În virtutea inerţiei sau în rând cu lumea?
Care este diferenţa dintre obicei şi inerţie? Stă cumva tocmai în puterea alegerii? A fi în rând cu lumea este condiţia esenţială a societăţii de azi. Dacă nu eşti acolo înseamnă că rătăceşti, eşti un exhibiţionist, cineva care nu s-a adaptatat sau poate unul care nu s-a hotărât cum vrea să trăiască. A şti ce vrei cu adevărat, asta este esenţa alegerii.
Când te laşi purtat de val este oare acelaşi lucru cu a trăi? Clipa nu va fi niciodată adâncă, e ca şi cum te-ai plimba numai pe marginea malului, cu tălpile goale, revenindu-ţi după prăbuşiri de fericire, neştiind cum e să înoţi. Aşadar, poţi trăi numai dintr-o colecţie de clipe? Prea multe întrebări fără răspuns!
Cel mai mare obicei este rândul lumii. Ce aşteaptă lumea asta, despre ce rând este vorba? Se dau numere de ordine sau te poţi aşeza la el oricând, poţi intra în faţă, vei primi acelaşi lucru în final şi vei fi privit cu ochi mai buni? Ochii cui?
Eh, câte concesii nu fac unii pentru a se aşeza la acest rând: se angajează, se mint că iubesc, se însoară, femeile nasc copii fără să-i dorească ci pur şi simplu pentru că aşa se face. Nu spun că toţi procedează la fel! Mai sunt oameni care simt cu adevărat toate acestea dar cei care vor să fie la fel, de dragul integrării, simulează.
Când toate cântăresc mai mult decât poate omul să ducă, atunci când pretenţiile majorităţii sunt mai mari decât propriile pretenţii, când este greu de ţinut pasul cu lumea, apar frustraţii, oamenii care se sinucid sau se închid în ei, cei care ajung în cămaşa de forţă sau se izolează etc.
Tendinţele generale devin la un moment dat virtutea inerţiei. Dacă te împotriveşti eşti un ciudat care înoată împotriva curentului. Cine zice? Lumea care este deja intrată la acel rând. Care sunt şansele ca majoritatea să greşească şi tu să fii singurul care are dreptate?(atitudinea de genul fac numai cum vreau eu!) La câte dreptăţi ar fi trebuit să existe, ne-am fi luptat la infinit, de parcă asta nu se întâmplă şi aşa! Este posibil ca în loc să ne deschidem mai mult ochii unii altora să ni-i închidem mai tare?
Întrebarea mea este simplă: ce înseamnă de fapt a fi în rînd cu lumea? A te supune unor obiceiuri, a accepta un anumit trend, a te maturiza (asumându-ţi responsabilităţi) sau pur şi simplu o virtute a inerţiei?
Life is bigger
It’s bigger than you
And you are not me
The lengths that I will go to
The distance in your eyes
Oh no I’ve said too much
I set it up
(R.E.M. - losing my religion)
Filed under: Viaţa întreabă | Tagged: obiceiuri, ochi, concesii, lumea, adaptare, realitatea
A fi in rand cu lumea inseamna a nu fi tu insuti
Chiar crezi ca a fi in rand cu lumea este o conditie esentiala? Daca faci constient anumite lucruri doar de dragul de a fi in rand cu lumea atunci unde esti tu? cine esti?
Tot ceea ce faci de dragul lumii, de a fi in rand cu lumea, nu are valoare. Nu esti tu cel care face, ci lumea care o face prin tine.
Daniel,
Ai pus punctul pe i, ceea ce incercam eu de fapt sa spun este ca alegerea sta tocmai in asta: a fi cum e majoritatea sau asa cum esti tu de fapt si de drept.
Se pare ca multi aleg sa traiasca pentru lume si nu pentru ei insisi, daca ne gandim la cei pentru care pe primul loc este imaginea pe care o au cei din jur despre ei. Altfel ce ar mai avea de demonstrat?
De ce-si cumpara haine de firma, masini care sa te lase cu gura cascata, fac chestii iesite din comun care sa socheze, etc.?
Vorbeam ieri cu cineva despre felul in care arata partenerul de langa tine. El judeca persoanele care nu se ingrijesc si ii admiră numai pe cei care au greutatea ideala, care fac sport si care mănâncă sanatos. Candva era unul dintre cei pe care-i judecă acum.
in randul lumii - a adera la un grup majoritar si a accepta/ a te supune regulilor scrise si nescrise ale acestui grup.
toata aceasta poveste tine de fiecare - de caracterul fiecaruia, de gradul lui de supunere si acceptare, de situatia economica de care dispune,etc.
