Poţi căuta o viaţă întreagă, vei găsi atâtea jumătăţi posibile să te completeze şi în sinea ta să conştientizezi că tot impar ai rămas. Dacă nu te implici şi vrei doar să fii iubit nu o să poţi niciodată să te împarţi la doi şi nici să preţuieşti ceea ce ai găsit.
Jumătăţile pot fi iluzii, căutări fără sfârşit, popasuri temporare sau definitive. Depinde dacă vrei să te împlineşti prin altul sau doar prin tine.
Există jumătate perfectă sau aprofundînd treptat prezenţa celuilalt, la orizontul fiinţei tale se desăvârşeşte iubirea?
Găsiţi aici varianta audio pentru textul de mai sus.
Etichete Audio blog, iubirea dintre el şi ea, jumătatea perfectă, speranţa de a găsi jumătatea
vineri, 1 februarie 2008 la 1:16 am
Bravo, Ana! Rar am mai vazut un text mai frumos ca acesta! Tine-o tot asa…
vineri, 1 februarie 2008 la 1:18 am
Da, exista jumatatea ta – cu certitudine garantata. Insa trebuie sa o cauti – poti sa mori de batranete si tot sa nu o gasesti …
vineri, 1 februarie 2008 la 1:20 am
Am glumit…. Textul este bun si mi-a placut. Numai ca am o intrebare: de ce e asa scurt?
vineri, 1 februarie 2008 la 1:25 am
anahoretus,
îmi dau şi eu silinţa…
Este scurt pentru că urmeaza şi o variantă audio pentru el
Calibro,
În primul rând, bun venit!
Căutările unora pot dura o viaţă, exact cum ai subliniat şi tu.
Mă întreb, oare ce este mai important: să nu te opreşti din căutări sau să construieşti acolo unde crezi că ai găsit?
Cum capeţi certitudinea că ai găsit?
vineri, 1 februarie 2008 la 1:43 am
Bine te-am regasit, dulceata mica.
Certitudinea nu o vei capata niciodata. O simti cu inima care iti va bate nebuneste, o simti cu sufletul care iti va arde de jaraticul pasiunii.
Apropo, unde mi-e buzz-ul, dear Ana ?!
vineri, 1 februarie 2008 la 2:27 am
Calibro (n-o să-ţi spun pe nume), certitudinea ar însemna sfârşitul şi ar anula infinitatea, nu?
Atâta timp cât inima bate nebuneşte sau uneori fără să ştii de ce aşa diferit, e semn că ceva nu s-a stins.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:32 am
Unul dintre cele mai bune titluri pe care le-am intalnit in ultimul timp.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:33 am
Paula, mulţumesc, să înţeleg că acel pune înseamnă bune sau să mai scriu ?
Glumesc! Te mai aştept!
vineri, 1 februarie 2008 la 2:42 am
Stiu ca jumatatea nu ti-o cauti. Jumatatea ti-o gasesti.
Si “jumatatile impare” stiu, au stiut intotdeauna ca orice este mai bun decat singuratatea.
Desi cautarea ne tine in viata, asemenea unor don juani, ceea ce ne macina este eventualitatea perpetualitatii acesteia.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:48 am
ionut,
O să fii surprins, dar mulţi oameni deşi caută, nu recunosc asta! De unde crezi că m-am inspirat scriind acest articol?
În ultimele luni văd cum oamenii încearcă să-şi găsească pe cineva, alţii aleg soluţii temporare aşteptând să vină primăvara, unii aşteaptă perfecţiunea etc.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:49 am
perpetuitatii, italiana e de vina…
vineri, 1 februarie 2008 la 2:52 am
am înţeles, până la urmă te referi la ideea de a duce mai departe totul pentru a-l completa sau mai exact, tocmai incertitudinea?
vineri, 1 februarie 2008 la 2:53 am
Si problema perfectiunii este delicata. Cu totii speram ca vom gasi perfectiunea si o cautam. Insa ar trebui sa fim mai des constienti de faptul ca perfectiunea dupa care tanjim atat de mult nu este imaginea idilica a absentei oricarui defect, ci idealitatea umana raportata la propria noastra persoana. Care este absolut relativa si ne seamana doar noua.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:55 am
ionuţ,
sunt convinsă că oamenii ştiu că nu există perfecţiune dar nu înţeleg de ce unii stau aşa legaţi de ea şi uită să mai trăiască (sau poate refuză, se tem?), încremenind într-o mare aşteptare…
vineri, 1 februarie 2008 la 2:57 am
incertitudinea legata de eventualitatea descoperirii jumatatii este naturala si va disparea atunci cand cautarea noastra a ajuns la final. Sper ca voi sti sa imi recunosc jumatatea atunci cand o voi intalni. Genul asta de incertitudine este cel mai dureros.
vineri, 1 februarie 2008 la 3:15 am
Da, Ionuţ, incertitudinile pot fi uneori cauze pentru mai multe probleme, nu numai în dragoste.
Mereu i-am întrebat pe oameni cum de sunt aşa siguri 100% că persoana cu care sunt este the one şi nu au ştiut ce să-mi răspundă. Cred că analiza e prea mare şi uităm de sentimente, încercăm să găsim explicaţii logice pentru ceva ce depăşeşte totul prin însuşi ceea ce se numeşte taină sau farmec.
vineri, 1 februarie 2008 la 7:24 am
Se iau:
O portie de iubire, una bucata jumatate de…, putina (mai multa) incertitudine, cateva zambete, cateva priviri furise, muuuulte ganduri si nopti pierdute in intrebari fara raspunsuri, se amesteca bine si se perpeleste pe toate partile in timp ce se amesteca cu intrebarile: oare e pentru mine? oare e jumatatea mea? m-am indragostit? o sa fiu fericita? Ce iese…? Te las pe tine sa spui!
vineri, 1 februarie 2008 la 7:59 am
fiecare jumatate isi are jumatatea ei…
vineri, 1 februarie 2008 la 9:18 am
Cine vorbeşte,
bună reţeta dar cred că durează mult până se prepară şi poate fi servită
nenea,
aşa e, dar dacă eşti albastru şi găseşti una verde?
vineri, 1 februarie 2008 la 9:56 am
indiferent de culoare. jumatatea exista. ambele jumatati formeaza intregul. matematic cel putin
vineri, 1 februarie 2008 la 11:49 am
Tinand cont ca raportul intre femei si barbati in lume este supraunitar, cu siguranta nu putem vorbi de jumatati. Putem vorbi doar de asumarea unei responabilitati sacre. Si sunt convins ca in spate se ascunde un dar pe care-l face de fapt Dumnezeu.
vineri, 1 februarie 2008 la 11:58 am
Se poate potrivi o jumatate la doua jumatati?
vineri, 1 februarie 2008 la 12:12 pm
daca au aceeasi raza, da!
vineri, 1 februarie 2008 la 12:18 pm
nenea, numai matematic nu priveam eu problema acum
don quijote,
frumos spus, responsabilitatea împărţită la doi şi care vine dintr-un singur loc
cine vorbeste
Se poate potrivi o jumătate dacă vorbim de cerc sau alte figuri geometrice tăiate în două -părţi egale (se presupune că înainte de a tăia ai întregul şi ştii de unde vin cele două) dar când discutăm despre inimi sau oameni?
vineri, 1 februarie 2008 la 12:41 pm
a, nu?
vineri, 1 februarie 2008 la 12:44 pm
Pai am crezut… Lasa ca oricum o dai tot nu e bine. Si cand ajungi sa-ti gasesti jumatatea, nu-ti dai seama ca e ea decat dupa ce nu mai e. Asta din ce cauza sa mai fie?
vineri, 1 februarie 2008 la 12:49 pm
pt ca, intre timp, nu mai ai aceeasi forma. si jumatatile nu se mai potrivesc
vineri, 1 februarie 2008 la 12:54 pm
Eu cred ca forma ramane intacta. Ce le face sa nu se mai imbine sunt impuritatile care adera si la o jumatate si la cealalta.
Mi se pare mie, sau am inceput sa aberam?
vineri, 1 februarie 2008 la 12:56 pm
nu ramane intacta. decat in matematica jumatatile raman intacte. oamenii, caci la ei ne fererim, nu.
si, da. aberam
vineri, 1 februarie 2008 la 1:02 pm
Asta nu mai e sigur: rămâne intactă sau nu? Hai să zicem că rămâne dar de-a lungul timpului se transformă, devine mereu alta (tind să cred că se îmbogăţeşte – cu experienţă şi nu numai) şi totuşi ceea ce nu se schimbă este nevoia ei de a fi completată?
Se transformă în ceea ce priveşte conţinutul şi nu forma
Si nu, nu aberam!
vineri, 1 februarie 2008 la 1:06 pm
indiferent cum se transforma – continut, forma – e o transformare. deci, nu mai e jumatatea aia, de la inceput…
vineri, 1 februarie 2008 la 1:12 pm
nenea Mădălin, păi dacă se schimbă aşa toate jumătăţile înseamnă că dispare conceptul în sine şi oamenii ăştia care caută sufletul pereche şi jumătatea ideală nu mai au nicio şansă.
Sau (nu) am aberat noi prea mult pe aici şi de asta?
