
Este incomplet a vorbi despre filme dacă nu exemplificăm. Dintr-un articol în care scriam de ce ne plac filmele am văzut necesar acest post pentru a veni cu titluri. Nu oricare! Vreau nume de filme care te-au impresionat, care te-au făcut să vezi viaţa altfel, filme pe care nu le vei uita niciodată şi care îţi vin prima oară în minte când auzi expresia: cele mai bune filme. Indiferent că sunt comedii sau drame, europene sau nu.
Ţinând cont că sunt foarte mulţi regizori cu filme reuşite, pentru a evita listele kilometrice, să încercăm să ne oprim la cele reprezentative. Din punctul de vedere al fiecăruia, evident!
Voi lăsa o listă cu câteva filme care m-au impresionat şi voi reveni cu comentarii pentru fiecare în parte să spun ce anume mi-a plăcut şi de ce îl consider foarte bun. Ordinea va fi aleatoare pentru că sunt unice, fiecare cu farmecul său.
Ştiu că s-a mai scris despre filme, de regulă pe forumuri sau separat, câte un film-două pe blog. Mă gândeam că e bine să fie toate adunate pentru a şti la ce să ne uităm atunci când căutăm calitate.
Topurile de pe imdb sunt realizate numai de cei care au cont pe acel site aşa că nu oferă toate rezultatele, mai ales că acolo se merge pe încasări şi premii. Aici mergem pe impresii personale, suntem în România, avem alte gusturi! Aşadar vine lista mea:
- Stalker – Andrei Tarkovsky
- Persona – Ingmar Bergman
- Fight Club – David Fincher
- Mar Adentro - Alejandro Amenabar
- Pay it forward – Mimi Leder
- Ordet – Carl Theodore Dreyer
- American Beauty – Sam Mendes
- Spring, Summer, Autumn, Winter… and Spring - Kim Ki-Duk
- Ostrov – Pavel Lungin
- La vita e bella - Roberto Benigni
- Forrest Gump - Robert Zemeckis
- Dekalog - Krzysztof Kieslowski
- Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Michel Gondry
- Amores Perros – Alejandro González Iñárritu
- In the mood for love – Kar Wai Wong
- One Flew Over the Cuckoo’s Nest – Milos Forman
- The Fountain – Darren Aronofsky
- Pulp Fiction - Quentin Tarantino
Mă opresc momentan aici, realizez că sunt foarte multe. O să încerc pe parcurs să las şi direcţiile de unde pot fi ele găsite!
Later edit:
am adăugat şi alte filme mai jos, printre comentarii
plus o listă cuprinzătoare pe imdb.com
Etichete actori celebri, Amadeus, Atonement, Babel, Bad Guy, Before The Rain, catalog filme bune, ce film sa aleg, Coffee and Cigarettes, comentarii de filme, comentarii de filme bune, Europa, face to face, Fargo, filme, filme 2008, filme bune, filme bune vazute de curand, filme de artă, filme de Oscar, filme de văzut, filme preferate, filme psihologice, filme recomandate, filme văzute de mai multe ori, Fragii Sălbatici, Hwal, Into the Wild, la ce film sa ma uit, la ce filme ne mai uitam, listă cu filme bune, Man on the moon, Mar Adentro, Pride and Prejudice, Pulp Fiction, recenzie de filme, recomandări de filme, regizori celebri, Stalker, Teorema, The Fountain, The Hours, top filme, Winter Light
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:13 am
eu zic că sunt bune aprecierile(notele) publicului de pe imdb. e aşa de greu să îţi faci cont? mie mi se pare normal să trebuiască să îţi faci cont, altfel ar vota toţi locatarii comunei roata de jos. şi nu cred că ne dorim asta.
cât despre filmele enumerate de tine, topul e foarte bun, după părerea mea, deşi sunt două-trei pe care nu le-am văzut. promit însă să remediez acest fapt cât de curând.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:17 am
Si as mai adauga The Green Mile si The Shawshank Redemption, ambele in regia lui Frank Darabont. Dincolo de mediul dur in care se petrece actiunea amandurora (inchisoarea) contin lectii de viata si omenie, si faptul ca miracolele sunt posibile.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:17 am
Sunshine, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Casablanca, Pianistul, Saving private Ryan, Citizen Kane – asta chiar a fost considerat cel mai bun din toate timpurile, imi vin o gramadă în minte…Runaway jury, Don Juan de Marco, Papillon, Donnie Brasco, avocatul diavolului, The casino, Teoria conspiratiei…
uf, sunt multe, prea multe la un moment dat.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:27 am
fanitza,
am cot pe imdb, incerc sa las o listă de acolo cu filmele salvate (listă neterminată), deja am la conturi pe toate site-urile astea cu filme, muzici şi altele de nu le mai ştiu care pe unde.
Pe imdb pe primul loc se află The Godfather. Vrei să spui că la fel ai pune şi tu?
Bogdan,
Uite că mi-au scăpat astea, dacă nu mă-nşel, The Green Mile l-am văzut chiar de 3 ori.
Ciprian,
Pe Sunshine nu-l ştiu. Cumva e din 2007?
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:37 am
cu Jack Nicholson, dupa romanul lui Stephen King. E vechi, anii ţ80, cel mult.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:43 am
Lista lansata de tine e foarte buna. Ai si clasici, ai si din cei tineri, dar poate prea putin din a doua categorie. Am sa-mi completez lipsurile din domeniu cu cele pe care nu le-am vazut.
La prima strigare, astea sunt filmele care mi-au ramas pe retina:
Memento – Christopher Nolan
Intacto – Juan Carlos Fresnadillo
2046 – Kar Wai Wong
Pi – Darren Aronofsky
Brazil – Terry Gilliam
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:44 am
sa nu uitam HEAT
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:44 am
subscriu la Pi si Brazil
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 3:15 am
If Only … pentru cei romantici.
We were soldiers … pentru razboinici
City of God … destul de puternic, a fost no1. odata pe imdb.
Black Hawk Down … efecte speciale ireprosabile, poveste buna
De fapt.. mi-ar trebui o pagina speciala Ana ca sa scriu topul meu.. si la sfarsit probabil as da select all – delete… nu pot fi subiectiv, un film este … o opera de arta… in cazul bun. Nu poti face comparatii directe intre filmele … cunoscute si acceptate de majoritatea ca fiind bune.
Sunt de acord cu fanitza, e normal sa se faca un cont pe imdb. Altfel nu se putea tine evidenta voturilor si si asa sunt unii care incearca sa voteze ca sa modifice nota. Eu unul nu ma uit la nota cat la structura voturilor. Sub nota ai un link, “more”. Si acolo vezi voturile sub forma nr voturi / nota. Si e mai simplu sa-ti faci o impresie cam pe unde e de fapt realitatea.
Daca vrei echivalent al imdb pt romania, ai cinemagia.ro Doar ca … nu stiu cine scrie pe acolo, nu vreau sa critic munca celor care se implica, insa pe mine unul ma lasa complet rece si aprecierile filmelor si recomandarile. Nu pare la fel de serios ca imdb.
Offtopic: felicitari, ai ajuns in blogrollul meu
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 4:46 am
The Usual Suspects, must be added to your list.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 10:39 am
you’re right, brother! thanks.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 12:20 pm
in opinia mea cele mai interesante din lista de mai sus sunt 1, 2, 4, 8 si 13…filme de arta adica (ce ma intereseaza pe mine) – pt holywood un forrest gump sau fight club vor face intotdeauna senzatie / dreyer e deja inactual / si Kieslowski a cam dat-o in bara cu decalogul, mie (si nu numai ) mi s-au parut demne de luat in seama doar 2 episoade (porunci), respectiv 1 si 10, “restul e tacere” cum se spune, dar nu tacerea aia sublima bergmaniana
ci una taraganata, lipsita de acea energie specifica cinematografica / ah era sa uit de ostrov, asta e doar un film care s-a dorit sa fie emotionant, nu stiu cat de mult a reusit, nimic mai mult sau mai putin / tu ai facut lista ??
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 1:55 pm
In mare parte imi plac filmele din lista ta. Eu as mai adauga Garden State si American History X
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:11 pm
am incercat sa fac si eu acelasi lucru pe blogul meu dar este foarte greu. e greu pt ca ajungi la un film care ti-a placut si realizezi ca de fapt actorul principal ti-a placut in mai multe filme… si ca e acelasi regizor si de la… si uite asa, ajungi sa te tot intinzi.
curiozitatea mea ar fi fost de fapt, daca elimini toate filmele cu de niro, pacino, hopkins si pe cele regizate de tarantino, cine a mai vazut filme si ce anume?
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:12 pm
ps: ai acolo lista mea (in lucru), n-o mai insir si aici.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:14 pm
Mie mi-au placut in mod deosebit:
- Few Good Men
- The Others
- Pulp Fiction
- Scent of a Woman
- Tacerea Mieilor
- As Good as it Gets
- Meet Joe Black
- Seven
- Interview with a Vampire
- Notting Hill
- City of Angels
- Gone in 60 Seconds
- Face Off
- Sweet November
- Saving Private Ryan
- Schindler’s List
Si sigur am uitat multe…
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:16 pm
ai pus pe lista “La vitta e bella” dar sa nu uitam de clasicul “It’s a Wonderful Life” regia Frank Capra – probabil pe la inceputul cinematografiei se punea mai mult suflet in munca artistica…. acum seamana parca prea mult unele cu altele, se copiaza idei….
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:19 pm
call me Vlad
citade de deus e genial.
alt fil foarte fain pe care nu l-a amintit nimeni e a clockwork orange
ah, uitasem, tot adaptat după o carte of mice and men, cu malkovich.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:20 pm
un ultim film care a impresionat ar fi “Butterfly effect” toata seria! desi vazusem tot recent “Next” de asemeni super film …
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:27 pm
Ai dreptate … Stalker e genial.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:44 pm
@ciprians: cred ca tu vb de Shining singurul film cu Jack Nicholson dupa un roman de St King. Un film cu adevart terifiant.
Lista lui Dani Mocanu parca ar fi a mea.
Ana, vad ca-ai pus Kim Ki-Duk in topul tau. E si in al meu cu majoritatea filmelor sale. Alte filme:
Hong Kong Express – Wong Kar Wai
Oldboy – Park Chan Wuk
Blade Runner – Ridley Scott
Amores Perros – A. Gonzales Innaritu
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 5:32 pm
@alb ca zapada, am eliminat si nu voi relua ce ai si tu in lista sau altii mai sus, mai am de pus:
In the Mood for Love – Wong Kar Wai (ca tot veni vorba…), e preferatul meu de la WKW
Allegro – Chris Boe
mai sunt… poate revin.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 8:43 pm
closer, amores perros, american history x
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 9:20 pm
Lista facuta de mine este incompleta, am incercat sa pun best of de la fiecare regizor care mi-a placut.
O voi completa azi cu alte filme care vad ca au aparut si in preferintele voastre:
- Pi
- Seven
- The butterfly effect
- Inchisoarea ingerilor
- City of angels
- You have mail (cu Tom Hanks si Meg Ryan)
- Lista lui Schindler
- Vanilla Sky
- Gattaca
- Talented Mr. Ripley
- The Terminal si Naufragiatul (Tom Hanks)
- A beautifull mind
Mai sunt pe acolo cateva pe care nu le-am vazut!
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 9:55 pm
era You’ ve got mail cu Meg Ryan si Tom Hanks
dar ce zici de PHiladelphia sau Cast-away?
Carne tremula a lui Almadovar
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 9:58 pm
Cred ca nu am vazut Cast Away, iar Philadephia l-am vazut mai demult si nu pe tot, trebuie sa privesc cap-coada
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:34 pm
o,da…vanilla sky…bun, bun
am incercat sa ma uit si la varianta originala, dar n-am avut rabdare :-”
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:36 pm
alt titlu: big kahuna.
apropo…a vazut cineva Hurlyburly ( http://www.imdb.com/title/tt0119336/ )?
cum e?
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:51 pm
Mihai,
nu am vazut Big Kahuna, doar am auzit de el, la fel cum mi-a fost recomandat si Ordinary People (ca film de nota 10)
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:53 pm
call me Vlad
lasa adresa blogului tau!
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:54 pm
Sa faci o lista cu filme si sa zici ca alea sunt cele mai bune sau ehh.. cel putin bune.. cred ca ai mai mult noroc sa te lupti cu morile de vant..
”
In lista ta micuta am gasit doar doua filme care au insemnat ceva pentru mine.. “Fight Club” si “Eternal sunshine..etc
Eu consider ca nu exista filme foarte bune.. si nici nu cred ca vor exista.. ci exista cel mult “filme bune”..
Ca sa zici ca un film este foarte bun ar insemna sa zici ca are:
- un scenariu foarte bine construit si interesant.. dar sa fie destul de lejer incat sa fie inteles si de cei mai “putin educati” dar sa fie si destul de interesant incat sa nu fie plictisitor pentru cei “mai educati”..
- actori foarte buni care dau tot ce e mai bun din ei;
- un regizor care stie sa surprinda cel mai bine o scena;
- un soundtrack ce sa se muleze perfect cu filmul;
Si mai sunt foarte multe.. prea multe sa poti zice.. “Da e perfect.”
Anyway.. recomandari:
]
The departed, [jocul actorilor]
25th Hour, [monologul lui Eduard Norton si monologul de final]
A good year, [feeling-ul si imaginile din film]
Gladiatorul, [acting si feeling, soundtrack]
Kill Bill 1 si 2, [brutal dar interesant pentru compozitie]
What dreams may come, [un film pentru care sigur o sa ai nevoie de cateva servetele
Casino Royale. [acting si actiune]
2 days in paris [sincer.. cam porcarie de film.. dar monologul de final a fost interesant]
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 11:55 pm
p.s. ala a fost probabil cel mai lung comentariu scris de mine vreodata pe un blog
))))
duminică, 6 ianuarie 2008 la 12:07 am
memmories,
tocmai de asta am venit cu propunerea ca fiecare sa vina cu lista lui, stiu bine ca fiecare are alte gusturi, nu ma asteptam sa le placa tuturor ce-mi place mie
lasand la o parte actorii, soundtrack-ul si alte detalii, conteaza impresiile finale si apoi faptul ca un anumit film il consideri bun si altul nu prea
mie imi place foarte mult ideea de la care se porneste si felul in care este ea redata (aici se includ toate acele amanunte de care spuneam mai sus)
What dreams may come este un film foarte bun, mai ales pentru ca joaca Robin Williams, daca ar fi fost un alt actor sunt convinsa ca nu ar fi avut acelasi farmec
duminică, 6 ianuarie 2008 la 12:36 am
Mie mi-au mai placut si filmele de razboi, gen Troy, Alexander, Atilla the hun… ca exponenti ai genului (ca nu mentionasem).
Butterfly effect este misto cu twists (2 mi se pare slabutz).
The Jacket iar m-a facut sa ma gadesc de 5 ori la el
4ana: http://katarsys.wordpress.com (ma mir ca n-apare automat ca link pe numele meu)
duminică, 6 ianuarie 2008 la 12:49 am
daca ati terminat filmele de mai sus puteti incerca si identity
.
e frumos filmul tocmai fiindca n-ai mari asteptari de la el (la inceputul filmului ai tendita de a spune ca e previzibil).
@anaayana: mersi de titlu. cand termin ce mai am prin lista mea, o sa ma uit la film.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 1:28 am
vlad,
cred că trebuie să scrii si adresa apoi ti-o memorează şi mesajul se trimite automat cu link.
filme istorice nu prea am văzut, trebuie să mi le povestească cineva pasionat ca să ma pun să mă uit
desi nu e istoric, imi tot povesteste cineva de Harry Potter cat e de bun etc, etc. Urmeată să mă uit cu atenţie să înţeleg de ce poate fi pasionat un om aşa mult de el!
Mihai,
ehe. la cate am eu in lista imi trebuie o viaţă întreagă!
dar nu mă las!
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:08 am
Am citit vreo 40 de comentarii, cu foarte multe recomandari de filme, recunosc ca le-am vazut cam pe toate si am ajuns l a saturatie, mai ales in ce priveste filmele facute pe deal la Hollywood. De vreo cativa ani incoace (desi nu-s batran) am descoperit ce “relief” misto avem si in Europa. Nu am sa fac un top, dar nu ma pot abtine sa nu fac niste (Re)comandari (fime ce “you can’t remember but you’ll never forget”, ca sa citez dintr-un film).
Ce ma mira este ca nu ati vorbit de
JEUX d’ENFANTS, este o poveste incredibila, un joc ce devine din ce in ce mai serios. o poveste de dragoste cum rar se vede. Nu e vb de dragostea aceea de cofetarie, sper ca il veti cauta si ma veti ajuta sa descriu mai bine dragostea de acolo. “cap ou pas cap?”
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:15 am
Am vorbit de un film frantuzesc.
Am si un film spaniol:
LA LENGUA DE LAS MARIPOSAS sau Lectia despre fluture. Este drama unui copil ce tocmai a inceput scoala, dar putin dupa aceea incepe si razboiul civil in Spania. Nu e film istoric, este doar o lectie… r: Jose Luis Cuerda
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:23 am
Am vorbit de film frantuzesc, de film spaniol.
(Re)comand un film nemtesc:
Barfuss
sau traducerea facuta de-un traducator platit in plus: Descult, nebun si-ndragostit. Despre acest film va spun sincer ce m-a marcat pe mine cel mai mult: eu nu am vazut film de dragoste sau despre iubire si alea alea… in care cei doi cu pricina nici sa nu se atinga! Nu glumesc, oamenii astia doi nici macar nu se pupa, nici la sfarsit cum ar crede devoratorii de americanisme, doua puncte si un p. Uitati-va la acest film, ca nu am dezvaluit nimic, el are farmecul lui.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:34 am
Si ca tot m-am incalzit, va recomand un regizor: Pedro Almodovar. Am sa va las o descriere scurta: Cel mai interesant si original cineast spaniol al anilor 1980-2000. Practica un cinematograf coroziv, care nu cunoaste pudoarea si tabu-urile, al carui subiect principal este sexul; un cinematograf in care violenta si tensiunea se imbina cu satira.
Filme:
Volver ( sigur va suna cunoscut )
La Mala educacion ( Proasta crestere. *nu e filmat in RO! )
Todo sobre mi madre ( Totul despre mama mea )
Hable con ella ( Vorbeste cu ea, nu e ceea ce credeti )
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:40 am
Tot mai imi aduc aminte cate unu…
Unul dat recent si la TV, cam exagerat filmul, dar pentru cei care cred in destin si care cred in coincidente date de la Dumnezeu e un deliciu: Serendipity* (cel din 2001)
* Serendipity = aptitudinea de a face descoperiri norocoase din întâmplare
Pentru o seara dupa o zi plina… e foarte! Bun!
duminică, 6 ianuarie 2008 la 4:44 am
Am o slabiciune: monologurile lui Pacino.
Devil’s Advocate (1997)
duminică, 6 ianuarie 2008 la 5:01 am
Ghost dog
Pulp Fiction
12 angry men
4 luni 3 sapt si 2 zile
Rob Roy
She’s So Lovely – Iubirea e un lucru foarte mare
altele aici: http://aprozarnet.wordpress.com/2007/05/09/filme-ca-lumea/
duminică, 6 ianuarie 2008 la 5:03 am
Si pentru ca nimeni nu ma opreste si americanilor le place sa arunce bani in aer, (re)comand: Lucky Number Slevin, Deja vu, Man on fire.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 5:20 am
si pentru cei care stiu ca TIFF vine de fapt de la Toronto International Film Festival (care are vreo 30 de ani experienta in domeniul filme la festival) recomand un film ce a avut debutul la Toronto din cate stiu, nu e film de box office dar de home box office este:
The Half Life of Timofey Berezin sau PU-239.
Interesant e ca George Clooney s-a abtinut sa nu apara si e doar executive producer. Mai mult de asta m-am uitat, dar acum il (re)comand dupa ce m-am uitat. doua puncte si o paranteza.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 5:34 am
Cruel Intentions.
L-am vazut la o varsta frageda, trebuie sa ma intelegeti, aveam vreo 10 ani… Filmul m-a marcat mai mult pe plan muzical. Ma refer la Placebo, The Verve, Blur si The Cardigans…
a! Si Reese Whiterspoon ti se pare sexi pana la o varsta. punct virgula si paranteza.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 5:51 am
Vlad,
ca tot ai pomenit de Barfuss este imposibil sa nu-l stii pe In the mood for love, la el m-am gandit dupa descrierea pe care ai facut-o!
duminică, 6 ianuarie 2008 la 7:24 am
JEUX d’ENFANTS DA! DA! DA!!!
duminică, 6 ianuarie 2008 la 7:33 am
Ah, Jeux d’enfants asta, nu l-am vazut inca si aud de el peste tot! Cred ca a sosit momentul sa fac rost de el ca sa pot sa ma pronunt!
duminică, 6 ianuarie 2008 la 8:48 pm
mama :X
Dădui şi eu peste nişte oameni mai cultivaţi. Am ce filme sa bag la download.
Vin şi eu cu niste recomandări (o să repet unele, dar aşa poate conving lumea să le vadă):
- Spring, Summer, Autumn, Fall… and Spring
- Machuca
- Mar Adentro
- The Mechinist
- Cidade de deus
- The butterfly effect
- Jeux d’enfants
- Oldboy
- Black Book
- Eternal Sunshine of the Spotless Mind
- Coyote Ugly
- The Lives Of Others
- Der Untergang
- Sen to Chihiro no kamikakushi
- Pulp Fiction
- Equilibrium
duminică, 6 ianuarie 2008 la 11:39 pm
Memento e filmul favorit si va ramane pentru totdeauna. A fost dragoste totala , la prima vedere.
Alte filme care tb vizionate
- Butterfly Effect
- Eternal Sunshine of the Spotless Mind
- Fight Club
- Closer
- 24 Grams
- The Cube
- The Dreamers ( un alt film complet irezistibil )
duminică, 6 ianuarie 2008 la 11:57 pm
[...] « Resurse pentru viitor Deja-vu 6 ianuarie, 2008 Pornind de la un post al Anei: putin zis filme bune, si mai ales comentariile (oamenii chiar au pareri pertinente pe tema asta), mi-am adus aminte de [...]
luni, 7 ianuarie 2008 la 12:08 am
done89,
Glumesc! Ideea este ca imi place safac schimb de filme de calitate!
ma faci sa zambesc, iti dai seama ce ne imbogatim noi toti dupa ce ne uitam la filmele astea? Urmeaza dupa aceea comentarii pe baza filmelor
Buna lista, unele, recunosc, nu le-am vazut inca. Hai sa vin si eu cu o completare de filme, recomandate de cineva cu gusturi alese:
- La finestra di fronte
- Europa
- La strada
- Malena
- Gadjo Dillo
- Bin Jip
- Chunking Express
- Love me if you dare
- Gandhi
- The life of David Gale
- Elephant
- Dancer in the dark
- Chariots of fire
- The pursuit of happynes
- Piesa neterminata dupa pianina
O sa mai revin, mai sunt o gramada! Am vazut la un moment dat prin librarii o carte care se numeste “O mie unu filme de vazut intr-o viata” Aia cred ca merita toti baniI, mai ales ca scrie despre fiecare film in parte cateva detalii. (anul, regizorul, actorii, subiectul etc.)
luni, 7 ianuarie 2008 la 12:14 am
centrefold,
vad ca avem gusturi similare, de altfel, cam toti cei care au postat pe aici (The Cube are mi se pare 3 parti, eu am vazut-o numai pe a doua, suna aiurea, stiu)
La filmul cu gramele ai mai pus 3 de la tine
luni, 7 ianuarie 2008 la 11:42 am
se comit greseli…
centrefold cred ca a vrut sa spuna 21 Grams a lui alejandro gonzales inarritu (sau mai stii poate exista si 24 grams, nu a spus cine l-a facut din pacate & ultimul film din lista ta se numeste ‘pisea neterminata pentru pianina mecanica’, e facut de nikita mihalkov, unii spun ca e cel mai bun film al sau, mie nu mi se pare, mi-a placut mai mult ‘oci ciornaie’ (ochi negri)…
luni, 7 ianuarie 2008 la 11:59 am
radu,
eu din pacate nu am apucat sa vad inca Piesa neterminata, e doar foarte laudata de multi si in fara de asta se gaseste cam greu pe net, am cautat-o dar degeaba! Nici celelalte filme ale lui nu le gasesc, doar pe Rapid Share unde e mare bataie de cap..
luni, 7 ianuarie 2008 la 2:02 pm
am vazut cele 3 mari succese ale lui alejandro gonzales(babel, 21 grams, amores perros), insa amores perros mi s-a parut mult mai bun decat celelalte.
deci daca v-a placut 21 grams sau babel, va recomand amores perros
@ana: Love me if you dare este JEUX d’ENFANTS
luni, 7 ianuarie 2008 la 2:43 pm
Scuze de greşeală … era
Spring, summer, fall, winter …. and spring
uitasem de
- Memento
- Nuovo cinema Paradiso
- Hable con ella
luni, 7 ianuarie 2008 la 4:14 pm
mihai,
acum ca s-a risipit misterul se pare ca nu-mi ramane decat sa ma uit la el, ca-l am
Dan,
numai Memento am vazut si pot spune ca este memorabil (fara a face pleonasme)
Vad ca nu a spus nimeni nimic pe aici de Godfather, filmul de pe locul 1 pe imdb!
luni, 7 ianuarie 2008 la 7:54 pm
[...] Ian 08 o prietenă bună mi-a “atras atenţia” cum că o domnişoară a făcut o listă cu filme. eh, repede m-am uitat acolo, eu fiind cinefil wannabe. stimabila avea multe comentarii aşa că nu [...]
luni, 7 ianuarie 2008 la 9:13 pm
Si pentru ca lista asta a fost lucrata cu atata meticulozitate si filmele puse in ordine alfabetica imi permit sa le copy-paste pentru a intregi colectia
adaption (02)
basketball diaries (95)
big (88)
boondock saints (99)
candy (06)
captain corelli’s mandolin (01)
cidade de deus (02)
city of angels (98)
closer (04)
dead poets society (89)
devil’s advocate (97)
el camino de los ingleses (06)
fabuleux destin d’amélie poulain (01)
filantropica (02)
finding forrester (00)
godfather (72)
good bye lenin (03)
good will hunting (97)
great expectations (98)
half nelson (06)
home alone (90)
hours (02)
igby goes down (02)
kramer vs. kramer (79)
lucky number slevin (06)
marche de l’empereur (05)
maverick (94)
one hour photo (02)
pecker (98)
pursuit of happiness (06)
ronin (98)
ryna (05)
sleepless in seattle (93)
spider (02)
stepmom (98)
sweet november (01)
terminal (04)
undiscovered (05)
you’ve got mail (98
luni, 7 ianuarie 2008 la 9:22 pm
luni, 7 ianuarie 2008 la 9:36 pm
radu,
din lista lui player am vazut cam asa: dead poets society, terminalul, city of angels, you`ve got mail, sweet november, home alone, great expectation, kramer vs.kramer, amelie, avocatul diavolului, ronin, filantropica, good will hunting si mi-au placut toate
daca mi-au placut astea sunt sigura ca si celelalte sunt bune si imi vor placea!
luni, 7 ianuarie 2008 la 10:10 pm
[...] Ian 08 by cristal M-am “delectat” citind aici si aici si m-am gandit sa va ofer o informatie interesanta si amuzanta. Legenda spune ca, in 1931, [...]
marţi, 8 ianuarie 2008 la 10:27 pm
ana. remarc ca tie iti plac…. cam toate filmele?!? acum vazand ca printre preferinte ai si niste filme mai slabute, ma intreb ce e cu prima lista. ca e cam cu nasul pe sus asa.
marţi, 8 ianuarie 2008 la 10:44 pm
d, iar mă faci să zâmbesc
Uite, dacă citeşti cu atenţie ce am scris mai sus vei vedea că prima listă este cea cu filmele la care mă gândesc prima oară când trebuie să spun un film genial, unul care m-a marcat, unul care mi se pare extraordinar de bun.