In general aceasta aderare nu este continuua ea are aceasta caracteristica doar in aparenta.
Daca decizia pe care o iei incalcand regulile constient-nu are afecte majore, negative, asupra perceptiei grupului despre tine - adica intr-un timp t- se accepta, se uita, atunci fa ce vrei sa faci- de aceea suntem unici.
Omul este un animal social nu se poate rupe de “lume”, iar daca o face atunci are repercursiuni - in cel mai fericit caz se face sihastru.
Oricum nici daca respecti regulile nu-ti garanteaza nimic, “gura lumii n-o astupa decat pamantul”
manole,
A te supune regulilor nu cred ca este tocmai placut mai ales atunci cand ele nu sunt in acord cu propriile reguli/principii de viaţă
Garanţii nu există nici dacă te integrezi, nici dacă te împotriveşti, aşa cum bine zici! Tocmai acesta este paradoxul, dacă nimic nu este sigur, de ce se judecă unii pe alţii pentru stilul în care-şi trăiesc viaţa?
cred ca ce ai spus e cel mai aproape de real. asta cam e viata. vrem cate ceva, obtinem si apoi din n considerente ne dam seama ca nu e tocmai ce ti-ai fi dorit. “ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa si obtii”
natura umana. habar nu am. cert este, ca sa demonstrezi ca unic in felul tau -tie si celor din jur- ar trebui sa nu-ti pese de cum te judeca, sau sa-ti pese cat mai putin. eu nu-mi cumpar, de exemplu, masina ca sa umflu ficatii nu stiu cui, cu toate ca pot financiar destul, eu imi cumpar masina care sa tina cu casa mea, nici macar nu ma intereseaza culoarea! exemple se pot da o gramada.
mi-a plăcut textul
manole,
Tocmai am citit un articol interesant despre faptul de a-ţi demonstra că poţi, cam ceea ce vorbeam noi aici.
Apropo de maşini, era o modă într-o vreme cu calculatoarele, în special în rândurile celor cu anumite uniforme (nu spun care). Dacă îşi cumpăra unul cel mai performant PC colegul îşi lua varianta şi mai bună, dădea o grămadă de bani pe el şi nici nu ştia să-l folosească
dan,
Mai exact? Sper că cel de la REM
mai exact … poate mai pe seară
melodia celor de la REM o ştiu …. o avea şi proful meu de economie ca ringtone la telefon ….. Mircea Busuiocescu îl cheamă , dacă a auzit cineva de el ;))
Ok, va fi tot aici şi mai pe seară!
Nu am auzit de Mircea Busu.. dar trebuie să recunosc, e prima oară când aud numele asta.
incepem de luni
ochiul nostru impregnat paginii tale
7 zile norocoase
nu ca alea, parcă… 6.
De ce de luni? Artiştii sunt neconvenţionali, încep când îi apucă inspiraţia, nu?
p-aia cu înotatu’ contra curentului aţi pus-o?
că eu - hâc - cu cine votez, al’fel?
Cougar, aia a fost pusă acolo în mod special pentru cei care înoată (împotriva curentului, cu curentul, cu altele)
de luni am sa te caut in fiecare zi, in fiecare noapte
citesc la tine vorbe in strigat sau doar soapte
nu stiu de-oi comenta
nu stiu cand s-o’ntampla
deocamdata este o joaca
artistii nu se declara
se recunosc
de catre ceilalti
eu vreau, incerc sa fac ceva
ceilalti si eu de-or incerca
si or sa spuna
de-o fi neagra, de-o fi buna
ideea
sa vedem cum ce-o sa fie!
In nici un caz nu poate fi vorba de o virtute ( fie si ea a inertiei ) . Cred ca aici nu trebuie sa complicam termenii, pentru ca ideile descrise sunt in mare foarte simple.
E mania modelelor, a tiparelor. Nu cumva sa fii altfel, nu cumva sa gandesti altfel. Vai de cei care o fac.
