Cum te îmbogăţeşti spiritual ?
Posted on vineri, 8 februarie 2008 by anaAyana
Un lucru este sigur, e nevoie de timp, nu te poţi îmbogăţi spiritual peste noapte şi ca să fiu mai exactă, e nevoie de o viaţă întreagă pentru asta!
Ce înseamnă de fapt a te îmbogăţi spiritual?
A fi echilibrat, a-ţi găsi liniştea, a acumula înţelepciune ? Sunt curioasă pentru că nimeni nu vorbeşte despre asta dar toţi căutăm câte ceva! Întrebarea mea poate că pare simplă, banală, dar în încercarea de a găsi un răspuns mi-am dat seama că pot găsi tot atâtea câţi oameni există.
De aceea vreau să aflu de la voi, cei care citiţi aici!
Filed under: Esenţial, Viaţa întreabă | Tagged: suflet, timpul
Constiinta, idealurile, libertatea si fericirea sunt bogatia spiritului.Daca le poti “atinge” si pastra ai un “triunghi” sanatos: Trup-Suflet-Spirit.
Eu cred ca ‘bogatia spirituala’ o capeti dupa ce ai trecut prin multe.
De aceea, eu zic mereu ca ‘tot raul e spre bine’ … pentru ca o data ce ai dat cu capul de pragul de sus, a doua oara te feresti, privesti situatia cu alti ochi.
Si poate ca pana la urma, suferinta este necesara, pentru a putea afla ce este fericirea!
Cristal,
Conştiinţa să fie împăcată? Ce ne facemcu cei care nu ţin cont de ea* Putem spune că sunt oameni care nu vor să se îmbogăţească spiritual sau nu e valabil pentru toţi?
Idealurile… ehe, ştii cum se spune: cu cât ţinteşti mai sus cu atât şansele sunt mai mici să ajungi dar poţi spera că vei atinge măcar o stea dacă nu pe toate.
Libertatea, da, o căutăm în toate, dacă mă gândesc: financiară, emoţională?
Fericirea am putea spune că le cuprinde pe toate,nu?
dada,
Îmi place că nu ai scos din ecuaţie suferinţa, mereu am considerat că toate se întâmplă cu un anumit sens şi că nimic nu e aruncat la voia întâmplării. Avem de învăţat şi din greutăţi chiar dacă nu ne convine uneori!
Ana, a te imbogati spiritual poate insemna multe lucruri, insa in esenta totul se rezuma la “a deveni mai bun”. Mi-ar place sa imi spui ce inseamna termenul de “bine” sau “bunatate” din punctul tau de vedere. Iata un posibil raspuns.
Un altul poate tine de adaptarea la lumea si viata pe care o avem: invatam mai multe despre locul in care ne aflam, despre ce facem aici si mai ales despre ceea ce avem de facut.
Bogatia spirituala ne ofera masura calitatii experientei noastre ca oameni intre oameni.
Aceasta inseamna cunoastere, experienta si umanitate.
Ionut,
trebuie să recunosc, nu m-am gândit niciodată ce înseamnă bun, pur şi simplu primul cuvânt care îmi vine în minte este CORECT. Iarăşi, poate că este prea general dar sunt de acord cu ceea ce spui. Scopul nostru este de a deveni mereu mai buni, de a arunca ceea ce nu este folositor şi nu ne lasă să fim oameni.
Experienţa ar trebui luată în considerare dacă ne gândim că pentru a urca este nevoie să ştii ce anume să dai la o parte şi ce să culegi.
Bogăţia spirituală e acea armonie între cunoştinţe, fericire, dragoste şi sănătate. E atunci cînd obţii satisfacţii de la ceea ce faci şi îi iubeşti pe cei din jur.
Mi se pare că pe parcursul vieţii doar atingem bogăţia spirituală, nu o şi obţinem…
Ana,
Terenul tau e unul deschis, pasesc cu grija sa nu dau peste vreun patratos :))
Cum sa te imbogatesti spiritual ? eu zic ca vine de la sine, prin inaintarea in varsta, se acumuleaza in timp destule izvoare spirituale.
