Iubirea este o anamorfoză, niciodată nu iese aşa cum ai crezut.
Fără speranţă, de unde vei putea primi curaj? Fără speranţă nu ai pace. Pacea nu este indiferenţă.
Totuşi, dacă fericirea celuilalt este chiar absenţa ta, mai eziţi oare să te retragi?
Nu trebuie să fii un seducător ci un om jucăuş, capabil să respecte regulile nedeterminării.
Nu căuta în celălalt ceea ce, ca om, nu-ţi va putea da.
Pacea este darul de care amândoi au nevoie.
Refuză cu demnitate prea mulţi spectatori la evenimentul mistagogic al iubirii.
Viaţa în doi este un exerciţiu al conversaţiei.
Tot ceea ce nu este dat într-o relaţie este furat.
Nu deznădăjdui! Libertatea nu se dobândeşte decât în relaţie cu celălalt.
Iluzia individualistă trebuie spulberată.
Oricine îţi poate aduce îndoieli. În loc de hermeneutica suspiciunii trebuie să adopţi hermeneutica iubirii.
Poţi dori totul. Totul este să nu aştepţi nimic.
Iubirea, adică viaţa celuilalt, este un dar, nu un merit. Harul gratuităţii este cel mai greu lucru de păstrat într-o iubire.
Când ne revendicăm public drepturile, totul se năruie.
Etichete ce gândeşte un îndrăgostit, cu toţii ne îndrăgostim, cum te comporţi atunci când te-ai îndrăgostit?, iubirea, surâsul
joi, 24 ianuarie 2008 la 12:58 am
ce semnifica bold-urile?
joi, 24 ianuarie 2008 la 12:58 am
ce semnifica bold-urile?
joi, 24 ianuarie 2008 la 1:01 am
Ce inseamna afirmatiile boldate?
joi, 24 ianuarie 2008 la 1:47 am
fiinţă, ană, vezi că billy şi mandy au o vorbă cu tine.
joi, 24 ianuarie 2008 la 2:30 am
Iubirea este un sentiment efemer…
joi, 24 ianuarie 2008 la 9:23 am
Cele boldate îmi plac cel mai mult, anahoretus! Ce ar fi putut însemna dacă nu asta?
Cougar,
mandy împreună cu billy? amândoi? o singură vorbă?
Cosmin,
este efemer dacă nu ne pasă prea tare de el?
joi, 24 ianuarie 2008 la 5:54 pm
Toatul are un inceput si un sfarsit, Ana.
joi, 24 ianuarie 2008 la 7:28 pm
Cosmin, aş vrea să cred că nu e aşa, că există numai începutul şi că toate se transformă pe parcurs, neîncetat…
joi, 24 ianuarie 2008 la 7:35 pm
Totul are un inceput si un sfarsit, insa de ce conteaza numai sfarsitul? Transformarea continua poate genera sfarsitul. Insa, acel sfarsit va naste un alt inceput. Si tot asa…cred eu.
joi, 24 ianuarie 2008 la 7:46 pm
Da, Oana, transformarea în sine este un început şi pentru că se produce atât de subtil tocmai din această cauză nu ne dăm seama.
joi, 24 ianuarie 2008 la 8:07 pm
Important este ceea ce se intampla de la inceput pana la sfarsit. Groaznic este ca nu se mai tine cont de ceea ce a fost si tratamentul este unul indiferent …
joi, 24 ianuarie 2008 la 10:04 pm
Cosmin,
Tratamentul uneori poate fi inadecvat afecţiunii (bolii) şi în loc să facă bine, aduce mai multe probleme.
Da, ca să poţi vedea ce se întâmplă de la început până la sfârşit, trebuie să fii în exterior, desprins de context.
vineri, 25 ianuarie 2008 la 10:09 pm
Iar ai primit un powerpoint pe mail la birou ?
vineri, 25 ianuarie 2008 la 10:14 pm
Ace,
nu am primit power point, de altfel îmi displac, asta e ceva nou, păcat că nu pot să zic de unde e!
marţi, 29 ianuarie 2008 la 2:11 am
“oare există jumătatea cuiva?”
Eu cred că există, dar e greu de găsit. Problema e că uneori, celălalt e jumătatea ta, dar tu nu eşti jumătatea sa (completă). Şi atunci… cum se poate ca cele două jumătăţi să fie inegale? Cred că se poate ca unul să-l completeze pe celălalt, dar să nu fie completat la rîndul lui de acela. O jumătate mai mică şi una mai mare… Două jumătăţi, dar nu ale aceluiaşi întreg… Imperfecţiunea lumii…
marţi, 29 ianuarie 2008 la 9:21 am
Drugwash,
este interesanta varianta cu jumătăţile care se potrivesc doar ca şi concept dar nu ca formă… Asta înseamnă că până şi cele mai potrivite jumătăţi care par un întreg să nu fie de fapt aşa, nu?
joi, 31 ianuarie 2008 la 12:25 am
Nu-mi pot auzi gîndurile din cauza rotiţelor care au început să se învîrtă zgomotos în capul meu.
De ce vorbim numai de jumătăţi, că parcă se poate şi cu treimi…?
Şi pînă la urmă, nimic nu e ce pare a fi.
joi, 31 ianuarie 2008 la 9:11 am
drugwash,
dacă punem totul sub semnul relativităţii… da, există şi optimi de idei, treimi de sentimente şi în final nimic nu e sigur.