De ce omul vrea să intre în mintea altui om?

Gândurile, fără a comunica,  fără a găsi corespondent sau opozant în alte gânduri, nu au linişte. Este cea mai simplă metodă de a verifica felul în care exişti şi te raportezi la realitatea înconjurătoare. De ce gândurile au această nevoie de a se manifesta, de a pătrunde alte gânduri şi de a se lăsa uneori purtate de ele? Şi nu e doar atât!

Citim ceea ce scriu alţii, ascultăm ceea ce cântă, recită, vorbesc etc. Pe cine oare nu irită clasica întrebare: la ce te gândeşti acum? Este greu să găseşti exact răspunsul corect pentru că ai de ales între mii de variante care alunecă şi se pierd în timp ce altele ţes legături cu gânduri mai vechi sau mai noi. Totul se întâmplă iute ca gândul, exact aşa cum zice proverbul. Poţi fi în o mie de locuri într-un timp foarte scurt.

Îmi aduc aminte ce succes au avut filmele de genul Mintea unui bărbat însurat, La limita imposibilului, Sex and the city , What Women Want şi multe altele în care personajele spun mereu ce gândesc, vorbesc despre felul în care percep ei lumea (sunt convinsă că există exemple mult mai concludente). Ne regăsim sau nu în ceea ce simt alţii, asta contează prea puţin, este o nevoie inexplicabilă de cunoaştere a fiinţei umane.

De ce emisiuni precum Big Brother sau Surprize Surprize au stârnit reacţii controversate? Ce poate să-l intereseze pe om mai mult decât omul cu emoţiile, trăirile, felul în care se adaptează, reacţionează, cade sau se înalţă? Toate acestea sub aspectul trecut, prezent, viitor.

Lumea se întreabă ce-i cu fenomenul blog, de ce se extinde aşa de mult, de ce a devenit preocuparea multora dintre internauţi (citit sau scris)? Răspunsul este simplu! Cu cât pătrundem mai mult în mintea altui om, cu atât ne cunoaştem mai bine pe noi. (nu spun că este singura modalitate de cunoaştere)

De ce testele de personalitate sunt căutate iar oamenii fascinaţi de rezultatele posibile, care le-ar putea vorbi despre ei? Astrologia, tarotul, grafologia, religia, istoria, ocultismul şi multe alte variante prin care se doreşte cunoaşterea omului, trecutul sau soarta lui spun în mare, acelaşi lucru, aceleaşi preocupări.

Sunt multe alte exemple care vorbesc despre această căutare pe care o avem, despre nelinişti, certitudini,  întrebări şi răspunsuri. Nu ne rămâne decât să trăim şi să lipim părticelele din puzzle alcătuind viaţa!

Etichete autocunoaştere, blogurile, cunoaştere, cuvinte, puzzle, relatii