Ion,
în primul rând bine-ai venit
Este adevărat, cred că oricât ne-am dori să acumulăm toate aceste bogăţii nu putem decât să le atingem din când în când. Dacă o atingem nu cumva înseamnă că o putem obţine într-o bună zi?
Dacă nu am fi ştiut că există poate că nu am fi luptat pentru ea, nu?
Calibro,
cum îţi explici atunci faptul că există oameni în vârstă care tot nu şi-au găsit liniştea şi se tem de viaţă? E drept, totul vine de la sine dar cred că trebuie să facem ceva pentru asta, nu? Spun asta pentru că unii oameni nu caută bogăţii spirituale…
au trecut 5-10 ani. blogul rezistă.
1.prietena mea se tot ia de mine cum ca as fii nechibzuit, cum ca beau si fumez mult cum ca as fii destept dar a fi intelept ar insemna calm si cumpatare…
eu zic ca a fi intelept e a sa stii ce sa faci cu ce stii,indiferent de cat stii…e o formula simpla… cat despre stilul meu “nesanatos”,habar nu am in ce fel ma afecteaza…nu stiu ce as face daca nu as fii ce sunt.
2.sincer, fericirea vine dintr-o bogatie siprituala pe care o primesti doar prin dragoste,dragostea familiei, a prietenilor si dragostea data de partenerul(in unele cazuri partenerii) de viata… . Daca ai parte de dragoste spiritul tau se inalta, are timp sa creasca sa invete … daca nu ai dragoste spiritul tau se va consuma incercand sa o gaseasca.
3.pe strazi copii cad din copaci ca niste prune
de ii culege timpu si-i baga in butoi…
sa traim…vremea trece peste noi si uneori nici nu vedem asta-SA TRAIM!
off topic: de unde iei pozele?
Felicitari pentru tema. Nimeni nu vorbeste despre asta, spui. Eu cred ca “vorbeste” Hermann Hesse in romanele Narcis şi Gură de aur si mai ales in Siddhartha.
Cougar,
Blogul tău aşa bătrânel este? Cu ce l-ai hrănit de n-are riduri?
waszlaw,
Am înţeles, dragostea practic te înalţă indiferent că este a partenerului de viaţă, a familiei sau a prietenilor, în general cred că e nevoie de toate trei nu e de-ajuns numai una.
De exemplu dacă ai numai dragostea partenerului sunt şanse ca ea să nu reziste cînd toate sunt împotriva ei sau invers, să îi îmblînzească şi pe ceilalţi…
nenea,
sper că-ţi plac pozele, dacă nu lasă bileţel acolo la cutiuţa cu reclamaţii
isuciu,
Păi în afară de cărţi cred că ar trebui să vorbim şi noi, cam asta era ideea. De regulă e un subiect pe care lumea îl evită tocmai pentru că este prea grăbită să se gândească la esenţe, poate mă-nşel…
Intrebarea nu e banala. Deschide un front larg de gandire. Iata numai o dilema colaterala: de ce e lumea grabita pentru probleme de esenta ? Unii intrebati de ce nu prea citesc, spun ca n-au timp dar stau doua ore la pedichiura. In orice caz, imbogatirea spirituala presupune experienta de viata, instruire, lectura si mai ales inclinatia nativa spre spiritualitate. Tendinta spre activitati adecvate.Un miner care lucreaza zece ore in subteran nu poate efectiv cand ajunge la suprafata sa citeasca poezii. Adoarme cu nasul intre pagini. Dar munca fizica a fost alegerea lui, altfel se facea preot !
Bogat spiritual este cel care invata sa iubeasca (iubesti atunci cand cauti binele aproapelui tau), iar Hristos spunea ca nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. El a facut-o. Dragostea trece dincolo de vesnicie.
“Cui i se iarta putin, iubeste putin”, a spus Mantuitorul.
isuciu,
Lumea este grăbită pentru că nu-i place să fie pusă-n faţă cu restanţele? Uite aşa amânăm ce este mai important.
