Defectele pe jumătate recunoscute nu sunt ca şi tratate!

Cu toţii admitem faptul că avem laturi care nu ne convin şi pe care am vrea să le schimbăm dar asta nu ajută prea mult dacă nu privim situaţia ca pe o problemă gravă! Ce-atâta gravitate? Depinde unde vrei să ajungi, când recunoşti că eşti dependent de Internet, de lipsa somnului, de ciocolată sau de altele (sunt o grămadă) şi nu faci nimic pentru a schimba situaţia, chiar e serios totul!

Nu ştiu dacă este tocmai corect să le numim defecte, sunt părţi din noi care au evoluat în direcţia opusă, într-un mod aparent (?) firesc, facil. Este posibil ca adaptarea noastră să aibă loc pe dos sau să se fi pierdut simţul măsurii. Din ce în ce mai mulţi oameni transformă noaptea în zi, odihna în muncă şi trăitul vieţii se leagă uneori de spaţiul virtual (sau alte spaţii). Ne apropiem unii de alţii prin alte metode faţă de cele întâlnite acum sute de ani şi tot aşa, ne distanţăm diferit.

Ce ne cheamă aşa tare spre locurile astea unde pierdem percepţia despre timp? De ce nu ne tratăm dacă ştim teoria?

Cumva ne uităm în oglindă cu un singur ochi?

Etichete calităţi, cum scăpăm de vicii, defecte, dependenta, obiceiuri netratate, somnul, vicii, virtual