Îmi plac şi restul de filme, dar după cum ai văzut, nu le.am trecut pe ele primele.
Apoi, altele sunt propuneri de filme bune venite de la prieteni.
Cred că un cinefil adevărat se uită la o grămadă de filme!
Întrebare: cum apreciezi un film ca fiind slăbuţ? După ce criterii? După cine te iei?
Eu una de exemplu, până nu văd ceva nu mă iau după părerea altuia cum că ar fi prost.
marţi, 8 ianuarie 2008 la 11:06 pm
ok. daca in loc de o lista ar fi un singur film si nu ai tine cont de cel caruia i l-ai recomanda ci doar de cat de genial, marcant sau extraordinar de bun este, care ar fi el? din lista cu nasul pe sus.
un cinefil adevarat se uita la multe filme. dar nu asta este caracteristica lui definitiorie, nu? mai degraba capacitatea de a le diferentia. asa ca atunci cand tu imi spui ca toate filmele care au aparut in comentariile de mai sus ti-au placut (bine, cele pe care le-ai si vazut), atunci ce incredere sa mai am in parerea ta? daca intelegi despre ce vorbesc:)
criteriile de apreciere ale unui film vazut sunt, desigur, pur subiective. nu?
marţi, 8 ianuarie 2008 la 11:28 pm
d,
din cate observ nu te.ai pronuntat la niciun film, nu dai titluri
Este greu ceea ce-mi ceri tu pentru ca a spune un singur film din acea multime…Apoi poate fi interpretat gresit pentru ca este de un anumit gen, greutate, valoare etc.
Chiar si asa, este primul de pe lista, Calauza sau Stalker. Intenţionez să-l revăd în curând!
ce-mi poţi spune despre asta?
p.s. lista nu e cu nasul pe sus, încearcă să le vezi şi apoi dacă ai aceeaşi impresie înseamnă că e doar o chestiune de gusturi, de altfel… de gustibum non disputandum
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 12:27 am
ok. o sa iti raspund, dar intai o sa te rog sa imi spui tu ceva. de ce. de ce este filmul tau preferat.
cat despre de gustibus non disputandum… o facem zilnic. o facem zilnic si nici nu vreau sa imi imaginez cat de plictisitoare ar fi viata daca nu am face-o.
nu am vazut 4,5 din filmele de pe lista ta. o sa incerc sa le vad. filmul meu preferat este si el pe lista ta. de fapt, daca ma gandesc mai bine, daca la fiecare ai scrie ce anume ti-a placut, asta insemnand doar cateva cuvinte, poate nu as mai spune ca e cu nasul pe sus. lista. care este.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 12:57 am
Pornind de la titlu, Călăuza este un film care vorbeşte despre viaţă şi tot ce implică ea: căutări, nevoia de sprijin, întrebări nesfârşite, răbdare, speranţă şi nu în final credinţa că totul nu este la voia întâmplării.
Indiferent că vrem sau nu, drumul este înainte, oricare ar fi credinţa omului.
Călăuza este cea care ne poartă pe el, dincolo de aparenţe se face referire la divinitate sau la constiinta ca exista ceva dincolo de toate acestea, ceva superior, dincolo de om. (in multe filme “comerciale” s-a mers pe senzational cu idei de genul “beyond”: dincolo de om se pot afla extraterestrii, alte planete, zeitati etc.)
În film discuţiile au loc între omul de ştiinţă, cel care ştie că doi plus doi înseamnă întotdeauna patru şi nu acceptă că lumea nu este doar ceva bătut în cuie, care nu se schimbă., filozof si omul spiritual. La un moment dat se vorbeşte despre triunghiul echilateral. Simbolistic vorbind se referă la Sf.Treime, dacă privim din punct de vedere teologic.
În afară de asta, filmul este foarte “lejer”, unele cadre sunt numai cu natură, liniştea pe care o emană ea, frumuseţea care vorbeşte prin însăşi ceea ce arată.
O altă idee la care se face referire este faptul că lumea nu mai crede decât în lucruri palpabile, în dovezi, în argumente.
Sunt foarte multe de zis despre acest film!
Pe parcursul filmului personajul principal are anumite vise în care apar pe rând:
bani (materialismul care conduce lumea),
o farfurie spartă (hrana care de multe ori nu este tocmai cea sănătoasă, asta dacă ne referim la nevoile spirituale care sunt alese în favoarea celor materiale, de îndestulare etc.),
o mitralieră (războaiele dintre oameni, conflictele de opinii, faptul că lumea mai repede atacă decât să apere),
peşti (suntem atât de diferoţi deşi toţi înotăm în apă),
o icoană (fiecare crede în câte ceva iar acel lucru se transformă în “icoană”, cei care cred in bani devin sclavii lor, se inchina la ei, fac totul pentru ei s.a.).
niste seringi (daca ne gandim cati oameni isi “injecteaza” diverse teorii pentru a supravietui, pentru a se adapta..)
Toate aceste obiecte pe care le visa erau aruncate, erau gunoaie si este prezenta mereu apa (care simbolizeaza viata);
faptul ca el le visa asa poate insemna idealul,perfectiunea – adica era ceea ce nu o sa poata niciodata lumea sa devina decat in vis…
Pe parcurs calauza ajunge in diferite camere (incerc sa nu dau prea tare detalii in cazul in care vrea cineva sa-l vada sa nu se piarda farmecul) care simbolizeaza diferitele etape ale vietii: uneori dupa ce obtinem ceva vedem ca de fapt nu de acel lucru aveam nevoie, prezinta asteptarile omului raportate la realitate
Cand cineva apeleaza la o calauza inseamna ca nu stie drumul, are nevoie de ajutor. Totodata este dificil sa ai incredere! De asta oamenii isi creeaza propriul univers, propria credinta – pentru a se adapta mai usor. Nu ne place sa recunoastem sa suntem neputinciosi in fata vietii, privim ajutorul ca pe ceva care ne face mici.
Filmul este foarte greu de digerat, tocmai din cauza asta urmeaza sa ma mai uit la el, sunt multe dialoguri filozofice , plus muzica din film care este absolut superba! este vorba despre cautarea si trairea fericirii. Fazele din film in care aparent nu se intampla nimic (sunt cateva cadre) vorbesc despre rabdare, asteptare, pauza (daca ne gandim la goana cu care traiesc oamenii si nu mai apuca sa lase “la marinat” esentele, invataturile, experientele.
Sunt multe de zis despre acest film, foarte multe!
Filmul este inspirat din nuvela “Picnic la marginea drumului” scris de fratii Stugtki . Din pacate nu am citit-o inca dar intentionez sa o citesc.
Dupa cum vezi, ca sa scriu despre fiecare film in parte mi-ar lua ore intregi, daca nu zile.
Cam astea sunt cateva motive pentru care imi place Stalker si asa il vad eu! Astept comentarii!
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 1:26 am
d,
o sa incerc sa scriu cate ceva si despre celelalte, poate nu ma intind ca la Stalker
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 3:41 am
am spus cateva cuvinte. nu o pagina intreaga. glumesc, desigur.
filmul asta are ceea ce ar putea constitui o calitate pentru unii, dar nu si pentru mine. iti ofera posibilitatea sa il interpretezi cum vrei tu. poti sa cauti si sa gasesti cele mai ascunse intelesuri daca ai dispozitia sa o faci. insa asa ceva mie imi aduce aminte de orele de romana din generala si liceu cand iti dadea cate un text si trebuia sa scoti n intelesuri din el. cu cat mai multe cu atat mai bine. intelesuri la care nici ala de scrisese chestia respectiva nu se gandise. poetul de fapt era beat mort, i-au iesit niste cuvinte bine, a mai legat ceva la ele, totul suna bine si voila, poezia. si 100 de ani mai tarziu niste liceeni isi fierb creierii incercand sa gaseasca sensuri ascunse (multumesc calinescu pentru asta. si pentru inventarea unei literaturi care a stralucit mai ales prin absenta). ceva de genul asta e ce zici tu de farfurie. ca si simbol.
revenind la film. din punct de vedere vizual e absolutely fu**ing brilliant. mi-as putea face 1000 de postere cu imagini din el. insa calitatea cea mai mare a lui tarkovsky cred ca e si slabiciunea lui. pentru ca in rest… mai nimic. 2-3 momente mai stralucite. 2-3 dialoguri mai reusite. nu indeajuns pentru un film de peste doua ore si jumatate. iar finalul este de genul… ok, aproape am terminat filmul… dar parca nu este destul de lung.. oare ce am mai putea filma inca 5 minute.. aaa, da…
pe scurt, judecand tot pachetul. un film bun? da. un film foarte bun? nu. un film care merita vazut? da.
p.s. s-ar putea sa fii dezamagita de nuvela fratilor strugatki. mie mi-a placut mult, dar nu are legatura asa mare cu filmul.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 9:47 am
d,
Exact asta imi place la el, in general filmele care nu ofera ipoteza si o singura concluzie, care te pun si pe tine sa vii cu interpretari, care nu se termina in asteptarile celui ce le priveste
Pana la urma privim lucrurile din unghiuri diferite, mi se pare firesc sa se intample asta pentru ca fiecare este interesat sa vada altceva si are alte asteptari de la el.
Daca vei citi interpretarile criticilor de film (in special pentru cele de arta) vei vedea ca mare parte dintre ele se bazeaza pe concepte filozofice, au la baza simboluri care spun uneori mai mult decat filmul in sine.
Ideea este nu sa redai exact ce a vrut autorul (pentru ca ar fi ca o problema de matematica sau un exercitiu la care rezultatul este mereu acelasi) ci sa gasesti mai multe variante de interpretare, sa scoata din tine ceva, sa te faca sa te depasesti iar informatia pe care o primesti sa fie un punct de pornire, un stimulent
De exemplu, un alt film pe care l-am vazut, Barton Fink
este plin de simboluri, cand l-am vazut prima oara am tot incercat sa leg ce se intampla pe acolo, nu reuseam sa disting fantasticul de real, in cele din urma am citit mai multe comentarii ale criticilor si am vazut ca poate fi interpretat si dincolo de aparente, lucru de care nu mi-as fi dat seama de una singura.
Tot nu ai dat nume de filme!
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:36 am
Am vazut ieri Jeux d’enfants. Pe langa faptul ca mi-a placut foarte tare , dupa ce s-a terminat filmul am intrat pe mess, si cineva avea ca display image cutiuta aceea memorabila.
Am ramas cu ochii bulbucati, si inima mea a ratat ( din nou ) o bataie.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:54 am
centrefold…avea cutiuţa ca avatar, nu ca display.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 12:10 pm
centrefold,
) evident, 2-3 cuvinte, nu pagini intregi!
Ce ti-a placut cel mai mult la el? Ce anume te-a impresionat? (a venit momentul sa vorbim DE CE ne plac filmele astea
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 3:58 pm
am mai adăugat câteva filmei, listei mele
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 4:07 pm
pai vorbind de interpretari, daca mergi pe chestia cu credinta, puteai sa iei pestii ca simbol al crestinismului nu? si tot asa ai putea interpreta in n feluri restul simbolurilor.
pe langa faptul ca sunt lenes, eu vreau sa vad cat de destept e cel care a facut filmul. nu cat de destept sunt eu. nu ma fardeaza de loc chestia asta.
si da, tot nu dau nume de filme:)
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 4:07 pm
radu, cred ca sunt 2-3 in plus, culmea, nici pe alea nu le-am vazut ca sa pot sa ma pronunt. Ma refer la Prestige si Dumb Dumber.
Requiem for a dream este un film bun in special pentru cei care sunt dependenti de cate ceva, acolo se merge pe exagerare, muzica este impresionanta (compusa de Clint Mansell), practic ea da nota de tensiune filmului, este superba!
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 4:15 pm
d,
ca sa vezi cat de destept este cel care a facut filmul trebuie sa vezi tot ce a realizat, nu crezi?
Eu am vazut peste 80% din filmele lui Tarkovsky, crede-ma ca dupa fiecare film am ramas impresionata, de fiecare data altfel.
Cate simboluri crezi ca poate avea un cuvant/obiect?
Eu de obicei le folosesc pe astea, sunt extraordinar de bune!
Uite si o mica explicatie de acolo:
Pentru ce ai folosi un dictionar de simboluri? Si ma vad datoare sa incep cu un exemplu, alegind in acest sens cuvintul inima. Daca in dictionarul explicativ afli ca inima este “organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stinga a toracelui, care are rolul de a…”; in cel etimologic ca provine din latinescul “anima” si in cel roman – englez ca inima este “heart”, in cel simbolic vei plana intr-o cu totul alta dimensiune – “inima este efectiv centrul vital al fiintei umane… este locuinta lui Brahma in India, tronul lui Dumnezeu in lumea islamica sau Imparatia lui Dumnezeu in acceptiune crestina … miscarea dubla (sistola si diastola) a inimii face din ea simbolul dublei miscari de expansiune si de resorbtie a universului”.
Am inteles ideea ta, totusi, din multimea de filme existente si mai ales din cele care-ti plac tie, nu este nici macar unul care merita mentionat? Spuneai mai sus ca vei scrie
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 6:31 pm
de listă ziceam nu de comentarii. m-am retras şi… mi-a făcut plăcere.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:05 pm
fanitza, in caz ca nu stii…
In messenger, meniul cu acelasi nume, alegi My Dislpay Image, si apoi alegi una din pozele de acolo ( sau uploadezi una de p calcu tau ).
Avatarul e altceva, e imaginea aia tampita care o construiesti in Yahoo.
Crede-ma ca era la DIsplay Image
@anaAyana : Mi-a placut ca era in franceza, mi-a placut ideea de a respecta jocul pana la moarte, ideea ca dragostea adevarata e mult mai puternica chiar decat timpul. In general, spiritul ludic a predominat, suprimand aproape total chiar si momentele mai dramatice sau tensionate.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:20 pm
Radu,
te mai astept!
centrefold,
suna mai mult decat interesant, ludicul detensioneaza de obicei
cred ca micile noastre comentarii despre filmele care ne-au plăcut vin cu raspunsuri si completari la topicul meu mai vechi ( de ce ne plac filmele?)
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:22 pm
centrefold
cum spui tu
dacă spui
my display image ăla e totuna cu avatar în limbajul comun, doar că aproape nimeni nu foloseşte cuvântul my display image, e prea lung.
google it şi ai să vezi câte rezultate vei găsi pt avatar şi câte pentru display image. concluzia o tragi singur.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:26 pm
tot avatar îi zic şi eu
centrefold, ca tot a venit vorba, care e diferenta intre ele?
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:49 pm
Avatarul e o imagine cu o mai mare capacitate de definire a unui user, si deci mai importanta ( de exemplu ,in forumuri imaginea care apare in dreptul userilor este avatar, si apare peste tot ca un fel de umbra ).
Display Image`ul e secundar, pe langa faptul ca se schimba mai des, poate sa infatiseze si lucruri care nu definesc in vreun fel persoana respectiva.
De aceea ( cred ) ca in Yahoo! se numeste avatar imaginea care o construiesti , folosind hainele, backgroundul , accesoriile, etc. care se apropie cat mai mult de utilizatorul care le seteaza.
dar , inca o data, e doar o parere.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 8:53 pm
thank you, învăţăm şi noi unii de la alţii şi este bine să primim sesizări
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:17 pm
uite, eu spun că e exact acelaşi lucru avatar şi my display image, diferenţa fiind că primul e reprezentat prin doar un cuvânt, pe când al doilea din trei.
am comentat eu pripit când am spus: “centrefold…avea cutiuţa ca avatar, nu ca display”.mea culpa. îmi cer scuze.
oricum pe viitor eu tot avatar voi folosi, iar tu vei rămâne la display. deci, cred eu, polemica e rezolvată.
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:30 pm
hmm, sa adaug si eu cateva filme care nu s-au spus, si care sunt a MUST:
The Lady from Shanghai – Welles
A Hole in My Heart – Moodysson
Yojimbo – Kurosawa
Der Himmel uber Berlin – Wenders
Matador – Almodovar
Satyricon – Fellini
Breaking the Waves – von Trier
Fargo – fratii Coen
Andrei Rubliov – Tarkovsky
Fragii Salbatici – Bergman
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:36 pm
@fanitza : care polemica ?
tocmai am scos Shawshank.
O sa imi urez deci vizionare placuta …
maine
miercuri, 9 ianuarie 2008 la 10:49 pm
o să îţi placă. e foarte fain.
eu după ce termin un referat mă bag pe 432.
vizionare plăcută!
joi, 10 ianuarie 2008 la 1:55 am
Radu, (PiotrBuendia)
se pare că numai 3 filme am văzut din cele prezente pe lista ta, ştiind ce gusturi ai (cu aproximaţie) o să le caut şi pe restu. Mulţam!
fanitza,
ai un umor care se ia
centrefold,
Abia astept impresii dupa ce vezi Shawshank Redemption!
joi, 10 ianuarie 2008 la 6:40 pm
as putea sa insir o lista lunga , dar n-am timp. un film extraordinar ar fi “raging bull”-scorsese, pe care-l recomand cinefililor si iubitorilor boxului deopotriva.
sâmbătă, 12 ianuarie 2008 la 12:10 am
titip, te astept cu lista!
mi-am adus aminte de un film, nu stiu cum am putut sa-l uit: Crush (despre fobiile oamenilor si nu numai)
Pe asta chiar l-am vazut!
sâmbătă, 12 ianuarie 2008 la 2:07 am
.. aşa, la plesneală:
the boondock saints, flatland (musai de citit cartea), ondskan (idem flatland), the legend of 1900
duminică, 13 ianuarie 2008 la 5:36 am
o lista foarte frumoasa pana acum. la care as adauga neaparat: Shi mian mai fu, Ying xiong, Wo hu cang long. si ceva mai american, Point Break
PS: The Last Samurai nu v-a placut??
duminică, 13 ianuarie 2008 la 6:39 am
ăla cu tom cruz?! e un film foarte, foarte slab. şi din atât de multe puncte de vedere..!
MULT mai degrabă aş zice “the hero”. cu jet li. ăla da film.
a! a! şi am mai văzut aşa şi mi-au plăcut: “el laberinto del fauno” şi “la lengua de las mariposas”.. amândouă-s pe acelaşi azimut: dictatura lu’ franco, rebelii şi ce drame-s acolo. dacă de primu’ aţi mai auzit, mă îndoiesc că de-al doilea ştiaţi. e un film de prin ‘99, parcă, şi am avut incredibila baftă să mă aflu undeva, departe, pe o canapea, în 2001, şi să-l văd. e unu’ din filmele la care am bocit de-mi sărea cămaşa. şi după aia trei-patru zile n-am mai fost bun de nimic.
duminică, 13 ianuarie 2008 la 2:38 pm
de asemenea ,recomand “hell in the pacific”. imi scapa regia(mi-a fost lene sa dau un search). joaca toshiro mifune, un foarte tare actor nipon, unul dintre preferatii lui kurosawa.
luni, 14 ianuarie 2008 la 10:15 am
Cougar,
nu-mi vine sa cred ca spui de Ondskan, eu il am dar nu si subtitrarea, poate ma ajuta careva…
Am vazut in cele din urma 21 de grame a lui Iñárritu! Exceptional de bine legat filmul,finalul pune pe ganduri pentru mult timp! Urmeaza sa vad Amores Perros!
luni, 14 ianuarie 2008 la 5:39 pm
Un film care m-a pus pe ganduri este Al 13-lea etaj. Nu stiu daca l-a vazut multa lume, e mai vechi.
miercuri, 16 ianuarie 2008 la 1:02 pm
Superbă selecţie!
Mi-ai deschis şi mie apetitul de nişte review-uri şi de filme bune.
Aşa că o să scriu despre asta zilele astea.
miercuri, 16 ianuarie 2008 la 1:06 pm
1. amores perros
2. the assassination of richard nixon
3. 21 grams
4. 2046
5. closer
6. nueve reinas
7. this is england
8. venus
9.irreversible
10. A Love Song for Bobby Long
11. lucia e il sexo
o micuta lista din ce am vazut de curand. o colectie de filme de suflet e mult mai mare, la un cinefil inrait
miercuri, 16 ianuarie 2008 la 1:18 pm
Viorel,
pentru filme este intotdeauna loc, mai ales pentru cele care ne-au placut in mod special, sa lasi un link aici dupa ce scrii articolul ca sa vad si eu!
G,
Hm… cam multe filme si de pe lista mea recenta de filme “must see”. Sunt doua filme in lista lasata de tine de care nu prea am auzit pana acum (7 si 10) si care au intrat in atentia mea.
Colectiile de suflet imi plac si mie, ai nimerit unde trebuia
miercuri, 16 ianuarie 2008 la 1:30 pm
scuze, nu am avut timp, am facut un mic efort de memorie…promit sa revin maine cu o lista mai extinsa:P am incercat sa nu repet ce au zis altii, ca nu avea rost
miercuri, 16 ianuarie 2008 la 2:13 pm
G,
nu cred ca erau mentionate nici jumate din filmele propuse de tine, coincidenta face ca in ultima vreme sa ma fi “lovit” tot de astea si eu
Astept lista, sunt curioasa ce filme care nu s-au mai scris aici si sunt bune pot fi amintite. Fiecare a dat cam ce a avut/stiut/vazut.
joi, 17 ianuarie 2008 la 3:11 pm
scuze, eram obosit si nu am luat la frunzarit colectia, dar am vazut aseara Lust, Caution si mi-am aduc amintede alte cateva filme asiatice ce merita atentia: hero, trilogia Infernal affaires+
el Laberinto del fauno
Una Pura formalità
In the mood for love
La mala educacion
Diarios de motocicleta
Y tu mamá también
Volver
Piedras
si mai revin:)
joi, 17 ianuarie 2008 la 3:59 pm
G,
observ că e din 2007 Se,jie
am 3 filme pe lista mea în standby, de văzut, trec la aprofundat după, cred că încep cu El labirinto del fauno
Merci!
joi, 17 ianuarie 2008 la 3:59 pm
trăiască filmele asiatice!:))
ăă.. subtitrarea la ondskan.. am una-n engleză, atât. îi problemă? da’ zău aşa, dacă n-ai cartea.. AIA e mama lor. aia te dă cu zgaibaracele-n sus.
joi, 17 ianuarie 2008 la 4:08 pm
.. vezi, leagă câinele. vine poşta.
joi, 17 ianuarie 2008 la 4:09 pm
un basm superb si unic:)
ma mir ca nu l-ai vazut…deja implineste un anisor si ceva de la premiera. deci nu ai cearcane:)
joi, 17 ianuarie 2008 la 4:13 pm
Cougar,
e bună şi subtitrarea în engleză, când ai timp şi o găseşti, trimite-o te rog pe mail, sper să se potrivească (filmul a fost pe TVR Cultural cam acum 2 luni în urmă dar la o oră mult prea târzie pentru a nu mi se închide ochii de somn)
GtR, lasă că nu e grabă, mă uit la el în tihnă
nu prea am obiceiul să mă uit la filme exact cum apar, pentru mine orice film este nou atâta timp cât nu l-am mai văzut
joi, 17 ianuarie 2008 la 4:18 pm
uo primişi?
joi, 17 ianuarie 2008 la 4:23 pm
Da, mulţam fain! O încerc atunci când ajung acasă!
joi, 17 ianuarie 2008 la 11:00 pm
[...] imaginea de mai jos. O icoană scufundată, bani şi apă. Am pornit de la un comentariu facut de anaayana, care a identificat cîteva din simbolurile folosite de Tarkovsky în aproape toate filmele sale. [...]
vineri, 18 ianuarie 2008 la 12:02 am
d,
uite încă un fan Tarkovsky!
duminică, 20 ianuarie 2008 la 11:40 pm
Am văzut zilele acestea două filme bune pe care le recomand celor care iubesc filmele profunde, cu simboluri şi lecţii de viaţă:
1) Before the rain
Primul film macedonian nominalizat la Oscar
+ soundtrack superb, se armonizează cu filmul ca şi cum ar fi a doua faţă a lui (trupa Anastasia)
replicile preferate:
“Cu un tipat, pasarile
zboara pe cerul negru.
Oamenii sunt tacuti iar singele
meu tresare in asteptare…”
“Timpul nu moare niciodata.
Si nici cercul nu e vreodata rotund.”
2) Teorema
A strange visitor in a wealthy family. He seduces the maid, the son, the mother, the daughter and finally the father before leaving a few days after. After he’s gone, none of them can continue living as they did. Who was that visitor ? Could he be God ? (comentariu preluat de pe imdb.com)
vineri, 25 ianuarie 2008 la 8:55 pm
există subtitrare în limba română pentru Dekalog ?
vineri, 25 ianuarie 2008 la 9:31 pm
bineînţeles, le am eu, dacă vrei ţi le pot trimite, numai să-mi spui ce frame-uri au filmele tale.
sâmbătă, 26 ianuarie 2008 la 10:58 pm
Vai Doamne cate filmeeee…
Sa incep cu Tarkovsky, pentru ca este favoritul intelectualului (sau a celui care vrea sa se dea drept unul, dica eu). As vrea sa adaug in lista filmelor ce trebuie absolut vazute, regizate de el, Solaris (Solyaris) film considerat, dupa umila mea parere, cea mai buna a doua ecranizare a unui roman (desigur ca dupa Lord of Flies v.1963). (De Stalker nu mai zic nimic, sau de Andrei, pentru ca sunt mentionate mai sus)
Pe de alta parte, The Dremers (pe care l-am vazut mentionat si mai sus) trebuie vazut. La fel si The Pillow Book, care este un film de o putere vizuala cum rar am mai intalnit.
Dintre musical-uri mai noi asa (pe alea vechi nu stiu de ce nu le-am apreciat niciodata) ar trebui neaparat vazut Moulin Rouge desi nu cred ca exista cineva care sa nu fi vazut filmul asta… cred (si trebuie evitat The Phantom of the Opera pentru ca Jerard Buttler rage, parerea mea).