M-ai făcut să râd la faza cu minerul, cine ştie, poate există şi excepţii
don quijote,
Eşti primul care aduce în discuţie credinţa ca îmbogăţire spirituală. Dacă am evitat să pomenesc despre asta până acum a fost tocmai pentru a nu influenţa părerile celorlalţi sau a veni cu răspunsuri din care doar să aleagă o variantă.
Da, iubirea se pare că este soluţia.
hmmm,gradinita…
A te imbogati spiritual…
Nu inseamna a incerca sa te descoperi pe tine si astfel lumea inconjuratoare? As vrea sa spun ca imbogatirea spirituala vine doar prin impartasirea cu Harul Duhului Sfant. Doar prin aprofundarea acestei lumi prin lectura si propria traire si in parte chiar este asa dar nu numai.
Adica, eu ma intreb daca extremistii musulmani/cei care-si leaga bombe de corp si se omoara in mijlocul unei multimi de oameni, ei oare nu se imbogatesc spiritual? Oare senatorii romani ce se omorau pentru a pastra onoarea familie nu se imbogatesc spiritual? Oare liderii japonezi… and so on.
Cu adevarat, cat este imbogatirea spirituala o calatorie naturala si cat este ea influentata de mediul religios-cultural in care ne nastem si traim dar mai ales il imbratisam (pentru ca exista cazuri in care desi oamenii sunt educati intr-un anume fel ei aleg alta cale)?
Adevarul este ca fiecare vede altfel aceasta fara de fine calatorie a imbogatirii spirituale iar eu o vad din prisma mea (avand ca influenta societatea in care am crescut) si anume prin exercitarea iubirii, tolerantei si smereniei.
iubirea este solutia, da, dar cum ajungi la ea ? Ati vazut ce scatoalce se-mpart cateodata la cozile pentru apa sfintita ? Exista scoli pentru iubire ? Se preda dragostea undeva ? ( Nu ma refer la sex, evident )
iubirea nu imbogateste spiritual dobitocu,devine senil da tot dobitoc ramane.te imbogateste spiritual o carte buna,ex goana dupa cumparaturi sau un film adevarat ca rambo4 completate de o manea adevarata
calin,
trebuie să fim optimişti, pentru fiecare există probabil o cale prin care să se mai lumineze, eu cred că pentru a ajunge acolo contează să îţi doreşti asta cu adevărat şi apoi tot Universul contribuie la asta (cum zicea cineva)
tezeu,
Până la urmă ne apropiem de adevăr! E drept, existând atâtea naţii şi religii este firesc să aibă fiecare concepţiile ei despre bogăţia spirituală. Căutarea aceasta a existat dintotdeauna după cum se vede şi are diverse forme.
A zis cineva ceva de cei 7 ani de acasa si de influenta lor in bogatia spirituala a individului? Mi se pare ca n-am vazut nicaieri. E prima perioada din viata cuiva care determina directia in care mergem. Dupa care urmeaza restul.
isuciu,
iubirea cred că se obţine dorindu-ţi să elimini tot ceea ce este rău şi să faci tot posibilul să se întâmple asta, adică vorbele şi credinţa că asta e soluţia nu e de-ajuns…
Nu se predă pe nicăieri dar o putem învăţa de la toţi cei care iubesc!
cine vorbeste,
cei 7 ani de casă ar trebui să fie startul, contează enorm, bineînţeles, dacă nu se clădesc bazele atunci şansele ca omul să înveţe peparcurs sunt mai mici dar nu imposibile
Cred că s-a referit la asta calin când a zis de grădiniţă!
Nu a pomenit nimeni, este posibil să pierzi ceea ce ai acumulat? Mă gândesc la cei care fac o greşeală mare şi ajung în închisoare sau se sinucid…
am o profă, suciu.
nimeni n-o suportă.
da’ eu m-am întâlnit acu’ cinci ani cu ea pe stradă, la unşpe noaptea, şi era de mână cu prietenu’ ei rocker şi mergeau cu pas săltat de rocker cu rucsacii de munte-n spate.
şi de-atunci o îndrăgesc în secret.
Cougar,
ce-nseamnă să îţi faci păreri prea repede şi să ţi le schimbi
Eu am o amică ce este profesoară de matematică şi spunea că s-a întâlnit într-o zi cu nişte elevi, ea era pe role şi nu s-a simţit bine că este văzută. Am înţeles că la clasă este f.exigentă.