Întrebarea mea este alta: care început? Pentru că zici că nu rămâne ca la început.
vineri, 1 februarie 2008 la 1:25 pm
pai, ana, conceptul in sine nu dispare. si o sa reiau ce am scris mai sus. fiecare jumatate isi are jumatatea. asta poate fi consederat “inceputul” unor doua jumatati. da? ok. in timp, fiecare jumatate se modifica (continut sau forma) si intregul nu mai e intreg. normal, nu? pt ca jumatatile nu mai sunt perfecte. si uite-asa, modificate, cele doua jumatati isi au, fiecare, alte jumatati. si tot asa…
vineri, 1 februarie 2008 la 1:27 pm
da hai sa clarificam asta pe mess, de ex. ca o sa se ajunga sa ai cate doua-trei sute de comenturi la unele postari
vineri, 1 februarie 2008 la 1:35 pm
Mădă, eu am inteles, imi place cum explici, imi si imaginez cum esti asa serios, iti lipseste un flipchart si un marker cu care sa desenezi
vineri, 1 februarie 2008 la 1:37 pm
e, nici chiar. si nici serios asa nu sunt. cum iti imaginezi tu. uite
vineri, 1 februarie 2008 la 1:59 pm
Imparitatea e o boala incurabila… asta e clar. Problema e : o avem de la nastere ( suntem intr-un fel condamnati ) , sau o dobandim ulterior ( probabil dupa unele experiente nefaste in … amor )
vineri, 1 februarie 2008 la 2:12 pm
Mădă, a fi serios e un lucru aşa grav? Erai numai în penultimul comentariu, asta aşa ca să te linişteşti
centrefold,
Hm… ai dreptate, problema cu jumătatea este oarecum privită direct de la mijloc, când de fapt suntem impari în multe altele şi căutăm să ne împlinim prin diverse domenii: intelectual, profesional, spiritual şi da… sentimental. La urma urmelor ce mai suntem dacă nu iubim?
vineri, 1 februarie 2008 la 2:20 pm
Imi cer scuze ca am lipsit. Va voi demonsta ceva:
Jumatatile sunt mereu la fel, perceptia fiecareia e diferita. Voi ati crezut ca eu sunt femeie. Si de fapt nu sunt. Asta denota ca perceptia asupra unui lucru e diferita in functie de modul in care-l privesti. Cred ca e la fel si cu jumatatile.
vineri, 1 februarie 2008 la 2:32 pm
hiu…
vineri, 1 februarie 2008 la 2:43 pm
Vad o figura surprinsa…
vineri, 1 februarie 2008 la 2:49 pm
cine vorbeste
so you’re not a girl
show must go on, cum zice Queen (canta acum la un post de radio), adevărul este că cei care îşi pun special id-ul în aşa fel încât să nu ştii ce sunt vor să ducă omul puţin în ceaţă, le place să se joace, să experimenteze, să vadă reacţii etc. Interesant…
Percepţiile sunt diferite tocmai pentru că fiecare dintre noi are în el o latură feminină şi una masculină, aşa se explică de ce unii băieţi sunt mai sentimentali în timp ce alţii adoră luptele sau alte sporturi agresive.
La fel există şi femei care au latura masculină dezvoltată mai mult, nu mai dau exemple
vineri, 1 februarie 2008 la 3:00 pm
No, I’m not! Pt ca nu reusesc sa-l conving pe nenea pe mess ca nu sunt a girl, scriu aici ca vechiul meu blog pe care probabil tu il stii (nu sunt sigur) a fost crash.dublu.ro.
@nenea: te-am convins?
vineri, 1 februarie 2008 la 3:07 pm
Dar de ce vrei să convingi? Lasă că o să vedem pe parcurs (dacă nu te muţi)
Glumeam!
Te mai aştept, îmi place să văd că unii oameni au argumente în ceea ce spun şi nu vorbesc doar să se afle în treabă.
vineri, 1 februarie 2008 la 3:12 pm
Intr-o relatie trebuie sa investesti tot ce poti, chiar daca se termina, tu sa poti spune :eu am investit tot, fara sa-ti para rau!
Cand l-am intalnit pe Iul, pot sa spun ca nu a fost dragoste la prima vedere, insa mereu stia ce vreau, stia cum sa se poarte, si am investit tot ce am putut eu in relatie, fara sa gandesc nici o clipa ca se pate termina! Asa ca acum dupa 8 ani, pot sa spun ca-l iubesc din tot sufletul meu! Nu pot insa spune ca avem o relatie perfecta, e o utopie sa zici ca exista relatii perfecte!
Si, da, exista unele persoane(am cateva prietene) care nu au rabdare sa investeasca intr-o relatie si se plang mereu…ca nu gasesc persoana potrivita!Iar eu spun mereu , ca daca nu investesti nu vei afla niciodata cum e acea persoana! Poate gresesc, dar asta a fost filosofia mea de viata, si pana acum a functionat, “daca vrei ceva, investeste”
vineri, 1 februarie 2008 la 3:12 pm
problema e ca nu trebuia sa ma convingi de nimic. de fapt, nici nu prea ma interesa
vineri, 1 februarie 2008 la 3:19 pm
@nenea: UPS! Si uite cam asa se faace de ras unul din nisa mea profesionala…
vineri, 1 februarie 2008 la 3:23 pm
cum? prin faptul ca-i plac fetele, nu baietii?
)
vineri, 1 februarie 2008 la 3:23 pm
Sofia,
Ideea este că nu mulţi au curajul să facă asta, a investi în ceva (mai ales că unii caută garanţii) şi a merge aşa înainte poate fi periculos pentru cei care-şi păstrează resursele.
A te implica în ceva înseamnă mai mult decât curiozitate sau alungarea singurătăţii şi din această cauză unii preferă doar să viseze la o jumătate iar alţii se implică, au răbdare, nu disperă şi construiesc, modelează şi se lasă modelaţi pentru acelaşi scop.
Nenea, ia zi, ce te interesează pe tine?
Cine vorbeste, tu îl ştii de undeva pe nenea şi nu vrei să ne zici?
vineri, 1 februarie 2008 la 3:28 pm
@anaayana: nu, nu-l stiu. am vrut sa-l stiu, dar el nu vrea. asa ca imi recunosc limitele si nu mai insist.
@nenea: n-are legatura cu fetele tot ce-am incercat eu. am avut niste impresii gresite, dar acum mi-a trecut…
vineri, 1 februarie 2008 la 3:33 pm
nenea e şi el jucăuş după cum observ…tu ai ţinut ascunsă faza cu id-ul, el a cautat naş de cojoc (că tot ne plac nouă secretoşii)
sau mă-nşel?
vineri, 1 februarie 2008 la 3:33 pm
@cine vorbeste: ok. d’aia nu e bine sa crezi in primele impresii
vineri, 1 februarie 2008 la 3:43 pm
mai bine facem o conferinta in 3…
@nenea: mi-am incalcat propriul principiu, sa nu cred niciodata in prima impresie. Cu toate astea, cum spuneam, experienta nu e niciodata ceva de lepadat, fie pozitiva, fie negativa. Si indiferent cum ti s-a parut, mie mi-a prins bine. Am totusi o dilema: Care e prima impresie acum? Cea pe care o am acum? Sau cea pe care inca nu o formasem inaintea scurtei noastre discutii?
vineri, 1 februarie 2008 la 3:51 pm
Uite de-asta nu trag eu linie după impresii şi le las să se adune!
cine vorbeste,
mergem la geneza impresiei ca entitate a efectului?
Observ că-ţi plac filozofiile adânci, şi eu care credeam câteodată că despic firul în patru prea des…
vineri, 1 februarie 2008 la 4:07 pm
geneza impresiei? hmm, da, profuna despicare a firului in patru!
vineri, 1 februarie 2008 la 4:23 pm
..păi o despicare se face în ţăndări, nu?
Nu se ştie niciodată când ideile-pui vor genera alte idei-mamă.
vineri, 1 februarie 2008 la 4:27 pm
Daca ma uit in urma la postul tau initial si ma uit si aici la ce s-a ajuns, iti dau dreptate cu tandarile in care s-a spart ideea originala. Si stii ceva? Chiar mi-ai dat o idee pentru continuarea scenariului la mine. Trebuie doar sa o cizelez. Merci.
vineri, 1 februarie 2008 la 4:31 pm
Ideile nasc idei, oare cu cine, când, cum? Tocmai acesta-i misterul creaţiei
Cred că nu există idee la care să poţi spune: aici începe şi din păcate aici se sfârşeşte!
Şi ca să vezi că există şi o mică legătură cu topicul, cred că e nevoie de minim două jumătăţi de idei pentru a forma una adevărată.
Si mie mi-a mai venit o idee, de fapt două!
vineri, 1 februarie 2008 la 5:32 pm
ţinezminte ce vă zic, ca doa oară nu crecă mai pot
deci, peizanilor siniştri care sîntezvoi:
imedieat ce termin raftu de spirtoase dîn preaminunatu loc în care rezidez tenporal, am de gînd să vă ieau pă tozcare vrea şi să vă înbăt. pînă atunci, vă urez la revedere.
vineri, 1 februarie 2008 la 5:47 pm
iar aici varianta video; alb-negru
.
poţi căuta o viaţă, întreagă
atâtea jumătăţi să completezi
posibile
în sinea ta impar, rămas-ai
nu te implici
vrei doar să fii iubit
nu o să poţi vreodata să te’mparţi, la doi
nici preţui nu stii, ce ai găsit.
jumătăţi pot fi iluzii, căutări, fără sfârşit
popasuri temporare spre definitive
depinde dacă vrei să te împlineşti prin altul
sau doar prin tine ‘cerci
există jumătate perfectă
ori aprofundînd treptat
prezenţa celuilalt
la orizontul fiinţei tale se desăvârşeşte iubirea.
.
nuca
mea
pe peretele vostru
vizual!
p.s.
va rog sa nu ma scuzati
dar “lucram” direct pe blog
si mi-a tremurat mana
de fapt gandul ce s-a scuturat
a facut mana de a tremurat
ca o multime de oameni
or sa spuna:
da’ cu textul ce-i avut
si ENTER (mai devrem) eu am batut!