Dar desigur ca nu intotdeauna ai chef sa vezi drame si romante iar uneori pur si simplu te saturi de cadrele kilogramice ale lui Tarkovsky (sau poate am eu probleme) iar filmele de actiune isi au locul special:
BLADE 2 e pe locul 1 – parerea mea – (pe deasupra este adaptarea unei benzi desenate, ce are pentru mine locul 1 in clasamentul adaptorilor dupa BDuri)
Apoi ar fi The Fast and the Furious (si da, nu e nimic original, dar cui ii pasa? Sunt masini, sunt gagici, e muzica multa si sunt efecte speciale. Nu gandesti, doar privesti si poate calatoresti)
Of, cate filme-ar fiiii… Aaaaa dintre cele mai noi. Trebuie sa mergi sa vezi Atonement pentru ca este surprinzator de bun iar actorii isi fac treaba cu o gratie aparte. Aaa… si Juno care este o comedie placuta si iesita din tipare, avand un subiect destul de tabu.
De asemenea, Babel este un film foarte, foarte reusit. Desi are reclama centrata pe cei doi actori (Pitt si Blachett) filmul ii lasa undeva in spate. Foarte in spate, lasand loc unui adevarat turn babel de emotii si trairi. (asta-i mai vechi, din ‘06)
P.S. Vad ca Ostrov-ul e ridicat la inaltimi. Am evitat sa-l vad pentru ca parte din colegii de an l-au aplaudat asa ca nu ma gandeam sa fie cine stie ce dar vazandu-l in lista nu m-am putut abtine si am facut si eu rost de el. Sper sa am dispozitia necesara pentru a vedea un film rusesc.
P.S. 2 Scuze, cred c-am vorbit prea mult.
P.S. 3 Aaa filme romanesti
Scuze, termin imediat. Promit. Imi pare rau, m-am luat dus cu vorba. Scuze. “Marilena de la P7″, un scurt metraj genial. (Dumnezeu sa-l ierte pe regizor). De asemenea, “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” Actrita (Doroteea Petre) face un rol bun, la fel si in “Ryna” dar din pacate este exact acelasi rol in doua ipostaze lucru care face sa te intrebi daca domnisoara mai stie sa joace si altceva.
Aaa si eu l-as impusca pe Sergiu Nicolaescu nu pentru filmele dininte de comunism ci pentru porcaria aia de Orient Express. Stiu ca mamei i-a placut dar avand in vedere filmele romanesti produse la ora actuala, domnul regizor e depasit si foloseste banii statului din mandrie personala.
P.S. 4 Scuze din nou
sâmbătă, 26 ianuarie 2008 la 11:46 pm
tezeu,
Am ştiut eu că o să ai ce zice despre filme, observ cinefilii adevăraţi încă de la distanţă
Le iau în ordine, comentariile. Solaris mi-a plăcut şi mie, este profund într-adevăr, cred că la filmul asta mi-am pus în bătaie toată imaginaţia. Apropo, să te uiţi la Nostalghia, un alt film al lui Tarkovskz ce merită toată atenţia, mai ales dacă ai avut răbdare să te uiţi la astea.
În legătură cu Ostrov, am văzut că oamenii au prejudecăţi în ceea ce priveşte limba în care a fost realizat filmul. Consider că un cinefil adevărat nu se împiedică de astfel de detalii, după ce-l vezi să vii să-mi spui cum ţi s-a părut.
Orient Express, hm… am încercat şi eu să-l înţeleg pe Sergiu Nicolaescu, cred că singura chestie pe care am găsit-o de vină a fost vârsta şi regretul lui pentru tinereţe. Trebuie aprofundat, oricum!
Nu mă deranjează faptul că scrii mult, deci să nu te mai prind cu scuze dintr-astea. Pe astfel de subiecte este imposibil să te opreşti la rândul 2. Te mai aştept şi mulţam pentru timpul acordat.
Aici o să scriu de fiecare dată după ce o să văd un film nou, nu are rost să deschid topicuri noi pentru că vreau ca totul să stea într-un singur loc.
p.s.
Observ că nu ai specificat nimic de Bergman.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 10:44 pm
• „Ostrov”, reg. Pavel Lungin, 2006. Cu Viktor Sukhorukov.
• „The Girl in the Café” [Fata din cafenea], reg. David Yates, 2005. Cu Bill Nighy, Kelly Macdonald.
• „Filantropica”, reg. Nae Caranfil, 2003. Cu Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică.
• „Finding Nemo” [În căutarea lui Nemo], reg. Andrew Stanton, 2003.
• „Chicago”, reg. Rob Marshall, 2002. Cu Catherine Zeta-Jones, Renee Zellweger.
• „Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain” [Amélie], reg. Jean-Pierre Jeunet, 2001. Cu Audrey Tautou.
• „Crna macka, beli macor” [Pisica albă, pisica neagră], reg. Emir Kusturica, 1998.
• „As Good as It Gets” [Mai bine nu se poate], reg. James L. Brooks, 1997. Cu Jack Nicholson, Helen Hunt.
• „Breaking the Waves” [Abisul sufletului], reg. Lars von Trier, 1996. Cu Emily Watson.
• „Hamlet”, reg. Kenneth Branagh, 1996. Cu Kenneth Branagh.
• „The Shawshank Redemption” [Închisoarea îngerilor], reg. Frank Darabont, 1994. Cu Morgan Freeman, Tim Robbins.
• „Schindler`s List” [Lista lui Schindler], reg. Steven Spielberg, 1993. Cu Liam Neeson.
• „Scent of a Woman” [Parfum de femeie], reg. Martin Brest, 1992. Cu Al Pacino, Chris O’Donnell.
• „Annie Hall”, reg. Woody Allen, 1977. Cu Woody Allen, Diane Keaton.
• „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, reg. Sergiu Nicolaescu, 1971. Cu Amza Pellea.
• „To Sir, with Love” [Domnului profesor cu dragoste], reg. James Clavell, 1967. Cu Sidney Poitier.
• „La grande vadrouille” [Marea hoinăreală], reg. Gerard Oury, 1966. Cu Louis de Funes, Bourvil.
• „Les Misérables”, reg. Jean-Paul Le Chanois, 1958. Cu Jean Gabin.
• „Det Sjunde inseglet” [A saptea pecete], reg. Ingmar Bergman, 1957. Cu Max von Sydow.
• „Casablanca”, reg. Michael Curtiz, 1942. Cu Humphrey Bogart, Ingrid Bergman.
miercuri, 30 ianuarie 2008 la 10:47 pm
Wow, super, mulţam fain pentru listă, Discipulus, cred că nu am văzut 4 din ele, in rest mi-au placut toate foarte mult, ştiam eu că o să-mi placă ceea ce o să scrii
O sa le caut si pe celelalte!
Te mai astept!
vineri, 1 februarie 2008 la 3:39 pm
o lista de filme bune vazute
perfume the story of a murder
two weeks notice
the lake house
eurotip
rat race
bachelor party vegas
awake
crazy and beautifful
the shawnshank redemption
one missed call
the invasion
the attic
miss little
secret window
strange days
bug
the bucket list
unusual suspects
inside man
mind hunters
the notebook
white noise
the last king of scotland
eight below
the dreamers
the bridge of madison county
the count of monte cristo
the unsaid
original sin
cherry crush
gone baby gone
no country for old man
the blair witch project
the queen
children of men
half nelson
letter from iwo jima
little miss sunshine
the wall
american history x
the guardian
ireversible
300
death at a funeralcruel intention
stardus
the 13th warrior
the last kiss
what the bleep do we know
fight club
good bye lenin
runway jury
three to tango
what dreams may come
oceans thirteen
the pianist
intacto
se7en
heat
human trafficking
closer
jhon tucker must die
killing me softly
dirty dancinggreen street hooligans
view from the top
bordetown
dead sentence
eyes wide shut
good luck chuck
in the mood for love
love me if u dare
cast away
a good year
deja. vu
great expectations
the thin red line
equilibrum
casino
21 grams
der untergang
ghost rider
good will hunting
black book
you `ve got mail
the longest yard
catch me if u can
paid in full
cube
8 mile
scene of a women
underclassman
without a padlle
wrong turn
a clock orange
pay it forward
schindler`s list
the assassination of richard nixon
the break up
el laberinto del fauno
Knockaround Guys
a beautiful mind
find me guilty
Dancer In The Dark
its all gone pete tong
notting hill
one eight seven
swordfish
taking lives
dogville
kingdom of heaven
lions for lambs
the legend of 1900
instinct
shanghai kiss
the bourn identity
the brave one
the look out
empire of the sun
imagine me and you
marilena de la P7
oldboy
outlaw
Men of Honor
Atonement
The Prestige
Before the Devil Knows You’re Dead
dead end
ASK THE DUST 2006
wrong turn 2-dead end
babel
the prestige
eastern promises
charlie wilson’s war
oceans 11
hartia va fi albastra
ocean 12
The Life of David Gale – Drama, Crime, Thriller
mongol
the devil`s advocate
mr.brooks
hannibal rising
Walk the Line (2005)(johhny cash)
The Kingdom
kingdom of heven
The Hurricane
juno
seria bourne
the golden compass
bug
the kingdom
curse of golden flower
just a kiss
la vita e bella
there will be blood
this is england
A history of violence
being john malkovik
Chasing Liberty
How to lose a guy in 10 days
kiss,kiss,bang,bang
a bronx tale
brokeback mountain
elephant man
roning
sleepers
an inconvenient truth documentar
black snake moan
fear and loathing in las vegas
the fountain
miami vice
blow
the exorcist of emily rose
The 9th Company
Meet Joe Black
hot fuzz
a mighty heart
Autumn In New York
carlito’s way
north by northwest
the science of sleep
Intolerable Cruelty
40 days and 40 nights
DANGEROUSE BEAUTY
S.W.A.T
amelie
Nuovomondo
one night with the king
raising helen
10th & Wolf
altered
angel eyes
Beneath
Butterfly.On.A.Wheel
the good german
Arizona Dream
black cat white cat
jerry maguire
perfect strangers
starship troopers
12 Days of terror
a better way to die
American Gigolo
an american haunting
michael clyton
unforgiven
my fair lady
ride or die
the night of generals
Training Day 2
Groundhog Day
44minutes
Honey
The Rundown
undisputed
you got served
the.passion.of.the.christ
Torque
Fantastic Four
The Illusionist
all babes want to kill me
the cradle
fracture
sublime
jump in
hitman
shooter
vineri, 1 februarie 2008 la 4:27 pm
anna,
Asta da listă, mulţam fain! O să stau la ea ceva timp să o analizez, să o întorc când pe o parte, când pe alta : )
Trebuie să te întreb, le-ai văzut pe toate? Cred că din copilărie şi până azi am văzut şi eu jumătate din filmele alea! Glumesc!
Dacă vroiam să fiu rea te puneam să laşi link în spatele fiecăruia, îţi dai seama câte ore ar fi durat toată operaţiunea?
Te mai aştept, indiferent de lungimea mesajului, gestul contează!
vineri, 1 februarie 2008 la 4:37 pm
Imi pare rau ca trebuie sa intervin si sa spun c-am o profunda problema psihica cu privire la lista Annei. De ce? Nu poti sa pui The Prestige si The Ilusionist in aceeasi oala!!! (da nu mi-am luat pastilele de dimineata si sunt putin stresat)
Cele doua filme aparute in 2006 trateaza aparent aceeasi problema: magia in evul modern. Magia in ses de show and stuff.
In timp ce The Ilusionist este o drama romantica penibila, atat de previzibila incat nu mi-a placut nici in stare de ebrietate medie in care ma aflam atunci cand am vazut filmul pentru prima data, The Prestige este o opera de arta a stempunkului (pe care a reusit sa-l renvie prin acest singuratic efort) in care trei actori buni isi coaguleaza talentele pentru a aduce la viata o lume pierduta printre nuvlele fantastice ale sfarsitului de secol 19.
Ma rog, Si mai sunt multe de spus despre lista dar asta mi s-a parut strigator la cer.
Ma duc sa-mi iau pastilele.
vineri, 1 februarie 2008 la 4:42 pm
tezeu, îmi pare rău că nu le-am văzut încă (pe cele doup) pentru a mă pronunţa dar sunt convinsă că trebuie să existe o explicaţie sau poate doar gusturi diferite?
vineri, 1 februarie 2008 la 5:21 pm
Sigur e vorba de gusturi diferite dar a trebuit sa spun ce-aveam pe suflet
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 7:57 pm
PiotrBuendia, cum reuşesc să fac rost de unele dintre filmele pe care le-ai amintit mai sus ? Nu sunt blond, m-ai făcut curios şi chiar nu dau de unele de acolo (decât pe imdb)
sâmbătă, 2 februarie 2008 la 10:30 pm
+
Gridiron Gang
Snatch
Philadelphia
A Love Song for Bobby Long
Atonement
Sympathy for Lady Vengeance
(îmi mai aduc aminte pe parcurs sau mai vizionez între timp)
duminică, 3 februarie 2008 la 12:42 am
Dan,
am gasit eu mare parte din filmele lasate de PiotrBuendia, iti pot trimite linkurile daca vrei, cred ca a fost unul singur pe care nu l+am gasit…
duminică, 3 februarie 2008 la 3:34 am
pt. done8989:
incearca wizmovies.com, daca ceri un film la ei pe forum de multe ori iti dau baietii link, si inca la viteza de web (nu p2p)
pt. altii:
vad multe titluri de filme celebre puse aicea, nu zic ca nu sunt bune filmele dar cred ca le-ati mentionat doar ca sa vad dati culti fara sa le intelegeti; de ex. filmul Stalker, mai incolo vad altcineva facand un comentariu absolut pertinent despre film (daca ai rabdare sa il urmaresti pana la capat inseamna ca ai mult timp la dispozitie, perfect de acord); nu mai zic ca nimeni nu a pomenit de evidenta concluzie care vrea sa ti-o insufle fimul si anume ca uneori omul pleaca departe in cautarea fericirii si cand colo minunile pe care le cauta stau la el acasa, asteptand pe gard (da da Ana, stii de ce gard e vorba…:)); ideea mea despre un film filozofic ii ca el trebuie sa dea cu tine de toti peretii, nu sa vina cu filozofii…caldute!
Si iar nu am inteles subiectul, e vorba de filmele pe care le consideram noi bune sau cele care sunt intr-adevar bune (de ex. mie imi place sa revad Chronicles Of Riddick si Doom desi nu sunt cine stie ce ca realizare artistica, deci pot fi impartial)?
Felicitari celor care au pomenit de PI
duminică, 3 februarie 2008 la 9:43 am
Merci Ana … merci Eugen …
duminică, 3 februarie 2008 la 9:56 am
am dat de ele intre timp
duminică, 3 februarie 2008 la 3:25 pm
Eugen,
filme bune sunt cele pe care le consideră fiecare bune, exact cum gusturile nu se discută.
Ideea ta despre filmele filozofice mi s-a părut interesantă
Dan,
să îmi spui cum au fost, dacă zici că ai dat de ele
(dacă ţi-au plăcut)
luni, 4 februarie 2008 la 1:44 pm
time
bad guy
bin jip
seom
old boy
american beauty
amelie
la vita e bella,no?
luni, 4 februarie 2008 la 1:49 pm
ca lin,
de Time nu am auzit, cumva e cel din 2006, Shi gan? (am văzut că ai pomenit de KIm Ki-Duk şi m-am gândit că poate e asta – mai era unul din 1986 dar nu prea cred că la el te-ai referit)
A trebuit sa caut pe imdb, ca doar nu ma pricep eu
p.s.
Acum am văzut că Seom e tot a lui KKD, eşti fan, clar!
marţi, 5 februarie 2008 la 12:17 pm
time da-shi gan,tiff 2007,seom la fel,ar mai fi The bow,Samaria si anotimpurile celea.filme care spun ceva fara sa se oboseasca a spune ceva,dar no,poate doar eu is putin senil.asa ca subscriu cu
Ascuns dupa tigru,vanand dragoni
house of fling daggers
daca tot ai pornit,astept o lista de carti,autori(haruki murakami?)
marţi, 5 februarie 2008 la 12:28 pm
ca lin,
Seom îl voi avea în curând, sper să reuşesc să-l văd la fel de repede. Le caut şi pe celelalte.
De cărţi nu am specificat pentru că ar fi multe de zis şi intrăm pe alt tărâm.
Observ că îţi plac mai mult filmele asiatice sau e doar o perioadă?
marţi, 5 februarie 2008 la 12:36 pm
nui perioada,dar gasesc mai multa senzatie decat,hmmm,celelalt.in special sud coreenii-f.tari.sa nu uitam animeurile.iar de nu ai citit haruki murakami,til doresc!
marţi, 5 februarie 2008 la 12:42 pm
ca lin,
mulţumesc, o să ţin cont : )
Poţi lăsa câteva impresii despre haruki murakami? De ce îţi place aşa mult?
marţi, 5 februarie 2008 la 12:51 pm
Esti draguta si subtila,dar greu imi parasesc barlogul…impresiile cuiva nu prea conteaza,citestel doar.si vezi mai multe de kkd,din listutza ta vd ca ai inceput cu cel mai slabutz(dupa mine-of course)
marţi, 5 februarie 2008 la 12:55 pm
Păi urmează să le văd şi pe celelalte, nu ştiu de ce spui că e slăbuţ Spring;Summer… mie mi-a plăcut. Poate că momentan lipseşte termenul de comparaţie.
Ok, te mai aştept când vezi ceva nou şi bun şi nu numai
(De muzică de exemplu nu ai spus nimic.)
marţi, 5 februarie 2008 la 1:06 pm
daca te uiti pe la muzicile tale ai vreo 2pese de ascultat,una ca vazuii pe apocalyptica la tine.in muzici ma pierd,atata diversitate si atatea perioade ca e chiar greu.acu:
arcade fire-leika
arctic monkies-505
dandy warhols-the last high
mando diao-before rock and roll
marţi, 5 februarie 2008 la 1:17 pm
Merci, Calin!
Nu-mi vine să cred că ai pomenit de Leika, cred că o să te pun să mai scrii câteva!
Aşa am descoperit şi alte piese pe care le ascult acum pe repeat.
marţi, 5 februarie 2008 la 3:02 pm
Am revăzut ieri seara Persona si am promis sa vin sa-ti spun, nu stiam ca e pe lista ta de filme de top. Bergman a spus ca este filmul sau esential, ce sa mai spun… Alma si Elisabeth fiind aceiasi persoana, marea de tacere intreioara- Mar Adentro e chiar pe lista ta putin mai jos, ca sa vezi!
– înclin spre modul de a privi filmul în stilul lui Brecht, dar… de fiecare data vine o alta imagine. La inceput si la final, copilul pare culcat pe o sticla, atinge cu degetele imaginea chipului abia zarit de sub ea, dar degetele si palma sunt ca ale unei broscute, iar spermatozoizii stii ca arata ca niste mormoloci. Copilul acela este in cautarea unei imagini indepartate, pe care o are imprimata in genomul lui, neclara. Cind ajunge sa se defineasca, este crucificat, minuta de bactracian devine mina de pe cruce…
Asta dupa ce am revazut ieri filmul, o aiureala de-a mea, dar au fost sumedenie care si-au dat cu parerea…
marţi, 5 februarie 2008 la 3:15 pm
rasvan,
frumoasă interpretarea, eu mereu am încercat să fac legătura între copil şi restul filmului, l-am văzut o singură dată şi poate nu este suficient
momentul cheie şi care mi-a plăcut cel mai mult este cel aproape de final când chipul uneia devine jumătate din chipul celeilalte, aici sunt la simboluri de interpretat…
Tăceare actriţei în comparaţie cu deschiderea asistentei ating cota maximă atunci când cea din urmă ţipă. E ca un fel de întâlnire a lui plus cu minus la momentul zero…
Nici până-n ziua de azi nu ştiu dacă l-am înţeles cum trebuie, tocmai aici stă farmecul filmului, poate fi recosntituit cu ajutorul mai multor oameni şi înţeles din mai multe unghiuri.
Mulţumesc şi te mai aştept!
miercuri, 6 februarie 2008 la 5:43 am
Va recomand “Sur mes levres”, un film excelent, surprinzator, http://discipulussimplex.wordpress.com/2008/02/06/imagini-miscate-5-citeste-mi-pe-buze/
miercuri, 6 februarie 2008 la 2:41 pm
Discipulus Simplex,
Mulţam, comentariul este convingător, o să-l caut, la câte filme sunt în această listă ar trebui să le pun într-o ordine
joi, 7 februarie 2008 la 2:24 pm
niste titluri plus citate foarte aproximative sau scurte comentarii la unele:
-Grosse Pointe Blank – comedie cu John Cusack, Minnie Driver si Dan Aykroyd; “I´m gonna put a bullet hole in your fuckin´ forehead…and I´m gonna fuck the brain hole! -Nice talk, sugar mouth.”
-It’s All About Love – “John, are you there? You’re probably out there somewhere sleeping. Sleep well John”; cu Joaquin Phoenix si Sean Penn
-Confessions Of A Dangerous Mind
-Network (1976) -”I want you to get mad !”
-Zeitgeist -film documentar ce vine in sprijinul teoriei conspiratiei, mult mai bine cladit ca altele, daca nu va intereseaza interpretarea lor data religiei sariti peste partea I, eu am vizionat si partea asta dar nu m-a prea convins
-Unforgiven -”E ingrozitor sa iei viata unui om. Ii iei tot ce are si tot ce o sa aibe vreodata”, “-Si prietenul tau o zis ca o sa vii sa il razbuni si ca esti cel mai rau si mai dat dreaq, yadda yadda etc. criminal -Si la Little Bill NU I-A FOST FRICA, nu-i asa ?”
-Legends Of The Fall
-2001: A Space Odyssey -Kubrick
-Full Metal Jacket -Kubrick; “I’m in a world of shit, yes.But I am alive. And I am not afraid”
-Good Will Hunting
-Star Wars: Episode V – The Empire Strikes Back (1980) -stiu ca majoritatea l-au vazut dar poate-s boboci care au vazut doar ultimele filme Star Wars si cred ca gogoritele astea-s mai bune decat vechile filme; asta ii relativ sumbru si cel mai matur din toata seria, imo
-The Eye -http://www.imdb.com/title/tt0325655/; in opinia mea unul dintre putinele reusite in genul horror
-Black Hawk Down -pentru coloana sonora si faza cu cei doi lunetisti tinand piept nenumaratilor agresori plus filozofia de la sfarsit “de fapt e simplu, e vorba de oamenii de langa tine”
-Chronicles Of Riddick -pentru atitudinea personajului, jocul actorilor fiind asa si asa, plus o gramada de replici interesante “Look, I’m not with everyone here! But I will take a piece of him!”, “You said it’s all circling the drain…the whole universe -That’s right -Had to end sometime”, “Well, lesson learned. No such word as ‘friend’. Can only end bad when you let someone get too close”; coregrafia de lupta sau cum i-o zice e iarasi faina
-Seppuku (1962) -l-am vazut inainte de anii 90 pe cand eram copil asa ca nu mai retin mult din el dar din moment ce l-am retinut inseamna ca a fost ceva de capul lui
-Jarhead -”We are still in the desert” (de remarcat prestanta personajelor feminine din film, toate niste adevarate numa’ una si una… ca in realitate de fapt)
-Bang Bang You’re Dead
-se trateaza problema copiilor care au venit inarmati prin scoli si au ucis colegi, profesori, etc, filmul incercand sa inteleaga psihologia acestui fenomen: “Trevor: [Shown on the videotape] When I am gone, you will all have this to ponder and maybe realize why I did what I did. A little push in front of other kids is a very big deal, particularly when you know it’s gonna happen to you every single day, every single day, every single day, you are almost relieved when it actually happens. You are always waiting, waiting for the next attack. They don’t just hurt kids, they make you hurt yourself. I cant take two more years of this, and the more they call me the mad bomber, the more they are scaring themselves. They dont know what am capable of, they dont know what I can do”..”Kids can be the most ruthless people in the world. They can just be supernaturally cruel. You’ve got to be a man! Be a man! BE A MAN! Sometimes you just wanna cry. Sometimes hate is the only real thing in the world. You can stop loving someone, but hate seems to go on forever. People respect hate. It speaks, it vibrates. Some people don’t even need a gun to hurt you. They use words or laughter. They enjoy watching you bleed to death. They get off watching you fighting back the tears, getting a lump in your throat, blushing, wanting to cry, and they give you a name: Trashcan, pizzaface, loser, faggot, loser, weirdo, spaz, retard. You know the name does something to you. It changes who you are, it alters your molecules and one day you wake up and you look in the mirror and you don’t recognize yourself anymore, because you believe them. They win you lose. You wanna cry, please leave me alone, but nobody listens, because nobody cares, because you don’t have a name anymore because they took it away, and then one day they say that name and you hear something go snap. You realize what you gotta do, you gotta take back your name and you’ve gotta do it in front of the whole school because that’s where they took your name away from you.”
-The Aviator -cand am auzit pe o tampita ca nu i-o placut filmul mi-a venit sa-i dau cu un scaun in cap
-Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb -comico-tragic, comic pt. ca asa ii filmul si tragic pt. ca atata minte au de fapt liderii in lume cat aia din film
joi, 7 februarie 2008 la 3:46 pm
Eugen,
în primul rând mulţumesc pentru că ai avut răbdare să le aduni pe toate la un loc plus să spui câteva cuvinte despre fiecare în parte + citatele. Dacă are nevoie vreodată cineva de lista cu filmele tale preferate ştii unde să-l trimiţi
Sper că nu te-a deranjat dar am lăsat puţin loc între ele pentru a se distinge mai uşor.
Cred că am văzut numai jumătate din ele, o să încep probabil cu Unforgiven şi apoi cu restul.
Fiind din genuri diferite, fiecare merită atenţia lui, mulţam încă o dată pentru contribuţia adusă la această listă. După ce o să mai văd câteva o să mă întorc cu impresii!
luni, 11 februarie 2008 la 1:26 pm
Am văzut în cele din urmă Atonement.
Nu ştiu cum vi s-a părut vouă dar mie mi-a plăcut din mai multe motive. În afară de accentul british din film, am descoperit-o pe Keira Knightley, o actriţă expresivă, dinamică şi convingătoare. Mai e nevoie să spun frumoasă?
Povestea poate părea simplă dar sunt sigură că neînţelegeri, răzbunări şi păreri de rău există şi-n viaţa de zi cu zi. Căinţă sau ispăşire? Da, numai că pentru asta este nevoie de timp.
Efectele sonore sunt incredibil de bine legate de evenimentele din film, toate au legătură între ele şi muzica este cireaşa de pe tort.
Finalul spune totul, dacă în viaţa de zi cu zi nu se întâmplă aşa cum visăm, o carte scrisă după multe altele şi considerată ca fiind prima şi ultima, dăruieşte fericirea unui cuplu.
Merită văzut!
Un alt film văzut recent, pentru iubitorii lui Bergman, implicit pentru filmele mai puţin comerciale, Face to Face.
Un psihiatru s-ar părea că deţine chei pentru problemele tuturor însă ce se întâmplă atunci când el are probleme? Liv Ullmann (actita care joaca aproape in toate filmele lui Bergaman) joacă şi aici extraordinar rolul doctorului psihiatru, vedem de unde provin fobiile oamenilor, ce miros are viaţa, de ce există fixaţii, cum e să urci şi să cazi repde etc.
A fi faţă-n faţă cu tine, cu binele şi răul din tine nu este tocmai uşor atunci când ceilalţi te văd ca fiind un om puternic şi împlinit. Teoria nu se mai potriveşte cu practica atunci când vezi că nu poţi face faţă problemelor folosind reţete.
