Fuga de sine miroase a… neimplicare
Felul în care abordezi diferite probleme sau persoane te fac mai mult sau mai puţin maleabil. Din câte am observat sunt câteva atitudini des întâlnite la oameni în ceea ce priveşte aprofundarea, intratul în detalii şi adaptabilitatea la nou fără a schimba esenţele din interiorul fiinţei.
Să le luăm pe rând! Este posibil ca cineva să intre în detalii find indiferent? Poate că da, pur şi simplu ocolind ideea, în prealabil aflând despre ce este vorba. Cum poţi să ocoleşti ceva dacă nu ştii ce conţine, la ce se referă? A fi indiferent în ceea ce priveşte o problemă, un caz, o idee etc. înseamnă de fapt a trece ca gâsca prin apă.
Jocul presupune o atitudine nevinovată, cu tendinţe de plictisire, cu dorinţa de a da next mai repede, unde termenul de aprofundare lipseşte cu desăvârşire. Totul este privit de la suprafaţă, nu doar în propria fiinţă ci şi la alţii.
Nu poţi lua pe cineva în serios dacă ţie îţi lipseşte seriozitatea, dacă în mintea ta zburdă ideile ca iedul pe câmp iar interlocutorul tău este pătruns de esenţele lor. În acest fel nu numai că nu poţi înţelege trăirea lui dar nici nu poţi spune ceva pertinent despre ea, nu ai o atitudine potrivită şi nici nu ştii cum să te comporţi. De aici nu mai e decât un pas până la fugă.
Oamenii care nu iau pe nimeni şi nimic în serios de fapt nu se implică, nu intră în detalii, nu trec dincolo de suprafaţă. Aş putea spune că trăiesc din comodităţi, refuzînd o autoanaliză cu adevărat. S-ar putea să aibă dreptate dacă ne gândim că în cele din urmă drumul este pavat cu aceleaşi pietre, diferă doar felul în care calci: poţi merge numărând paşii, poţi alerga, te poţi rostogoli, poţi sta pe loc sau păşi pe vârfuri, poţi merge desculţ sau poţi merge înapoi, negând totul.
Când fugi de tine eşti conştient de faptul că niciodată nu te vei cuprinde, nu vei şti de unde începi şi până unde poţi ajunge aşa că varianta cea mai simplă este jocul de-a viaţa. Ce rost are să te complici când poţi simplifica totul până la minus? Fugind de tine, totodată fugi şi de ceilalţi.
Oricare ar fi drumul, tot laşi urme în spate, indiferent că vrei sau nu. Privind înapoi ce-ţi convine să vezi: pe unde ai călcat sau spre ce te-ai îndreptat până ai ajuns acolo?
Filed under: Love is in the air | Tagged: identitate, ignoranta, next, paşi, teama, viitor
ptiu, s-a racit cafeaua, e 7 dimineata ( si ceva ) si nu pot sa dorm, am pus ibricul la incalzit ….
si ce daca nu intri in detalii ? ce daca nu treci dincolo de suprafata ? e vreo lege care te obliga ? ( indifirentul )
poate ca intri in detalii afisand o mima de indiferenta tocmai pentru ca tu ai fost deja pe acel drum, acum doar il vizitezi la “rece” ( experimentatul )
poate vrei sa intri dar nu stii si atunci o faci cum poti ( incepatorul )
“Fuga de sine miroase a… neimplicare”, deci nu miroase a bine.
Dacă există “fugă de sine” înseamnă că există şi întâlnire a sinelui (întâlnirea cu tine însuţi…).
Deci, cred că avem de ales între:
1. Să fugim de noi înşine… dar tot nu vom scăpa… durerile, necazurile, gândurile, ideile vor merge o dată cu noi. Poate încercăm să ne ascundem de noi înşine… poate în muzică, poate în desen, fiecare cu ocupaţiile (plăcerile) lui… Dar în final tot noi suntem şi putem fi fericiţi sau nu. Fuga de sine e o fugă de problemele noastre, nu este o căutare de soluţii. Nu rezolvăm nimic… deci problemele rămân… Fericirea?
2. Să ne întâlnim pe noi înşine şi să ne cercetăm caracterul.
Cine sunt? Ce fac? Ce-mi doresc? Astfel ajungem să ne cuoaştem mai bine problemele… şi hotărâţi fiind pentru implicare să căutăm soluţii. Îmi place să zic:
Orice problemă are soluţii. O problemă care nu are soluţii încetează să mai fie problemă.
Deci, dacă descoperim că avem probleme înseamnă că există şi soluţii la ele. Să căutăm soluţii! Când problemele vor fi rezolvate…
unawareness,
toti suntem incepatori daca privim viata cu seriozitate, depinde doar cum alegem sa fim in continuare, daca vrem sa trecem la nivelul urmator sau nu
Ghita,
Ai sesizat bine ideea, orice fuga are loc din fata unui obiectiv, loc, punct etc.