Fara sa stim, comunismul pur-sange s-a reinstalat la nivel mental … si mondial.
raspunsul la ultima intrebare din postare : supunere . Cu toata fiinta ta. ( nu vreau sa folosesc cuvantul mult mai urat , si poate un pic inexact - sclavie )
nu şt’u, fată, n-am stat să citesc toate chestiile ăstea.
da’ tu ce crezi, că mai citesc şi al’ceva decât titlu’?
mado,
Cand văd acel licăr de artist în rândurile cuiva, îl recunosc şi-l păstrez în memorie pentru ca data viitoare să mă bucur că am avut dreptate cu fiecare citit ,să văd cum creşte: el pentru că se manifestă în splendoarea creaţiei şi eu pentru că-i simt cuvintele şi stările.
centrefold,
expresia cu virtutea inerţiei există şi este folosită foarte des în acest sens, ştim bine că ea poate însemna mai mult de atât
tiparele, şabloanele, par soluţiile perfecte tocmai pentru că dat roade cândva
supunerea înseamnă ascultare, între acestea două există distanţe foarte mari chiar dacă oamenii umplu din ce în ce mai mult rândurile trendurilor
erau mai multe întrebări pe acolo, de ce vrea toată lumea să răspundă numai la ultima?
Cougar,
de azi înainte o să fac special pentru cititorii de titluri, unele mai lungi, ca să simtă şi ei consistenţa!
.. i gotta stop reading stuff while i’m drinking, it makes my stomach all jumpy.
Cand calci pe urmele pe care le-au lasat altii inainte o faci sa nu te murdaresti si pentru ca e sigur ca pe drumul ala a mai mers cineva. Asta nu inseamna ca nu traiesti.
Cand drumul e neted si tu esti cel care face primele urme (pe care vor calca altii poate), tot ca traiesti se numeste.
Treaba e ca asa multi au trecut inaintea ta, incat putin probabil sa mai gasesti un drum fara urme. Si fara sa vrei, fara sa le vezi, calci pe ele.
Doaaamne da’ ce mai aberez
Cougar, that’s’ a good sign, it means your stomach will soon replace food with words and you’ll become wiser and wiser and the need for readindg topics will become bigger
nenea,
Nu aberezi deloc, se pare că unii încă mai caută drumuri pe care nu a mai călcat nimeni (dorinţa de a descoperi mereu ceva nou) şi de a fi urmaţi (mândria şi dorinţa de a demonstra curajul).
Totul e să nu ne încăpăţânăm când vedem un drum bun şi să mergem totuşi pe alături.
Când drumul e neted este exact ca atunci când ninge prima oară: nu ştii pe ce poţi călca!
exact. in alta ordine de idei, cred ca d’aia se bat astia sa cumpere pamant pe luna. e proaspat
nenea, în curând o să se bată să cumpere planete: una bucată Jupiter mie, una bucată Saturn ţie. E loc mai mult pentru piscine cu vedere (mai multă sau mai puţină) la… Soare.
ce ma bucur ca, in inertie sau nu, n-o sa mai fiu atunci :))
partea buna a nefiind-ului?
Anyway, te mai astept pe aici
Ştii ce-i haios? Că eu mi-am făcut un obicei din a nu fi în rînd cu lumea. Şi acum, în virtutea inerţiei, continui s-o iau razna pe cîmpii, chiar dacă uneori dau cu bîta-n baltă şi trîntesc ştii-tu-ce în fasole.
Diferenţele de stil sînt prea mici şi la un moment dat se confundă, se întrepătrund. Ce e obicei, ce e inerţie… cine mai ştie şi cui îi mai pasă?
Problema cea mai mare nu e aceea că masele urmează ‘trend-ul’, ci că ‘trend-ul’ e calculat pînă la ultima virgulă şi impus uneori făţiş, alteori într-o tăcere deplină şi asortat cu cu o bogată garnitură de ‘distragere a atenţiei’.
Lanţurile de la mîini, de la picioare şi cel de la gît sînt căptuşite pe dinăuntru cu catifea, ca să dea impresia că totul e o joacă. Nu-ţi dai seama cît e de real decît atunci cînd alergînd după fericire şi idealuri, lanţul întins la maxim te smuceşte înapoi, mai să-ţi rupă gîtul…
Scuze de ‘cu cu’…
BTW… titlul corect al piesei e ‘LOSING’. E o diferenţă între ‘lose’ şi ‘loose’.
Sînt convins că e doar un ‘typo’, dar sare în ochi. Iertare, nu vreau să supăr. *muah*
ana, in legatura cu postarile tale, am o curiozitate ce tine de metoda:
tu asa vezi lumea, in general (pusa pe un plan bipolar, intre a fi sau a nu fi, intre alb si negru etc), sau optica asta e doar ingredientul pe care iti bazezi entertainment-ul?
mersi
drugwash,
Păi cred că cei care-şi fac obiceiuri în a nu fi în rînd cu lumea sunt mult prea în largul lor, asta cred că este un alt trend de care am uitat să pomenesc.