Dar înainte de toate, cum e să fii invalid sentimental şi în cele din urmă să-ti dai seama ca dragostea este singura care le rezolvă pe toate iar lipsa ei este lipsă în fiecare nefericire.
Un film profund, cu multe simboluri şi momente cheie ce merită vazut chiar de mai multe ori
miercuri, 13 februarie 2008 la 12:50 pm
Şi pentru că mi-am propus să văd toate filmele lui Bergman (mai am câteva şi gata), scriu câteva cuvinte despre ultimul film văzut, Winter Light.
Câţi nu s-au întrebat care este sensul vieţii?
Filmul nu oferă răspunsul ci chiar mai mult: te lasă să vezi care este non-sensul ei, cum te poţi distruge atunci când crezi că este acelaşi lucru existenţa Lui Dumnezeu cu non-existenţa Lui.
Un pastor se luptă cu însuşi ateismul şi îndoielile ce-l domină, cu obiceiurile şi cu propriile convingeri, nu poate oferi răspuns unui om care vrea să se sinucidă pentru că nu găseşte motivele pentru care totul contează, nu acceptă dragostea ce-i este oferită de către o tânără ce-l iubea sincer, anulează totul până când viaţa îi dă o lecţie despre fiecare în parte.
joi, 14 februarie 2008 la 1:03 pm
Am găsit o listă cu filme bune care completează colecţia de aici.
vineri, 15 februarie 2008 la 3:57 pm
Am văzut în cele din urmă Fragii Sălbatici al lui Bergman!
Până acum am avut probleme cu subtitrarea şi cum nu ştiu suedeza l-am tot amânat.
Despre ce este vorba?
“Marile angoase metafizice (viata, moartea, divinitatea), se amesteca cu problemele morale sau psihologice (dragostea, egoismul, solitudinea, femeia), intr-un stil si prin simboluri care datoreaza mult expresionismului, ca si traditie cinematografului mut.” – Dictionnaire des films – 1995 (Larousse)
Ce mi-a plăcut cel mai mult la film? Sunt mai multe amănunte începînd cu modul subtil în care se îmbină prezentul cu liniştea sau zbuciumul trecutului, simbolurile din vise, dialogurile filozofice şi faptul că personajele sunt uşor de plăcut. Fiecare are câte ceva ce atrage, poate şi din cauză că unii dintre ei sunt preferaţi de regizor şi în alte filme ale lui.
Mulţi se zbat să accepte ceva în viaţa lor, alţii se zbat cu amintirea trecutului până ajung la bătrâneţe, unii te văd arogant în timp ce alţii îţi întind covorul roşu la picioare.
Despre moarte nu-i place nimănui să vorbească dar în cele din urmă a o accepta cu seninătate este o lecţie pe care ne-o oferă tot viaţa. Asta abia după ce ne împăcăm cu toţi şi toate. Dacă reuşim, evident! Important este să privim ce contează cel mai mult: orgoliul sau binele? Al tău şi al celuilalt.
luni, 10 martie 2008 la 11:05 am
Un film pe care l-am tot amânat şi am reuşit să-l văd: Mândrie şi Prejudecată (sau Pride and Prejudice, 2005).
Au fost făcute multe comparaţii cu Atonement şi nu mă mir ţinînd cont că actriţa principală este Keira Knightley.
Ce au în comun cele două filme?
În afară de rochiile lungi, povestea de dragoste şi accentul englezesc, mi-a plăcut felul în care a curs povestea, prestaţia actorilor dar şi cadrele în care s-a filmat totul. Detaliile mărunte au fost sarea şi piperul.
Scena de la primul dans dintre Lizzie şi dl. Darcy este superbă. La un moment dat, dispar toţi din salon şi rămân numai ei doi, dincolo de agitaţia şi aparenţele care trebuiau păstrate.
Ţinînd cont că am mai văzut o dată filmul (deşi sub forma unui mini serial) şi am citit şi cartea, ecranizarea din 2005 vine cu elemente noi: îi dă actriţei principale acea vitalitate şi gingăşie pe care nu am văzut-o până aici, râde mult, este plină de viaţă (în comparaţie cu cealaltă variantă unde era sobră şi îmbufnată, arunca replici şi părea mai mândră decât Darcy).
Un film care merită văzut!
luni, 10 martie 2008 la 1:32 pm
Ceva asemanator cu Mandrie si Prejudecata (2005) este Becoming Jane http://www.imdb.com/title/tt0416508/, un fel de Shakespeare In Love dar avand ca pers. principal pe Jane Austin. Seamana mult cu mai sus mentionata ecranizare atat prin poveste cat si prin stil regizatoric si interpretare a personajelor.
Ca sa fac o legatura cu Atonement, pers. masculin din Becoming Jane e James McAvoy.
luni, 10 martie 2008 la 1:38 pm
tezeu, mulţam fain, uite cum se leagă lanţul
miercuri, 12 martie 2008 la 10:52 am
Am văzut faimosul Cuţitul în apă (Knife in the Water) a lui Roman Polanski.
Un film la care impresionează mai mult ideea, mesajul (cel puţin aşa mi s-a părut mie), nicidecum imaginea, mai ales dacă ne gândim că este alb-negru (a fost filmat în 1962).
Doi bărbaţi şi o femeie într-o călătorie: cel tânăr este imaginea din tinereţe a celui ce este în vârstă şi celălalt se vede pe sine, neexperimentat dar năvalnic, inocent dar şiret în acelaşi timp.
Este ca şi cum s-ar vedea în oglindă unul pe altul, acţiunea desfăşurîndu-se în jurul aceleiaşi femei făcînd posibil contrastul dintre cei doi.
Dacă tânărul rămâne impresionat de felul în care cântă femeia, celălalt (soţul ei) ascultă în căşti un meci de fotbal, dacă soţul ţipă şi-i găseşte numai defecte, celălalt o vede frumoasă şi răbdătoare.
Sunt câteva dialoguri cheie care mi-au plăcut, este unul din filmele la care finalul spune totul. (când eşti prea sigur pe tine sunt şanse să greşeşti şi să nu-ţi dai seama). Până atunci, răbdare şi multă atenţie la detalii! Tocmai asta face să vrei să-l mai vezi o dată dar din alt unghi.
Lecţia? Totul şi toate schimbă traiectoria vieţii noastre, indiferent cât de mărunte ar părea. Şi este vorba în special de oameni.
Dacă a fost ceva ce nu mi-a plăcut cu certitudine este muzica, obositoare şi pregnantă, mereu aceeaşi.
luni, 17 martie 2008 la 10:22 am
American History X
Un film de nota 10 Îl aveam pe lista de must see şi s-a produs evenimentul.
De ce merită văzut? În afară de prestaţia lui Edward Norton (cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor), filmul tratează probleme sociale de mare greutate: rasismul, violenţa, manipularea, găştile, ura, prejudecăţile, destrămarea familiei, rebeliunea şi multe altele.
Momentul cheie al filmului este o întrebare la care este pur şi simplu lăsat până şi privitorul să găsească un răspuns: Ce ai făcut în viaţa asta pentru a o face mai simplă?
Finalul subliniază ideea de bază a filmului: viaţa este prea scurtă pentru a urî.
O spune cineva care şi-a dat seama că ura poate distruge familia, pe sine şi poate marca pe cineva pentru tot restul vieţii.
Este dureros să te trezeşti după câţiva ani că ceea în ce ai crezut cu atâta tărie era de fapt drumulo spre distrugerea proprie.
Există şi scene pline de umor, respectiv cele de la spălătorie. Pentru ele, pentru dialogul de la masă unde Edward Norton are un acces de furie absolut memorabil dar şi pentru multe altele, filmul merită toată stima!
luni, 17 martie 2008 la 10:28 am
American History X este in primul rand o lectie de istorie si de viata. De istorie pentru ca prezinta resurgenta miscarii neo-naziste in SUA si impactul ei asupra tineretului american, iar de viata pentru ca demonstreaza un adevar simplu: ura desfigureaza si intr-un final distruge.
As mai puncta o scena care este capitala in economia filmului: momentul in care Derek (Edward Norton) este arestat de catre politie imediat dupa ce a comis o dubla crima. Licarirea de placere din ochii lui cu o tenta aproape mistica, fericita, cred ca ne face sa intelegem mai bine cum orori ca Auschwitz sau Jassenovac au fost posibile in secolul XX. Si, de ce nu, ca inca mai sunt posibile
luni, 17 martie 2008 la 10:32 am
Într-adevăr, şi acel moment este memorabil, totodată în contrast cu omul Derek proaspăt ieşit de la închisoare. Până la acest rol, nu mi-l puteam imagina pe Edward Norton capabil să omoare o muscă
luni, 17 martie 2008 la 10:34 am
Edward Norton este celebru si pentru Fight Club, un rol absolut violent. Deşi pare un tip firav şi cu mină de tocilar, se pare că este un dur care a jucat alături de Robert de Niro, de exemplu
luni, 17 martie 2008 la 10:36 am
Ştiam de Fight Club dar acolo se pare că deşi a avut rol principal a fost un pic eclipsat de Brad Pitt.
luni, 17 martie 2008 la 10:38 am
Eu aş spune că nu… Mi se pare că el şi Helena Bonham Carter au dus greul filmului. Spun asta pentru că nu îmi place deloc Brad Pitt?
)
luni, 17 martie 2008 la 10:44 am
Nici eu nu mă omor după Brad Pitt. În concepţia mea Stuart Townsend este un actor care nu trece neobservat.
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:39 pm
Azi am văzut One Flew Over the Cuckoo’s Nest (Zbor deasupra unui cuib de cuci),a lui MIlos Forman, un film care m-a impresionat din mai multe motive. A câştigat 5 premii Oscar şi încă alte 28 de premii. Nu acestea sunt motivele principale dar merită luate în considerare.
Jack Nicholson (în rolul principal) a demonstrat încă o dată că este un actor desăvârşit.
Deşi adaptare după romanul cu acelaşi nume a lui Ken Kesey, filmul este dinamic, plin de ironie dar şi de simboluri.
Îţi arată cum un om perfect sănătos, (care intră într-un spital de nebuni pentru a evita munca silnică din închisoare) poate să eşueze în lupta cu un sistem plin de reguli şi lipsit de afectivitate. Sub pretextul că fac bine oamenii, de fapt le fac mai mult rău comportîndu-se cu ei ca şi cum ar fi nebuni, în cele din urmă pacienţii ajungînd să creadă acest lucru, ceea ce-i face să se simtă slabi şi devin dependenţi de ajutor.
Câştigul este unul al demintăţii, este o luptă pentru libertatea gândirii, o luptă împotriva rigidităţii dusă la extreme.
Sunt atinse teme precum responsabilitatea, teama oamenilor cum că nu sunt pregătiţi pentru viaţă (cei care trebuie să ia o decizie şi spun că nu acum este momentul), limita imperceptibilă dintre copilărie şi maturitate (dacă ţinem cont de faptul că mulţi dintre pacienţii spitalului de nebuni în care are loc acţiunea erau de fapt voluntari).
Este un film care arată cum poţi scăpa de monotonie, cât de uşor este să trăieşti şi nu doar să priveşti fără să ai reacţii.
M-a impresionat în mod special una dintre replicile lui McMurphy (Jack Nicholson), când încerca să ridice un hidrant pentru a evada din spital: eu măcar am încercat… Asta după ce eşuase pentru că greutatea lui era mult mai mare decât forţa cu care urma să-l ridice.
Este un film care îndeamnă la curajul asumării propriilor decizii, la mobilizare şi nu în ultimul rând ne aduce aminte că viaţa ne oferă de toate, atât bune cât şi frumoase. Trebuie doar să vedem ce am ales pentru că avem la dispoziţie mereu această libertate!
sâmbătă, 29 martie 2008 la 11:53 pm
Ca tot vorbeati voi de Brad Pitt, am vazut azi la cinema The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford
Lasand la o parte finalul alungit aiurea, tragedia personajului care nu m-a impresionat prea tare (daca ai crime pe constiinta cine te pune sa ucizi ?) si paralela cu Iisus -Iuda, am sa pomenesc de vreo doua faze faine din film.
Una ar fi concluzia ca viata te impinge uneori in acele situatii in care doar pentru ca esti tu insuti ajungi in situatia de a te rostogoli la vale fara sa te mai poti opri si atunci privesti neputincios la propria ta viata ca un strain si ajungi la sfarsit uimit la concluzia ca cel care ai ajuns tu in urma faptelor pe care le-ai savarsit nu reprezinta adevarata ta identitate si de aici solutia, ca o revolta impotriva vietii, sinuciderea.
A doua ar fi chiar faza in care Jessie James vorbeste de sinucidere ca de o salvare sau mai bine zis revenire, atunci cand intreaba “te-ai gandit vreodata sa te sinucizi ? atunci cand ai ajuns dincolo realizezi de fapt ca nu mai vrei sa te intorci inapoi in viata, ca intr-o mare mizerie” (sau zice ceva in genu’)
duminică, 30 martie 2008 la 12:00 am
Eugen,
Şi în filmul cu Zborul.. este un moment în care un tânăr se sinucide tocmai pentru că era ameninţat de asistentă că îi va spune mamei lui că nu a fost tocmai cuminte. Soluţia lui a fost de fapt disperarea şi neputinţa de a-şi asuma răspunderea în faţa propriilor fapte.
O altă replică vizavi de ceea ce spui tu mai sus cu rostogolitul la valoe a fost o fază în care unul dintre psihologi l-a întrebat pe Jack dacă ştie unul proverb: piatra care se rostogoleşte nu prinde muşchi.
El i-a răspuns că rufele murdare nu se spală în public, la care psihologul a spus că nu a înţeles iar Jack a zis, ironic: deci sunt mai deştept ca el!
luni, 31 martie 2008 la 3:14 am
Ultimul film văzut, Man on the moon.
De data aceasta nu voi avea prea multe cuvinte de laudă, chiar dacă este regizat de Milos Forman (ca şi precedentul) şi distribuţia are nume grele precum Jim Carrey şi Courtney Love sau Danny de Vito.
Ideea de bază ce merită reţinută este faptul că atunci când vrei să fii plin de umor, original şi vedetă numai pentru tine nu vei fi la fel şi pentru ceilalţi.
Este ciudat să te distreze numai propriile glume şi tot ele să te izoleze pentru că nu sunt gustate de majoritate.
Cu toţii avem astfel de laturi pe care preferăm să nu le scoatem în lumină tocmai pentru că ştim că nu vor fi pe placul celor din jur.
În rolul din film Jim Carrey este un comediant prin sinceritatea, stângăcia şi inxcapacitatea de a fi amuzant ca toată lumea. Exact acesta este paradoxul. În final, alege să elimine rolul principal (propria satisfacţie) dîndu-şi seama că nu este suficient să-i placă doar lui ceea ce face.
Unul din momentele care mi-a plăcut mult este cel în care o cere în căsătorie pe prietena lui, îi pune un şal pe cap, îi zice să meargă cu el în Manhattan, şi-n final o sărută. Totul pare o glumă dar de fapt era unul din momentele în care el era serios.
Un alt moment în care prietenii nu ştiau dacă protagonistul vorbeşte sau nu serios este cel în care le spune prietenilor la 4 dimineaţa că este bolnav de cancer la plămâni (deşi nu era fumător). Aceasta se va dovedi marea cacialma a întregului film.
Filmul transmite un mesaj subtil tocmai din cauza ambivalenţei dintre realitate şi ironie: viaţa este prea scurtă pentru a o trăi mereu serioşi, iar visele se pot împlini când credem în ele cu adevărat.
vineri, 4 aprilie 2008 la 5:40 am
Am văzut recent Amadeus, un film care a primit 8 premii Oscar, regizat de Milos Forman.
O parabolă excelentă despre relaţia dintre mediocritate şi geniu, dntre condiţia umană trecătoare şi acea existenţă care rămâne în memoria oamenilor peste veacuri datorită vitalităţii operei.
Conflictul dintre Antonio Salieri şi Amadeus Mozart, deşi unul imaginat, a fost schiţat de regizor ca o antiteză simbolică între două condiţii umane divergente.
Salieri se crede exponentul slavei lui Dumnezeu în muzică şi se trezeşte la un moment dat doar un mediocru orgolios. Mozart este un geniu capricios şi egocentric ale cărui pasiuni îl vor consuma în final.
Filmul mai propune privitorului o temă de reflecţie: indiferent de natura intelectuală, orgoliul este un viciu fatal.
De menţionat fondul muzical din timpul filmului, te îndrăgosteşti pur şi simplu de Mozart. Şi nu în ultimul rând de atitudinea lui puerilă, glumele seci şi râsul contagios.
marţi, 8 aprilie 2008 la 12:05 am
Visele… Un domeniu fascinant pentru cei mai mulţi dintre noi, la fel şi pentru regizorul Michel Gondry. Psihicul uman are multe faţete inexplorabile pentru ochiul profan. Dar pentru un cinefil înrăit?
La science des rêves (Ştiinţa viselor, 2006) este o provocatoare pledoarie pentru o analiză pătrunzătoare al domeniului nostru oniric. Cu reuşite cinematografice ca Human Nature sau The Eternal Sunshine of a Spotless Mind, regizorul adresează privitorului său fidel încă o interogaţie deschisă la reflecţie: ce se întâmplă atunci când dorim ca visele să devină realitate şi viceversa?
Răspunsul lui Gondry este totodată provocator şi tranşant. Când lumea viselor tinde să substituie realitatea, există riscul ca cea din urmă să devină o permanenţă şi nu doar o componentă a vieţii cotidiene ceea ce ţine în suspans privitorul pe tot parcursul peliculei. Visul şi cu realitatea se întrepătrund în aşa fel încât numai elementele fantastice ajută să le deosebim.
De asemenea, refugiul într-o lume ideală şi încercarea de a crea o iluzie perfectă în lumea viselor poate avea drept consecinţă o confuzie: iubirea se poate transforma într-un joc al seducţiei în care atracţia ia locul pasiunii, realitatea se comprimă într-o minciună neinteresantă iar viaţa într-o poveste lipsită de orice elan.
Filmul adresează atât o provocare cât şi o interogaţie: oare ceea ce visăm reprezintă aripile frânte ale zborului speranţei spre culmi neatinse sau doar o simplă reacţie chimică a creierului?
vineri, 11 aprilie 2008 la 4:58 am
Cu siguranţă Alejandro González Iñárritu şi-a consacrat un stil aparte. Azi am văzut Amores Perros, un film recomandat de mulţi şi care se afla pe lista de must see.
La fel ca şi-n 21 de grame, cadrele se îmbină dinamic, filmul te ţine într-o anumită tensiune, curiozitate, surprindere şi eliberare în final abia când auzi ultima melodie şi vezi cast-ul.
Trei destine se ciocnesc întâmplător (şi la propriu), pe parcursul filmului poveştile par a fi fără legătură între ele dar exact atunci când vezi ce au în comun, îţi dai seama că merită într-adevăr să-l priveşti.
Din cauza violenţei din film (unele faze sunt extraordinar de explicite) nu cred că o să-l revăd prea curând (cum obişnuiesc din când în când cu filmele care-mi plac mult). Cu ce am rămas după?
Te poţi îmbogăţi, poţi fi fericit şi poţi pierde totul când exagerezi şi devii lacom. Toţi pierd atunci când încearcă să obţină ceva pe căi mai puţin cinstite. De asemenea, când există un intermediar în tot ceea ce faci, de fapt nu faci nimic de unul singur.
Câinele este prezent în film ca un pretext. Te poţi îmbogăţi de pe urma lui (luptele cu câini fioroşi sunt de-a dreptul pline de violenţă, în comparaţie cu violenţa ce zace în oameni şi nu o lasă mereu la vedere), poţi renunţa la a lupta pentru familia pierdută şi să-ţi faci o familie de necuvântătoare, poţi să te-nţelegi bine cu cel care şi-a părărsit nevasta şi copiii până când, dintr-un moft totul se destramă.
Regizorul pune accent pe neputinţele oamenilor de a comunica, de a discuta pentru a rezolva conflictele pe căi paşnice. Nervii actorilor sunt transmişi privitorului, toate emoţiile sunt atît de bine redate încât ai senzaţia că totul se petrece în secunda în care priveşti.
În două dintre situaţii fraţii ajung să se certe până la a-şi dori moartea unul altuia, insistă în propriile obsesii deşi ştiu că nu sunt sănătoase (să fugi cu soţia şi cu copiii fratelui care era agresiv), să-i părăseşti pe cei care te iubesc pentru a-ţi satisface orgoliul şi egoismul pentru a îndrepta lumea.
Sunt unele scene de-a dreptul uimitoare: incapacitatea de a omorî un câine şi indiferenţa şi impasibilul de pe chipul unui om care ucide pentru bani. Un om care nu mai are nimic de pierdut după ce a pierdut tot ce era cândva important şi lacrimile pentru un câine vagabond ce moare sfâşiat de un pitbull.
Sunt multe de zis, pe scurt: e un film care merită văzut tocmai pentru că scoate atât de bine în evidenţă nişte adevăruri care ne dor dar există acolo şi se manifestă tacit.
Tehnica regizorală merită nota 10, unele replici dar şi muzica (aparent fadă) fac filmul de neuitat.
sâmbătă, 12 aprilie 2008 la 4:55 am
În relaţiile umane comunicarea este un factor cheie. Indiferent că inventăm diferite limbajuri sau coduri de semnificaţii, a reuşi să te faci înţeles mai ales în momentele extreme reprezintă un avantaj.
Babel, ultima peliculă semnată de Alejandro González Iñárritu (mi-am propus să explorez profilul şi tehnica acestui regizor şi producător), readuce în prim plan această problemă spinoasă a imposibilităţii comunicării.
Atunci când nu poţi vorbi şi auzi pe cel de lângă tine, când nu reuşeşti să vorbeşti limba celuilalt pentru că nu ştii araba sau când limbajul devine minciună omul este confruntat cu o mare dilemă. Mai poate el interacţiona cu cei din jurul său şi se mai poate face înţeles în mod coerent?
Folosind o analogie biblică, Innaritu îşi provoacă privitorul la o triplă analogie: la babel-ul interior (doi soţi care nu regăsesc puterea de a iubi decât atunci când unul dintre ei este rănit de un glonte rătăcit) babel-ul inter-relaţional (cazul unei japoneze surdo-mute care se regăseşte pe sine incapabilă să comunice cu cei din jurul ei deşi o prietrenă aflată în aceeaşi situaţie relaţionează fără probleme) şi babel-ul minciunii şi al incestului pueril.
Dar dacă lumea este un Babel suprem (scena din finalul filmului face referire la asta) în care toate cele trei experienţe prezentate sunt subsumate într-o confuzie generalizată a limbilor?
Faptul că anumite civilizaţii nu pot comunica şi atunci când folosesc acelaşi limbaj (scena în care Brad Pitt este interogat de către ghidul marocan de ce are numai doi copii când ar trebui să aibă mai mulţi) este un argument în plus în favoarea acestei ipoteze.
Atunci când disperarea atinge cote maxime, muzica devine limbajul comun care acoperă toate zgomotele şi lasă loc unei limbi universale, legată parcă de incapacităţile fiecăruia de a schimba prezentul.
Tehnica regizorală a suspansului îmbinată cu o violenţă câteodată stridentă, îl distinge iar pe Inarritu într-un stil original, consacrat deja.
De asemenea, etosul hispanic, reconstituirea dispreţului american pentru ruda săracă din Mexic, tehnica cinematografică a colajului care presupune fragmentarea unei acţiuni lineare în scene care sunt întrerupte succesv în punctul culminant pentru a lăsa locul unei alte scene, sunt doar câteva dintre artificiile regizorale care te ţin cu sufletul la gură până-n ultima secundă a filmului.
De ce Babel este un film care trebuie văzut?
Pentru că ne reaminteşte faptul că deşi putem fi asemănători, o simplă problemă de limbaj sau de înţelegere poate transforma asemănarea într-o deosebire radicală.
Nu este nevoie de suferinţă pentru a crea un limbaj comun, pentru a ne aduce aminte de cei dragi şi pentru a vedea ce este cu adevărat important în viaţa fiecăruia.
Imaginea inconfundabilă şi coloana sonoră sunt doar alte argumente în plus pentru cei dornici să vadă un film care să-i pună pe gânduri.
duminică, 13 aprilie 2008 la 3:09 am
Când spui Quentin Tarantino spui Pulp Fiction.
După o tentativă precedentă de a vedea filmul care a luat final la jumătate, am reuşit în sfârşit să-l văd până la capăt.
În toate topurile pe care le-am văzut este pe locurile fruntaşe. Mă întrebam de ce… Ce le place oamenilor la acest film neobişnuit?
Acum cred că ştiu: limbajul dezinvolt, necenzurat, acţiunea lipsită de orice ordine dar plină de surprize, prestaţia de zile mari a unor actori precum John Travolta, Samuel L. Jackson, Uma Thurman, Bruce Willis sau Tim Roth.
Prin abordarea nonconformistă, regizorul critică nemilos cinematografia americană şi clişeele pe care aceasta le-a vehiculat. Eroul, gangsterul, femeia fatală, vedeta, etc. sunt doar câteva dintre figurile deconstruite şi ridiculizate cu umor negru.
Scena de rezistenţă a filmului rămâne monologul lui Jules (Samuel L. Jackson) din final, o secvenţă memorabilă. Gansterul cuminţit ţine lecţii de morală unui hoţ în timpul unui jaf ieftin.
Pulp Fiction poate fi considerat un film plictisitor sau complex. Cu certitudine, trebuie privit până la final altfel nu va fi înţeles mesajul.
duminică, 13 aprilie 2008 la 11:25 am
sunt faine şi babel, şi pulp fiction, însă am văzut ieri, în şfârşit into the wild.
sincer, cred că e cel mai bun film pe care l-am văzut până acum.
luni, 14 aprilie 2008 la 8:36 am
Nu am văzut încă Into the wild, dacă zici că e aşa bun o să arunc un ochi pe el
luni, 14 aprilie 2008 la 1:46 pm
am şi scris pe blog despre el. merită să îl vezi tot, nu numai să arunci un ochi.
văd că ţie ţi-a plăcut babel. ori, into the wild e muuult, muult mai bun decât babel.
poţi citi ce am scris, nu conţine spoliere.
luni, 14 aprilie 2008 la 1:47 pm
*însă vezi că e lung. are vreo două ore şi douăzeci de minute!
luni, 14 aprilie 2008 la 9:38 pm
Păi nu am zis cât arunc ochiul, poate chiar două ore jumate. Hm… Sean Pen? Interesant. Deja l-am pus la download. O să revin bineînţeles cu impresii
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 6:12 pm
Orele de viaţă, orele de aşteptare care se pot transforma în zeci de ani, orele petrecute de doi oameni unul în compania celuilalt…
The Hours se doreşte o severă analiză a etosului cotidian care este unul cronofag. Prin intermediul a trei poveşti aparent diferite dar care în final se intersectează, regizorul propune o revalorificare a noţiunii de timp trăit, de existenţă.
