Din ce trăiesc vânzările?

Atunci când unul vinde, câştigul nu va fi niciodată de ambele părţi, indiferent care ar fi povestea. Nu poţi pune egal între satisfacţia celui care cumpără şi a celui care vinde pentru că sunt diferite, cantitativ vorbind.

De ce ne irită unele reclame? Tocmai pentru că vedem falsul din ele, dorinţa celui care oferă parcă prea mult comparativ cu ceea ce trebuie să dai în schimb. Preţuri mici-mici? Este o chestie de suprafaţă, dacă ne gândim că a oferi prea mult înseamnă  a o face în mod gratuit iar asta nu s-ar mai numi reclamă deloc ci act de binefacere, deloc profitabil din punct de vedere material.

Vânzările trăiesc din strategii. Ofertele speciale sunt de fapt aceleaşi Mării dar cu alte pălării, respectiv, preţuri şi condiţii noi. Nu mi-au plăcut niciodată pachetele cu câte două sau trei produse în acelaşi ambalaj. Dacă unul din ele nu are succes iar altul are prea mult, pentru a nu se pierde investiţia în cel care nu se vinde, se încearcă un echilibru forţat, i se oferă omului totul la un preţ mai mic, numai pentru a scăpa de ele. Până şi ofertele cu X% mai mult nu oferă un plus ci te determină să alegi mai repede, acolo unde variantele ţin de domeniul mormanului.

O altă modalitate prin care oamenii sunt stimulaţi să cumpere sunt cadourile. Cele promise! Unele sunt false, altele te determină să te abonezi la acelaşi produs crezând că ai primit ceva gratuit. Toate sunt investiţii în loialitatea celui care cumpără, în mulţumirea(?) lui. Tot aici putem include si mostrele, ţinând cont că ele ajută să intri în contact cu produsul absolut gratuit (ceea ce te face să crezi că ai câştigat încă din start), apoi să devii consumator.

Nu pot să mă abţin să nu aduc în discuţie celebra expresie: am minute gratuite când vine vorba de abonamentele la reţele telefonice. Din moment ce plăteşti un pachet nu ai cum să consideri că beneficiezi de ceva gratuit. În comerţ, nu există nimic cu adevărat pe degeaba! Întotdeauna câştigul unuia va cântări în detrimentul naivităţii celuilalt. Ca să nu exagerez, amintesc şi situaţiile în care, conştienţi fiind, ne lăsăm convinşi de anumite oferte şi alegem uneori pentru că avem prea puţine variante şi niciuna excepţională.

De ce nu avem încredere în cei care încearcă să vândă ceva? Poate din cauză că ştim că atunci când ceva începe să nu mai funcţioneze corect este dus la vânzare? Că atunci când unele produse nu mai au mult până expiră sunt ieftinite brusc?

Să nu uităm cuvintele! Nu poţi vinde ceva fără cele mai potrivite texte: la noi cumperi pe banii noştri, cumperi mult şi plăteşti puţin şi alte sloganuri melodioase, menite să cucerească. Să ne mai mirăm că dăm banii pe ele?