentru care ar trebui să ne gândim la cei care nu au. de obicei se cam vede cine are şi cine nu, oricât ar părea de neajutorat.
Cougar,
vezi că în curând o să dispară bortocalele ce-o să te faci?
Cand am zis ”metaforic” vorbind, ma gandeam ca :
-unii cersesc la propriu (pentru ei sau pentru altii-aici este foarte mult de ascultat);
-unii cersesc atentie, cum spuneai tu;
-politicienii cersesc in campaniile parlamentare;
-copii mici/mari cersesc atentie;
-de multe ori cersim iubire;
-cersitul e ceva balcanic, il avem in sange, parerea mea si e mai greu sa scapam de el;
-si cam atat , nu de alta, dar sa nu va plictisesc. Lista o puteti continua voi!
corect. un post f corect.
Malina,
indiferent ce am cere, am vazut ca e mult mai greu de facut decat a primi, a cere presupune o trecere de la mandrie la o simplitate
Copiii cer pentru ca nu se descurca singuri, politicienii au nevoie de voturi, cei care vor atentie au nevoie de afectiune si nu numai. In cele din urma cere nevoia din noi.
robotor,
te mai astept si data viitoare
[...] Cersetoria este o meserie M-a inspirat sa scriu articolul de mai jos acest entry interesant al Anei. [...]
Problema cred că e alta: nu ne plac cei care cer acelaşi lucru pe care-l cerem şi noi. Fiindcă ne dăm seama că şansele de a obţine acel ‘ceva’ scad dramatic.
Dacă cineva cere ceva ce avem în surplus, atunci putem oferi sau cel puţin putem da la schimb. Bine, asta de obicei nu se aplică în cazul banilor.
Cine are mulţi, are fiindcă nu dă.
“Foaie verde - de dai, n-ai;
Ia nu da, să vezi cum ai!”
Dragoş, lasă că am văzut şi oameni care nu dau şi nu au, ei cred că sunt excepţiile, rarităţile.
Unora le vine mai uşor să dea obiecte decât bani, cum se explică asta? De fapt, banii îi vor lipsi mereu şi celui care cere dar şi celui care are…