Acum înapoi, am găsit un articol destul de intersant care spune că oamenii au 15 motive pentru care acţionează într-un fel şi nu în altul.
Dorintele de baza
EVITAREA : dorinta de a evita durerea si anxietatea
IMPLICAREA CIVILA: dorinta ce vizeaza serviciile publice si justitia sociala
CURIOZITATEA: dorinta de a invata si de a explora
FAMILIA: dorinta de a petrece timp cu rudele
MANCAREA: dorinta de a manca
ONOAREA: dorinta de a adera la un cod etic
INDEPENDENTA: dorinta de autonomie
ORDINEA: dorinta de organizare si coerenta
EXERCITIILE FIZICE: dorinta de miscare si exercitiu
PUTEREA: dorinta de a controla
RESPINGEREA: dorinta de a evita refuzurile sociale
SEX: dorinta de rasplata sexuala
CONTACTUL SOCIAL: dorinta de companie
PRESTIGIUL SOCIAL: dorinta de a fi recunoscut
RAZBUNARE: dorinta de retaliere
găsiţi articolul integral aici.
Nu scrie nicăieri despre îmbogăţirea spirituală. În mare parte la fiecare om predomină una, două sau câteva din ele.
a te imbogati spiritual inseamna a avea mai mult, sau a avea ceea ce nu ai avut inainte in latura ta spirituala, in ceea ce nu tine de trup. definirea laturii spirituale e o alta chestiune care probabil ar merita pusa sub lupa si ma vad acum in dificultate. dar poate ca se gaseste contextul acelei definiri asa cum s/a gasit si contextul prezentei definiri. imi vine in minte intrebarea. ceea ce scriem si citim pe bloguri ne imbogateste (oare) spiritual (intr/o masura mare sau mica)??
calatorru,
Uite încă un aspect demn de luat în considerare, toată această îmbogăţire nu ţine de trup drept urmare moda, maşinile, banii şi altele nu ajută la nimic pentru a evolua. Aşa se explică de ce există miliardari nefericiţi şi oameni simpli împăcaţi cu sine.
Referitor la cititul pe bloguri (chiar şi scrisul) eu cred că ne îmbogăţeşte, mai ales dacă descoperi câteva persoane care scriu exact ce cauţi tu, abordează subiecte care te interesează şi caută soluţii pentru ele,
Este experienţă care se împărtăşeşete şi cred că face bine!
Parerea mea? Spiritual ma imbogatesc citind, si, normal, acumuland intelepciune. Ma rog, acolo tind. Dar cand citesc sau scriu, simt cea mai mare multumire.
Oana,
nu degeaba se spune că cititul sau cartea este cel mai bun prieten necuvântător.
cand crezi. cand din 10 faci doar una. sa faci bine.
“Nu te lasa constransa de nimeni si nimic, nici de vremuri, nici de oameni, fara ura, fara regrete si resentimente, elibereaza-te de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiesti PENtRU si in ADEVAR - caci doar ADEVARUL te va face libera - si numai libera fiind, vei putea atinge in viata fericirea.” - F. Pitis
Am vrut sa-ti scriu acelasi lucru dar cu alte cuvinte, insa din respect si pretuire pentru cuvintele lui si pentru omul Florian Pitis, l-am citat aici.
manole,
când din 10 lucruri faci unul singur şi cel mai important, adică binele?
sky,
nu întâmplător pagina mea se numeşte în căutarea adevărului, mi-a plăcut citatul, mulţam!
pui prea multe intrebari si la un moment dat o sa fie prea tarziu! :))
nu stiu, cred ca are legatura cu anumiti oameni de care dai. si dupa aia rezulta alea 3 chestii (echilibrat, etc.)
Fiecare cauta sa se imbogateasca spiritual in felul lui. Bogatia spirituala se aplica in mod diferit la fiecare individ. Sunt unii care se simt mai “bogati” dupa ce au citit o carte in plus, altii dupa ce au ascultat un concert sau au mers la teatru, de ce sa nu recunoastem ca e posibil ca cineva sa se simta mai bogat dupa un meci de fotbal.