Clarissa Vaughn (Maryl Streep) îndragostită de Richard (un scriitor mizantrop şi bolnav de SIDA) nu se poate desprinde din acea oră fatidică trăită la 18 ani pe plajă în compania acestuia.
Laura Brown, mama lui Richard, femeia care duce viaţa împreună cu soţul ei ca pe un interval ce duce la moarte. Incapabilă să aibă o existenţă proprie sau să se sinucidă, ea alege să evadeze părăsindu-şi familia, traumatizîndu-şi astfel copii şi cauzînd moartea soţului ei.
Virginia Woolf este ultimul caz propus de regizor ca un cifru artistic al filmului. Scriitoarea care-şi pierde minţile, care trăieşte în umbra propriilor fantasme şi personaje dă naştere unui roman care în ansamblul său cuprinde şi explică viaţa celorlalte personaje ale filmului.
Acţiunea romanului ei de debut, Mrs. Dalloway (1925) este cea care oferă vigoare narativă şi consistenţă, întreaga structură a fimului fiind construită pe baza acestuia. Lectura lui influenţează atât fuga mamei lui Richard, cât şi decesul acestuia deoarece în carte nu personajul principal trebuie să dispară la final, ci poetul.
Ideea de bază a fimului este aceea că fiecare dintre noi suntem managerii propriului nostru timp. el trebuie privit în faţă şi nu folosit ca o scuză pentru a evita viaţa.
Timpul ne poate victimiza, ne poate vindeca, ne poate condamna. De asemenea, putem consuma timpul sau îl putem folosi în avantajul nostru. Un singur lucru este imposibil: nu îl vom putea face să dispară. Orele vor rămâne mereu ca amintire, ca durere imortalizată sau ca interval cathartic.
Chiar dacă transformăm viaţa într-o rutină, la un moment dat vom fi siliţi să acceptăm că este nevoie de o schimbare altfel nu vom găsi un sens.
Recunosc, filmul este uşor plictisitor şi este nevoie de răbdare în a-l viziona şi până a trage aceste concluzii.
duminică, 20 aprilie 2008 la 3:02 pm
There Will Be Blood, filmul lui PaulThomas Anderson, este povestea lui Daniel Plainview (actorul Daniel Day-Lewis) un petrolist excentric ce nu are în viaţă decât o singură competiţie de câştigat: aceea cu ceilalţi şi cu sine.
Nu este de mirare că atunci când propriul lui fiu este afectat de o explozie pierzîndu-şi auzul este abandonat într-un tren. Cel care se pretindea a fi fratele lui este împuşcat fără milă iar predicatorul care îi făcuse viaţa un chin este în finalul filmului omorât cu cruzime.
Complexitatea personajului principal ţine locul unei intrigi alambicate. Practic filmul nu are o acţiune captivantă, el fiind construit în jurul interpretării magistrale a lui Daniel Day-Lewis distins cu premiul Oscar pentru cel mai bun rol masculin.
Ideile din spatele filmului sunt numeroase şi nasc paradoxuri complexe. Daniel Plainview este genul de persoană care nu acceptă decât profesionişti subordonaţi şi oameni fără patimi în jurul său, deşi el este dominat de o ambiţie mistuitoare şi de un alcoolism care îl va duce în final la alungarea celui pe care el îl considera fiul lui.
De asemenea, personajul principal este un om caracterizat de o ură interioară împotriva oamenilor care nu pot fi decât alături de el sau concurenţii lui.
Întâlnirea lui cu Dumnezeu, dar şi relaţia specială pe care care acesta o are cu fiul părăsit sunt suficiente motive pentru a spune că Daniel Plainview este un mizantrop. Nu e de mirare că el ratează pînă la final miza întâlnirii cu oamenii sau cu Dumnezeu deşi trăieşte mereu în apropierea lor.
Filmul pune în faţa privitorului un profil uman teribil, dar pe care regizorul l-a dorit a fi hârtia de turnesol a fiecăruia dintre noi: cât de mizantropi suntem? Unde ne situăm atunci când vine vorba de oameni şi Dumnezeu? Cât de mult ne lipsesc scrupulele?
Deşi filmul nu are o agendă morală, aparent el reuşeşte să te pună pe gânduri şi să binedispună în acelaşi timp datorită situaţiilor create, dar şi a transpunerii perfecte în pielea personajului a lui Daniel Day-Lewis. Cu alte cuvinte, el duce tot greul filmului care ar fi fost anost fără prestaţia lui.
În final nu ar mai fi de spus decât că There Will Be Blood merită văzut.
luni, 21 aprilie 2008 la 3:37 pm
personajul principal din film mai lipsea sa care la el un portofel din ala ca a lui Samuel L. Jackson din Pulp Fiction cu Bad Motherfucker
Plainview: “I have a competition in me. I want no one else to succeed. I hate most people.”
“I don’t want to talk about those things. I see the worst in people. I don’t need to look past seeing them to get all I need. I’ve built my hatreds up over the years, little by little, Henry… to have you here gives me a second breath. I can’t keep doing this on my own with these… people.”
luni, 21 aprilie 2008 la 5:50 pm
mie mi-au plăcut foarte mult primele 15 minute din el, când nu se vorbeşte nimic, personajul principal căutând aur în mină sau ce dracu făcea.
îl arată cât de nenorocit era, săracul şi cât de aproape a fost de a-şi pierde viaţa. eu zic că fără partea aceea din film, dacă ni s-ar fi prezenetat povestea lui, am fi ajuns să îl urâm la final. aşa simţim doar milă faţă de el.
oricum, ai făcut o greşeală… băiatul cu auzul nu e propiul său fiu, ci fiul adoptat. arată clar la începutul filmului.
apropo, aştept cronica la “into the wild”.
luni, 21 aprilie 2008 la 8:45 pm
Eugen,
Mie mi-a plăcut mult când a zis: let` build a pipeline! de la minutul 3:36 începe show-ul
Uite o fază super tare când omul vroia a new pipeline şi simula o convertire cu falsul pastor
fanitza,
Începutul chiar este neobişnuit pentru un film ce a luat 2 Oscaruri.
O să mă uit la Into the wild, chiar sunt curioasă!
luni, 21 aprilie 2008 la 10:20 pm
da, cand zice dupa botez “here comes the pipeline!”, chiar am vrut sa pomenesc de faza aia
tare faza
luni, 21 aprilie 2008 la 10:22 pm
@fanitza “aşa simţim doar milă faţă de el” nu stiu daca-s genul ala de oameni curiosi de mila ta
cum i-o zis la ala ce tot ii spunea “tu creste-ti numa’ fiul” ?
“o sa vin intr-o noapte si o sa-ti tai gatul”
marţi, 22 aprilie 2008 la 12:34 pm
My top 20:
1. The science of sleep
2. Eternal sunshine of the spotless mind
3. Primer
4. There will be blood
5. The Notebook
6. Requiem for a dream
7. The Shawshank Redemption
8. Revolver
9. Harsh times
10. 21 grams
11. Lost highway
12. Fight club
13. No country for old men
14. The pianist
15. Little miss sunshine
16. Magnolia
17. The Gladiator
18. ET
19. Mystic river
20. The painted vail
miercuri, 23 aprilie 2008 la 8:32 am
Vai, cate posturi la topicul asta.
Cateva filme pe care le-am savurat in ultimul an, si care chiar merita din pct meu de vedere vazute:
1. The Fountain (Darren Aronofsky) – putina filosofie, 3 povesti de dragoste, muzica si imagine de exceptie…
2. Ostrov ( Pavel Lungin) – povestea unui monah rus ajuns la mari inaltimi duhovnicesti.
3. Chungking Express (Wong Kar Wai) – unul din cele mai frumoase filme de dragoste. Dar eu am preferinte mai ciudate asa ca nu luati in seama…
http://www.youtube.com/watch?v=sD4xUj77ujA&feature=related
4. A saptea pecete (Ingmar Bergman) ……
5. Azul oscuro casi negro (Daniel Sanchez Arevalo)
Un film frumos, in genul lui Almodovar…
6. Mediterraneo (Gabriele Salvatores) : filmul asta mi-a lasat un parfum incredibil….emana din el aerul mediteranei si egeei… Este povestea unor soldati abandonati pe o insula greceasca in timpul razboiului, care regasesc acolo ceea ce pt mine ar semana cu raiul primordial. Liniste, lumina, caldura, FAMILIE
7. The Band’s Visit (Eran Kolirins)
http://www.thebandsvisit.com/intro.html
Nu ma pot hotara ce sa mai aleg in topul asta. Nu-mi vine sa cred ca nu am inclus nici un Lynch, Jarmusch, Almodovar, Mihalkov, Kubrick…
II lasam pe alta data.
tudor.
miercuri, 23 aprilie 2008 la 2:33 pm
Tudor,
Interesant top, cred că până la urmă o să mă uit la The Fountain, l-am tot amânat.
Oricum, topicul rămâne deschis pentru orice alte filme bune şi care merită văzute.
Laurenţiu,
Şi topul tău este ieşit din comun, la 3, 9, 15 şi 16 trebuie să mă uit, am tot auzit de ele dar nu am apucat să le văd încă.
O să scriu despre celelalte la care m-am uitat în ultima vreme.
joi, 24 aprilie 2008 la 7:24 am
Ana, astept recenzia ta la The Fountain.
Asta de la Taxi Driver m-a dat pe spate. Academica
Daca spui de Taxi Driver, eu mi-am adus aminte de “Dog Day Afternoon”, cu Pacino si John Cazale. Un film deosebit de frumos mi s-a parut mie, care scoate la lumina omenescul frumos din om.
Dar apropo de “Fantana”, mai exista fantanile arteziene din parcul Hipodrom ? mi-e dor cateodata…
joi, 24 aprilie 2008 la 3:13 pm
Tudor,
Aronofsky este pe lista mea de viitoare vizionări. Deja am văzut Requiem for a dream şi Pi, mi-au plăcut mult.
Fântânile arteziene s-au mutat pe faleză, nu mai sunt în Hipodrom
joi, 24 aprilie 2008 la 11:12 pm
Am văzut în cele din urmă Into the Wild! Hm… a fost într-adevăr un film cum nu mă aşteptam din mai multe punct de vedere: am aşteptat în permanenţă să se întâmple ceva spectaculos, dar nu a fost aşa. Totul trebuie luat ca atare.
Filmul lui Sean Penn este ecranizarea unei poveşti adevărate, dar plină de paradoxuri. Eroul principal pleacă de unul singur în lume, arde banii, taie orice relaţii cu familia pentru a putea fi liber de toate constrângerile societăţii în care trăia. Deşi notele de la şcoală îi garantau o carieră de succes, el alege să renunţe la tot.
Modul în care părinţii lui îşi schimbă existenţele după dispariţia fiului lor este prezentat de regizor de o manieră teatrală. Certurile dispar, oamenii devin credincioşi, fiecare băiat de pe stradă le pare a fi băiatul lor revenit acasă. Prăbuşirea tatălui pe asfalt este o scenă interesant realizată, dar care nu convinge privitorul de autenticitatea suferinţei acestuia.
O altă idee exagerată ţine de faptul că protagonistul, deşi doreşte să fie liber pleacă în Alaska cu toate binefacerile. Deşi renunţase de la început la bani şi la maşina personală are ultimul tip de armă de foc, haine călduroase, aparat de fotografiat, hârtie, cărţi, etc. Ca să mai amintim faptul că alege să lucreze pentru bani în diferite locuri pentru a face rost de provizii şi haine.
Chris este departe de idealul libertăţii hippiote cu care cochetează, dar de care nu se simte niciodată descris până la capăt.
Moartea lui datorită unei intoxicaţii cu plante otrăvitoare este verdictul dur aplicat de către viaţă unui om care cu câteva zile înainte recunoscuse că singurătatea şi libertatea pe care le trăise doi ani erau o iluzie.
În final după aproape două ore de vizioanre, rămâne în picioare o întrebare: Chris este un om dornic să trăiască libertatea supremă (pentru care a ales să evadeze din coşmarul domestic al familiei) sau un rebel fără cauză?
vineri, 25 aprilie 2008 la 12:06 am
downloading now
vineri, 25 aprilie 2008 la 2:49 am
În Orientul arid imaginea unei fântâni asociate unui copac era simbolul veţii. Apa şi vegetaţia erau atât combustibilul cât şi expresia acelui fenomen straniu numit viaţă.
The Fountain, filmul lui Darren Aronofsky, asociază în mod fericit metafora vieţii de cea a copacului ca punte dintre existenţe, dintre sentimente, dar şi legătură între viaţă şi moarte.
Cele trei poveşti creionate în cadre diferite se intersectează acut pe traiectoria unei idei evidente de la sine: viaţa nu se materializează cel mai bine în ceva, ci în cineva.
Povestea doctorului, a conchistadorului, dar şi a celui care va deveni mai târziu Primul Tată este de fapt aceeaşi: oricine va căuta sursa vieţii într-un obiect, fie el şi unul extraordinar, va eşua într-un final.
Fântâna vieţii este prezenţa umană din apropiere care conferă consistenţă şi alimentează cu vitalitate existenţa celor trei mai sus amintiţi.
Din punct de vedere artistic, filmul este o combinaţie reuşită de contraste: cadrele sumbre de la început cu albul zăpezii de după moartea soţiei, planul real cu cel fantastic, liniştea şi muzica devenită amprentă sonoră.
Simplificînd povestea aş putea spune că viaţa adevărată se trăieşte şi nu se construieşte. În timp ce doctorul căuta soluţii miraculoase şi-şi consuma toată energia pentru aceasta, ignora viaţa ce-i rămăsese de trăit soţiei lângă el.
Nu este uşor să accepţi ceva ce trebuie să se întâmple, nu este uşor nici să vezi cum cea mai dragă persoană se stinge ca ultima picătură de viaţă din tine însuţi.
Lupta pentru viaţă devine la un moment dat resemnare, acceptare şi dispariţia fricii (când Izzi îi oferă caietul soţului ei să completeze ultimul capitol al poveştii) şi credinţa că putem opri moartea, văzută ca o boală.
Sunt câteva secvenţe în film pentru care acesta merită revăzut cu atenţie: inelele de pe trup ca simbol al aşteptării şi maturizării incomplete acolo unde nu există dragoste, faptul că un om poate trăi prin creaţia lui, când te hrăneşti cu viaţă se poate întâmpla să fii nevoit să devii viaţă şi să te sacrifici, etc.
Pe mine m-a bulversat puţin filmul, stilul lui Aronofsky este inconfundabil. O să mai reflect pe marginea lui ceva timp. Bineînţeles, muzica trebuie menţionată pentru că vine ca o completare perfectă a poveştii şi a contrastelor.
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 1:52 pm
Nici pe mine nu m-a impresionat Into The Wild in mod deosebit; lucruri care ar fi de mentionat sunt muzica faina, prestatia actorilor si peisajele (care nu-s “rupere de nori”, totusi)
) ca omul oriunde pleaca ia cu el si firea lui (Chris se detaseaza de lumea asta in care omul a creat o societate stupida, bazata pe dorinta de dominare, dar nu pregeta in mijlocul naturii sa isi strige superioritatea)
Cateva scene din film m-au facut sa ma gandesc (desi nu cred ca asta a fost si intentia filmului, cel putin nu la modul negativ cum am “rumegat” eu problema
Concluzia impusa spre sfarsitul filmului ca “nu exista fericire daca nu ai cu cine sa o imparti” mi se pare prea evident prezentata – tipul scrijeleste asta in autobuz- nelasand loc la interpretari, pentru ca se incearca redarea unor intamplari reale, sa zicem ca gestul e scuzabil, dar in orice caz ideea ca o mana intinsa si o imbratisare pot salva vieti si ani plini de zbucium si rataciri nu e ceva nou
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 1:55 pm
PS: interesanta intamplarea din rulota, filozofand putin putem spune “pe toti ne paste o rulota !”
sâmbătă, 26 aprilie 2008 la 5:25 pm
Da, omul a trăit concentrat sau intens (depinde cum vrei să-i spui) în doi ani în timp ce alţii tărăgănează existenţa.
Eu am început să revizionez Dekalog-ul lui Kieslowski.
luni, 28 aprilie 2008 la 12:59 pm
o a doua opinie (tot a mea) dupa ce am mai “rumegat” oleaca ar fi ca intamplarile adevarate prin care a trecut omul dupa care s-a facut filmul au fost destul de…diferite, iar interpretarea data de autor e complet aiurea, el indraznind sa faca o paralela intre concluzia lui Chris de la sfarsit si legatura sa cu parintii, cand de fapt Chris nu s-a comporta niciodata atat de eroic; el s-a simtit intr-adevar foarte bine in singuratate, dar in ceasul mortii ar fi vrut altceva (si tot altceva ar fi vrut probabil si daca era in civilizatie, alaturi de cei dragi), dand sens expresiei “fiecare moare singur”
miercuri, 30 aprilie 2008 la 10:32 pm
finally vazui The Fountain
Imagine faina, mi-a placut unghiurile inedite ale camerei, coloana sonora ok, joc actoricesc pe masura.
Cateva idei ce pot fi extrase din film ar fi:
-simturile mele sunt pacatele mele
-singura certitudine e nemurirea, care vine din spirit, tradus in film prin legatura dintre fiintele vii, viata si moartea fiind doar aparente
Mesajul pe care il transmite filmul, cu sensibilitate, este speranta.
miercuri, 30 aprilie 2008 la 10:38 pm
btw: zapada cred ca inseamna puritate, iar florile renastere
se vede clar o combinatie de influente din religiile crestina si budista
joi, 1 mai 2008 la 8:14 pm
Europa lui Lars von Trier este unul dintre cele mai ciudate filme pe care l-am văzut până acum. Realizat in 1991 în format alb-negru ca filmele anilor ‘30 şi cu un comentator pe fundal care imită o şedinţă de hipnoză, filmul te ţine antrenat de la început până la final.
Leopold Kessler, este un american venit în Germania anului 1945 pentru a se angaja la compania de căi ferate Europa în calitate de conductor al unui vagon de dormit. Contactul lui cu Katherina Hartmann, fiica patronului companiei, dar şi cu “vârcolacii” (partizani luptând împotriva forţelor aliate) îi vor schimba viaţa.
Prins între sentimente puternice ca iubirea pentru Katherina şi simţul datoriei, între dorinţa de a face pe plac tuturor şi simţul umanităţii, Leopold sfârşeşte prin a deveni un instrument docil în mâna unor oameni fără scrupule care doresc cu orice preţ să îl folosească.
Naivitatea lui duce la asasinarea lui Ravelstein, primarul ales de americani pentru oraşul Leipzig, dar şi la tentativa de aruncare a unui tren eşuată într-o primă fază.
Presiunea exercitată de examinatorii companiei, descoperirea faptului că soţia lui Katherina era unul dintre cei care îl şantajau să arunce trenul în aer, un călător nervos că pantofii săi lustruiţi nu fuseseră marcaţi cu cretă pe talpă îl determină pe Leopold să arunce trenul în aer după ce oprise în prealabil detonatorul.
Moartea lui Leopold din finalul filmului descrisă ca rezultat al unui proces de hipnoză prezintă deznodământul unei poveşti în care nici un om nu îşi poate schimba destinul. Practic vocea îi spune clar: până număr până la 10 vei fi mort apoi ultimele secunde de viaţă arată lupta pentru aceasta şi eşecul.
Vocea continuă chiar şi după moarte, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă este vorba de destin sau pur şi simplu este glasul vieţii, unul etern, pe care nu-l auzim dar îl urmăm.
Atmosfera sumbră în care regizorul transpune personajele – de remarcat este faptul că niciodată acţiunea filmului nu are loc ziua – formatul de film de epocă, dialogurile preponderent în limba germană şi balansul inedit al camerei reconstituie în primul rînd atmosfera unei epoci măcinate de război, frustrarea înfrângerii şi realitatea colaboraţionismului.
Titlul german Zentropa propune privitorului încă o idee de meditat: trenul şi compania în sine devin o imagine a Germaniei de după război în care tot ce a mai rămas în picioare este simţul onoarei şi al datoriei.
Interacţiunea dintre Leopold şi această lume va fi fatală ambelor părţi: Lars von Trier îşi judecă aspru toate personajele, nimeni nefiind cruţat în final.
joi, 1 mai 2008 la 9:59 pm
am sa las si eu doua titluri…am incercat sa le elimin pe cele care mi-au placut si au mai fost prin liste
Irreversible http://www.imdb.com/title/tt0290673/
The notebook http://www.imdb.com/title/tt0332280/
sâmbătă, 3 mai 2008 la 8:47 pm
L-am văzut doar pe al doilea, de celălalt am auzit vorbindu-se de multe ori. Lista mea cu must see încă nu s-a terminat pentru a face alta nouă.
sâmbătă, 3 mai 2008 la 9:00 pm
breaking the waves, mi darling…
sâmbătă, 3 mai 2008 la 11:10 pm
da, mi darling, îl văzuşi, lars von trier are un stil destul de ciudăţel de a pune punctul pe i, recunoaşte. Mă întreb, oare clopotele pot bate şi pentru muritorii de rând?
duminică, 4 mai 2008 la 12:19 am
Emir Kusturica rămâne una dintre bornele fundamentale ale cinematografiei moderne, fiind unul dintre cei mai avangardişti regizori europeni.
Vremea ţiganilor este alături de Underground şi Arizona Dream unul dintre filmele de referinţă ale lui Kusturica. Toate temele fundamentale ale unei viziuni cinematografice de excepţie sunt prezente pentru a da naştere unui spectacol imagistic unic.
Concetrat asupra vieţii lui Perhan şi a iubirii lui pentru Azra, filmul are ceva din simbolismul abstract al lui Ingmar Bergman şi din imprevizibilul lui Javier Gonzalo Innaritu.
De la o existenţă animată doar de talentul de a muta linguri şi furculiţe până la acela al unui cappo dell tutti capi ţigănesc în Italia Mafiei, destinul lui Perhan intrigă. Relaţia sa complicată cu Ahmed, bulibaşa ţiganilor cerşetori din Milano, dar şi cu bunica sa sunt coordonatele care oferă filmului acea savoare balcanică caracteristică filmelor lui Kusturica.
Dialogul animat de acel firesc nedeterminat de zgura discuţiilor sociale desprinse dintr-un Occident mult prea obişnuit cu politeţea conformistă asigură filmului o vitalitate şi o savoare rar întâlnită.
Ideea de rezistenţă a filmului este aceea că fiecare om, indiferent de libertatea lui personală, trebuie să fie foarte atent la consecinţele acestei libertăţi şi la compromisurile ce decurg din ea.
Perhan devine dintr-un adolescent model un mafiot rrom a cărui putere financiară depăşeşte chiar şi cele mai optimiste aşteptări.
Copilul renegat, nunta de formă cu Azra, moartea acesteia recuperează destinul lui Perhan, el însuşi un bastard al unui soldat sloven.
Filmul este construit pe baza acestei traume a copilăriei lui Perhan pe care personajul personal nu pare a fi capabil să o depăşească chiar şi atunci când decizia se află în mâinile lui.
Preferinţa lui Kusturica pentru ţigani în filmele sale vine dintr-o preocupare ce ţine de a înfăţişa omul liber – le bon sauvage, cum spunea Rousseau – de orice determinare socială.
Ţiganul este acel om care tratează numai cu Dumnezeu destinul său propriu. Scena din finalul filmului în care Merdzan, unchiul lui Perhan, se târguieşte cu Dumnezeu pentru zaruri este grăitoare.
Realizat la intersecţia profundă dintre destin şi opţiune personală, filmului lui Kusturica re-amplifică pentru o lume secularizată sensul unei sensibilităţi tradiţional balcanice în care omul indiferent de etnia căreia îi aparţine se poate simţi liber.
Vremea ţiganilor este unul dintre puţinele filmele program care te poate învăţa ceva esenţial: umanitatea inocentă poate la fel de uşor să fie pervertită precum poate fi şi răscumpărată.
duminică, 4 mai 2008 la 4:18 am
ma intreb daca ai vazut Network, tot despre dictatura e vorba, ascunsa in capitalism, de data asta; e cumva in genul 1984 filmul, ca si atmosfera (vad ca te pasioneaza subiectul
)
duminică, 4 mai 2008 la 4:21 am
si are niste cuvinte profetice, de asemenea:
duminică, 4 mai 2008 la 4:51 am
E cel din 1976? Nu, cred că e prima oară când aud de el. De fapt pe mine mă pasionează ideile din spatele filmului, felul în care au fost transpuse de rezizor în pelicule şi nu neapărat capitalismul.
duminică, 4 mai 2008 la 2:20 pm
da, ii din ‘76; o si luat 4 Oscaruri, vad ca
nu la capitalism m-am referit ci la dictatura, manipulare, etc.
marţi, 6 mai 2008 la 12:51 pm
Interesant, o să aprofundez!
miercuri, 7 mai 2008 la 6:44 am
Filmele care imi plac mie.
Lord of War, Private Parts, Scent of a woman, La vita e bella, Gattaca, A Few Good Men, Sex and the City (TV series)
Mersi Ana ca ti-ai pus lista pe blog.
miercuri, 7 mai 2008 la 5:15 pm
Olivian,
Cred că de Private Parts nu am auzit până acum, lista e deschisă tocmai pentru a se face schimb de impresii, filme, informaţii etc.
joi, 8 mai 2008 la 9:17 pm
Private Parts e cel mai neconventional din lista, cu un tip lipsit de inhibitii total (si arata cum se dezvolta el ca om).
Dragut.
joi, 8 mai 2008 la 9:21 pm
Apropo de asta, ai văzut Kinsey? Cred că e ceva similar, legat de lipsa inhibiţiilor.
vineri, 9 mai 2008 la 7:19 am
Nu am vazut.
Cred ca pe tema dezinhibitiilor sunt mai multe filme (vezi Borat), dar Private Parts arata dezvoltarea unui om si imi place asta.
vineri, 9 mai 2008 la 9:47 pm
La fel te poţi uita şi la Man on the moon, despre viaţa excentrică a lui Andy Kaufman.
luni, 12 mai 2008 la 1:30 am
n-am reusit niciodata sa ma uit la filmul Vremea Tiganilor pana la capat, il gasesc plictisitor iar umorul de balta presarat pe ici pe colo nu ma da pe spate
parca m-as uita la poante cu Tamara Buciucianu versiunea sarbeasca
luni, 12 mai 2008 la 2:45 am
Păi eu zic să te uiţi până la capăt, nu ai nimic de pierdut. Multe dintre filme se leagă abia la sfărşit într-o… impresie
luni, 12 mai 2008 la 4:18 am
sincer nu pot rabda caznele galagiei din film (stiu ca si Fellini avea stilul asta, pentru a exprima – de parca in alt mod decat cel evident nu putea face- ca lumea e un circ), doar pentru a ma bucura de sfarsit; ca si cand ai fi obligat sa faci sex dureros (nu stiu cum frasu o fi aia)-numai de dragul punctului culminant; si poate sa nici nu fie vreunul
marţi, 13 mai 2008 la 3:04 am
vorbind de filmul Bang Bang You’re Dead, pentru ca tot am scris undeva mai sus un quote cat casa din film, am uploadat secventa si pe iutub:
marţi, 13 mai 2008 la 1:38 pm
Interesant mod de a-l privi pe Kusturica, în fine, gusturile nu se discută. În top 10 regizori nu se află pe primele locuri nici la mine aşa că te înţeleg.
miercuri, 14 mai 2008 la 2:04 am
Şi pentru că am apucat să văd amprenta fraţilor Coen asupra filmelor am vizionat Fargo, o peliculă ce a primit două premii Oscar şi alte 52 de premii!