De ce spui că totul este calculat până la ultima virgulă? Te referi la chestiile impuse mutual? M-ar ajuta nişte exemple.
p.s.
am corectat losing-ul! Merci!
hairomania,
orice problemă poate avea mai multe feţe, dacă eu vin şi spun o singură variantă şi vreau să vorbim numai pe marginea ei ţi se pare corect?
Lumea nu poate fi descrisă într-un blog, tocmai din această cauză el se numeşte În căutarea adevărului sau o carte deschisă la pagina mea - (al meu) din păcate nu mă puteţi citi decât aici, în acest format pentru a înţelege cum văd eu lumea.
Nu este simplu să te faci înţeles fără a crea confuzii, nu crezi?
Observ că nu ai o pagină pe care te pot vizita şi eu, să învăţ din felul tău de a te raporta la lumea blogosferei. Este uşor să faci afirmaţii sau să tragi concluzii pripite numai după 2-3 articole citite!
Pana la urma nu e mai misto sa traiesti pe pilot automat? Deciziile sunt luate by “default”. Nu trebuie sa-ti bati capul, oricum solutiile sunt prestabilite…..
Lia,
Câteodată mai trăim şi pe pilot automat, mai ales când obosim să stăm mereu cu ochii deschişi(cu sensul de a veghea şi de a fi treaz cu privire la realitate)
Însă nu-mi inspiră încredere prea multă varianta asta, nu ştiu de ce.
http://www.hairomania.wordpress.com
ce e aia blogosferă?
“dragutule” Cougar, acolo pe unde presari tu praf de stele se cheama o blogosfera. Te rog frumos sa nu te superi ca ma folosesc de “umbra” ta pe post de cobai, dar e musai ca sa reuseasca experienta propusa de anaayana. Cei care nu sunt in rand cu lumea sunt sclipiciul si curcubeul acestei Terrasfere. E atata nevoie de ei !!!
.. din tot ce-ai scris, cel mai mult m-au rănit ghilimelele. în rest, n-am înţeles nimic, că aveam privirea împăienjenită de lacrimi.
noroc că am vin, să mă liniştesc cu nervii din cap.
Aş vrea să cred că dacă eşti în rând cu lumea, asta să nu însemne că ai renunţat la a mai fi tu. Simularea de care vorbeai e uneori necesară pentru adaptare. Dar să nu devină o obişnuinţă. Cred că a fi în rând cu lumea e până la urmă un pariu…şi un risc.
hairomania,
acum îţi înţeleg reacţiile
cristal,
avem nevoie de oamenii care sclipesc, ei sunt o bună sursă de inspiraţie
Cougar,
nu mai lua personal toate ghilimelele, o să mă simt vinovată şi va trebui să te duc la oftalmolog mai devreme decât am promis
Oana,
bineînţeles că există şi soluţiile de mijloc, riscuri ne asumăm cam în tot ceea ce facem, diferă doar intensitatea sau gradul lor
:)) ghilimelele pot rani atat de crunt ? sa-mi cer oare scuze? ca sa fiu in rand cu lumea? nu o fac si tu vei intelege, chiar daca nu citesti nimic. te asigur ca nervii din cap se vor linisti , aripile sa nu-ti fie atinse! oare ce vin bei ? ceva imi spune ca e un vin “ca lumea”.
anaayana: tu nu poti fi in rand cu lumea. Ai un drum pe care vei aduna o “colectie de clipe” , ai un pilot bun, ai camarazi buni de calatorie. Important insa e, CE si CAT vei “imprastia” din tine pe acest DRUM (viata).
cristal,
Cougar e mai mult decât glumeţ, cum să nu citească?
Referitor la felul în care sunt eu în rând cu lumea, tot ce pot spune este că sunt în formare şi sunt şanse mari să mai fiu ceva timp de aici înainte. Eşti un observator fin, citeşti cumva şi dincolo de rânduri?
A fi in rand cu lumea inseamna si a fi tu insuti. Depinde de structura de personalitate. Daca este vorba de un depresiv, de o personalitate dependenta, da, a fi in rand cu lumea inseamna a fi tu insuti.
Personalitatea dependenta iubeste tocmai pentru ca depinde de celalalt. A fi altfel decat ceilalti inseamna ruperea legaturilor interpersonale, inseamna taierea crengii de sub picioare. A fi traditionalist, normativ, a respecta obiceiurile locale inseamna a-ti asigura linistea de care ai nevoie ca persoana cu un eu slab si, deci, a fi tu insuti.
