Parfumul a apărut prima oară… în natură. El vorbeşte despre om şi despre ceea ce-l înconjoară la fel cum ceea ce consumă îşi lasă amprenta asupra personalităţii sale. E ca o haină, poate să ţi se potrivească sau să te dezavantajeze, poate să domine sau să fie agresiv când tu de fapt eşti blând, să fie prea slab când tu eşti dinamic etc.
Suntem atât de diferiţi, te-ai gândit vreodată în funcţie de ce criterii alegi parfumul pe care-l foloseşti? Ce vrei să emane?
Dacă îţi plac schimbările probabil că vei alege un parfum cu esenţe marine, ceva fresh, dacă eşti o persoană dinamică vei alege un parfum tare, pregnant. Nu ştim exact, dar ele ne caracterizează foarte bine.
De ce atunci când miroşi un parfum necunoscut îţi poţi imagina genul de persoană care-l poartă? Asociem oamenii cu parfumurile, poate nu neapărat după mirosuri ci după concepţia fiecaruia despre ele, formată în timp.
Scopul şi rolul parfumului este să miroasă plăcut. Din păcate, nu tot ce este plăcut simţurilor mele va fi şi pentru ale tale. Nu degeaba uneori respingem anumiţi oameni pentru simplu fapt că nu ne place mirosul lor (că tot vorbeam de natură).
Parfumul spune multe despre personalitatea unui om, indiferent că este adresat genului masculin sau feminin. Îmi poate spune dacă cel de lângă mine este copilăros, romatic, agitat, matur sau dimpotrivă, nu îmi poate spune nimic. Am întâlnit oameni care nu suportă parfumurile.
Ce exprimă ele, le alegem în funcţie de starea de spirit sau de felul de a fi? Dacă da, ce spun ele despre noi?
Etichete ce spune parfumul despre tine, identitate, parfum, personalitatea în funcţie de parfumul purtat, personalităţile
marţi, 29 ianuarie 2008 la 11:10 am
am trimis mica mea surpriza prin e-mail.
cand aud de parfumuri, automat gandul imi zboara la:
Bluebabe/
marţi, 29 ianuarie 2008 la 11:14 am
http://www.trilulilu.ro/Bluebabe/51c8181e60751f
marţi, 29 ianuarie 2008 la 11:52 am
.. doar titlul, da?
http://imdb.com/title/tt0396171/
marţi, 29 ianuarie 2008 la 12:38 pm
parfumuri ce par’fumuri!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 12:51 pm
Cristal, merg acum sa vad despre ce este vorba
Cougar, stiam eu ca o să-mi spui de el, am pus pe cineva să mi-l povestească pentru a fi în temă şi e pus la download
mado,
fumuri, da…
totusi, unele parfumuri spun multe despre cei care le poartă
marţi, 29 ianuarie 2008 la 1:03 pm
Gata, am vazut surpriza, sa le spun si lor despre ce era vorba?
marţi, 29 ianuarie 2008 la 1:06 pm
Unul dintre cele mai primitive simturi este cel care ne incita, ne provoaca si ne duce la “extreme”.
Oare intr-o lume cu oameni atat de diferiti, putem gasi puncte comune intre utilizatorii aceluiasi parfum?Parfumul sa fie o din amprenta a personalitatii? Imi place !
Cougar … te rog, nu doar titlul, ci toata esenta. ce zici care film e mai bun?
marţi, 29 ianuarie 2008 la 1:11 pm
mie imi place sa ofer multe surprize (ex:ciocolata,vin…), acum te las pe tine sa hotarasti.sunt desigur curioasa de reactii (mai ales de a ta)
marţi, 29 ianuarie 2008 la 1:15 pm
Cristal,
ce sa mai spun de oamenii care după ce descoperă un parfum îl folosesc toată viaţa? amprentă sau etichetă?