Ideea de bază a filmului este simplă: când nimeni şi nimic nu mai are preţ pentru tine în afară de bani poţi pierde totul: liniştea, familia, libertatea şi nu în ultimul rând viaţa.
Faptele noastre au repercusiuni asupra celorlalţi, totul se întâmplă în lanţ. Jerry Lundegaard (actorul William H. Macy) se află într-o situaţie limită în care lipsa banilor îl determină să pună la cale răpirea propriei soţii cu ajutorul unor gangsteri periculoşi.
Situaţia scapă de sub control într-atât încât sunt omorîţi foarte mulţi oameni nevinovaţi, ceea ce-i aduce-n pragul disperării pe toţi şi reacţiile sunt legate parcă în lanţ, tensiunea se acumulează din ce în ce mai mult. Bineînţeles, fiecare personaj se manifestă diferit şi tocmai aceste detalii sunt interesante pentru că normalul, disperarea, superficialul şi nebunia se separă distinct.
Un aspect care merită menţionat este faptul că deşi unii sunt parodiaţi (gangsterul care ucide cu sânge rece este emoţionat în faţa unei scene dintr-un film, poliţistul care apelează la colega lui pentru a face legătura între indicii, felul în care sunt accentuate unele cuvinte tocmai pentru a scoate în evidenţă falsitatea unora, etc.) femeia este cea care rezolvă toate problemele, cu tact şi cu răbdare. Şi nu una oarecare ci femeia poliţist, însărcinată.
Se pare că filmul a fost inspirat dintr-o întâmplare adevărată ceea ce-l scuză pentru celelalte lipsuri dar ce poate fi mai plin de inspiraţie decât viaţa?
joi, 15 mai 2008 la 2:26 pm
pentru cei care nu l-au vazut (desi cred ca-s putini), merita mentionat si Fight Club (initial ma intrebasem de ce mi-a placut filmul ala)
“you don’t know where I’ve been, Lou” :
sâmbătă, 17 mai 2008 la 2:49 am
Fight Club e unul din filmele care merită văzut de mai multe ori.
luni, 19 mai 2008 la 7:34 pm
filmele sint naspa rau
ma asteptam la cva mai mult!!!!!!!!!!
luni, 19 mai 2008 la 10:13 pm
Dă nişte exemple
marţi, 20 mai 2008 la 3:32 pm
vrei unu la care nu-i plac filmele sa dea exemple de filme bune? ar fi culmea cinematografiei
sâmbătă, 24 mai 2008 la 8:58 pm
oricum un film bun are nevoie de o actrita buna
sâmbătă, 24 mai 2008 la 9:43 pm
@starlete si asa se spune, ca asta-i mai buna ca Angelina Jolie ?
da aia ce sta cu deştu in gura asa s-o mirat de gratiile dansatoarei c-o picat geaca de pri dansa ?
sâmbătă, 24 mai 2008 la 9:50 pm
Actriţele bune sunt recunoscute pe plan mondial
sâmbătă, 24 mai 2008 la 9:58 pm
klar!
iar cele nebune pe plan orizontal sau vertical, depinde de..pozitia sociala
sâmbătă, 24 mai 2008 la 10:02 pm
cele nebune se regăsesc în cămaşa de forţă
sâmbătă, 24 mai 2008 la 10:06 pm
aha, de aia se dezbracase admiratoarea deci!
s-a decis sa poarte ea chimeşa de forta in locul megastarului, un adevarat admirator indura si sacrificiu’ popularitatii pt. idolu’ sou
vineri, 30 mai 2008 la 11:13 pm
si ordet, ostrov si persona sunt printre preferatele mele alaturi de cele de care ti-am zis..bine ca mai sunt multe altele dar astea fac parte si din lista ta..o sa incerc sa vad ce nu am vazut din lista ta..o seara buna:)
vineri, 30 mai 2008 la 11:16 pm
Am mai scris despre alte filme pe parcurs, la comentarii. Şi au mai scris şi alţii despre filmele lor preferate. Te aştept cu noutăţi după ce mai vezi ceva bun!
sâmbătă, 31 mai 2008 la 7:34 am
Mda, prea multe comentarii legate de filme tot n-am prins. Topurile personale, nefundamentate (desi nu e neaparat personal, e chestie de preferinta), sunt … personale.
Intrebarea mea este:
- unde vedeti voi filme?
- cand aveti voi timp de filme?
(draga gazda, iti multumesc pentru coloana sonora din “In the mood for love”, mi-a facut placere sa o ascult din nou )
sâmbătă, 31 mai 2008 la 8:33 am
Păi nu ai lăsat nicio listă.. eu de exemplu descarc filmele de pe net.
sâmbătă, 31 mai 2008 la 9:31 am
Eu pe Youtube am vazut “In the mood..”, ca n-am vrut sa cumpar DVD-ul, filme pe care am dat banii ($30-50) in colectia Criterion ar fi Repentance, The Tin Drum si Pulp Fiction. Ultima data am dat $8 pe Fellini’s Roma. In materied e informare, probabil am trecut de la a.l.s. si c.p.b. la strafulgerarile lui Mihai Fulger la Hotnews (pe care il cam troll-izez de o buna bucata de vreme).
In rest Netflix, la downloadari cu eMule nu ma risc.
Dar top personal nu dau. Tin minte ca pe vremuri dadeam, cu niste amici, note filmelor pe care le vedeam, si cea mai mare a primit-o (9,50 parca) Andrei Rubliov. Cronica adolescentei a lui Wajda luase cam 9, Citizen Kane 7. Desertul rosu insa a primit o nota mai mare la a doua vizionare, Stalker nu l-am revazut; Zerkalo a scazut la a doua vizionare.
Daca vrei sa ma blestemi, cauta Koyaanisqatsi.
sâmbătă, 31 mai 2008 la 9:40 am
Ah, am uitat de fascinatia stranie pe care o exercita “La double vie de Veronique”.
Ref. la un mesaj mult mai timpuriu al lui Vlad: nu ai cum intelege Garden State (eu nu l-as pune totusi in lista cu filme adevarate) daca nu pornesti de la aceeasi premisa cu personajul principal: omul se saturase de psihotropele recomandate de medic, pe care le luase multi ani, si acum bajbaia, redescoperind lumea.
Categoria matineu: http://cartoonoveranalyzations.com/
miercuri, 11 iunie 2008 la 11:13 pm
Seppuku (1962), Director: Masaki Kobayashi
sâmbătă, 14 iunie 2008 la 5:55 pm
Un alt film sub amprenta lui Kim Ki-duk: Arcul sau Hwal.
Despre dragostea egosită, despre ale tinereţii valuri şi faptul că oricât ai dori să împiedici ceva (ce deja se întâmplă) nu poţi să opreşti iubirea nimănui (să nu mai existe). În cele din urmă, personajul principal sacrifică iubirea sa pentru ca fata pe care o iubea să fie fericită alături de cel ales de ea.
Este prezent motivul reîncarnării din nou (ca şi-n Spring, Summer… ) dar şi o anumită dorinţă de puritate regăsită în ambele filme. Cu alte cuvinte, un film ce merită văzut pentru a vedea ce chip poate lua dragostea atunci când este adevărată.
sâmbătă, 14 iunie 2008 la 6:45 pm
foarte mult mi-a placut scena cu leaganul, ma intreb ce-o fi vrut sa spuna. iluzie si adevar?
sâmbătă, 14 iunie 2008 la 6:51 pm
Da, şi mie mi-a plăcut foarte mult, posibil să se fi referit la faptul că numai iubirea adevărată ne poate spune adevărul (sau viitorul, aşa cum i se cerea bătrânului) şi el vine numai de la cineva inocent (era la mijloc şi viaţa ei, poate era un fel de jertfă, nu am idee). Nu mai are sens să spun că fata este foarte frumoasă, mi-a mai plăcut scena în care era toată un zâmbet când l-a revăzut pe băiat. A, şi faza când asculta muzică la căşti deşi nu erau conectate nicăieri.
vineri, 20 iunie 2008 la 12:57 am
De ce mi-a plăcut Bad Guy? Da, am reuşit în cele din urmă să-l vizionez! Lăsînd la o parte faptul că filmele lui Kim Ki-duk creează o anumită dependenţă, (vrei să pătrunzi misterele pe care uneori nici regizorul nu a reuşit să le afle), de data aceasta surprinderea a fost şi mai mare.
Ştiam că foloseşte metode neobişnuite pentru a exprima noul aşa cum nu ai mai văzut, de data aceasta s-a întrecut pe sine.
Un amestec între dezolare, răzbunare, dorinţa de a face dreptate cu propria mână, o dragoste mută (ca de obicei la personajele lui Kim) şi multe simboluri ce au rămas încă sub semnul întrebării. Ideea de bază cred că rămâne dorinţa omului de condiţie inferioară de a fi egal cu cel pe care-l iubeşte, chiar dacă uneori trebuie să sacrifice ceva pentru a se împlini acestea.
În cazul de faţă, paradoxurile sunt multe: deşi rău pe afară, poţi fi bun şi cald pe dinăuntru, chiar dacă nu se vede. De asemenea, iubirea cere o anumită condiţie pentru a putea să crească. Cere egalitate, răbdare şi un ochi dincolo de disperare. Sunt foarte multe aspecte ce pot fi comentate pe marginea filmului aşa că mă voi opri aici ca să nu le distorsionez.
Nota 9 din partea mea pentru prestaţia lui Han-ki dar şi pentru muzică, scenele cu reconstituirea fotografiilor şi momentul de pe plajă când cei doi se regăsesc în final.
vineri, 20 iunie 2008 la 2:22 am
tot venind vorba de filme de dragoste, recomand un film amoros asiatic… :
http://www.youtube.com/watch?v=a0pUOnpqerI&feature=related
(prin minutul 5:09 se incinge atmosfera, cand el scoate mana prin usa si spune “mana mea e potrivita pentru usa ta”)
vineri, 20 iunie 2008 la 8:57 am
Dumnezeule! N-am vazut niciodata atatea comentarii!..
se pare ca am ajuns unde trebuie:)
Felcitari pentru gusturi!
vineri, 20 iunie 2008 la 3:13 pm
Lucian,
Bun venit! Nu ai lăsat o listă cu filme, din ceea ce am văzut la tine pe blog avem cam aceleaşi gusturi (şi-n materie de muzică)
marţi, 24 iunie 2008 la 5:02 am
Oldboy http://www.imdb.com/title/tt0364569/ are o poveste tare “dusa de acasa”, nu cred insa ca as sta sa-l vad.
luni, 30 iunie 2008 la 12:17 am
[...] anaayana.wordpress.com (249) [...]
joi, 3 iulie 2008 la 9:07 pm
Foarte bune alegerile voastre,va propun si eu cateva titluri: House of sand and fog, Awakenings, Steel magnolias, Perfume, La vita e bella, On golden pond, The english patient, The painted veil, Love me if you dare,Somwhere in time, The bridges of Madison County,Requiem for a dream.
joi, 17 iulie 2008 la 1:48 am
desi nu l-am vazut decat pe bucati, am impresia ca merita trecut pe “lista lui Schindler”: http://www.imdb.com/title/tt0120863/
duminică, 20 iulie 2008 la 10:06 pm
my list here
http://unrequitednarrowness.wordpress.com/la-ochi/
tot ce mi-a plăcut până acum
duminică, 20 iulie 2008 la 10:37 pm
Magnolia,
se pare că avem multe în comun, am regăsit pe lista ta şi multe dintre filmele mele preferate
duminică, 20 iulie 2008 la 10:43 pm
păi merită.
luni, 21 iulie 2008 la 2:09 pm
Am găsit aici celebra listă cu 1001 filme de văzut într-o viaţă.
luni, 21 iulie 2008 la 5:50 pm
ar fi interesant de scos acuma o lista cu 1001 filme (nr tot simbolic, evident) pe care nu merita sa le vizionam, din lista mai sus pomenita
vad ca e trecut si Pi pe acolo, he he, nice one
“ALL QUIET ON THE WESTERN FRONT (1930)” se pare ca tot ce e inainte de 1930 sau nu am vazut sau nu mai tin minte
marţi, 22 iulie 2008 la 12:44 am
Filmele care nu se recomandă se spun doar între prieteni şi oricum e chestiune de gusturi, ai văzut doar că unuia poate să-i placă NC4OM şi altuia nu aşa mult.
marţi, 22 iulie 2008 la 12:58 am
“Filmele care nu se recomandă se spun doar între prieteni şi oricum e chestiune de gusturi” I was just joking
faina lista, mersi ca ai postat link la dansa!
luni, 28 iulie 2008 la 2:24 am
-Charlie Wilson’s War
pers. principal, un idealist care inca mai crede in notiunea de dreptate, filozofeaza la un moment dat pe tema schimbarii lumii, adusa cu intentii bune-in viziunea lui- dar cu forta, de catre americani, si care are urmari neprevazute:
“-Asta facem noi mereu. Mereu ne implicam cu idealurile noastre si schimbam lumea. Apoi plecam. Intotdeauna plecam. Dar mingea lor continua sa sara.
-Poftim?
-Mingea continua sa sara.”
-Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007)
la un moment dat, minunatul cuplu functioneaza de minune; el, barbier, “barbierea” clientii de mama focului, dupa care dansa, bucatara miraculoasa, facea din ei niste meniuri minunate; la un moment dat admirau lumea si isi dadeau cu parerea care ar fi bun sa fie clientul lor; nici preotul, nici poetul si nici omul legii nu sunt lasati deoparte:
“What is that?
It’s priest. Have a little priest.
Is it really good?
Sir, it’s too good, at least!
Then again,they don’t commit sins
of the flesh, So it’s pretty fresh
Awful lot of fat
Only where it sat
Haven’t you got poet or
something like that?
No, y’see, the trouble with poet is
‘Ow do you know it’s deceased?
Try the priest
Lawyer’s rather nice
If it’s for a price
Order something else,though, to follow
Since no one should swallow it twice”
-Night On Earth (1991)
ce ii spune o domnisoara isteata unei femei mai in varsta, cand aceasta o intreaba:
“-What about marriage and a family?
-Definitely. Definitely want a family. Boys though. Lots of boys.
-No girls?
-Girls are nice too, I think. Yeah. Maybe some girls too. But, you know, like, that stuff…that’s all beside the point. The real problem is to find a good guy for the father.
-Tell me about it.
-Well, I’m real particular, you know. And I’m also patient enough. I mean, at least I hope I am. ‘Cause, you know… I don’t know… maybe you gotta wait a while, you know… ’cause, like, maybe it’s not so easy to find, like, the exact right guy, you know. Like, the one guy, you know?
-No. Another mechanic maybe.
- Hell, I don’t care what he does. As long as he loves me right. With his soul. You know, takes me for who I am.
-I know what you mean.
-Like Popeye says, “I am what I am”. Right?
-Yes. You certainly are.”
filozofia iubirii in cateva cuvinte; interesant ca nu pomeneste nimic de reciprocitate si potrivire intre ei, poate ca se subintelege, insa lasa loc la reflectii; tanara refuza oferta de a fi top model, pentru ca ea viseaza sa ajunga mecanic auto si isi urmeaza visul; “Well, I’m real particular, you know” particular, indeed
marţi, 5 august 2008 la 9:21 am
nu vad aici Reconstruction… l-ai vazut?
marţi, 5 august 2008 la 2:44 pm
Cred că mi-a scăpat. O să mă interesez să văd cu ce este.
marţi, 5 august 2008 la 6:42 pm
daca il vezi, te rog sa-mi spui si mie ce parere ai, ce impresie ti-a lasat… daca vrei…
marţi, 5 august 2008 la 7:46 pm
Până una-alta, să fac rost de el. Din ceea ce am citit pe imdb, sună bine mai ales că joacă şi Marie Bonnevie, o actriţă pe care am mai văzut-o în I am Dina şi nu am putut să nu o ţin minte la cât de frumoasă este.
marţi, 5 august 2008 la 8:22 pm
ce mi-a placut cel mai mult la filmul asta au fost numeroasele posibilitati de interpretare…cand l-am vazut prima data mi s-a parut in principiu un film despre importanta alegerilor din viata noastra ca mai apoi sa consider rolul scriitorului in povestea conturata acolo…ai impresia uneori ca regizorul se joaca cu imaginile..de exemplu in cazul iluzionistului
marţi, 5 august 2008 la 8:33 pm
da..e foarte interesant… si eu l-am vazut de mai multe ori, si de fiecare data l-am privit din cu totul alt unghi, gasind astfel interpretari diferite…
marţi, 5 august 2008 la 9:20 pm
Alex: similitudini de nume ?
marţi, 5 august 2008 la 9:50 pm
nu cred ca inteleg la ce te referi…
marţi, 5 august 2008 la 9:56 pm
Mentionai filmul Reconstruction. Numele personajului principal din film este…
marţi, 5 august 2008 la 9:59 pm
aaa… stiu la ce te referi…sunt cu mintea aiurea… in orice caz, nu sunt eu.. dar ma regasesc in personaj, ca orice barbat de altfel, fiind un film despre conditia barbatului….
joi, 7 august 2008 la 1:13 am
Tot pomenind de filmul Bang Bang You’re Dead, vad ca l-a pus careva sus pe youtube:
luni, 11 august 2008 la 3:13 pm
Am văzut recent Coffee and Cigarettes regizat de Jim Jarmusch. Cele 11 scheciuri, cum sunt ele numite, prezintă obiceiurile, dependenţele şi raporturile dintre oameni.
Regizorul a ales ca actorii să se joace pe ei înşişi şi a mizat probabil pe faima lor. Sunt prezenţi Roberto Benigni, Iggy Pop, Steven Wright, Cate Blanchett, Bill Murray ş.a.
Aparentul joc de şah şi masa văzută de sus, unde sunt aşezate ceştile, ţigările, scrumiera şi celelalte obiecte de pe masă, redau o atmosferă uşor crispată. Poate este de vină formalismul dintre oameni sau discuţiile despre vreme au fost înlocuite de cele legate de sănătate şi alte poveşti.
Este prezentat un întreg ritual, mimică şi gestică ce poate fi oricînd înlocuită de omul simplu, din viaţa de zi cu zi.
Filmul poate părea ciudat şi este într-adevăr nevoie de multă răbdare pentru a-l privi până la capăt şi a face legătura între replici. De altfel, în afară de faptul că un mic dejun sănătos nu constă în cafea şi ţigări iar pentru a visa rapid trebuie să bei mai multe ceşti de cafea, replicile nu au nimic senzaţional.
Finalul îi lasă privitorului posibilitatea de a-şi imagina mai departe restul situaţiilor, inspirîndu-se de această dată din realitate şi firescul ei.
luni, 11 august 2008 la 3:33 pm
sweet
mă bucur că ţi-a plăcut, e un film special tocmai pentru că e făcut numai din secvenţe care în general sunt omise din filme mai convenţionale, trecând drept banale. jarmusch găseşte frumuseţe tocmai în elipse
broken flowers? ghost dog? permanent vacation?
luni, 11 august 2008 la 3:36 pm
Broken Flowers mi-a plăcut mai mult, poate din cauză că acolo firul epic este mai bine pronunţat şi elipsele parcă lasă loc mai multor interpretări. Oricum, urmează să le văd şi pe celelalte
luni, 11 august 2008 la 3:51 pm
nu este neapărat mai pronunţat, pur şi simplu este
luni, 11 august 2008 la 6:49 pm
Tot pomenind de Jim Jarmush, si Night On Earth de care pomeneam mai sus e tot de el
vineri, 15 august 2008 la 2:11 am
Scurt filmulet din Jarhead facut de mine, poate trezeste cuiva interesul tot filmul: http://rapidshare.com/files/137403081/sj.avi.html
duminică, 17 august 2008 la 4:04 am
http://www.imdb.com/title/tt0469146/
L-am gasit aici, oare cine l-o fi pus sus? Soarta.
http://rapidshare.com/files/137865992/Anthony_Lucas_-_The_Mysterious_Geographic_Explorations_Of_Jasper_Morello__2005_.avi.html
duminică, 17 august 2008 la 2:07 pm
Eugen, l-ai văzut?
duminică, 17 august 2008 la 2:26 pm
Îhî !
luni, 18 august 2008 la 9:21 am
so.. ultimul vazut. am citit si cartea ulteriori
“Le Scaphandre et le papillon”
Cred ca singurul film vazut in care cartea s-a completat perfect cu filmul.
marţi, 19 august 2008 la 8:44 pm
Taxidermia de Gyorgy Palfi
Recomand!!!!!!!!!!!
marţi, 19 august 2008 la 9:26 pm
oh yeah! şi eu recomand, deşi e destul de greu merită
tot de palfi mai e de văzut şi hukkle, debutul, e mai cuminte dar ca idei şi imagine anunţă un pic the big t..
miercuri, 20 august 2008 la 12:36 pm
care stie cum ii zice la filmu’ ala mongol, alb-negru, despre un copil dintr-un sat care semana cu satul romanesc postbelic? nu are muzica pe fundat decat cantecul unei pupeze, care se aude pe toata durata filmului.
luni, 25 august 2008 la 5:24 pm
Tot pomenind de filme bune, or difuzat pe hbo Inland Empire, produs de David Lynch. Filmul filozofeaza pe tema binelui si a raului, cautarea sinelui si alte iepurisme (apar binecunoscutii deja amici ai producatorului, iepurii).
La un moment dat una spune o poveste: “Un baiat era inauntru, in spatele unei usi. Dincolo de usa era lumea. Si apoi o deschis usa si o iesit afara. Si asa s-a nascut raul.”
Usa apare obsesiv in film, ca simbol al portii dintre bine si rau si mintea si sufletul omului si lumea materiala.
Daca la The Fountain ati avut rabdarea sa descifrati simbolurile “colorat” prezentate pe durata unei ore si jumatate sau cat a tinut filmul, la asta, o sa dati cu popcorn in monitor. Desi e film de arta, nu am avut rabdarea sa il urmaresc pana la capat.
luni, 25 august 2008 la 7:31 pm
Încă nu am intrat pe teritoriul lui David Lynch, să sperăm că o să am răbdare să aprofundez.
titip,
e vechi filmul? ce actori joacă?
luni, 25 august 2008 la 8:33 pm
eu am vazut inland empire pe sarite, nu m-a prea prins.
the fountain inca n-am vz, dar eu am un fix cu simboluri si interpretari, the kind of things that get you into situaţii jenante dacă le gândeşti cu voce tare când asişti la un seminar, pentru că nu în toate filmele există simboluri.
în fine.
nu pot sa nu despic firul în şaişpe şi la lynch exact asta e ideea. am citit cartea lui, catching the big fish, şi înţeleg să asta e intenţia, să interpreteze fiecare după sufletul şi raţiunea din dotare.
ceea ce poate să îţi placă sau nu.
eu am intrat pe teritoriul ăsta via blue velvet, care conţine probabil cea mai disturbing scenă de viol cinematic pe care am văzut-o până acum.
sorry dar asta mi-a rămas în memorie din bv.
şi melodia, repetată. şi repetată.
wild at heart mi-a plăcut, păcat de finalul de grădiniţă.
am mai văzut şi the short films of david lynch, o combinaţie first shorts cu interviu
dacă te gândeşti că lynch a început cu pictura şi apoi a mers spre film s-ar putea sa apreciezi ceva mai mult, gen, ok, e pictor-devenit-filmmaker-so-we-get-the-point
titip, ai căutat cu tags de pe imdb?
luni, 25 august 2008 la 9:07 pm
am uitat de elephant man, care mi-a plăcut mai mult decât cele de care am scris mai sus.
e din 1980, al doilea film al lui, o parabolă drăguţă despre outsiders şi acceptare.
vreau să văd şi eraserhead, cu care s-a făcut remarcat, dar fişierele m-au dezamăgit. re-dld. din nou. cândva.
luni, 25 august 2008 la 11:09 pm
“so-we-get-the-point” I don’t get your point. Mi te adresai mie sau vorbeai la modul general? Nu am zis ca il apreciez pe Lynch au ba, ci doar ca filmu’ asta tine prea mult. Inteleg ca filmele cu tema filozofica, mai ales cand contin simboluri vizuale, vadit puse acolo (nu ma refer doara scena cu chilotii de pe sarma a lui Geta, la care omul poate sa le gaseasca o semnificatie filozofica sau nu), lasa loc la interpretari, dar daca ore si ore tot vezi la simboluri, ti se apleaca. Filmul nu-i carte si nu aduce atatea idei interesante pe metru patrat cat poate aceasta. Imaginile, fie ele si simbolice, stabilesc pe undeva o limita.
“the kind of things that get you into situaţii jenante dacă le gândeşti cu voce tare când asişti la un seminar” is this some kind of a joke or an allussion?fiecare cu pataniile lui, in fine…
“dacă te gândeşti că lynch a început cu pictura şi apoi a mers spre film s-ar putea sa apreciezi ceva mai mult, gen, ok, e pictor-devenit-filmmaker-so-we-get-the-point” nu, n-am get the point, ce are pictura cu filmu’? daca ma uit la film, vreau sa fie filmul bun si pe baza asta judec, nu pe tehnica dupa care uda producatorul florile-n gredina acasa; poate fi pictor naspa si regizor bun sau invers. Nici intelesul evolutiei sale nu ma intereseaza. Eu nu am boala sa fac dosar unui producator si sa iau toate filmele lui la purecat. Si poate e mai bine asa. Pentru ca nu cazi in ispita de a numi un film de-al sau mediocru, bunicel, doar pentru ca recentele productii pe care le-ai urmarit au fost excelente si gasesti in toate o conexiune sau idei comune ale autorului.