Am atins acest aspect al “normalitatii subiective” pentru ca tocmai scrisesem despre caracterul depresiv
fetelor, fetelor..
vinul e roşu, rece şi demidulce: busuioc de pietroasă. e cel mai bun vin de duzină pe care l-am putut cumpăra la 2300 zulu, deci am luat şi mult.
ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi.
Aşa … m-am întors ….
Am avut meditaţie la română … a doua şedinţă .. am discutat despre Harap Alb …. am aflat că profei nu îi place “Desculţ” (are un minus de la mine la faza asta) (nu ne trebuie la bac, dar văzând că nu am citit multe din cărţile pe care trebuia să le citim a crezut că noi chiar nu citim şi ne-a întrebat ce anume ne place)
….
Sunt de acord în mare parte cu tot ce ai scris. Chiar şi cu întrebările. Ştiu, te aşteptai la ceva mult mai interesant din partea mea, având în vedere că nu am răspuns atunci, dar mă grăbeam.
- v-am înebunit cu profesorii mei ;))
Mie îmi place mult misterul … caut să îl rezolv, dar rămân cu întrebări în genul celor pe care le-ai pus tu. Nu sunt “în rând cu lumea” în multe privinţe şi chestia asta nu mă deranjază numai atunci când primesc întrebări referitoare la aceasta.
M-a întrebat odată cineva “Ce rost are să faci un copil dacă ştii că, cel mai probabil, o să îi faci viaţa un chin ?” (aceeaşi chestie şi cu căsătoria). Nu am ştiut ce să îi răspund, … de fapt am încercat …. dar în sinea mea nu aveam nici eu un răspuns concret, dar ştiam că e bine aşa cum zic eu. (şi acum urmează replica profului meu de mate “Ce naiba am vrut să spun cu asta!?”
Uau! imi place blogul tau…[tacere stinghera]…in fine, daca mai imi vine sa zic si altceva zic - deocamdata stau sa citesc, sa vad ce-am pierdut pina acum…
ană, serios, nu citesc nimic în afară de titlu.
sunt mulţi oameni meschini şi răi care-mi poartă vrăjmăşie pe chestia asta.
pety,
Sunt de acord cu tine până la un punct, te referi la depresivi la fel cum te referi şi la cei dependenţi iau eu îi văd puţin cam diferit: depresivul ca pe un inadaptat, un om închis (sau nu neapărat) iar pe cel dependent, ca pe unul foarte legat de propriile convingeri şi închis din punct de vedere afectiv.
Cougar,
am ratat vinul online, mai e?
dacă nu, măcar nişte poveşti despre el
Dan,
cred că până şi cei care sunt în rând cu lumea la un moment dat nu mai sunt, adică, e greu de stabilit un punct exact pentru a te putea pronunţa în această privinţă
misterele sunt bune pentru că ne ţin activi, totuşi, ca orice lucru în exces, sunt bune până acolo unde ajută
Referitor la întrebarea cu copilul, este greu de ştiut dinainte cum îi vei face viaţa. Să presupunem că îl faci, şi cu timpul, înveţi care sunt paşii. Nu degeaba se spune că nevoia ne învaţă, nu?
PCH,
În primul rând, bine ai venit!
Observ că este primul tău mesaj, dacă zici că îţi place pe aici, te mai aştept, cu sau fără comentarii
Cougar,
E bine ca citesti si titlurile, e un început!
Atunci când vei dori să intri în conţinut înseamnă că vei fi pregătit şi de altele. Sau mă-nşel?
anaayana: te citesc si dincolo de randuri, si o sa mai adun de pe aici, in “avionul vietii” , atat cat vei vrea tu sa lasi “storurile ridicate”. Deocamdata subiectele tale sunt “magnetice”.
Cougar: ai dreptate, titlul e esenta, asa cum strugurele e pentru vin! eu ma multumesc ca te-au atins ghilimelele, si-ti port gand bun. E mult “sclipici de umor”la tine.
e greu sa fii om…
Ţi-aş putea oferi ceva, dar va trebui să mă contactezi direct, pe Y!M. Nu voi intra prea curînd, cred, dar o voi face.
cristal,
Tot ce pot să spun este că mă bucur. Uşa este deschisă întotdeauna!
Vassian,
Este greu dar cred că până la urmă o adevărată provocare!
deci, dragile mele, deci, ieo acuma ce să fac. am ternat o stilclă de vin.. binenţeles, îsz laa doa. deci, criztal, da, nu ai ratato, uit-eo, e aciia. care erea tiltlu, că nu mai ştiu?
Cougar, titlul rămâne aici şi mâine, vii şi citeşti!