Cinci semne că angajatul tău munceşte
Posted on luni, 28 ianuarie 2008 by anaAyana
1. Este mereu ocupat cu ceva şi se-ncruntă când îl deranjezi cu o întrebare, cu orice.
2. Nu joacă Solitaire decât în lipsa ta, dar nici atunci nu se ştie sigur.
3. Când vii la el în birou nu începe brusc să facă altceva ci continuă ce făcea, el ştie cel mai bine ce.
4. Nu se uită la ceas şi sare peste pauza de masă cu bucurie: Vai, am atâta treabă că nici nu am simţit nevoia să mănânc!
5. Stă peste program şi-i ţine şi pe alţii cu el! (este foarte organizat şi metodic şi grijile nu-l lasă să doarmă noaptea dacă nu rezolvă totul într-o zi)
Şi poate mai sunt şi altele, a se privi semnele din toate unghiurile posibile, uneori aparenţele păcălesc!
Filed under: Jobbing, Mă amuz | Tagged: angajatul ideal
Rare semne.
Paula,
nu le-ai mai văzut până acum?
Asa, si unde gasim angajatul asta? :))
Sau poate sta singur acasa, si nu are internet sa vorbeasca cu toti prietenii, asa ca…..nu are rost sa plece din timp (mai ales daca se platesc orele suplimentare)…
Aici, la mine, Dorinho
E o reală sursă de inspiraţie!
Szerena,
ehe…nu se compară tihna de acasă cu cea de le serviciu (dacă există)
recunosc, la asta nu m-am gândit, eu l-am pus direct la birou
@ paula - intradevar rare dar nu imposibile. De aia tara noastra nu merge cum trebuie. De ce sa muncesc daca seful meu sta?
@ anaayana - vrem si noi o poza cu acest specimen
estefan,
e greu de prins… mai ales in poză
Chiar sunt si oameni care muncesc. La un loc de munca intalnesti de obicei cam toate specimenele, iar printre ele se afla si niste “employees” ff constiinciosi.
- Cand ii intrebi ce fac, iti spun chiar cu ce se ocupa in momentul respectiv, nu prea iti dau raspunsuri gen “Bine, mersi, tu?”.
- Lumea merge la ei sa le ceara sfaturi diverse, nu neaparat legate de munca.
- Stiu cam toate locurile din cladire, toate birourile si sunt puternic ancorati in cultura organizatiei din care fac parte.
ionut.m,
da, există si astfel de oameni, îi ştiu şi eu , sunt genul care nu fac niciodată pauze şi avem de învăţat de la ei multe
Cum unii se fac ca platesc, asa si unii angajati se fac ca muncesc…
Cosmin, bravo, ai pus punctul pe i
Bai, unii chiar nu pot munci. Sunt bolnavi:
Deficienta motivationala acuta.
Sint si angajatori care se simt jigniti daca le ceri sa fie inregistrate toate orele suplimentare.
Daca le ceri sa fie luate in calcul toate contributiile aduse.
Parca am fi oameni, nu roboti …
Principalul lucru de invatat de la cei ce muncesc, ca angajator, este ca trebuie sa-i platesc dupa merite.
Si ca daca nu fac pauze si fac ore suplimentare s-ar putea sa fie o risipa de resurse viitoare. S-ar putea sa descopere la un moment dat ca e de ajuns.
Dar mai bine ma opresc ….
Apropo … ce-ti veni sa deschizi subiectul asta ?
1.sunt mai tot timpu vesel
2.nu joc soliter
3.sunt calm de fel.
4.ma uit la ceas decat cand plec
5.stau peste program si singur.
da’ eu muncesc.
teologeanu,
omul nu munceste daca nu are motivatie, clar
fararipi,
evident, daca nu il platesti nu face treaba, ca doar nu e nimeni nebun sa stea 8 ore pe gratis intr-un loc si sa faca si treaba, nu?
Subiectul l-am deschis facand niste statistici in randul clasei muncitoare
anvelopa,
nici eu nu joc solitaire, la ceas ma uit pe monitor iar peste program nu am cum ca ma dau colegii afara
doamne cat seamana cu locul meu de munca
estefan,
de parca nu stim ce mult se munceste in Romania, daca era sarbatoare in fiecare zi toata lumea era plecata la munte
lumea nu-i mica
imensa poate deveni
in microcosmosul ei
interior doar noua, unora
dar cand reperele pe care ti le alegi
sunt imense si culmea… SUNT IN VIAŢĂ
este greu sa te ratacesti
si pare mica in imensitatea ei.
o seara faina!
mado,
am inteles, conteaza spre ce te-ndrepti, distanta devine mica in comparatie cu motivatia, nu? : )
anaayana, ce inveti de la “genul care nu fac niciodată pauze şi avem de învăţat de la ei multe”?:)))
Gtr,
înveţi să nu faci ca ei, evident!
Adică de la cei care sunt cu excesele înveţi să fii temeperat şi totodată să nu fii leneş, nu?
CEI ADEVĂRAŢI
Prin timp
când trecem,
întâmplările păstrează
bucuriile noastre în calendare;
sunt vâlvătăi de flăcări albastre
care odată
şi-odată, în mişcare
hăituesc sufletele noastre
agitate-n derulare.
Vom lăsa pe oricine
să le-nţeleagă,
să le exprime îndelung
cu judecăţile lor,
şi vom fi mai buni
şi mai înţlepţi
că n-am irosit zadarnic
aceste drepturi de bărbaţi-
şi părtaşi într-un veac amarnic
să fim cei adevăraţi.
George PENA
Si cand te gandesti ca sunt si “sefi” care nu-i apreciaza denumindu-i “prostu’ harnic”