Ana poti sa stergi priumul comm!.
o zi buna!
vineri, 1 februarie 2008 la 5:53 pm
Cougar, te-ai întors, fiu rătăcitor ce eşti
mado,
dacă aşa vezi şi simţi tu textul, de ce nu?
deja devine semnătură!
vineri, 1 februarie 2008 la 5:56 pm
inca nu te deranjeaza
am mai incercat si in alte pagini…
uneori derajeaza si ma abtin (cu greu)
da… asa le vad eu, sa-mi spui si il sugrum.
vineri, 1 februarie 2008 la 5:59 pm
nu sucruma bre nimic.
un copchil ai, şi pălal omori?
(auzi, fiinţă, cre’ că mado mă urmăreşte.)
vineri, 1 februarie 2008 la 6:01 pm
Nu, mado este empatic, de aia ţi se pare că te urmăreşte, Cougar! (Mă pregătesc de călătorie deci nu ştiu cât voi mai fi pe aici)
mado, ai devenit deja de-al casei !
vineri, 1 februarie 2008 la 6:21 pm
alt (fel) de final:
există jumătate perfectă
ori aprofundînd treptat
prezenţa celuilalt la orizontul fiinţei tale
se desăvârşeşte iubirea.
eh?!!!
vineri, 1 februarie 2008 la 6:21 pm
auzi
criztal ce face? e bine-sănătoasă? a început să bea? se aduce-ncet-încet pă linia de plutire?
vineri, 1 februarie 2008 la 6:43 pm
Octavian Paler spunea: Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
vineri, 1 februarie 2008 la 6:50 pm
mado,
dacă nu iese, apelez la tine, ok?
parcă sună mai bine aşa, trebuia s-o fac în versuri!
data viitoare îmi dau silinţa mai mult
Cougar,
păi cred că şi Cristal e o cupată, de băut am eu nişte ceai de echinaceea, fierbinte, cu scorţişoară… ce zici?
Pe linia de plutire e uşor să ajungi, mai greu e să te menţii!
Cosmin,
da, spunea bine Paler, mai ales că mi-am adus aminte de o piesă superbă despre asta, cum am putut să uit?
Jumătatea mea
I:
Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche
Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,
Jumatatea sa.
Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie.
Ce bine o sa-mi fie, deocamdata.
Da’ stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu…
Refren:
Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu …
II:
Si daca e asa si cred ca e asa
Inseamna ca pan’ acum, jumatatea mea,
Am trait pe jumatate, am visat pe jumatate
Si am pierdut o jumatate din viata fara sa-mi dau seama.
Crezi ca-i simpla drama, gandeste-te,
In definitiv e si a ta.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu.
Refren:..
III:
Nu prea merg pe la prieteni vechi Sa-ntreb ce sa fac.
Stiu ca nu pot sa imi spuna nimic
Si atunci astept sa vina totul de la tine.
Refren:..
vineri, 1 februarie 2008 la 7:02 pm
bă, şi când cauţi un taxi, toate-s ocupate.
vineri, 1 februarie 2008 la 7:04 pm
am găsit mai multe, totul e să-l cauţi pe cel potrivit
şi o condiţie esenţială: să fie liber!
vineri, 1 februarie 2008 la 7:19 pm
ce face andi când n-are ce face: caută acordurile de la cântecu’ de mai sus şi s-apucă de zdrăngănit.
vineri, 1 februarie 2008 la 7:28 pm
şi ştii ce trebuie să mai facă andi?
să se pună frumos să le înveţe, să le înregistreze şi să ne dea spre ascultare
vineri, 1 februarie 2008 la 7:52 pm
e, e.
verbu’ “trebuie” n-a fost niciodată un preferat al meu.
deci, nu cu anasîna.
vineri, 1 februarie 2008 la 8:42 pm
Caut jumatatea plina a paharului, numai nu stiu inca daca picaturile din el, sunt pare sau impare
cougar : multumesc de intrebare , azi m-am “aghesmuit” cu cinzano la un bridge. eu nu prefer substantivul “obisnuinta” Totul trebuie sa fie obisnuinta?
vineri, 1 februarie 2008 la 8:53 pm
Nu ştiu de ce, dar am impresia că toată lumea de aici, cînd vorbeşte de jumătăţi, gîndeşte implicit la jumătăţi perfecte ale unui cerc, tăiate perfect pe diametru… Ei bune, nu e aşa. Fiecare, jumătate a unui întreg fiind, are totuşi muchiile sale, mai mult sau mai puţin ascuţite, iar a le potrivi nu e aşa de uşor ca şi cum ai lipi doi magneţi S cu N. Aş zice că e mai degrabă precum andocarea a două nave spaţiale de provenienţă diferită.
Exemplu grafic (iertare dacă nu merge cum cred eu, iată link direct http://img503.imageshack.us/my.php?image=jumatatiae9.png ):
vineri, 1 februarie 2008 la 8:56 pm
deci, vreau să-nvăţ să joc bridge.
dau la schimb nopţi albe şi furtunoase
de canastă.
“Totul trebuie sa fie obisnuinta” – criztal, gruaznică propoziţiune ai scris. cred că e de la cinzano. dezirez a-ţi spune să-ncerci jumătate de pahar absolut sec, jumătate de pahar martini. alb, normal. cu 2 de lămâie, fără gheaţă.
shaken, not stirred.
vineri, 1 februarie 2008 la 10:26 pm
mama-mama, ai la comentarii!!! astia si-au gasit sau nu jumatatea? ai vazut Serendipity? ai citit Adam si Eva a lui Rebreanu? sau Vlastarul cuvintelor al lui Iris Murdoch?
crezi ca fiecare dintre noi suntem jumatatea cuiva? daca da, e un prim pas bun.
vineri, 1 februarie 2008 la 10:40 pm
Cristal,
interesant, paharul poate ştie cum sunt picăturile
Obişnuinţa se pare că e una din naturile omului, poate fi bună uneori dar de cele mai multe ori nocivă dacă faci lucruri care nu mai sunt constructive…
Cougar,
există cumva şi variante online pentru a învăţa să joci bridge?
Pe mine cine mă învaţă să cânt la chitară? Eu asta vreau.
Ciprian,
nu ştiu dacă şi-au găsit jumătatea dar sigur caută fiecare ceva
Am văzut Serendipity de două ori şi mi.a plăcut mult, la fel şi Adam şi Eva, l-am citit mai demult. Vlăstarul încă nu, să-nţeleg că tratează acelaşi subiect?
Referitor la jumătatea cuiva.. îmi spunea cineva cum că el a găsit mereu câte un fel de jumătate şi că s-ar potrivi cu oricine la o adică, unii oameni reuşesc să scoată din tine anumite trăsături de care nu ştiai că le ai, alţii altele şi uite aşa ajungem să credem mai mult decât este.
A spune că cineva este jumătatea ta e ca şi cum te completează în întregime şi cum oamenii nu sunt fiinţe perfecte, împlinite, nici o jumătate şi nici alta nu va ajunge la un întreg dar există speranţa că se poate! Dacă privim partea goală a paharului nu o să ne putem bucura de nimic!
vineri, 1 februarie 2008 la 10:40 pm
“Ideile sunt ca diamantele: iti cer mai mult timp sa le gasesti decat sa le slefuiesti.”
,tu imi propui sa incerc o juma de pahar . sa-l pisez sau…?!. eu am inghitit doar o dusca de tarie la ” bridge grill “-singurul restaurant suspendat in aer din RO. Imi place pockerul si cei care tin asii in maneca 
Eu nu mai caut “jumatatile mele” si nici “suflete-pereche”. Nu vreau nici un cerc inchis si nici …pasi in doi, fara tinta. Nu va doriti sa fiti jumatati (chiar daca-s perfecte) !
cougar: cad pe ganduri, anaayana a zis ca sunt o cupa ta
sa ma obisnuiesc ca TREBUIE ? nu si NU !!
vineri, 1 februarie 2008 la 10:49 pm
cristal,
adevăratele idei da, sunt preţioase, mă mai gândeam la un alt aspect: ele mai trebuie şlefuite, ţinînd cont că esnţa contează?
Unde se află singurul restaurnat suspendat din Ro?
Trebuie este un cuvânt care obligă, care nu ţine cont de “îmi place”, uite de asta nu vrea nimeni să facă ceea ce trebuie, e ca o super nanny care vine şi-ţi face instructajul
vineri, 1 februarie 2008 la 10:55 pm
vineri, 1 februarie 2008 la 10:57 pm
Hahaha, ţi-a fost predestinat să treci pe acolo
Nu mai scapi de mine niciodată! Manole zicea şi ea asta dar nu am mai văzut-o pe aici…
Poate reuşesc să pun poza într-un comentariu, nu ştiu dacă este posibil. Să-mi spună cine se pricepe cum se face chestia asta!
Dragoş, abia acum am văzut comentariul de la tine, era pus ca spam din cauza linkului. Poza spune multe (unde ai găsit-o?), cam tot ce ne-am chinuit noi pe aici să descriem. Sunt lucruri care se îmbină perfect şi unele care până a ajunge acolo se “înţeapă”. Cazurile în care oameni care acum sunt împreună şi înainte de asta nu se suportau…
vineri, 1 februarie 2008 la 11:36 pm
E un simplu desen pe care l-am făcut în cîteva minute în Paint, special pentru tine.
Dacă vreodată mai ajung în BR (unde m-am simţit extraordinar), am să te învăţ să cînţi la chitară… atît cît îmi mai amintesc şi eu.
vineri, 1 februarie 2008 la 11:47 pm
Dragoş,până la urmă nu degeaba se zice puterea exemplului, merci!
Mai întâi trebuie să îmi cumpăr o chitară, cică la Sibiu se găsesc cele mai bune. Să bat drumul până acolo?