Bogatia spirituala din punctul meu de vedere, e maxima atunci cand, la sfarsitul unui an cand analizezi realizarile si esecurile, primele sa-ti ocupe o mare parte din timp. E atinsa atunci cand te simti fericit in pielea ta, cand nu-ti doresti sa fii altcineva, teoretic atunci cand ti-ai constientizat toate defectele si ai incercat sa le ameliorezi, in mare parte reusind.
In cazul meu, consider ca bogatia spirituala poate fi atinsa doar in 2.
@constantin ai perfecta dreptate
nu. cand din cele 10 porunci le rezumi si faci doar una si din ea iti faci un crez de viata, sa faci bine.
Spiritual ne imbogatim prin iubirea cu care ne intoarcem la esenta cunoasterii intelepciunii si realitatilor Divine.
Mai cred ca imbogatirea se face prin vointa, disciplina, cunoastere si mai ales contemplarea Vietii in tot Universul LUI.
A te imbogati spiritual inseamna a avea o perceptie nealterabila , o incredere nestramutata in propriile convingeri si cunostinte, o relatie buna cu Dumnezeu, si cel mai important poate , dorinta de a veni in ajutorul celorlalti semeni, in special a celor care nu sunt INCA “bogati spiritual “
morbo,
cred că cel mai bine e să pui jumătate din întrebări, în felul acesta nu sunt nici prea multe dar nici deloc
Constanit,
este interesant, m-a amuzat puţin partea cu meciul de fotbal dar s-ar putea să fie adevărat, în cele din urmă contează să fii împăcat cu tine şi da, ai pus punctul pe i, de unul singur nu o să reuşeşti niciodată!
centrefold,
mă regăsesc în ceea ce spui, uneori vreau atât de mult să-i ajut pe ceilalţi încât lumea crede că am interese ascunse
Mihai,
mă bucur să văd că totuşi nu sunt în nimoritate crezînd acelaşi lucru
manole,
nu aveam cum să îmi dau seama din 3 cuvinte care este misterul
Pentru simplul motiv că ai întrebat - deja ai un bagaj spiritual. Pentru că vrei să afli mai mult. Pentru că te interesează. Şi pentru că ţi s-a răspuns - fiecare om cu experienţa sa, cu trăirile sale, cu gândurile sale. Fiecare învaţă - unul de la celălalt. Cu ce a învăţat fiecare din cărţi şi de la viaţă. Poţi fi foarte tânăr şi să ai multe “întâmplări” trăite. Poţi fi bătrân şi să nu fi avut nimic senzaţional de trăit.
Dacă nativ eşti o fiinţă umană bună, iar întâmplările neplăcute din viaţa ta nu te vor schimba, le vei considera încercări ale vieţii şi vei continua să fii bun, vei acumula bogăţie spirituală. A nu se înţelege că te poţi lăsa călcat în picioare. Bunătatea de unde vine? Din iubire. Iubirea ce aduce? Bucurie dar şi suferinţă. Fericire dar şi sacrificiu. Iubirea de unde vine? De la Dumnezeu, pentru cine crede. Pentru cine nu crede, este doar o senzaţie. O dorinţă. Nu este iubire în întregul ei.
Simplul fapt de a împărţi pâinea ta cu un om lovit de soartă. De a alina durerea cuiva, de a dona sânge unui necunoscut. De a ajuta un bătrân. De a fi uman. Fără să aştepţi ceva în schimb. Şi simţi o fericire neînţeleasă care creşte în tine. Oare ce este?
Oameni suntem toţi. Umani nu prea mai suntem.
isabela,
îmi place cum gândeşti, ai atins cam toate punctele care au rămas nespuse ba mai mult, ai subliniat esenţele.
Te mai aştept!
ok
A afla raspunsuri, a fi mai tolerant, a intelege si a nu ne mai fi frica. Cam asta… Desi sunt sigura ca nu am epuizat subiectul…
Sa retinem ca toti am aparut din dragoste… care este cea mai mare bogatie spirituala. Iar cand incepem drumul vietii avem rezervoarele pline.