ţi-am răspuns pe mail referitor la surpriză, mulţumesc, eşti drăguţă!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 1:52 pm
ti-am luat “referintele” la rand
m-am oprit (deocamdata) la mine
imi asum (dar nu toate) necazurile pricinuite
de ne’vizitele mele p’acolo
m-am obosit putin la un jurnal
sper sa-i placa lui Isis
ne’apocalipsa tornadei mele
sa-i spui ca sunt om bun… ades, incerc
o zi buna!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 3:00 pm
mado,
chiar ai energia de a duce proiectul până la capăt! MĂ UIMEŞTI!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 4:26 pm
wow, ce coincidenta, si eu vorbesc tot despre acest subiect azi!
diferenta e ca nu ma ocup de psihologia parfumurilor, ci de filosofia bashinutzei…
marţi, 29 ianuarie 2008 la 5:18 pm
hairomania,
de ce oare nu mă surprinde asta?
marţi, 29 ianuarie 2008 la 5:25 pm
pe vremea cand nu ma citeai:
.
par’fumuri
Posted in Uncategorized on 6 ianuarie 2008 by mado
am luat parfum
din fiecare
s’am zidit
…parfum, nuuu oarecare
oamenii sunt ziditi, claditi, sortiti
meniti din combinatii de oameni
de ce nu si parfumul
sa faci parfum
luand parfumuri gata date
par fumuri, dar nu sunt
esentele…
sunt la un alt nivel
ca si la oameni.
marţi, 29 ianuarie 2008 la 5:28 pm
esenţele, dragă mado, înseamnă puţin în mult sau altfel zis, le putem savura pe toate la timpul lor,
până şi parfumurile au mai multe etape!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 5:35 pm
nu stii ce amintiri trezesti cu “parfumurile tale”
printre par’fumurile mele
eu am mancat parfum pe paine fara paine
si am iubit tianjind la vaporoasa stare’a lui
pagini intregi dedicate fumurilor astora
am crezut ca nu vreau sa scap; acum… nici eu nu stiu
marţi, 29 ianuarie 2008 la 5:42 pm
..până şi amintirile
au parfum
când se nasc
mai ales
când le păstrezi
în alte amintiri
cu parfum
marţi, 29 ianuarie 2008 la 6:12 pm
Pai, tu asociezi parfumul cu persoana, eu insa asociez persoana cu o alta persoana cu acelasi nume! (chestia cu numele se potriveste!Pot spune ca nu m-am inteles cu persoanele pe care le cheama …..si multe alte chestii)!
Cat despre parfumuri, la mine a simplu, am mai multe, si le folosesc in functie de cum ma simt in ziua respectiva!
Daca vreau sa fiu sexy:D folosesc Chanel 5!
Daca sunt vesela…folosesc Miracle!
Daca sunt plina de energie, folosesc Cool Water, wave
Daca sunt deprimata………..uit sa ma dau cu parfum:)) sicner!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 6:44 pm
Am o gramada de parfumuri in micul meu dulapior, majoritatea primite. Prefer insa, sa nu folosesc doar atunci cand plec undeva. Persoanele din jurul meu spun ca miros bine, natural
marţi, 29 ianuarie 2008 la 7:01 pm
sofia,
parfumurile, fără să vrem, le asociem cu câte ceva, se spune că de regulă cu stările de bine, adică, atunci când eşti binedispus ţii minte cam tot ce te-nconjoară şi pe viitor, alegi inconştient, în funcţie de acele gusturi formate când îţi era bine (am văzut un documentar pe tema asta mai demult)
şi eu am mai multe şi mă dau în funcţie de starea de siprit, ai dreptate, când uit să mă dau înseamnă că sunt supărată, cred că pentru cei care iubesc parfumurile , ele ajută la moral, ne fac să ne simţim bine, nu ştiu de ce
Cosmin,
parfumul natural este cel mai interesant, sunt oameni care de exemplu îi resping pe alţii pentru că nu miros pe placul lor şi nu mă refer neapărat la parfum, nu ştiu cum se explică fenomenul…
marţi, 29 ianuarie 2008 la 8:02 pm
Ana, depinde si de oameni… La caracterul lor ma refer
marţi, 29 ianuarie 2008 la 8:03 pm
Cosmin,
nu ştiu ce legătură are caracterul cu mirosul, e posibil să fie câteva, nu zic nu
marţi, 29 ianuarie 2008 la 10:07 pm
şi vorbele au parfumul lor
şi faptele au parfumul lor
şi indiferent daca ne parfumam sau nu fiecare are parfumul lui
eu par fum tu par(i)fum:) bine scria mado
cartile au parfumul lor
si deşi parfumul se percepe altfel, totuşi parcă rămanem cu un “gust”, o mireasmă ce o luăm, o purtăm, o lasăm şi altora să o poarte şi ei
marţi, 29 ianuarie 2008 la 10:55 pm
asa-i ca nu te mira?