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 12:16 pm
Numerele impare nu există, sunt doar o iluzie.
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 4:00 pm
word
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 6:22 pm
stiu Cougar ca : words, don’t come easy, to me…
“cifrele sunt reci , numerele-s calde”
pare sau impare, rationale sau “inconstiente” sunt reale.
Numerele reale care exprima raportul dintre doi întregi sunt numere raţionale.
Oamenii adevarati care reusesc sa faca un intreg din doua jumatati, sunt oameni rationali?!
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 10:19 pm
Cristal, cred că aceia sînt oameni calzi…
Ana, n-aş şti să-ţi spun unde mai găseşti ceva cu adevărat bun, în ziua de azi. Ramona – chitara mea – are peste 20 de ani. E un Amarillo făcut la Reghin (se poate vedea un pic în pozele mele Birthday 2007).
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 11:06 pm
Pentru mine orice relatie implica o geometrie diferita a contopirii. Iar intregul rezultat este diferit de la un cuplu la altul si chiar de la un moment la altul… Jumatatile nu sunt ceva fix, nici macar nu se lipesc pe aceleasi parti tot timpul…
duminică, 3 februarie 2008 la 12:46 am
.. ce zic eu şi ce-nţelege lumea
deci, criztal, nu mai căuta înţelesuri ascunse acolo unde.. nu-s:))
zisei “word”, cum ar veni, expresia aia a negrilor din state, când îs de-acord cu vreun antevorbitor.
duminică, 3 februarie 2008 la 2:04 am
Somnorosul,
la fel am putea spune si despre cele pare că nu există sau despre orice altceva, despre atom, despre fonem sau Cosmos etc.
Cristal,
raţiunea nu poate să cuprindă întregul pe deplin, de fapt, tocmai aici stă toată povestea: cât reuşim să înţelegem din ceea ce ni se întâmplă
Cougar,
cu ce erai de acord ? se întâmplă şi asta?
Dragoş,
alte fete ca Ramona nu au mai apărut, nu ştiu, Suzane, Mării? Nu am de gând să bat atâta drum pentru ceva care nu este de calitate, aşa pot să iau şi de aici
Lia,
interesant aspectul cu geometria diferită, e clar că nu este plană, cred că am putea intra puţin şi-n fizică dacă ne gândim la relativitate (avem sceptici pe aici)
duminică, 3 februarie 2008 la 3:49 am
ierea o chestie în glumă.
nu mai fi aşa de serioasă, ce naiba.
duminică, 3 februarie 2008 la 3:18 pm
Cougar,
tu când eşti de acord cu ceva glumeşti, m-am prins
Iar eu de unde până unde sunt serioasă?
duminică, 3 februarie 2008 la 11:40 pm
“Se poate potrivi o jumatate la doua jumatati?” – intreba “Cine vorbeste?”. Raspunsul este a la Radio Erevan: DA, DIN CE IN CE MAI DES (se poarta, nu?!
)
Si nu cred ca sunteti chiar cu totii pasionati de asemenea “delicii”… 
Asadar, concluzia: fiti fericiti daca INCA sunteti singuri, mai aveti o sansa! 
Ca sa fim optimisti: ziceti merci daca faceti parte dintre cei IMPARI (1), mai aveti o sansa sa adaugati pe cineva vietii voastre! Daca erati deja PARI (2)… aparea un menaj “a trois” de toata frumusetea…
luni, 4 februarie 2008 la 12:08 am
Sorina, sunt curioasă: cum sunt oamenii ăştia gata pari? Există?
luni, 4 februarie 2008 la 12:12 am
oameni pari ?! or fi cei cu personalitate multipla ?
din astia sunt destui …
luni, 4 februarie 2008 la 12:22 am
Cristal,
cred că sunt cei care nu au nevoie de alţii, sau poate ne lămureşte Sorina la ce s-a referit.
Eu când am ales acel impar din titlu m-am gândit la cei singuri, incapabili să fie cu cineva…
luni, 4 februarie 2008 la 12:45 pm
Cum îti gasesti jumatatea daca esti impar
show_1bd0b7fc180f9a(448, 46);
Realizat de anaayana o blogerita din Braila – like me
Alte articole recomandate…
Nu sunt alte postari de acest gen.
…
luni, 4 februarie 2008 la 1:10 pm
delfinule, uite ce mică e marea câteodată
luni, 4 februarie 2008 la 1:14 pm
băăăăăăăi, mă umflă râsu’ când te-aud cum te umflă râsu’ când citeşti cu intonaţie:))))))))
a câta dublă a fost?
luni, 4 februarie 2008 la 1:18 pm
Cougar,
nu citesc cu intonaţie ci cu intenţie
fă şi tu o dublă să te aud cum respiri sau cum vorbeşti (dacă ai curaj)
luni, 4 februarie 2008 la 1:24 pm
/:) you wanted it.
luni, 4 februarie 2008 la 1:29 pm
Unde gasim mostra de glăscior? Acompaniată de chitară cumva? Hai că sunt curioasă!
luni, 4 februarie 2008 la 1:33 pm
.. păi, cum s-auzi când vine poşta, dacă vorbeşti tot tinpu’?!
luni, 4 februarie 2008 la 1:34 pm
Cougar, cumva mă sfătuieşti să-mi iau o tastatură nouă? Am văzut că au apărut unele gumate, fără carcasă, nu se aude nici musca atunci când vorbeşti la ele
Doar din când în când pâc-pâc..
luni, 4 februarie 2008 la 1:38 pm
ia iextrapoleazî şî tu uolecuţî, cî duar nu-ţ’ chicî nasu’,
şî sî viez’ tu cîti chiestii gumati îs pi lumi..
luni, 4 februarie 2008 la 1:47 pm
de obicei chinezării
marţi, 5 februarie 2008 la 2:56 pm
Intrebarea nu e “cum iti gasesti jumatatea daca esti impar?”, intrebarea e de ce o gasesti?
marţi, 5 februarie 2008 la 3:08 pm
Andrei,
Adică de ce o găseşti impară?
Acestea sunt căutări lungi şi uneori nu ne dăm seama.
joi, 7 februarie 2008 la 7:44 pm
Jumatatea… fiecare vrea sa-si gaseasca ceva similar lui, sa-l inteleaga, sa-i fie alaturi in proiectele lui. Toti am avut asta la un anumit moment dat. Dar cred ca pana la urma este o forma de plafonare si o lipsa de fantezie. De ce sa ne dorim ceva ce deja avem prin noi insine? Un al doilea ca mine ar fi deja prea mult pentru toata lumea… Arta este de a cauta ceva ce te provoaca. Esti impar? Cine are paritate? Numitorul comun este in suma mare numai atunci cand esti o persoana foarte comuna, oridnara! Iti doresti a avea cat mai multe din ce au altii pentru a fi intr-un cuplu cat mai usor de echilibrat, sau iti doresti sa fii tu inedita? Eu am ales sa fiu inedit si sa astept. Vanitatea mea, egoismul si extremul mi-au atras o persoana in viata total opusa mie. Nu avem absolut nimic in comun, dar tocmai asta ne face izvor de inspiratie unul pentru celalalt! Nu poti sa nu admiri natura celuilalt mai ales cand este total diferita de a ta. Cauta un singur punct comun de interes, un liant cu celalalt iar apoi, construieste opera ta in jurul acestui punct. Traieste viata, bucura-te de partenerul tau, fi sursa de inspiratie si inspira la randul tau, renunta la ideile preconcepute, schimba optica asupra cuplului si ai sa atingi paritatea prin imparitate
joi, 7 februarie 2008 la 7:48 pm
George,
îmi place cum vezi lucrurile, într-adevăr, a căuta ceva ce ai deja poate însemna oprire, depinde mult de felul omului. Este nevoie de curaj pentru ceea ce spui tu dar nu este imposbil. Cred că până la urmă aşa învăţăm iubirea, fiind receptivi şi înţelegând nevoia celui de lângă, faptul că este diferit şi totodată dorinţa de a construi.
luni, 25 februarie 2008 la 1:26 am
<<>> este un indiciu pentru un baiat,normal….iar o fata,fiind dotata cu intuitie mai mare si cu un simt deosebit al”"” proprietatii”"”,va sti cand este EL. Si eu nu cred ca trebuie sa cauti…ti se intampla pur si simplu sau nu.Nu este nimic voluntar in a te indragosti,iar daca mai apoi iubesti, intradevar, vei recunoaste prin faptul ca dupa multa vreme,adica niciodata nu-i ceri nimic.Ba dincontra simti nevoia sa-i dai si nu sa imparti ci sa-i dai tot.Iubirea nu obliga la promisiuni,de fapt nu obliga la nimic,caci totul vine de la sine asa cum vrei si tu si el/a.Mai exista si telepatia…pronuntarea simultana a gandurilor.
Mi se par a fi destule semne pentru a recunoaste potrivirea,nu?
luni, 25 februarie 2008 la 1:28 am
intre parantezele unghiulare era asa:::”daca vezi in ochii ei si copiii pe care ti va naste”
nu stiu de ce nu a trecut….scuzele mele
luni, 25 februarie 2008 la 1:31 am
Elisa,
sunt într-adevăr destule semne dar mă gândesc şi la faptul că fiecare om se manifestă în felul lui, adică, ceea ce pentru tine este semn poate pentru altul este un simplu detaliu, nu mă refer acum strict la exemplele tale.
Ai spus un mare adevăr, faptul că iubirea nu cere şi nu obligă pe nimeni la nimic.
Partea cu telepatia să fie o înţelegere dincolo de cuvinte?
luni, 25 februarie 2008 la 1:43 am
anaAyana,exact asta este si am auzit-o de la mai multa lume.