Îmbogăţirea spirituală se face prin acumulare/schimb de experienţă. Asta faci cînd citeşti, cînd vizionezi un film, cînd discuţi cu o persoană, cînd asculţi muzică, etc. Orice fel de informaţie care te atinge, contribuie la îmbogăţirea ta spirituală.
Dar - deşi s-au bătut cîmpii zdravăn - nimeni nu a menţionat că această ‘bogăţie’ poate fi de două tipuri: pozitivă şi negativă. Un exemplu arhicunoscut ar fi Forţa, din Războiul Stelelor (Star Wars). Partea Bună a Forţei şi Partea Întunecată.
Nu poţi să-mi spui că un infractor care are cunoştinţe vaste despre modalităţi de a înfăptui infracţiuni, nu are un bagaj spiritual bogat. Însă el este dedicat întru totul Părţii Întunecate. El poate tinde spre perfecţiune la fel de mult, însă ar fi ‘perfecţiune negativă’.
Şi iar ajungem la echilibrul permanent al naturii…
Încerc de câteva minute să îmi aduc aminte când mama dracului am fost “învăţată” de bunici, părinţi, prieteni, educatoare, învăţătoare, profesoară, diriginte, profesori universitari, prodecan, decan şi rector, cărţi, filme, flori, “fete şi băieţi”, muzică, başca nişte şefi de instituţii, aşa cam în ultimii 50 de ani, cam o viaţă de om, cum să fac să ajung cel mai bun infractor. “Infractorul anului cel mai bogat spiritual negativ”.
Şi ca să “bat câmpii” până la capăt: Forţa să fie cu tine, Drugwash! Să ne spui şi nouă cât de bogat spiritual e unul care îţi dă în cap pe stradă şi îţi fură portofelul. Nu înainte de a-ţi viola prietena.
Sunt de acord cu haiducii! Că luau de la bogaţi şi dădeau la săraci.
Destin, Libertate şi Liberul Arbitru. O altă temă.
AnaAyana - scuze anticipate.
Laura,
te mai aştept şi altă dată, subiectele alese de mine se vor a fi teme de reflecţie nu numai pentru mine.
Lia,
într-adevăr, dragostea înseamnă viaţă şi cred că ţine de voinţa noastră dacă vrem să avem în continuare rezervoarele pline sau să le alimentăm cu altceva.
Dragoş,
Forţa de care spuneai există şi cred că toţi suntem conştienţi de ea la un moment dat, a insista pe una din cele două (negativă sau pozitivă) duce clar la desăvârşirea uneia dintre ele. Totuşi să nu fim pesimişti, oricând lucrurile pot lua o altă turnură şi cred că nu degeaba se spune că binele învinge întotdeauna
Doar se spune, Ana… doar se spune.
Uită-te-n jur şi arată-mi binele. Dar uită-te bine, cu ochii minţii. Priveşte dincolo de faţadele sclipitoare de sticlă anti-efracţie, dincolo de pereţii groşi de beton, dicolo de zîmbetele acelea false care provoacă greaţă… Dincolo de aparenţele cu care sîntem înşelaţi zilnic.
We are not allowed to say or write “f*ck you”, but we’re being f*cked by our censors every day of our lives.
Şi uite aşa acumulăm răutate, fiindcă o primim dar nu avem voie s-o dăm înapoi. Sau am acumulat atît de multă că n-o mai putem încăpea şi răbufneşte.
Crezi că “ceilalţi” n-au dramele lor? Le au, şi nu sînt de genul “vai, dragă, n-am ajuns să-mi fac pedichiura azi, c-a trebuit să merg la un simpozion de care-am aflat în ultima clipă”…
Dragoş,
Cred că problema stă exact în acele acumulări de răutate de care aminteşti, nu putem accepta chiar tot ce ni se oferă şi nu se potiveşte cu felul nostru de a fi.
Este firesc, acolo unde răul ocupă teritoriul să nu mai fie loc şi pentru bine iar dacă se întâmplă totuşi minunea, nu se mai face distincţie între ele.