sigur ca nu te mira, pe tine te intereseaza doar aparentele.
marţi, 29 ianuarie 2008 la 11:14 pm
calatorru,
vorbele fără parfum sunt ca faptele fără ecou, cred că mado ne-a făcut să vorbim în vers alb pe amandoi
hairomania,
ce-mi place că vezi dincolo de aparenţe
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 12:29 am
Parfumul e doar o mască, o metodă de a (te) amăgi.
Creierul meu nu suportă mirosurile artificiale.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 12:34 am
Uite primul om care nu suportă parfumurile. Mă întreb de ce se întâmplă asta. Cred că este ceva sănătos, dacă ne gândim că în afară de om nimeni nu le mai suportă!
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 11:49 am
armani: sensi white.
cand ma invaluie imi da acel ceva care ma implineste, ca sunt un tot ca sunt FEMEIA.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 11:51 am
manole, cand e ziua ta, poate ajunge pana atunci unul la tine
daca nu, trimitem porumbelul voiajor cu o felicitare parfumata
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 4:40 pm
O fi de cînd m-a muşcat cîinele ăla…? Am cam devenit o javră de la o vreme…
Nu ştiu de ce, dar simt că mi se face greaţă, mai ales dacă ‘purtătorul’ a scăpat frîiele şi-a trîntit juma’ de flacon pe el. Iar unele parfumuri chiar sînt ’stridente’, ca să zic aşa…
Probabil am luat-o eu razna.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 4:50 pm
Nu chiar, parfumurile anulează din felul de a fi al omului dacă nu i se potrivesc, neplăcându-ţi parfumul ai tendinţa să nu-l placi nici pe el. Sau invers! Să-ţi placă mai întâi parfumul… dar astea sunt mai rare!
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 9:06 pm
E ca şi cum nu mi-aş cumpăra un obiect fiindcă are ambalajul tern. Sau dimpotrivă (cum fac 99% din cei ce se vîntură prin supermarket-uri), să cumpăr ceva fiindcă are ambalajul mai mare, mai colorat, mai frumos, mai elegant.
Unul din motivele pentru care m-am izolat oarecum de lume este că sînt sătul de imbecili care discută cu ‘haina de pe mine’, nu cu mintea mea.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 10:13 pm
Drugwaş,
ce să le facem, mulţi se iau mai întâi după ambalaj, ai văzut, insectele nu văd plantele din jur ci se iau după culoare, cu cât e mai aprinsă cu atât se aglomerează la ea
joi, 31 ianuarie 2008 la 12:20 am
Ceea ce dovedeşte că Darwin a fost un tîmpit: noi, de fapt, ne tragem direct din parameci. Unii sîntem corciţi cu praf de stele, însă. Sîc!
joi, 31 ianuarie 2008 la 9:33 am
Drugwash,
cnd te gândeşti că în afară de praf de stele mai există şi alte minunăţii…