Acuma…. nu inseamna ca este determinant,desi poate spune si asta ceva.
luni, 25 februarie 2008 la 1:45 am
Elisa, pe mine lumea mă întreabă şi nu ştiu ce să le răspund, cum eşti sigur că el sau ea este alesul? Adică acea persoană unică… mai ales că se vehiculează ideea că există mai multe jumătăţi, că te poţi înţelege mai bine cu mulţi sau că fiecare-n felul lui reuşeşte să scoată din tine ceva frumos.
luni, 25 februarie 2008 la 1:54 am
anaAyana,este o mare diferenta intre lumea cu care te intelegi bine,te imprietenesti,esti pe aceeasi lambda si …alesul,vorba vine alesul,caci nu noi alegem si nici ei,ci mai bine spus alege El adica Dumnezeu.Eu asa cred.De aceea daca ne grabim,sa zicem ca nu mai avem rabdare si alegem noi,dupa un timp constatam ca am gresit,ca nu este ce-am crezut,etc.Asa ca,eu zic ca trebuie doar sa avem ochii deschisi si sa recunoastem ce ni se da,ce ne-a ales,caci mai bine decat D-zeu nu stie nimeni ce ni se potriveste.Sar putea sa …aberez..la ora asta..
luni, 25 februarie 2008 la 1:55 am
s-ar putea…hahahaha
Hai ca ma duc la somn.Noapte linistita!
luni, 25 februarie 2008 la 2:27 am
Elisa, aşa cum ziceai şi tu, s-ar putea să ai dreptate, sau nu
Tind să cred că totuşi unele lucruri nu ni se întâmplă degeaba şi că trebuie să avem ochii larg deschişi. Că poţi privi şi se întâmplă să nu vezi asta ţine deja de altceva…
luni, 25 februarie 2008 la 9:26 am
@anaayana: “Sorina, sunt curioasă: cum sunt oamenii ăştia gata pari? Există?” Ufff, ma refeream la cei care nu sunt chiar singuri la momentul vorbirii, care au deja pe cineva.
Dar sunt oricand dispusi sa para “impari”…
@georgedavid: “De ce sa ne dorim ceva ce deja avem prin noi insine? Un al doilea ca mine ar fi deja prea mult pentru toata lumea… ” Nu ai nevoie sa cauit pe cineva identic cu tine; trebuie sa va asemanati “pe lungimea liniei pe care se unesc cele doua jumatati”; restul poate fi diferit, astfel incat sa aveti mereu ceva nou in cuplu, sa va dezvoltati prin intelegere, prin toleranta etc.
@anaayana: “Tind să cred că totuşi unele lucruri nu ni se întâmplă degeaba şi că trebuie să avem ochii larg deschişi. Că poţi privi şi se întâmplă să nu vezi asta ţine deja de altceva…” Eu am convingerea ca nimic nu e intamplator, ca fiecare lucru care ni se intampla are un anume rost; si chiar daca vedem realitatea asa cum e, chiar daca nu suntem de acord cu ea, nu putem face nimic pana cand nu ne vine timpul… Dar e bine sa invatam cat mai multe din ceea ce ni se intampla (spre binele nostru)…
luni, 25 februarie 2008 la 9:44 am
Sorina, sunt prea mulţi cei care la momentul vorbirii sunt deja pari
şi nu le mai convine
Eu cred că George s-a referit la faptul că poate exista înţelegere între două persoane total diferite tocmai pentru a-şi extinde fiecare universul spre celălalt.
luni, 25 februarie 2008 la 9:36 pm
@anaayana: “Eu cred că George s-a referit la faptul că poate exista înţelegere între două persoane total diferite tocmai pentru a-şi extinde fiecare universul spre celălalt.” Intocmai! Ceea ce ii desparte ii poate lega, implinindu-i ca persoane. Dar numai daca amandoi fac eforturi in acest sens! Intotdeauna am spus ca o barca, daca are o singura vasla activa, are toate sansele sa se rastoarne ori sa se invarta in loc. Desi pare ca doi oameni sunt cu atat mai compatibili, cu cat mai asemanatori, cred ca si “contrastele se atrag” este o varianta suficient de atragatoare… dar numai respectand conditia de mai sus…
luni, 25 februarie 2008 la 9:40 pm
Sorina, îmi place când văd oameni total diferiţi împreună,mă gândesc oare ce-i apropie.
Aveam un profesor de matematică, liniştit, nu prea vorbăreţ iar soţia lui era profesoară de filosofie, o tipă dinamică, cochetă. Mă uitam la ei şi parctic păreau nu tocmai împreună dar cine ştie ce se ascunde dincolo de imagini?
vineri, 30 mai 2008 la 8:57 pm
de curand, o fiinta minunata (care nu e ‘aceea una’ pt mine) mi-a sintetizat crezul meu, cum poate nici eu n-as fi facut-o mai bine.
zice ea (ca as spune eu) si chiar mi-am insusit acest crez, pt ca era al meu din totdeuna, chiar daca nu mi-l pusesem in cuvinte: “eu cred ca aceea una exista si e de datoria mea sa o caut. daca nu o gasesc, nu am pierdut nimic, cautand-o. dar daca exista si nu am cautat-o, am pierdut totul”
Domnul sa lumineze cautarea fiecaruia!
vineri, 30 mai 2008 la 9:05 pm
Frumos spus, de fapt, căutarea poate să dureze o viaţă sau o secundă. Important este să faci totul pentru ea.
vineri, 30 mai 2008 la 9:38 pm
cautarea de care vorbiti voi e vorba goala cat si o scuza pentru a trece peste alte persoane, probabil mai bine intentionate si cu mai multe calitati decat acea gasita in final, care oricum tot la intamplare se raporteaza si nu are nimic de-a face cu adevarul-nu exista suflet pereche, doar naivi care cred in povesti cu zane si feti frumosi
cele mai adevarate relatii se bazeaza pe comunicare si intentia de a-l accepta si intelege pe celalalt si nu pe cai verzi pe pereti, gen mi-a spus mie astrologul ca anu’ asta o sa ploaie cu boi dinspre Bucuresti inspre Baltile si uite ca aparu el, ‘nalt si falnic, cu pletele-n vant, ca si chitaristii aia de pe youtube, carora le dau tampitele 5 stele in draci doar pt. ca sunt pletosi si au aspect femeiesc (vorba unui junior de 16 ani, sa mai zici ca pustii-s prosti…”cele care sunt atrase de barbati inalti si pletosi au tendinta de a fi pe invers”)
parerea mea e ca cei care asteapta dupa jumatatea “ideala” au mari minusuri la capitolul caracter, nu pentru ca ar fi altfel decat ceilalti ci pentru ca sunt obisnuiti sa trateze omul dupa aparente, punand tot timpul “licarirea” in fata aprecierii juste a celor de langa ei si din cauza asta lor le lipseste aprofundarea in cunoasterea oamenilor; i-ai aprins toate farurile, esti “the one”, nu, esti doar un muritor
mai bine era pe vremuri, le dadea tata la fete o palma peste cap si o trimitea la Ion ca era de familie buna, nu doar ca erau mai putine divorturi dar si relatiile erau mai stabile
pe masura ce omul se civilizeaza, prosteste
vineri, 30 mai 2008 la 9:42 pm
viata in sine poate dura ‘o viata’ (100 de ani, sa zicem) sau o secunda, daca esti avortat prin morning-after pill, asa ca durata nu ma sperie in niciun fel. timpul nu exista, pt cei care cauta o dragoste vesnica, stiind ca o casatorie in Hristos e vesnica.
din aceasta perspectiva, de ce/cine m-as teme?! e cumplit sa fii broken-hearted, ba inca parca iti iese aerul din plamani si faci implozie cand trebuie sa respingi pe cineva, pe care o iubesti ca pe niciun alt om pe lume, dar nu in sensul acela, de ‘aceea una’. insa orice experienta, oricat de ‘cumplita’ ma apropie de Dumnezeu, ma invata ceva… asa ca nu am nimic de pierdut cautand, caci chiar si la capatul unei ‘cautari ratate’, de fapt tinta mea finala e Mantuirea. as pierde doar necautand.
e minunat sa cauti Mantuirea in doi, dar Dincolo, in viata cea adevarata, nu se mai pune problema ca, si de ar fi sa fi intrat singur (macar de am intra!), sa-ti lipseasca ceva.
astfel ca eu caut cu incapatanare (chir daca nu mai e la ‘moda’ sa fi romantic – I couldn’t care less..), mai ales ca nu de foarte multa vreme stiu ce sa caut, ceea ce e un privilegiu imens. nu-i judec pe cei care inca nu stiu, dimpotriva, ma intristeaza sa-i vad, asa ca doresc oricui ca, mai intai sa afle ce cauta, si numai apoi sa se casatoreasca. nu invers
vineri, 30 mai 2008 la 9:47 pm
Eugen,
Dar şi când vine vorba să alegi pe cineva cu care vei trăi tot restul vieţii (pentru că este una din cele mai importante alegeri din viaţă) trebuie să deschizi ochii cât cepele.