Am vazut The Grandmother zilele astea pe youtube si ala pot spune ca e ok, mult mai fain ca epopeea asta de trei ore.
marţi, 26 august 2008 la 7:25 am
so-we-get-the-point adică eu cel puţin mă aştept mai mult la suprarealism şi simboluri decât la cinema narativ convenţional. sigur că există şi un fir narativ, dar e pus accentul pe mood mai mult decât pe poveste
filmul e o experienţă subiecivă, ar fi imposibil şi inuman să fie perceput la fel de toţi oamenii, fiecare se raportează altfel la ce vede pe ecran. pot să gust şi să judec un film independent de celelalte ale regizorului, dar urmăresc şi puncte comune sau comparaţii când e vorba de film de autor
and no, that’s not a joke. fiecare cu păţaniile lui.
marţi, 26 august 2008 la 8:12 am
Din pacate, puiul ala fript care dansa in farfurie ( sau in frigare?) a insemnat pentru mine Stop joc. Asta a fost acum ceva ani, cred ca era pe un canal maghiar, si eram deja destul de stresat ca trebuia sa inteleg ce se petrece in “Cap de radiera” fara sa inteleg ce se vorbeste (nu prea inteleg maghiara, iar maghiarii in general nu subtitreaza, ci sincronizeaza filmele)
Am auzit ca iese Taxidermia pe DVD. Nu stiu daca are subtitrarea in engleza, dar si daca nu are, ceva amici care stiu maghiara tot gasiti, daca va gasiti bani pt. el (desi ma gandesc ca daca apare pe DVD, o sa apara si pe torente, mana cereasca a est-europeanului cinefil)
marţi, 26 august 2008 la 6:27 pm
despre filmul ala mongol? am cautat, dar nu gasesc. oricum, nici nu-mi faceam iluzii – e un pic cam obscur.
marţi, 26 august 2008 la 6:41 pm
titip, poate il gasesti p-aici: http://www.imdb.com/company/co0000970/
marţi, 26 august 2008 la 10:35 pm
Son of Mongolia din 1936?
miercuri, 27 august 2008 la 5:02 pm
Imi place lista !!! As adauga:
Dogville si Riget- Lars von Trier
Requiem for a dream-Aronofsky
8 1/2, Amarcord, Giulietta si spiritele, Roma – Fellini
Moarte la Venetia- Visconti
Taxidermia si Hukkle- Gyorgy Palfy
Toni Takitani-Jun Ichikawa
Samsara-Pan Nalin
Lock, stock and 2 smoking barrels- Guy Ritchie
Chunking express- Wong Kar Wai
Tuvalu- Veit Helmer
4- Ilia Krianovski
miercuri, 27 august 2008 la 5:48 pm
Filme noi, după cum observ, cam pe linia pe care mă uit eu. Interesant
Merci pentru listă, Luca.
miercuri, 27 august 2008 la 7:34 pm
era cat pe ce sa cred ca l-am gasit in linkul lui eugen barbosu (merci fain!), dar nu-i recunosc pe actori. in plus filmul ce-l caut e alb- negru.
nu e nici son of mongolia, dar m-ai facut sa-l caut si p-asta.
joi, 28 august 2008 la 1:21 pm
Daca tot am pomenit de Inland Empire, la care am mai vazut jumatate din utima treime a filmului ( hbo, good evening sa ai la urmatoarea difuzare a filmului, ca poate-l vad si io pana la capat asa), o analiza mai amanuntita a lui, cat si un punct de vedere diferit, aici: http://radudumbrava.wordpress.com/2007/10/18/david-lynchs-inland-empire-ilustrated/
(scuze Ana ca am dat link la alt blog, avand in vedere tematica am spus “scopul scuza mijloacele”)
joi, 28 august 2008 la 2:02 pm
Eugen, dar cum te uiţi la filmul ăsta? Pe porţii?
Aşa greu de digerat e? Trebuie să-l văd!
joi, 28 august 2008 la 2:18 pm
Tocmai digeram o expresie venita parca de nicaieri, care se incatana ca s-ar “pricepe”, pregatind un probabil raspuns la intrebarea ce nu venea inca: exprimarea artistica, redare distorsionata a realitatii, ca un drug de fier cufundat in moalele capului, la nasfarsit. Daca cineva a spus “Nimic nu dureaza o ora de filmare-vechi proverb sumerian”, pentru mine trei ore e totusi prea mult. Nu intreba de conjuncturi.
joi, 28 august 2008 la 2:19 pm
*in-capatana (vezi ca am dreptate?)
joi, 28 august 2008 la 2:21 pm
Pacientul Englez tot pe 3 ore se desfăşoară. Eu am văzut unul de două ore recent, Casa Pumnalelor Zburătoare. Ah, ce imagini! Un film care te fură de la realitate!
joi, 28 august 2008 la 2:38 pm
Daca la un moment dat te fura printre pomi, cu un zbor orizontal si sabie-n inaintare, cred ca l-am vazut. De auzit sunt sigur. It’s a classic already (in genu’ lui, ov cors).
joi, 28 august 2008 la 3:18 pm
*De auzit de el
vineri, 29 august 2008 la 12:38 am
Am văzut Taxidermia. Trebuie să-mi revin!
vineri, 29 august 2008 la 12:56 am
Revino-ti ! “Future is now!” (c) careva/ceva, undeva/candva
vineri, 29 august 2008 la 9:33 am
oai fain ii Casa Pumnalelor Zburătoare
de ceva vreme imi planuiesc sa-l revad doar ca nu-l gasesc.
sâmbătă, 30 august 2008 la 12:20 am
Ostrov!
sâmbătă, 30 august 2008 la 12:24 am
Da, l-am văzut de două ori până acum. Mai cunoşti filme de acest gen?
sâmbătă, 30 august 2008 la 8:33 am
Fiindca vorbiti de Casa Pumnalelor zburatoare, mare atentie la filmele mai noi ale lui Zhang Yimou (care a regizat si spectacolul de la deschiderea jocurilor olimpice din Beijing). Daca vezi un “To Live” (film mai vechi), nu poti sa nu intelegi tragedia “revolutiei culturale” si poate sa plangi cand vezi figurinele din teatrul cu umbre aruncate pe foc. Ori in “Sorgul rosu”, scena finala a fost turnata cu masacrul din piata Tien An Men proaspata in minte.
Pe de alta parte, am vazut “Hero”, si, desi imaginea si cinematica sunt superbe, ideea din spatele intregului film, anume ca nu poti face rau unui imparat brutal, din simplul motiv ca este un factor progresist, care uneste natiunea, este o aluzie transparenta la regimul comunist de la Beijing, abordare care nu-i face cinste unui regizor de calibrul lui Yimou. Consider filmele de acest gen (in general de actiune) doar un pic mai rasarite decat vechiul “Bici fermecat”, cu profunzime discutabila, if any.
sâmbătă, 30 august 2008 la 9:42 am
Sincer, nu.
sâmbătă, 30 august 2008 la 9:47 am
Si daca tot vorbiti de filme cu mardeala, in toamna asta vine la Buftea, Bolo Yeung! Sper sa obtin un autograf…8->
marţi, 2 septembrie 2008 la 1:47 am
Trebuie sa vezi si Hukkle, e mai usor de digerat decat Taxidermia si la fel de… la fel
4 e un alt film pe aceeasi linie, pretentios vorbind, explorarea adancurilor tenebroase ale psihicului, (totusi cruzimea ungureasca e inlocuita cu deznadejdea ruseasca). Punct in care ma rusinez de tonul de cancan al cinematografului romanesc, cu exceptia lui 432 (poti sa ma contrazici sau sa adaugi) avem filme care spun un singur lucru: NIMIC. Si nici 432 nu spune mare lucru.
marţi, 2 septembrie 2008 la 3:24 am
http://www.youtube.com/results?search_query=Ilya+Khrjanovsky&search_type=&aq=f
marţi, 2 septembrie 2008 la 3:54 am
hai, ca nu pot sa dorm, m-am tripat pe filme
http://www.imdb.com/title/tt0112767/
http://www.imdb.com/title/tt0405094/
http://www.imdb.com/title/tt0245429/
http://www.imdb.com/title/tt0060176/
http://www.imdb.com/title/tt0064118/
http://www.imdb.com/title/tt0050976/
http://www.imdb.com/title/tt0089153/
http://www.imdb.com/title/tt0061655/
http://www.imdb.com/title/tt0062622/
http://www.imdb.com/title/tt0074360/
http://www.imdb.com/title/tt0070239/
marţi, 2 septembrie 2008 la 5:31 pm
Luca,
Se pare că avem gusturi similare (explorarea adancurilor tenebroase ale psihicului). În afară de Kubrick şi Antonioni, celelalte îmi sunt noi. De Das Leben der Anderen am auzit şi urmează să-l văd, l-am găsit recent. Gracias!
marţi, 2 septembrie 2008 la 5:55 pm
Dap. Am sa le caut si eu. Luca rulz!
marţi, 2 septembrie 2008 la 6:11 pm
Eu dwdl Ostrov. Ms pentru recomandare la amandoi, pare superinteresant.
marţi, 2 septembrie 2008 la 6:30 pm
Bunicel, nu i-o reusit chiar tot ce o vrut sa transmita.
marţi, 2 septembrie 2008 la 6:41 pm
Eugen, dar de unde ştii tu ce a vrut să transmită Pavel Lungin
) şi mai ales că nu a transmis tot?
Mie Ostrov mi se pare un film bun nu pentru replici, cadre sau culori, acţiune ş.a. Momentul cheie, în care filmul te pătrunde ca o săgeată de foc este cel în care călugărul spune, cu lacrimi în ochi: îmi cântă îngerii în suflet. Cel puţin aşa văd eu. Practic tot filmul vorbeşte despre cum să ajungi la acea stare şi prin ce trebuie să treci ca să te cureţi de cele vechi şi răpănoase. Sunt prea multe de zis pe marginea lui. Aici un articol concludent.
marţi, 2 septembrie 2008 la 6:52 pm
Din motive de spatiu, o mie de argumente, se odihnesc. Ca o paranteza, fara prea mare legatura cu filmul, intr-adevar, din toti cunoscutii mei, celui care apreciase mai mult si mai mult filmul, ii lipsesc clasele elementare in educatie. M-am chinuit cu el cateva zile, sa il invat operatii cu fractii, ca pica anu’, sarman om de geniu. Te pomenesti ca are o deosebita perceptie artistica, by the power of all miracles..
marţi, 2 septembrie 2008 la 6:54 pm
Un film nu-l apreciezi după câte clase are cel căruia i-a plăcut. Asta a fost tare
Adică dacă omul nu ştie matematică şi fracţii înseamnă că nu poate fi pătruns de sentimente adânci?
marţi, 2 septembrie 2008 la 7:58 pm
Baiu nu-i sentimentu, cat intra. Ci ca ades ma intreaba la filme, ce o vrut sa insemne faza aia or aielalta. Or cand nu pricepe bancu’. Altadata ii propun sa consulte manualu. El se simte bine la ostrov, evident, genealogia…
marţi, 2 septembrie 2008 la 8:07 pm
Cata logica! Cui ii place “Ostrov” e oligofren.
marţi, 2 septembrie 2008 la 8:31 pm
Daca nu percepi umoru, d-apoia cu arta-i si mai crancena situatia. De el, vorbind, naturlich.
Ana, link la Alinuta Voiculescu ce’ sadica ?Intre doua parchete, dansa afla ca…e inca la varsta descoperirilor uimitoare. Fara film, n-am sti nimica. Parchetul nostru cel de toate zilele, da-ne noua astaz’…
marţi, 2 septembrie 2008 la 8:33 pm
Io-te aci, review: http://movies.nytimes.com/movie/357709/Ostrov/overview
marţi, 2 septembrie 2008 la 8:46 pm
Apoi, umoru-i una, neam-prostia-i alta…
marţi, 2 septembrie 2008 la 9:09 pm
Pentru critici meseriase, nu ciorba de invatatura ce soarbe alinuta -de ce trebuie romanii sa spuna mereu “acest film m-a invatat ca”, sau “vad altfel viata, dupa ce am vizionat”? Ii credem pe cuvant ca traiesc pelicula-, recomand sa aruncati o privire p-acilea:
-http://movies.nytimes.com/movie/
-http://www.rottentomatoes.com/
sau aici, linkuri:
-http://snarkmarket.com/blog/snarkives/movies/best_movie_critics/
Alinuta-i ocupata, cu abecedarul.
marţi, 2 septembrie 2008 la 10:54 pm
Văzut Hukkle! Tipul ăsta, György Pálfi, are un stil de a filma foarte interesant. Pe alocuri zici că e Kar Wai Wong numai că el pătrunde în toate domeniile şi îţi arată mereu ce se întâmpla în timp ce… se întâmplă altele (sughiţul şi celelalte). Lanţuri trofice, faptă şi răsplată, zumzet, natura din toate unghiurile şi cu toate sunetele ei caracteristice, liniştea vieţii de la ţară şi multe detalii care-i dau filmului o notă chillout. Deşi nu există dialoguri, acţiunea dă senzaţia că totul mişună, cuvintele fiind de prisos.
Pe final mai că aş fi zis că e Marta Sebestyen cea care cântă. Versurile concentrate pe chipurile fiecărui personaj, sunt mai mult decât grăitoare.
miercuri, 3 septembrie 2008 la 2:04 am
Imi place cum ai descris lipsa dialogurilor. Tacerea e ceruta in filmul asta, sunt prea multe de observat sa te mai intereseze dialogurile. Devii voyeur de ocazie
“If your husband has you seething/ Belladonna you must feed him/ Add some pepper, make it pleasing/ He’ll be laid out by the evening” sunt versurile cantecului.
miercuri, 3 septembrie 2008 la 7:42 am
Eu de Lunghin am vazut Taxi Blues, cu saxofonistul alcoolic care e in stare sa cante despre orice vede ori simte.
joi, 4 septembrie 2008 la 5:53 pm
Am vazut Ostrov. Nu sunt un mare fan al lui Lungin ca regizor, dar scenariile si actorii pe care ii alege sunt de nota 10. Recomand in acelasi ton http://www.imdb.com/title/tt0376968/
joi, 4 septembrie 2008 la 10:16 pm
Hmm, numai filme bune! Am găsit o listă care cred că vine în completarea filmelor lăsate de Luca. Se numeşte: Spiritually Significant Films.
vineri, 12 septembrie 2008 la 2:34 pm
Hellboy 2, adevarata capodopera. Jesus, what a fuckin’ joke! O trebuit sa impart filmu in doua, sa-l pot viziona….
De pe hard disk Persona imi trage cu ochiul, ca o tarfa rabdatoare si credincioasa si eu pactizez cu dusmanul de clasa.
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 12:26 pm
Observ că secţionezi filmele la vizionare ca Jack Spintecătorul
De ce e capodoperă Hellboy doi?
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 1:03 pm
A, loool. Nu stiu daca maiestria bisturiceasca a venerabilului The Jacker ar fi indestulatoare pentru aist marvellous film. Splendoare-n iarba, nu alta!
(the movie sux bigtime, tbh)
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 3:01 pm
De ce zici asta? Nu a fost chiar asa de rau… adica totusi, pastrand proportiile pentru ca totusi, e un film dupa un super-erou de benzi desenate.
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 3:35 pm
Sa-l comparam cu Sin City sau the old Batman movie, unde a jucat un Jack Nicholson, nu stiu daca nu-i act de sadism.
Inchipuie-ti ce impact a avut asupra mea daca, desi am vazut prima parte alaltaieri, ca sa vad si partea a doua trebuie sa o iau de la capat. Pentru ca in fara de intrigant de nesimtita faza cu puscatul creaturilor minuscule si care au uitat sa zboare cand muschiulosul s-o zadarnicit sa pravaleasca statueta peste ele, mi s-a luat curentul. Nu mai retin aproape nimic. As vrea sa il privesc cu ingaduinta, dar nu pot. Pur si simplu, pentru cine nu l-a vizionat, e mai indicat sa revedeti un S.F. de mana a doua, gen Doom, decat sa stoarceti ochii la asta. Just my 2 cents opinion.
PS: da, mi-am mai amintit o faza, aia in care spala dintii de iepure. Filmul s-a straduit atat de mult aici dupa o gluma evidenta, ca o strangulat surpriza. Nu, n-am ce face, deci trebuie sa il urmaresc pana la capat, daca am vazut prima parte, da’ parca vad, mai multa actiune=mai multe inadvertente frapante=mai multi nervi. Mi-e groaza ca trebuie sa i-o var de o vizionare, ca pe mama mare la dus.
Hellboy zwei, here I come…
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 3:43 pm
Inca ceva: norocu’ cu muschiulosul, ca mai salveaza supravietuitori printre remasitele filmului, cu mimica si felul oarecum simpatic de a fi, plus interpretarea actoriceasca, per total.
O faza insa de-a dreptul dezgustatoare e aia cu robotii gay, ala cu olita de noapte pe cap plus individul cu palma umeda, scapand-o de-un amor superfreak, gen catelu’ si purcelu’.
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 4:33 pm
Stai aşe ca nu putem compara Batman (nou sau vechi) cu HellBoy. Eu am o apreciere aparte pentru Guillermo del Toro (mai ales dupa Labirintul faunului) si pentru Ron Perlman (care a imbatranit rau… se vede in porcaria de Mutant Chronicles). Dar totusi… sa nu comparam HellBoy 2 cu Doom. Adica… serios, nu merita chiar asa dizgratie.
Recunosc si eu c-a fost prost, adica neinteresant, stupid, chiar si in comparatie cu primul (si ceva i-a lipsit… nu stiu, probabil un plot mai puternic si mai atent centralizat) dar totusi… parca prea ai ceva cu el.
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 6:04 pm
Absolut nimic dinspre mine spre acest film, Doamne fereste. Cand ma vitejesc sa-i dau o geana, din cap in coada, o sa trec prin el ca Patton prin linia Siegfried. Dupa care, va urma o minunata, vesnica uitare. Traducerea aproximativa, dupa Patton, doar daca nu o stii si intereseaza
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 6:18 pm
Barbosu, filmul asta cum ti s-a parut?
http://www.youtube.com/watch?v=JnezpSJwr8c
asa , de curiozitate
sâmbătă, 13 septembrie 2008 la 6:24 pm
Despre Doom, ii recunosc meritele de joasa clasa intr-ale cinematografiei, insa aici s-a facut istorie. Jucasem Doom-urile in asemenea hal, prin ‘95-’96, ca visam si noaptea ca ucid monstri. Pentru Doom III, am lucrat la o harta, urzire in pacat ce mi-o halit vreun an si jumate din viata. Efectiv parte din mine a trait in acel univers. By this means, plus ca are coloana sonora semnata Clint Mansell, eu chiar reonorez filmul Doom, sa zicem o data-n luna. Ca pe nevasta, dac-as servi vreuna.
miercuri, 17 septembrie 2008 la 3:46 pm
Deci degeaba, a treia oara incerc sa vad hellboy 2, si iara am adormit
Tura viitoare inchin un litru de cola in cinstea-i, sa vedem…
duminică, 28 septembrie 2008 la 12:24 am
The Fall (2006) – nu spun cine joaca in rolul principal si cati ani are. In afara de faptul ca e un film pe care-l recomand (deci bun), actrita din rolul principal joaca fara cusur.
marţi, 7 octombrie 2008 la 10:40 pm
Inca o incercare de vizionat a la Hellboy Ciu si din nou, somn… Clar filmu trebuie scris pe dvd cu emblema pe el “nani nani”
marţi, 7 octombrie 2008 la 11:29 pm
sau poate trebuie văzut dimineaţa
marţi, 7 octombrie 2008 la 11:34 pm
Da, si inca la prima ora
marţi, 7 octombrie 2008 la 11:36 pm
Desi parca-mi surade varianta de mai sus, in caz de insomnii, spargeti vitrina si puneti dvd-u’ la play. Principalu-i ca perseverez. Am mai vazut cateva cadre.
marţi, 7 octombrie 2008 la 11:45 pm
eu nu înţeleg de ce atâta ambiţie pe filmul ăsta care nu vrea să-ţi placă
miercuri, 8 octombrie 2008 la 3:35 pm
Nici eu nu inteleg. O fi fermecat.
miercuri, 8 octombrie 2008 la 11:49 pm
Mişiîn ăcampliş, in sfarsit. Geeez…
luni, 20 octombrie 2008 la 10:24 am
E filmul asta.. http://www.imdb.com/title/tt0119167/... cred ca il pot considera cel mai bun thriller (!?) pe care l-am vazut. Desi acum s-a facut varianta americana as recomanda-o tot pe cea austriaca. E mai aproape de modul de viata european si asta conteaza in filmul asta. Varianta americana este o copie cadru cu cadru, foarte bine jucata si regizata de altfel. Pentru cineva care nu a vazut primul film este o varianta foarte buna,
luni, 20 octombrie 2008 la 7:16 pm
Luca, nu merge linkul. E vorba de Funny Games?
marţi, 21 octombrie 2008 la 11:16 am
Nu ar fi singurul pe care americanii sa-l refaca in modul asta, am auzit de curand ca si pentru Das Leben der Anderen se pregateste acelasi lucru
nu-mi suna deloc bine
marţi, 21 octombrie 2008 la 5:53 pm
The true story of a newly appointed African-American…
luni, 27 octombrie 2008 la 1:16 am
Un film dpre dragoste intre oameni mai putin obisnuiti, vazut pe hbo si gresit interpretat (romanii astia!…) ca ar fi comedie: La Science des reves
luni, 27 octombrie 2008 la 1:17 am
Am scris mai sus despre el. Comedie nici eu nu am văzut acolo.
luni, 27 octombrie 2008 la 1:26 am
Hm, nu gasesc (am dat search in pagina dupa nume). Poate l-ai pomenit in alt thread, cred ca dau un google cu riscul sa fac ceva imoral
luni, 27 octombrie 2008 la 1:47 am
Am gasit. Diacriticile astea!…N-am vazut Human Nature, dar imi place mai mult decat The Eternal Sunshine of a Spotless Mind, care nu m-a convins.
“refugiul într-o lume ideală şi încercarea de a crea o iluzie perfectă în lumea viselor poate avea drept consecinţă o confuzie: iubirea se poate transforma într-un joc al seducţiei în care atracţia ia locul pasiunii” nu-mi dau seama daca e doar o concluzie sau vrei sa spui ca e oarecum rau ca se intampla asa, dar in mod clar eu nu o vad confuzie.
miercuri, 29 octombrie 2008 la 2:48 pm
Pentru pasionatii de istorie, Hitler – The Rise Of Evil. Exceptand ca filmul poarta pecetea americana si parca ascunde o alura de superproductie, in ciuda scenelor modeste -vezi tendintele de paranormal induse subtil -chiar merita vazut. De remarcat jocul actorilor si in special al lui Robert Carlyle care il joaca pe dictator, reusind sa redea destul de fidel vigoarea si totodata nebunia acestuia.
joi, 30 octombrie 2008 la 1:14 pm
Deci sex in stil urban asalt ce am vazut in filmul asta de nu-i adevarat! Hitler si cu Eva Braun, cica ea in picioare, langa un fotoliu, el devine brusc agitat, amandoi prezinta simptome de respirat sacadat, el maraie (!) si se repede asupra ei, tensiunea creste, respiratul se intensifica, el de la sanul fetei isi muta capul la ea in poala, ea cade in fotoliu, respiratii suieratoare, punct culminant, si…deznodamant: Hitler tasneste ca un arc, in picioare, un nou marait feroce, ah, si totusi…orgasmul cerebral este inegalabil. Bineinteles ca amandoi au fost in tot timpul asta imbracati.
joi, 30 octombrie 2008 la 2:05 pm
Ryan, 2005 OSCARS for Best Short Animation:
vineri, 31 octombrie 2008 la 4:27 am
Filmul Ostrovul il recomand cu toata caldura.
vineri, 31 octombrie 2008 la 5:35 pm
Batman: The Dark Night, minunea minunilor.
Deoarece si pentru care ca am vazut destul de multe comentarii pe film, care se incheiau cu fraze de-a dreapta si de-a carna Tatalui, socante, de inchideam cand un ochi, cand pe celalalt, de ziceai ca am vreo boala psihica, “cel mai tare film ce l-am vazut in viata mea”, “cel mai erect din seria Batman”, am sa fac un scurt rezumat al impresiilor lasate la vatra. O, muribunzilor…somnul ratiunii naste betmeni.
Inaintea vizionarii, am citit o explicatie ce sforta sa explice ca ii explicabil di ce titlu se cheama asa: “am vrut sa facem atmosfera mai intunecata”. Si ati reusit. Adicatelea, e subtil ca coltii-n gura lupului, din povestea Scufita Rosie si to’asu’ Lenin.
Gut. Amu filmu-n sine. In primele minute, apar trei Batmani, din care doi falsi -geometria spatiala la mine-n bucatarie ii in flori de liliac. Actiune incurcata de la bun inceput, nici n-apuci sa-ti sufoci dorsalii in fotoliu ca deja trebuie sa faci filozofie. Bine, misterul nu dureaza prea mult, ca vine unu si spune “that’s more like it”, adica originalu’ fu ginit. Mai trec doua minute, si asta se hotaraste sa ingaime ceva, ca io la o fata seara, singuri in apartament, cu usa incuiata -de dansa, evident. Doamne, n-o sa uit niciodata cat am putut sa fiu de tembel!
Asadar deschide asta gura -nu-i sigur, masca sta marturie, dar presupun ca nu era ventriloc -si zice “Hî-hî-hîîî, Uî ! Hî !”, la care zic “Ce !! “, si derulez cateva minute mai in fata sa vad, e cumva parodie? Dar nu, asa-i vocea Omulului Liliac, netratata cu musetel. Pai daca trebuie sa fie dark, nu? Cancer la gat se cheama indeletnicirea. Am omis ca apar niste tipi imbracati in aceeasi masca, dealtfel goi la bibilica, dovada ca se impusca gramada si rad unul peste altul, neintrebandu-se “bine bine, dar daca seful m-a sfatuit sa imi impusc colegii sa ramanem noi cu banii, ce garantie am ca nu patesc la fel ?”, meniti sa sporeasca complexitatea filmului…îhî. La sfarsitul tevaturii, cine altul ramane ultimul, plutind vesel in deriva pe marea de cadavre si minunand auditoriul, decat Joker himself ?
Astea ar fi partile bune ale filmului, sclaba calitate amu urmeaza. Jokerul, admirabil jucat de Ledger, de altfel, se aseamana oarecum, inca din primele momente cu asasinul necrutator din No Country For Old Men. O fi o parere, mi-am spus, fiind recunoscut pentru natura mea de a exagera lucrurile si a vedea peste tot similitudini, a face din tantar armasar, ba chiar antideluvian pet, and so on. Well, mai trece ceva amar de vreme fara zahar, sare sau piper si apare necrutatoarea moneda. Insotita de ceva remarca-n genul “moneda hotaraste, insa eu imi fac destinul cu mana mea”. Maniacule…esti ‘copy cat’ dupa mai marele, tarele si dezinvolt, usor scoboratorul peste capetele tale, din filmul fratilor Cohen. Chiar daca se vrea a fi o aluzie, jalniceste filmul in draci, de stau si ma intreb, sarmanii astia chiar nu mai au imaginatie?
Urmeaza apoi actiunea cea furibunda si plictisitoare, de am adormit in trei etape si s-a cerut datul pe repeat sa nu pierd vreo subtilitate. Ideea care nu se cere lasata in pace e insa linistitoare: umanitatea triumfa intotdeauna. Pacat ca ratiunea e discriminata. Mai raman doua nelamuriri. Nu inteleg e de ce unii s-au legat de actrita ce o joaca pe Rachel, e destul de draguta si prestatia e multumitoare -au la asa thriller psihologic o vroiati pe Julia Roberts? Pretentiosilor. Hapoia pentru ce omu liliac face boxu’, obstracizat pe alocuri de cate un cot, asa-n gest de inghionteala: neah. Un detaliu ce m-a frapat in revistele de desen animat era frecventa cu care protagonistul folosea in luptele libere lovituri de picior, in special high-kick. Aici sublimeaza si lipsesc cu desavarsire, sau cel putin sunt rarrisime -personal nu retin absolut nici o faza in care Batman sa fi ridicat piciorul, in minunat gest de balet spre guri adverse -tic probabil ramas de pe vremea cand purta fustita.