A cauta solutii nu este tocmai cel mai usor lucru dar atunci cand stii spre ce te-ndrepti cred ca este mult mai simplu, nu?
Multi se refugiaza in diverse activitati, sunt intr-o permanenta cautare de sine si nu-si dau seama de asta.
Macar atata bun simt fata de Dumnezeu trebuie sa avem, sa ne implicam in vietile noastre.
Daca ramanem total absenti, indiferenti , fata de propria noastra viata, practic refuzam darul care ne-a fost dat.
centrefold,
ţinând cont că fiecare are libertatea de a alege, tocmai din această cauză suntem atât de diferiţi şi totuşi oameni
ţine şi de bun simţ dar cred că cel mai mult contează momentul, poate unii sunt preocupaţi de lucrurile serioase de la vârste fragede, alţii mai târziu, rătăcind până atunci printre altele…
bă, rău am făcut c-am dat vinu’ pă ness şi cafea.
da’ e un rău necesar, că al’fel nu să mai putea.
vreau doar să spun că nu sunt de acord!
v-am pupat, mă duc să-mi iau cafeaua tommy de pe foc.
Mda…in general, fiecare isi alege metoda cea mai “convenabila” de a trece prin viata. Pe unii indiferenta ii duce la rezultate spectaculoase, pe altii nu. Eu cred ca indiferenta e o forma de autoinhibitie a creierului fata de stimulii pe care ii considera a fi periculosi.
Cougar,
ştiam că n-o să fii de acord
impresiiblonde,
convenabil de multe ori mai înseamnă ţi confortabil, adică nu poţi cere cuiva mai mult decât poate să ducă,nu?
Tot ce este nou pare periculos, drept pentru care refuzul de a aprofunda şi amânările.
ana, “Tot ce este nou pare periculos”. Pericolul e resimtit ca stare de neliniste, e un stress. Sustin in continuare ideea ca indiferenta e o forma de autoprotectie (mai mult sau mai putin constienta).
impresiiblonde, se spune că tocmai acesta este unul din motivele pentru care oamenii nu acceptă schimbări (prea dese) în viaţa lor şi preferă să meargă pe chestiile deja încercate şi care au dat cândva roade.
Ce nu înţeleg eu e altceva: când încerci ceva se întâmplă ori pentru că nu aveai de ales, ori pentru că aşa au fost circumstanţele, ori din întâmplare ori mai ştiu eu ce alt motiv. Dacă de fiecare dată cineva respinge oricare din variantele astea, stă pe loc sau pur şi simplu are un alt ritm de adaptare?
Da-mi un exemplu concret de situatie si voi incerca o explicatie. Oamenii reactioneaza diferit in conjuncturi diferite, si de aceea mi-e destul de greu sa vorbesc la modul general.
Nici eu nu sunt de acord.
am intalnit oameni care tocmai pentru ca se implicau prea mult in analizele proprii, nu se implicau in problemele altora. se numesc egoisti. Totul e pentru ei si familiile lor. Nu se baga, nu se implic in problemele altora. Sunt cei pe care ii auzim zi de zi: eu nu stiu, nu ma bag, nu-i treaba mea. Culmea e ca ei sunt cei care sunt cel mai bine vazuti, apreciati, etc. Ei sunt cei mai maleabili-la suprafata-si cei mai adaptabili noilor situatii, dar la final constati ca au urmarit doar interesul propriu , n-au lasat nimic in urma lor si au stat tot timpul dupa … cires.
impresiiblonde,
cineva care se fereşte să cunoască oameni noi şi care îi acceptă numai pe cei pe care-i ştie de la şcoală sau servicu, adică doar din mediile în care-şi petrece timpul apoi se plânge că nu are prieteni
manole,
Uite că la asta nu m-am gândit, într-adevăr, e posibil ca cei care nu se implică decât atunci când e vorba de propria persoană să fie egoişti
Cum e mai bine totuşi: să te implici şi să ţi se reproşeze că nu e treaba ta sau efectiv să-ţi vezi de ale tale, chiar dacă-ţi pasă?
Ana, daca cineva se fereste sa isi faca prieteni noi si accepta doar colegi de scoala sau serviciu, mai mult ca sigur ca e femeie. In general, am observat ca barbatii sunt mult mai deschisi la relatiile interumane de orice natura. Asta in cazul amicitiilor si nevoii de socializare. Daca vorbim de relatii amoroase, lucrurile devin putin mai complicate. Dar tot femeile sunt cele care sunt mai putin receptive la nou, asta pt ca “recomandarile” cunostintelor comune le-ar feri chipurile de dezamagiri. E o tampenie, pt ca prietenii comuni nu au cum sa-ti dea pronosticuri asupra compatibilitatii si sentimentelor.
Impresiiblonde
Ai dreptate.
I’m speachless
Se pare că se mai întâmplă şi dintr-astea iar la bază stă tot teama.
Ca să dezmorţim puţin atmosfera, vin cu dou-trei versuri din ceva ce ascult acum:
Love is a shield,
to hide behind,
love is a field
to grow inside,
and when I sometimes close my eyes
my mind starts spinning round.