MunteanUK,
Să înţeleg că până acum nu ai găsit? (dacă spui că ştii foarte bine ce cauţi… )
vineri, 30 mai 2008 la 10:03 pm
desi blogul meu este despre viata in UK si asa va ramane (m-as risipi prea mult fara sa am macar o tema centrala, caci si asa scriu despre orice), credeam ca e f simplu sa se vada ca nu am gasit. ba inca, aveam mereu impresia ca din orice cuv p care il scriu (si aici) s-ar vedea asta f usor)…
era nedumerire in intreb tta sau n-am inteles? oare nu ti se pare ca, cu cat stii mai exact ce cauti, cu atat a mai greu sa gasesti? oh, da, o sa zica enorm de multi ca sunt un pueril, un perfectionist, un visator, ca am ’standarde’ utopice, un romantic natarau (cum imi zic eu insumi) etc etc etc…
dar nu m-ar deranja nicio opinie de acest fel, pt ca si ‘lucidul/realistul din mine’ ma acuza de asa ceva. dar iarasi, I couldn’t care less…
eu stiu exact, tot mai exact ce caut, insa a sti ‘cum sa cauti’ si apoi ’sa pastrezi dc ai gasit’ inveti o viata intrega. ba chiar, dc astepti sa inveti vreodata, si o viata de 1000 de ani nu ti-ar ajunge sa inveti. astfel ca, cel mai simplu e sa ceri direct, ca un copil care plange cand cvrea pieptul mamei, ‘Doamne, da-mi Tu, alege-mi Tu, caci iarta, chiar dc mi-ai deschis inima sa stiu ce caut, sunt asa de prost incat nu stiu cum sa caut!’
asa, de bun simt ‘omenesc’ sunt cu totul de acord ca tre’ sa ai ochii cat cepele, dar pt ca eu nu ma incred in nimic omenesc in cautarea asta (ca m-am lamurit cum e sa cauti de unul singur, fara El alaturea…), stiu ca nimic de la noi insine nu ne-ar duce la a afla ceea ce cautam, dc nu-L lasam pe El sa ne duca acolo…
e greu in ziua te azi sa te lasi in voia Lui, sa fii incredintat 100% ca indragosteala El o daruieste, sa intelegi ca, oricat de destept ai fi si experimentat, nu poti nimic fara El (mai ales in chestiuena asta de ‘cea mai imp alegere din viata’), insa alta cale nu-i. sa faca altii ce-or vrea, sa-ti foloseasca talentele cum cred ei mai bine, insa eu numai in Mantuitorul Iisus Hristos imi pun nadejdea…
vineri, 30 mai 2008 la 10:13 pm
“timpul nu exista, pt cei care cauta o dragoste vesnica, stiind ca o casatorie in Hristos e vesnica.”
vorbe foarte frumoase, dar fara continut; timpul le va umple, insa doar atunci cand te vei departa foarte mult de la starea initiala in care sunt ele acum
Ana, nu de legaturile imposibile ma leg eu (in care clar iti dai seama ca n-ai ce imparti cu altul) ci de cele carora le poti da cu piciorul pe motiv ca nu sunt destul de…fantastice, sa astepti toata viata pe “cel ales”, chiar in momentul in care ai in minte expresia asta, tu deja ii respingi pe toti si iti creezi sanse de 100% sa nu il gasesti niciodata
– asta i-am spus-o si la fata aia candva
am avut discutia asta cu o fata de 16 ani, vreo doi ani tot am incercat sa o conving ca altceva conteaza, nu imaginea lui Lorenzo Lamas, ea chiar avea expresia asta “The One”, de fiecare data cand intalnea pe cineva nou cu care se combina, ea ii spunea The One si chiar credea in ce spunea, totul dura cateva saptamani, luni cel mult; diferenta dintre ea si altele e ca altele nu decid atata de repede cine este The One, dar aici intelepciunea este egala cu zero, alt fel de a actiona, acelasi rezultat, poate doar mai multa singuratate, sex ocazional care poate lasa persoana in cauza (daca aceasta este o femeie) plocon cu un copil, iar atunci cand acesta va apare ea isi va sacrifica visul pt. acest copil, fiind nevoita sa ii caute acestuia un tata;
fata de care am pomenit mai sus a stat in sfarsit cu cineva pentru un an si jumatate, bineinteles ca The One devenise The Minus One si acum s-a despartit si de ala
pentru mine nu exista Cea Aleasa pentru ca asta ar insemna din start sa spun ca eu o stiu pe cea mai tare si mai mare din parcare de pe planeta asta, si sa afirm indirect ca restul sunt intr-un fel sau altul persoane inferioare, ceea ce ar fi fals; si nu spune ca tu nu consideri asa pe Cel Ales ca am sa ti-l dau in dar pe Darwin
The One este intotdeauna cel care efectueaza atacul la lingurica, am fost si eu The One de cateva ori si mi-e sila de fazele alea, plus ca The One mai poate insemna (si sa se reduca la atat) ca acela va fi cel ales care iti va fi barbat, ceea ce e doar o semantica hoata, dar nu te iarta
vineri, 30 mai 2008 la 10:13 pm
Munteanu,
Înseamnă că vei simţi când este momentul şi vei şti ce ai de făcut! Cel mai greu este să obţii acea certitudine, nu crezi? Adică, să găseşti pe cineva care să fie aşa cum cauţi tu dar să nu fii sigur că e ea.
Eugen,
Timpul nu poate să umple ceva ce nu există din start.
vineri, 30 mai 2008 la 10:32 pm
cine nu cunoaste Adevarul (care este Iisus Hristos), o Persoana, nu poate intelege nimic din ceea ce spun, nici cum se pot afla/simti certitudinile, pt ca El este CERTITUDINEA, ROSTUL a toate.
daca nu-L simti ca Persoana, esti in intuneric, pt ca numai o persoana poate sa te iubeasca si o poti iubi, altfel ‘adevarul’ ca principiu, concept, lege universala si alte blah-blahuri d’astea este un nonsens…
tot asa, dragostea – chiar si in forma asta de ‘indragosteala’, de unii considerata impura, dar sfanta de fapt! – numai prin El o poti pricepe. daca-L lasi pe El sa vina in viata ta, o vei pricepe; dc cauti singur (vezi povesti nefericite ca cele de mai sus, cu imag lui Lorenzo Lamas, cu sex ocazional, cu copii din flori etc), nu vei gasi decat suferinta. remedaibila aici sia cum, transformabila in fericirea de a-L cunoaste, dar ‘arvuna’ unei suferinte iremediabile Dincolo, daca nu tea-i stradui sa-L primesti in inima ta in viata asta (unica!).
dc crezi in El, SE POATE orice… si asa cum El este ceva ABSOLUT, intelegi ca exista si dragoste absoluta, fericire absoluta. in schimb, in absenta Lui, totul e aparent ‘relativ’ pe lumea asta, dar dincolo devine absolut – lipsa de dragoste absoluta si nefericire absoluta pt cei care nu L-au cunoscut.
eu cam atat am vrut sa spun, ma iertati. noapte buna – pacea Domnului fie cu toti!
vineri, 30 mai 2008 la 10:47 pm
“Timpul nu poate să umple ceva ce nu există din start.”
ahaha asta a fost tare
si de unde stii tu cand s-a dat startul ?lasa-ma sa ghicesc…intuitia feminina, sau Hristos care ii tine partea lui MunteanuK trage cu ochiul si spune, tragand un foc de arma in sus “Go!”
vineri, 30 mai 2008 la 10:49 pm
Eugen, m-am referit la faptul că un om poţi să-l placi mult de la început şi nu să aştepţi să treacă timpul ca să-ţi placă de el din ce în ce mai mult.
vineri, 30 mai 2008 la 10:50 pm
MunteanuK, ceea ce spui tu contrazice ce spui mai sus: biblia nu spune sa astepti pe femeia visurilor ci spune ca Iisus este in fiecare din noi; de aici si multele casatorii fortate din trecut; nu afirm ca asta era ceva rau doar ca iti contrazice principiile
vineri, 30 mai 2008 la 10:52 pm
Ana, intre a-ti place mult un om si a realiza ca el este “alesul”, este o diferenta mare
de fapt pana si titlul este o absurditate “daca esti impar, cum iti gasesti jumatatea ?”
vineri, 30 mai 2008 la 10:54 pm
Eugen, de ce crezi că se căsătoresc oamenii?
Titlul se referă la faptul că unii oameni se iubesc numai pe sine, a fi impar înseamnă a nu te putea împărţi cu altul. Şi dragostea presupune DOI şi nu unul singur.
vineri, 30 mai 2008 la 10:56 pm
esti de acord ca daca doi oameni nu se plac suficient de mult, vorba ta, atunci nu vor simti lipsa celuilalt prea tare?
vineri, 30 mai 2008 la 11:03 pm
Hmmm, nu ştiu dacă aşa se poate măsura plăcutul dar este posibil. Dacă nu-ţi este dor de cineva înseamnă că nu are un impact special asupra ta sau poate doar te-ai obişnuit cu el (în cazul relaţiilor mai vechi, cei care sunt împreună de 25-30 de ani)
vineri, 30 mai 2008 la 11:05 pm
impact suna cam dur, nu crezi ?
ceva-n genu’ femeia camion fata-n spate cu Ion
esti cam libera cu expresiile…_generoaso!_
vineri, 30 mai 2008 la 11:08 pm
Ok, atunci să-i zicem: nu are un efect special asupra ta, amintirea nu e ca un balsam care-ţi răsfaţă nările când te gândeşti la el/ea, nu îţi face părul găinii când te gândeşti la persoana respectivă, etc, etc. Aşa e mai bine?
vineri, 30 mai 2008 la 11:18 pm
“părul găinii”
parul maciuca nu crezi ca suna mai bine ?
ca daca zic maciuca paroasa ma acuzi ca nu cred in preoti si alte cele religioase
vineri, 30 mai 2008 la 11:23 pm
Mda, expresii sunt multe, mă bucur că ai înţeles la ce mă refer.
vineri, 30 mai 2008 la 11:43 pm
tot vorbind tu de expresii, haide sa ramanem acum la prima versiune, cu “parul gainii”, pentru ca mi-am amintit de una bucata faza din Forrest Gump, cand o intreaba ala pe tipa “De ce nu ma iubesti,Jenny ?” explicatia e acum simpla: pentru ca ea era gaina, iar cocosii erau rosii
ei, acum stiu ca m-ai inteles si tu pe mine
vineri, 30 mai 2008 la 11:46 pm
Din păcate nu mai ţin minte acea fază din film.
duminică, 8 iunie 2008 la 4:27 am
nu stiu ce si cum e cu jumatatea, dar este ceva cu aist om, poate findca-i un om si jumatate, fiind si im-par pe deasupra:
http://farm2.static.flickr.com/1438/1433404270_bcbbe3f5ef.jpg?v=0
ce zici, nu te-ndeamna firea la o incercare ?
duminică, 8 iunie 2008 la 2:21 pm
Nu ştiu unde l-ai găsit dar este întreg 100%!!
duminică, 8 iunie 2008 la 5:16 pm
intreg la minte, de acord; plus ca mai e si barbat in casa, totusi deschis la dialog…in “instantaneu” nu, nu s-a facut negru de suparare
miercuri, 25 iunie 2008 la 2:01 pm
Salut!
Eu acea jumatate nu o pot gasi! Sunt foarte timid. sunt genul de om cara isi vede de treaba lui si cand ajung in fata unei fete ma pierd cu totul!!!
ce ma sfatuiti ???
miercuri, 25 iunie 2008 la 7:59 pm
@costas_yooo:
-pai conform studiilor jmecherilor de peste ocean, interesul unei femei vine invers proportional cu interesul pe care il afisezi tu fata de ea
-vei observa acolo cateva fraze cheie:
“What I suggesting is that you value and respect yourself more.” -adica sa te autorespecti -asta in cazul persoanelor obisnuite merge, insa cum poti sa sfatuiesti de exemplu un tip care se ghideaza dupa aista vorba culta “excelsior”? concluzia nr. 1 ar fi deci ca trebuie sa nu fii un perfectionist, ci o mediocritate-chestie de instinct, asadar-ea intelege ca pe vremuri cand omul traia in hoarde ca ala tare pe pozitie si pe care nu il clinteste nimica (nici macar ea) are sanse mai mari de supravietuire; poate fi si intuitie genetica, stiind ca oamenii calmi au sanse mai mici sa aibe boli cardiovasculare
“Once you need something, or you want it too badly, you forfeit your strength and lose all power of negotiation” -deci daca doresti cu ardoare ceva, iti pierzi puterea de a negocia (si cum cu femeile trebuie sa fii ca in politica…)- asta se traduce cam asa si se reduce tot la instinct animalic: femeia a ramas aceeasi femeie de acum 10.000 de ani pe cand treburile ei nu interferau prea mult cu ale barbatului si deci daca ii dai importanta in ochii ei devii neinteresant
retine te rog cateva citate:
-”ll bet you’ve never heard a woman say she didn’t want to date a guy because he was too confident, too passionate, or too exciting — have you?” -doara n-ai vazut femeie care sa zica de un barbat ca nu-i place de el pt ca e prea confident, exciting…bla-bla-deja asta e evident, legea selectiei naturale
-”He’s such a nice guy. He’s so sweet and he’s always there for me, but I only like him as a friend.” -fraieru’ ii asa de special, dragut, ca nu poate sa ii fie ei decat prieten-alta evidenta instinctuala
-”He’s such a good guy — kind, thoughtful, generous, honest, loyal — but there’s no chemistry. He just doesn’t turn me on.”- asta trebuie sa recunoastem ca e tare, mai ales deoarece contine acel cuvant “magic” si anume…chimie!; adica intre ei nu poate fi mai mult pt. ca CHIMIA nu functioneaza; plus cuvantul “turn on” adica nu o excita-acuma daca tu crezi ca chimia e ceva element magic venit din povestile lui Tolkiev, te inseli amarnic:raspunsul vine tot de la mama natura, iubirea ca-n filme si carti, plus cuvinte ca suflet pereche sunt brutal aruncate la gunoi de instinct-pe care femeia, trebuie sa recunoastem, il urmeaza atat de bine-ca sa intelegi de ce instinct aici, fa legatura intre chimie si neinteresul afisat fata de ea, care pe ea o incita (lucruri de care pomeneam mai sus)
intr-un final sfatul meu: sa dialoghezi cu femeile cat poti de mult, dar sa nu uiti de la un anumit nivel incolo sa le tratezi cu indiferenta, asta inseamnand (paradoxal, nu ?) ca te apreciezi pe tine foarte mult-atat de mult incat realizezi ca nu merita nimeni (nici un om) atentia ta concentrata si cu dedicatie-este tot o invitatie la selectie naturala si instinct de supravietuire-daca speciile animale ar practica sacrificiul, nu ar mai exista de mult viata pe pamant;
iti vei spune “bine, dar femeile sunt mai inteligente si mai sentimentale”…da-mi voie sa rad! barbatii au aspect fizic mai brutal iar la sentimente sunt mai fragili, iar femeile au aspect fizic fin iar la sentimente si inteligenta (vine de la mama natura) sunt mai slab dotate, e doar echilibru; a nu se confunda inteligenta cu acea mostenire genetica datorata miilor de ani traiti in salbaticie si acelor conjuncturi (socio-politico-tribale, spune-le cum vrei!) in care femeia a invatat sa se exprime intr-un mod mai subtil, pentru a-si putea exercita si ea puterea-una dintre putinele deprinderi care pe vremuri ii faceau femeii cinste, probabil, dar care acum in civilizatie, cand femeia nu mai are nevoie de subtilitate pt. a-si impune punctul de vedere (pt. ca o face emanciparea pentru dansa, prin lege) e in declin
in final iti vei spune “dar bine, cu religia si toate cuvintele frumoase cum ramane ?” raspunsul e religia si magia nu o excita pe femeie (turning her on), desi uneori ea crede contrariul si in final totul se reduce la selectie naturala; asta e, nu ai ce face: relatia cu o femeie depinde de gradul de impresionabilitate pe care il atingeti amandoi de obicei; daca esti un individ pasional te potrivesti cu o femeie pasionala (se pare insa, facand si o analiza a populatiei cu cine (nu) se reproduce, ca astfel de persoane sunt pe duca), iar daca esti o persoana rece, sau cu capacitate mediocra de a simti si gandi, asa cum sunt majoritatea tipelor, ai sanse mult mai mari sa te intelegi cu ele si sa ajungi la o relatie; daca o femeie iti va spune vorbele astea “nu putem fi mai mult decat prieteni pt. ca eu trebuie sa simt enorm la cineva sa accept o relatie intima”, nu intelege ca aceasta femeie este adepta dragostei adevarate, ci asta de fapt inseamna ca acea femeie este o persoana nu pasionala ci foarte rece, care (si aici spune adevarul) are nevoie de un aprinzator de rachete cu raza lunga de actiune ca sa o poata faca si pe ea sa simta ceva; nimic mai adevarat, femeia asta clar nu isi doreste sa aiba o relatie cu tine si ei intr-adevar persoana ta nu ii spune nimic, insa e intocmai opusul a ceea ce va vrea ea sa te faca sa crezi, si anume ca ea ar fi o diva-locomotiva, o mare idealista sau o tipa cu credinta- daca si ea crede ca ar fi idealista si ca gestul ei de respingere face parte din epopeea ei de a selecta/cauta “marea dragoste”, atunci intr-adevar e o “seaca”, altminteri isi urmeaza propriile ei limite; asadar prin felul in care dialogheaza si isi cauta partenerii, femeile doar isi afirma si ele anilierea la zestrea genetica pe care o poseda, nimic mai mult
sfat final, inspirat si din ceva defintie a femeilor (dar nu, nu e vorba despre psihologia vulpii sau cum s-o chema, ce s-o straduit un cretin sa mi-o prezinte mie, facand dansul aluzie la ceva ce il depasea, pe cand se scobora el din pom): nu mai spera la jumatatea ta ca nu o sa o gasesti la modul misterios si mistic, ci o vei gasi in stilul caracteristic femeilor, prin atitudinea atat de comuna lor, si anume aceea de resemnat; si nu lua prea in serios pe nici o femeie…aici urmeaza citatul: “cu femeile e simplu; tot ce trebuie sa faci ca sa te culci cu ele e daca sunt printese sa le spui ca sunt curve, iar daca sunt curve sa le spui ca sunt printese; dar sa nu ajungi sa tii la ele, ca altfel esti mancat”
End of BOOK OF THE DEAD
miercuri, 25 iunie 2008 la 8:06 pm
linku’ cu pricina nasoala-n oala la vedere (si altele…):
http://dating.personals.yahoo.com/singles/datingtips/85967/dating-secret-exposed-why-nice-guys-finish-last;_ylc=X3oDMTRtc21iZW9sBF9TAzI3MTYxNDkEX3MDMjAyMzQzNDQ4OQRrA0RhdGluZyBTZWNyZXQgRXhwb3NlZCAtIFdoeSBOaWNlIEd1eXMgRmluaXNoIExhc3QEc2VjA2ZwX3RvZGF5BHNsawNkYXRpbmctc2VjcmV0IC1leHBvc2VkIC0gd2h5LW5pY2UgLWd1eXMtZmluaXNoLWxhc3QEenoDYQ–
miercuri, 25 iunie 2008 la 11:46 pm
cum iti gasesti jumatatea daca esti impar… doamne… genial
joi, 26 iunie 2008 la 1:38 am
Când oameni folosesc clişee sunt de fapt politicoşi. Uneori. Cum ar fi să spui în loc de “te vreau doar ca prieten” – “nu imi placi”?
vineri, 27 iunie 2008 la 1:04 am
Ana:” Când oameni folosesc clişee sunt de fapt politicoşi. Uneori. Cum ar fi să spui în loc de “te vreau doar ca prieten” – “nu imi placi”?” –odata ca ce spui tu este complet scos din context; faptul ca nu vrea sa fie cu el pentru ca nu il place sau pentru ca vrea sa fie doar prieteni nu este relevant pentru studiul in cauza; daca observi cu atentie, nu vrea sa fie decat prieteni se traduce in “nu te plac”; nu era vorba de semantica in acel studiu
Hai sa amestecam ideile de mai sus cu “te plac, ba nu te plac” , daca asta ti-a atras tie atentia.