And all the pictures we run through,
seem to be perfect,
seem to be true.
But nothing is quite forever,
especially staying together.
Să sperăm că nici teama nu este definitivă!
(But nothing is quite forever)
:)) spEEchless, ană draghe.. speechless..
Gata, Cougar, ori te angajez ori nu te mai angajez! Nu pot să mă hotărăsc asupra titulaturii catedrei: observator de litere sau de greşeli? Sau poate designer de imagine virtuală? Sau vânător de perfecţiuni şi trecător pe lângă idei şi mesaje?
Inca n-am aflat nici eu raspunsul la aceasta intrebare.
daca ma implic atunci imi asum si responsabilitatea suturilor in fund, ulterioare, -daca iese rau, atunci e vina mea, daca iese bine, atunci apare invidia…
daca nu ma implic atunci am regrete si devin carcotasa!
acum, alternez. cand cu suturi cand cu regrete…
ană, sar în ochi! ce să le fac?
şi vezi, fată, îţi merge hărăbaia aia de messenger sau nu? că al’fel n-am cum îţi da billy şi mandy. să-nţelegi şi tu ce mai e pe lumea asta!
manole,
Câteodată mi le asum, câteodată tac (din ce în ce mai des aleg varianta scrisă :D)
Ce-ar fi sa incepem sa trimitem anonime?
Am vazut o faza comică de genul asta intr-un film unde administratorul unui bloc lăsa bileţele pe sub uşile locatarilor cu diverse observaţii. Totul până când l-au descoperit după scris, că era de mână
Cougar, mă străduiesc!
p.s. dacă mai sare ceva în ochi, te duc eu cu mâna mea la oftalmolog, promit
bine, da’ după ce trecem pe la un ortoped, că poate ai sindromul tunelului carpian, de scrii aşa.
E posibil să am eu sindromul (mănânc multă ciocolată) sau să fii tunelo-carpiano-fobic tu?
Hai că ne zice doctorul, sper să nu aibă obiceiul să scrie cu niciun sau nicio
da’ ce, tu ai impresia că ai să-nţelegi ceva?
băăăăăăăi, tre’ să plec la şcoală, îţi merge messu’ sau nu? că zău, nu-ţi mai dau nici un billy şi mandy!
anonimele conform legii, nu sunt luate in seama. deci, nu scapam de suturi…
Buna, pentru inceput, da-mi voie sa te felicit pentru blog, e foarte reusit, si iti apreciez munca si stilul. Uneori poate ca e mai bine sa nu ne implicam, si nu pentru ca am fi indiferenti, ci pentru ca ceilalti ar putea privi in mod eronat intentiile noastre. Eu as indrazni sa spun altfel, avand in vedere ce am constatat eu pana acum: fugind de ceilalti, fugi de tine. Cred ca ajungi sa te cunosti mai bine avand interactiuni cu ceilalti si aflandu-te in anumite circumstante. Referitor la indiferenta fata de un anumit lucru comparata cu faptul de a trece ca gasca prin apa, eu sunt genul de om care decat sa ajunga sa faca un lucru prost, gresit, prefera sa nu il faca pe moment deloc, si sa astepte momentul potrivit. Poate ca e gresit, poate ca nu…
O seara placuta!
Oana,
Îmi place că ai vorbit despre fiecare părticică a subiectului din proprie experienţă. Ai dreptate, putem fi înţeleşi eronat atunci când încercăm să ne implicăm sau să ajutăm dar dacă ne gândim mai bine: unde pierdem mai mult şi când? De fapt, pierdem ceva pe moment sau pentru totdeauna?
Te mai aştept!
Cu siguranta voi reveni! Cred ca de cele mai multe ori nici nu ne dam seama cand pierdem, dar mai ales cat…
oana, atunci când pierdem una, câştigăm alta, cred că important este să ne dăm seama care este sensul celor noi.
Asa este
Multumesc mult pentru comment, apreciez. simplu si profund…
fuga de sine
(este) un antrenament (bine) sustinut
al sinelui
in concurenta cu propria persoana
asteptam un text in care lucrurile vor fi privite prin “prisma sinelui” alergand dupa… fugar!
o seara faina!
mado,
propria persoană
picând la pace
cu ea
ajunge să alerge
pe minus,
să recupereze
toate fugile
inutile.
tu esti atenta? stii sa asculti? dar mai ales: cat esti capabila sa faci asta?
hairomania,
Câteodată da, alteori mă străduiesc. Cel mai mult cântăreşte interesul pentru ceea ce asculţi. Apoi atenţia vine de la sine. Dacă nu are absolut nicio legătură cu ceea ce te atrage, este greu! Cel mai aiurea este atunci când nu ai încotro.
asadar esti o superficiala
PS: unori superficiala
hairomania,
Unde trebuie să semnez pentru a rămâne un paradox în istoria neconcordanţelor?
Sunt superficială (mai ales după răspunsurile cu tentă generală)
shhhh!