Sa construim un scenariu fictiv: ei se stiu din poze si ea vazandu-l pe ala in poza spune ca el arata ok, deci cauza numarul 1 (aspectul fizic) cade; mai ramane si limbajul corpului aici, adevarat; urmeaza si asta; daca el ii spune “vezi honey ca sunt tantalau si plicticos”, ea ii spune in cretinatatea ei, excitandu-se singura in ideea ca mama mama , ce baiat jmecher, cum stie pruncu’ lu’ tata sa minta de ma exercita toata !!!…:”God! esti inepuizabil!” si ii propune sa faca sex in care act dansul sa se poarte dur cu ea, afirmatia “nu te plac” lipseste; deocamdata!; sa presupunem ca se intalnesc- e pe un canal tv cica numa faze din realitate cu intalniri din astea; daca la intalnire asta nu face cu ea sex dur (asta implica si comportamentul ala de preludiu, of course, MAI ales ala…) exista sanse mari ca ea sa nu il placa-raspunsul naturii -pe de o parte pt. ca el nu a fost spiritual cu ea ne…frecandu-i spiritul si lasand-o pe ea, vorba aia “ne…ne…”, aici orgoliul poate sa aiba si el ceva de spus; bineinteles ca nu il place, ca nu o facut sex dur cu ea, ce om naspa! si nu doar de aia! ci si pentru ca nu s-a purtat ca si un om cu capul in nori in preajma ei, sa ii hraneasca ei iluzia cum ca ea ar fi o persoana mistica, deosebita si ca intre ei ar exista chimie; dar si de aia! pentru ca daca cei doi nu ajung la sextant, e mare probabilitatea ca ea la randul ei sa nu ii fi provocat LUI interesul atat de mult incat sa-i aprinda beculetele, tipul nostru ramanand pe stand by, caz in care tipa poate fi de-a dreptul “mancata” de suparare si sa sustina sus si tare ca EA nu il place pe el, agatandu-se cu disperare de propria ei imagine de diva irezistibila; factorul timp cand e sa placi pe cineva ar trebui sa spuna multe, fara sa o faca insa, si sa vedeti de ce: faza cu placutul si antipatia, pentru ca vin dintr-o analiza fugara (ca de exemplu cateva ore de stat impreuna pe un scaun, la o cafea) tin de fapta, care de multe ori e subiectiva;
Sa vedem asadar cum a placea pe cineva, cand vine din partea unei femei, poate avea valoare nula si este schimbabil, ca starea vremii, nefiind conditionat de multe ori nici macar de timp:
-intr-o zi eram provocat de una la vorba, eu ma legasem de ea si ma uitam provocator, ca si cand ii spuneam “ce te-as…” si aia imi tinea pe undeva isonul, am glumit noi ce am glumit, la un moment dat ea spuse ceva in genul “te stii la calculatoare??? avem deci un baiat destept printre noi ?” a spus-o pe un ton voit sagalnic la care astepta reactia mea, eu fiind de obicei sceptic cu complimentele la adresa mea ( si nu tine de competenta ci de bun simt), am ridicat o spranceana, gandindu-ma “esti cretina, asta nu mai e tachinare deja, ai intrecut limita, hai mars proasto!” dar nu am spus nimic, poate m-am incruntat dupa aia, la care am auzit-o pe cretina (ca s-a dovedit ca da, asta era, o cretina) zicandu-i la una de langa ea, asa soptit “ii tantalau”; nu spun ca nu as fi, probabil, dar nu intotdeauna, ci depinde de dispozitie, tipele ca ea ar trebui sa inteleaga asta, cretinele care sunt ele cretine, vorba lui Badea
-alt exemplu concret, sa priceapa sarmanii creduli cat sunt femeile de adevarate la selectie si cum mai functioneaza chimia: intr-o zi ma uitam la o tipa aratoasa, aia a schitat un zambet, nu am raspuns, s-a uitat in alta parte, incruntandu-se usor; si-a spus “cretinul !nu il plac!…” ; in alta zi, alta tipa, aceeasi faza, doar ca de data asta i-am raspuns la zambet tragandu-i din ochi; asta s-a uitat intr-o parte dar s-a inrosit ca racul; “mama ce barbat!” si-o zis retardata; mai mult de atat ele nu pot ?raspuns: NU
-alta faza: am avut o perioada in care nici nu stiu exact din ce cauza, am devenit extrem de glumet, hatru, whatevar, scoteam 10 glume pe secunda, ca la comanda, vorbeam foarte tare, imi bateam joc de toti ca imi permiteam, tot puneam piedica tipelor pe care le cunoasteam si le bazaiam de oboseau alea fizic cat le trageam de maini si de picioare si cat ma strambam si le pipaiam; faza cand am pipait-o pe una in biserica o stranit imaginatia multora pe aicea; brusc, din prostul comunitatii (in ochii femeilor) si cel pe care nu l-a placut nici una, am devenit cel mai ravnit dintre pamanteni, se certau cretinele pentru mine daca ieseam prea mult doar cu una; a fost perioada in care am fost cel mai batut in cap din viata mea, chimistul numarul unu (personal pot oricand sa fiu mascariciul ala daca vreau, si sa fac o femeie sa isi schimbe parerea despre mine si din “nu il plac” sa umble dupa mine, dar nu imi place sa joc teatru, odata pentru ca am si eu o varsta si apoi nu vreau sa am de-a face cu astfel de femei impresionabile; tragedia tipelor care iubesc teatru e ca ele in piese sunt intotdeauna personajele pacalite; “nici sa nu te miri”, vorba aia).
Facand asadar o analiza sumara a faptelor care impresioneaza o femeie, cam asta e baza de selectie dupa care place ea pe cineva sau nu; lucru care din punct de vedere filozofic/gnostic/realist oricum nu e mare lucru; sa mai pomenim despre studiile recente care au relevat ca intuitia femeii este egala cu zero ?nu cred ca mai are rost; cum era expresia aia? “eroticul e comic”; daca nu poti sa vezi comicul din el inseamna ca nu stii ce ii ala erotism ci totul este pentru tine doar o chestie de semantica
alt post jamerio style, mai un pic si scriu un roman dpre cum sa fii scurt si la obiect (nu mare si fleasca, vorba cuiva de pe-aici-cheers!)
sâmbătă, 16 august 2008 la 11:08 pm
hmm…imi place titlu. Poate un om cu capu pe umeri ar zice ca da cu “,5″.
miercuri, 24 septembrie 2008 la 11:54 pm
Salut Ana! Te felicit. Mi-a placut blogul tau. Si eu sunt tot din Braila. Poate ne intalnim candva la un suc?
joi, 25 septembrie 2008 la 7:44 am
uff, e foarte frumos cum scrii.. tu scrii?.. e foarte frumos…
sunt de acord si cu G. Marquez care spune: “nu te iubesc pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine”.
omul e capabil de dragoste si asta e cel mai important. e un sentiment care actioneaza de la nvielul organic pana la cel mai inalt, universal, lasand pe unde trece lucruri curate si pozitive.
poti gasi jumatatea la fel de bine cum poti simti ca esti impar, depinde de multe ori daca stim sa dam mintii sonorul incetisor..
joi, 25 septembrie 2008 la 6:45 pm
Mintea nu doarme nici măcar în somn. Şi da, iubim senzaţiile pe care le avem când suntem alături de persoana care le provoacă.
sâmbătă, 11 octombrie 2008 la 1:17 pm
ne-am mai vizitat noi, dar post-ul asta nu-l vazusem. blogroll scrie pe tine!
sâmbătă, 11 octombrie 2008 la 8:17 pm
şi eu plăcut surprinsă
vineri, 16 ianuarie 2009 la 1:35 pm
Ana, ceva mai sus ai scris ,,Atâta timp cât inima bate nebuneşte sau uneori fără să ştii de ce aşa diferit, e semn că ceva nu s-a stins”. Super fraza, de unde Dumnezeu sa stiu eu daca chiar nu s-a stins sau daca in acel moment bate mai tare doar ca ii este dor pe moment de mine. Stii chiar mi se intampla asta (e vorba de inima lui) dar el nu vorbeste cu mine, nu-mi zice ce simte si asta dupa atatia ani. Azi ii bate inima de zic ca-i sparge pieptul si maine parca nu s-a intamplat nimic. Ce sa cred? ,,iubim senzaţiile pe care le avem când suntem alături de persoana care le provoacă.” (tot tu ai scris si asta) Atunci cum stim daca o sa iubim si persoana si nu doar sentimentele provocate de ea? Eu sunt tare derutata de ceea ce mi se intampla si caut raspunsuri la atatea intrebari, as vrea sa pot salva ceva de dragul copilului meu de 1 an , dar nu stiu ce simte si ce vrea si nici nu vorbeste cu mine. Daca ai un raspuns sunt numai ,,urechi”.
vineri, 16 ianuarie 2009 la 7:14 pm
Important este că iubeşti, mai contează din ce cauză? Uite ce spune Keane:
When we fall in love
We’re just falling
In love with ourselves
We’re spiralling
We’re tumbling down
We’re spiralling
Tied up to the ground
We’re spiralling