Concluzie, exceptand coloana sonora si jocul actorului Heath Ledger, de altfel singurul fortat de poveste sa scoata talentul actoricesc la lumina, filmul ca si creatie cinematografica, reprezentatie artistica sau ce s-o cere, e un esec total. Nu se compara nici cu penultimul din serie, daramite cu vechile productii.
vineri, 31 octombrie 2008 la 5:37 pm
Sophie’s World…aproape un ghid filosofic.Subtitrarea e foarte greu de gasit,asa ca daca se hotaraste cineva sa il urmareasca o poate descarca de aici http://mrmgr.pl/?p=239 in engleza bineinteles,in romana nu exista. Un film norvegian foarte bine realizat.
vineri, 31 octombrie 2008 la 5:41 pm
*obstracizat -obstructionat, prima forma am doar o vaga parere ca am auzit-o pe undeva, poate si acolo gresita -nah, nu m-am temut sa i-o var, totusi
sâmbătă, 1 noiembrie 2008 la 9:47 am
Am uitat sa specific,Sophie’s World este o adaptare a renumitei carti “Lumea Sofiei”.
“Lumea Sofiei” ridiculizează toate aşa-zisele secrete ale succesului. Un scriitor norvegian
nu prea cunoscut înainte de apariţia acestei cărţi, Jostein Gaarder, are o idee din categoria celor
care te vizitează o dată în viaţă. Să facă un roman din istoria filosofiei povestită unei fete de 14 ani.
Ce poate fi mai de antisucces, la prima vedere, cînd există atîtea cărţi de popularizare a filosofiei pe
care nu le citeşte nimeni? Gaarder transformă însă această istorie în pretext pentru un thriller în care
căutarea înţeleciunii devine o aventură imprevizibilă,
răsplătită, după fiecare pas înainte, cu cîte un
episod din aventura filosofiei înseşi.”
Mai mult am facut reclama cartii decat filmului:)) Daca sunteti interesati catusi de putin de filosofie va recomand acest film.
marţi, 11 noiembrie 2008 la 7:53 pm
Da, Funny Games
. Cum sa faci remake dupa Das Leben der Anderen? Chiar nu vad cum….
Apare acum ceva care abia astept sa vad: http://www.youtube.com/watch?v=QYfhpPEzQjs&feature=related
joi, 20 noiembrie 2008 la 7:13 am
The X Files: I Want to Believe (2008)
Nu mai retin bine primul X-Files, dar parca a fost mai reusit ca asta.
De data asta lipsesc alienii, care de regula dadeau putina savoare seriei, in schimb apare un preot cam pedofil sau ceva dereglare-n genu’, n-am inteles exact ca nu mi-a trezit interes amanuntul ala, dar care are puteri de medium. Desi ambii agenti trecusera prin multe experiente iesite din comun, ea, Scully, are indoieli atat in privinta puterilor paranormale ale preotului, cat parca si la modul general -de acolo si titlul filmului, I Want To Believe. Conflictul dintre credinta si indoiala este penibil, pentru cine a urmarit cate ceva din serial. Ca si cum ai vedea cavaleri Jedi si extraterestri peste tot si la prima sedinta de hipnoza la care asisti, te-ar apuca marile dubii, despre tot.
Un dialog ceva mai dragut e cand ea ii reproseaza lui ca de ce sta izolat, nu mai iese din casa si e toata ziua pe jocuri pe calculator, si ca e ceva in neregula cu el, la care Mulder ii raspunde ca nu e nimic in neregula cu el si ca se simte bine acolo, ca un melc in cochilia lui. Ideea din finalul filmului, ca ei raman aproximativ impreuna, mi se pare putin trasa de par, din moment ce ea era macinata de contradictii, nu doar privitor la temele paranormale ci si la perspectivele unei relatii cu el, vesnic “imatur” si believer. Unde mai pui ca in toti acesti ani ea chipurile a ramas “a lui”, de parca poti tine inima unei femei in loc, in ciuda separarilor masive si a invadatorilor.
Destul despre film, ca deja daca mai comentez mult dau impresia ca a fost film de dragoste (doar am punctat chestiile mai interesante, in acceptiunea mea)
joi, 20 noiembrie 2008 la 6:32 pm
Vazui Crucea de Fier, Cross Of Iron (1977).
Filmul ii in stil Sven Hassel, cine o citit cartea gaseste si p-aci atmosfera aia.
Steiner asta, personajul principal, ii nebun in orice face, aparent paradoxal chiar din cauza luciditatii ce il anima si care-i spune ca nu prea au sens lucrurile pe lumea asta, si ca urmare nu-si permite sa fie indragostit prea multa vreme si uraste toti ofiterii, cadrele de conducere si in general boala omului sa aiba idealuri, sursa raului, in conceptia lui. Ii uraste chiar si pe cei care ii iau apararea -vezi oarecum surprinzatoarea replica la gestul amical al unui superior:
-Acum asculta. Stii ca intodeauna am manifestat
o mare intelegere pentru tine dar am obosit sa ma tot cert
cu superiorii tai.
-Nu ti-am cerut niciodata asta.
-Nu mi-ai cerut ? Tu nu mi-ai cerut niciodata? Ai innebunit? Steiner, de ce esti asa de nerecunoscator?
-Ce am eu…ca sa fiu recunoscator ?Toleranta voastra? Crezi ca daca tu si colonelul Brandt sunteti niste ofiteri
mai ingaduitori inseamna ca va urasc mai putin? Eu urasc toti ofiterii. Pe toti… Stransky, Triebig… pe toti doritorii de cruci de fier din armata germana.
-Tu ai idee ce vorbesti?
-Tu stii cat de mult urasc eu aceasta uniforma?…Si tot ce reprezinta ea. Doamne !…
-Iesi afara. Te rog iesi afara.
In mod paradoxal insa, se intoarce la unitate si cand poate sa scape. Ai zice ca-i un iubitor de oameni, da’ dupa ce impusca pe aia lui, ca s-or purtat necorespunzator cu niste prizoniere ruse, intr-un cadru destul de obscur (ele i-or ademenit), si il cruta pe ofiterul responsabil de moartea catorva camarazi, nu-i mai sigura nici treaba asta. Sigur ii numa’ ca pentru el toti oamenii-s egali si nu exista ranguri.
Faina si povestea de dragoste, ca se termina rapid in stil “Mars d-aci, Veto!”.
Scenele de lupta nu-s grandioase, da-s destul de realist si echilibrat facute, dupa moda anilor ‘70 (de exemplu bat tunurile in draci si mai bine de jumate din combatanti mor sub ghiulele, nu tu atata poc-poc si artilerie ce loveste numa-n plin ca in filmele cu Rambo, sa emotioneze privitoru’).
Gasiti in film pe turbatii actori, Maximilian Schell si James Coburn.
marţi, 2 decembrie 2008 la 11:44 am
Filme considerate cele mai bune ever:
http://en.wikipedia.org/wiki/Films_considered_the_greatest_ever
marţi, 2 decembrie 2008 la 8:17 pm
Michael Clayton, ce tot ruleaza acuma pe hbo.
Nu-i rupt din soare, dar are doua faze faine, care merita. Una ii cand protagonistu’ principal jucat de George Clooney se opreste si iese din masina inainte ca asta sa explodeze, pentru a admira niste cai, intr-un context ciudat, si cadru ca de vis (f fain filmata scena), si cealalta cand avocatul batran, respectat si temut de toti, trezindu-se in ceasul al doisprezecelea ca tot in ce-o crezut el o viata si toate vorbele frumoase sunt minciuni, se dezbraca in public in fata tinerei cu numele de..well…guess who, gest pentru care ii imediat catalogat ca nebun.
Finalul oarecum previzibil ii din pacate slabut si trage mult filmu’ in jos, imo.
marţi, 2 decembrie 2008 la 8:51 pm
Acuma ca am cautat prin subtitles, mi-am adus aminte ca are si dialoguri/monologuri interesante, plus ca Tom Wilkinson (batranu’) isi joaca rolul de nota 10.
Niste quotes:
Tom Wilkinson catre Michael Clayton:
”
Michael. Dear Michael. Of course it’s you. Who else could they send?
Who else could be trusted?
And I know it’s a long way and you’re ready to go to work.
All I’m saying is wait, just wait, just… Just please hear me out.
Because this is not an episode, relapse, fuckup.
I’m begging you, Michael, I’m begging you.
Try and make believe this is not just madness…
…because this is not just madness.
Two weeks ago, I came out of the building, okay?
I’m running across 6th Avenue, there’s a car waiting…
…I got exactly 38 minutes to get|to the airport, and I’m dictating.
There’s this panicked associate sprinting along beside me…
…scribbling in a notepad, and she starts screaming.
And I realize we’re standing in the middle of the street…
…the light’s changed and there’s this wall of serious traffic speeding towards us.
And I freeze. I can’t move.
I’m suddenly consumed with the overwhelming sensation…
…that I’m covered with some sort of film.
And it’s in my hair, in my face. And it’s like a glaze, like a coating.
And at first I thought, “Oh, my God, I know what this is.”
“This is some sort of amniotic,|embryonic fluid.”
“I’m drenched in afterbirth.”
“I’ve breached the chrysalis. I’ve been reborn.”
But then, the traffic, the stampede, the cars, the trucks, the horns…
…this poor woman screaming, and I’m thinking, “No. This is not rebirth.”
“This is some kind of giddy illusion of renewal…”
“…that happens in the final moment before death.”
And then I realize, “No, no, no, this is completely wrong”…
…because I looked back at the building…
…and I had the most stunning moment of clarity.
I realized, Michael…
…that I had emerged, not through the doors of Kenner, Bach & Ledeen…
…not through the portals of our vast and powerful law firm…
…but from the asshole of an organism…
…whose sole function is to excrete the poison…
…the ammo, the defoliant necessary for other larger…
…more powerful organisms to destroy the miracle of humanity. And that I had been coated in this patina of shit…
…for the best part of my life. And the stench of it, the stain of it would take the rest of my life to undo. And you know what I did? I took a deep, cleansing breath and I set that notion aside. I tabled it. I said to myself, “As clear as this may be, as potent a feeling as this is…” “…as true a thing as I believe that I have witnessed today, it must wait.” “It must stand the test of time.” And, Michael, the time is now.
”
an’ sum links:
http://www.youtube.com/watch?v=wIdf43qugyE
marţi, 2 decembrie 2008 la 10:16 pm
Tagline pe imdb: The Truth Can Be Adjusted
Sună interesant.
joi, 4 decembrie 2008 la 6:34 pm
The fountain, un film intr-adevar… altfel. Dar nu am inteles ceva prea concret. Si nu ma consider chiar asa batuta-n cap.
joi, 4 decembrie 2008 la 10:58 pm
Poate din cauză că a îmbinat 3 poveşti folosind părticele din aceleaşi personaje?
vineri, 5 decembrie 2008 la 12:26 am
Cred ca The Fountain nici nu o fost facut cu scopul sa fie inteles 100%, din moment ce are idei ca mistisicm, unitate spirit/materie, etc. Cred ca ii mai degraba apreciat pentru reprezentarea aritistica. Cum ii de exemplu un tablou abstract.
vineri, 5 decembrie 2008 la 11:20 pm
Vazui asadar Persona.
Cateva idei dpre film, in viziunea mea.
Filmul e o introspectie in om, cu personalitatea si simturile lui.
Finalul ii un pic grabit, in opinia mea, ca o bagat aici prea multe teorii pe metru patrat.
Concluzia logica pe care s-ar cere sa o traga spectatorul nu prea are importanta, imo. Nu conteaza daca Alma si Elisabet sunt una si aceeasi sau diferite, ci rolul lor, valoarea lor simbolica. Ele simbolizeaza legatura viata-moarte, adevar-aparenta, mama-copil, iubit-iubita, bine-rau, urat-frumos, care toate se contrazic si impletesc in acelasi timp, in toti oamenii si intr-o singura persoana, in perfecta dependenta. Masca realitatii ascunde alta masca, care impreuna intruchipeaza adevarul. Cand la sfarsit apare focul, ducand la mistuire si desprindere, asociate peliculei (=timpul), aia simbolizeaza cum tot ce exista tinde la unitate, doar pentru ca intr-un final sa se desfiinteze, chiar din cauza apropierii. Tot ce exista ca om la Alma si Elisabet, si tot ce stim despre cele de mai sus (viata-moarte, bine-rau) se descompun, in urma arderii rezultata din interactiune.
Per total, cei pasionati de psihologie, filozofie si reprezentari simbolice vor gasi acest film excelent.
sâmbătă, 6 decembrie 2008 la 10:08 pm
Interviu Cu Un Vampir: nu mi-o placut.
Am vazut filme facute de amatori cu atmosfera mai faina. Niste actori “tari”* si filozofie de calibrul doi nu-i destul sa faca o bresa in genu’ mistico-fantastic si sa ne convinga ca usturoiu si cartea scrisa de Bram Stoker is opera unui “irlandez betivan”, comparativ vezi-doamne cu viziunea retro a producatorilor. Cel mai tare m-o dezgustat Antonio Banderas, cu a sa incercare de interpretare in mister ce poate uda auditoriul daca poarta sanje de femeie, in voluptoase si tentante vene, altfel Palido Domingo ii da clasa. Artificial pana-n plasele, honey-bunny (singurul film in care io te-am vazut jucand de doamne ajuta o fost Assasins)
N-as zice ca-i cel mai rau film cu vampiri ever, da’ nici nu-i cine stie ce vrajitorie de capul lui.
*imo prezenta celor trei muscatori de la apus sug din energia filmului (sa ma exprim jugular), invitand prostimea la “uaaaa! uite-i pe toti vam-puroii laolalta cat sunt de frumosi, ascundeti tepusele si scoateti blitz-u’!”
sâmbătă, 6 decembrie 2008 la 10:11 pm
Antonio Banderas in Interviu cu un vampir?? E mai nou sau cum?
sâmbătă, 6 decembrie 2008 la 10:19 pm
Intai am crezut ca am avut io cosmar cu vampiri aseara, la intrebarea ta. Ov cors ca el, in rolul vampirului ce avea trupa aia de teatru.
“Antonio Banderas … Armand” (pe imdb, da’ trebuie sa dai pe full cast, ca-i asa, mai “codas” p-acolo)
Nu trebuie sa te simti rusinata, pe vremea aia nu era considerat un star (probabil), de aia nu l-ai remarcat*
*sau poate tocmai de aia nu era un star, pentru ca nu l-ai remarcat
luni, 8 decembrie 2008 la 10:52 pm
Văzut Ladri di biciclette sau Hoţi de biciclete a lui Vittorio De Sica. Un film bun de folosit ca exemplu în n situaţii când se face din ţânţar armăsar. Un film despre idei fixe, despre incapacitatea de a vedea mai departe de ele. Vezi ce face omul în disperare, observi maturitatea din copii atunci când adulţii îşi pierd cumpătul. Pentru că e realizat în 1948, imaginile vorbesc altfel. Sunt mai degrabă bogate în sugestii. Starea psihică nu poate fi porţionată, nici măcar în final. Aparent simplu dar scoate în relief detalii sensibile.
marţi, 9 decembrie 2008 la 2:49 pm
Ca tot ai zis de idei fixe. Am vazut Taxidermia, si cred ca ai avut dreptate cand ai spus ca “finalul îţi răsplăteşte răbdarea”.
Impresii, in mare: jocul actorilor ii ireprosabil, stilul de filmare si coloana sonora-s tari si filozofia de la urma, impletita in povestea de pe parcursu filmului, iara pica bine.
Marea problema, si din care cauza cred ca nu o fost cotat mai bine nici de critica, ii ca la partea unde intentia o fost sa prezinte grotescul, filmu’ o fost prea dintr-o bucata, fara sa scape nici o ocazie sa-l tranteasca pe ecran. Consider ca un foarte mare merit la valoarea filmului il are coloana sonora, de care am mai zis o data. Sa-ti citesc acuma articolu’ pana la capat, ca nu-l mai tiu minte.
marţi, 9 decembrie 2008 la 7:52 pm
Culmea, după Taxidermia am început să-l recunosc pe Amon Tobin la radio
Pe last.fm, of course.
marţi, 9 decembrie 2008 la 11:32 pm
Amon Torbin fiind ala cu muzica. N-am auzit de el, da’ se pare ca face treaba buna.
Iara de mentionat, din ce am vizionat recent:
-Talvisota (1989), considerat pe wiki cel mai bun film finlandez de razboi (tradus Winter War). Deci rusii ataca in valuri, si astia se apara. Si vin cumetrii, si vin si nu se mai opresc.
Interesant temperamentul finlandezilor, si cum stau cu stoicism in fata adversarului, fara sa cracneasca nici cand is grav raniti. La un moment dat il cara in spate unu pe un soldat la care o bomba i-o zburat un picior. Ala ranitu’ intreaba :
-Cate picioare am lipsa?
-Numa’ unu, veni raspunsul.
-A, ok atuncea.
Nici un “au” sau ceva.
-The Exorcist (1973). Primu’ din serie, si considerat iara pe wiki cel mai tare din genu’ horror. Are atmosfera reusita, efecte si toate cele, in special sunetele pe care le scoate posedata is crancene, da’ nu mi s-o parut chiar cel mai cel al tuturor timpurilor. In genu horror, filmu’ chinezesc Gin gwai (2002), The Eye, mi-o placut cel mai mult.
vineri, 12 decembrie 2008 la 10:31 am
Fallen (1988), cu Denzel Washington, iara merita vazut (desi o fost pe hbo si putini l-or ratat)
un dialog interesant, intre cei doi za good cops:
-Hey.
-Hey.
-Jonesy? What’s the point of life?
-”The point”?
-Yeah.
-”Of life”?
-Yeah.
-The point of life… You want a cigarette?
(ironie, asta nu era fumator si se stiau de ani buni, dar s-o gandit sa-i plateasca cu aceeasi moneda, ca i-o pus intrebarea asta grea)
-No, thanks.
-The point of life is we catch bad guys.
-That’s what I used to think.
It’s not good enough.
You can shoot me for talking like this, but…
-It’s two o’clock in the morning.
You can talk any way you want.
-What are we doing here?
You know what I’m saying?
Why do we even exist?
Us.
-Maybe it’s God, Hobbes.
-Yeah, it could be.
I have a hard time believing that we’re…
…part of some huge…
…moral experiment, you know,
conducted by a greater being than us.
If there’s a greater being than we are,
why does he give a shit about us?
There are five billion of us.
We’re like ants. Do we care…
…what ants do, from a moral standpoint?
-”Ants”? No.
I’m following you,
but at the same time I’m losing you.
Are you heading someplace here?
-That’s my point.
Are we headed someplace?
If we don’t figure it out…
-Maybe if you figure it out…
…you die.
Heart attack, stroke.
You figure out what’s what…
…you don’t get to hang around anymore.
You get promoted.
Meanwhile, Delores
…says we’re put here to do one thing.
-One thing?
What’s that?
-It’s different. It’s different for everybody.
Hers is lasagna.
-Lasagna?
And just one thing, not two or…?
-Maybe two, I don’t know.
It’s just her opinion.
But it’s like…
…when a moment comes…
…we either do the right thing…
…or wrong.
-When do you know
when your moment comes?
Suna telefonul, la care unu zice ironic:
-So, like this could be it for me?
-That’s the beauty. You never know.
vineri, 12 decembrie 2008 la 9:52 pm
Vă rog să îmi spuneţi si mie de unde pot lua subtitrarea de la Dekalog de Krzysztof Kieslowski. Am gasit-o pe regielive sau softpedia,dar nu se potriveşte.Chiar vreau să văd filmul aşa că vă rog să mă ajutaţi.
vineri, 12 decembrie 2008 la 10:23 pm
să o ajutăm?
vineri, 12 decembrie 2008 la 10:51 pm
Şi eu am avut probleme cu subtitrarea. Până la urmă am folosit una în engleză. Trimite-mi un mail dacă te interesează.
Eugen,
Partea cu experimentul moral e interesantă. Merită ţinută minte şi chiar dezvoltată ideea : )
sâmbătă, 13 decembrie 2008 la 12:30 am
Nu mai spune ca io o dezvolt de fiecare data cand nu-mi iese ceva, in zvonuri despre morti, creatori si alte delicatese completate cu “experimentele tale moralizatoare de r…”, adicatalea cand vorbesc cu the upperboss.
Mie mi-a atras atentia aia cu “we’re put here to do one thing”
sâmbătă, 13 decembrie 2008 la 11:49 pm
Sfarsitul Aventurii, The End Of The Affair (1999)
Sarah: Love doesn’t end, just because we don’t see each other.
Maurice Bendrix: Doesn’t it?
Sarah: People go on loving God, don’t they? All their lives. Without seeing him.
Maurice Bendrix: That’s not my kind of love.
Sarah: Maybe there is no other kind.
vineri, 26 decembrie 2008 la 4:54 pm
Văzut Spirited Away, un anime reuşit. La prima vedere pare un film ciudăţel dar dincolo de aparenţe, fiecare personaj simbolizează ceva.
vineri, 26 decembrie 2008 la 11:27 pm
Lost in Translation (Sophia Copola); Wicker Park (Paul Mcguigan); My life without me (…am uitat regizorul). Primele 2 imi merg direct la suflet…o alta zi aceiasi prieteni…FILMELE
vineri, 26 decembrie 2008 la 11:47 pm
Ma bag si eu in seama cu : The kite runner, Ultimate gift…ultimele vazute. Superbe ! Pentru recomandare :www.watch-movies.net. Merita cele cateva mii de filme, sau zeci de mii…gratuite.
sâmbătă, 27 decembrie 2008 la 5:34 am
http://www.cvdm.wordpress.com
filme la greu !!!….sincer!!
miercuri, 31 decembrie 2008 la 6:39 pm
adhgfyuadufygdsafgyusdgfsdagydsahufgsdyfsdfdshyug
miercuri, 31 decembrie 2008 la 6:41 pm
filme foarte tari
miercuri, 7 ianuarie 2009 la 3:50 pm
foarte dragute filmele…..recomand Seven pounds,ca film nou,m-a impresionat extrem de mult!…in rest as mai adauga
crash
american history x
requiem for a dream
blow
snatch
la sconosciuta
the life before her eyes
miercuri, 7 ianuarie 2009 la 5:18 pm
de ce te-a impresionat seven pounds?
vineri, 9 ianuarie 2009 la 11:10 am
cred ca cioroiu’ ala urechiat cu pretentii de actor.
vineri, 9 ianuarie 2009 la 5:37 pm
am vazut arumdabda da nu stiu de ce nu mi s-a parut la fel de bun ca restul filmelor lui kim ki duk..poate subiectul,poate ideea filmului nu mi s-au parut extraordinare..e doar parerea mea..ideea este ca nu m-a incantat la fel de mult precum multe alte filme ale lui kim ki duk
vineri, 9 ianuarie 2009 la 11:18 pm
După ce o să vezi Wild Animals, Insula sau Real Fiction o să ţi se pară altfel Arumdabda
Mie filmul mi-a confirmat stilul lui KKD.
sâmbătă, 10 ianuarie 2009 la 5:48 pm
stilul mi l-a confirmat si mie..insula l-am vazut..pe celelalte doua o sa le vad in curand:D
vineri, 23 ianuarie 2009 la 1:11 pm
Unde gasesc si eu Codin – 1963, regia Henri Colpi ?
vineri, 23 ianuarie 2009 la 3:03 pm
dar unde ai gasit filmul?
vineri, 23 ianuarie 2009 la 6:26 pm
pai aia-i, ca nu l-o gasit
vineri, 23 ianuarie 2009 la 9:20 pm
He he, l-am gasit ingropat in memorie. L-am vazut demult, in copilarie. Acum mi-am adus aminte de el si-l caut…
vineri, 23 ianuarie 2009 la 9:24 pm
Eu am văzut tot aşa Nils Holgerson şi mi-ar plăcea să-l găsesc. Oare ar avea acelaşi efect?
sâmbătă, 24 ianuarie 2009 la 11:09 am
Probabil ca nu o sa aiba acelasi efect. Eu cand am vazut Codin, eram prea mic si prea prost ( nu ca acum as fi foarte destept. nu-i asa, Eugene?) ca sa inteleg mare lucru. Ce-mi aduc aminte este atmosfera sumbra, brutala, pe care o avea filmul. Aveam tot timpul impresia ca se va intampla ceva rau. Aducea un pic cu Moara cu noroc, film facut cam tot in aceeasi perioada. Apropos, il caut si p-asta
sâmbătă, 24 ianuarie 2009 la 5:53 pm
@titip: “nu ca acum as fi foarte destept. nu-i asa, Eugene?”
Buna crestere ma opreste sa te contrazic
Lasand gluma la o parte, incearca sa dai search dupa film cu emule, ala gaseste cica cestiuni asa mai rarrissime.
@Ana: “Eu am văzut tot aşa Nils Holgerson şi mi-ar plăcea să-l găsesc”
Pasarea De Foc Spatiala, un desen animat S.F. si japonezoidal de prin anii 80, to me.
“Plot summary for
Hi no tori 2772: Ai no kosumozon (1980)
The 2720s: The Earth is in decay and so are many of its colonies. A young’n'terrible kid is growing up by himself in a single-room “kindergarten cell” surrounded by the high-tech of the new millenium. For one of his birthdays, he receives an android nurse: beautiful woman-transformer, programmed to teach and protect the kid. Eventually the kid grows, gets accepted in the Space Academy and discovers enemies and friends as he races through the known Universe in the search for the Space Firebird, a semi-mythical creature of energy. In an effort to know the race of such a tenacious explorer, the creature “enters” the android and falls in love with its master and friend. Back to a crumbling Earth, the youngster trades his life for the life of his planet. The Firebird accepts and The Earth is the new Phoenix: reborn out of its own ashes”.
luni, 2 februarie 2009 la 12:02 pm
“Pasarea De Foc Spatiala, un desen animat S.F. si japonezoidal de prin anii 80, to me.”
Vizionat zilele astea. Oarecum surprinzator, l-am gasit destul de reusit, ca inainte il vazusem prin 1982 la cinema, pe cand eram de-o schioapa, si aia nu s-ar mai pune. Din pacate l-am vizionat in bitrate slabut.
Apoi am mai vazut acuma un film horror ce il ginisem prin 1990, pe cand erau videotecile-n floare: Evil Dead (1981). Blood, gibs and guts, tata, nu se joaca cu o intepatura-doua, acolo. La imbaierile sangerii concureaza la greu cu titlurile hardcore ale genului, ca de ex. Texas Chainsaw Massacre, dar are bineinteles stilul clasic caracteristic vremii anilor 80, efectele speciale in anumite faze lasa oarecum de dorit, dar ca un plus m-a relaxat imaginea si jocul actorilor, care arata ca niste oameni normali, nu superstaruri si alte vrajitorii. Inca un lucru bun, filmu’ nu te omoara in coloane sonore sa iti manevreze starea virila de spirit. Si cum o inceput aia posedata sa faca brusc urat si cum or prins-o niste crengi in padure de or infasurat-o si or vrut sa faca marsavii sexuale cu ea, si ce i-o mai sburat capu’ la prietena-sa cand o lovit-o cu lopata, ca era cu demonu’ in ea, ce mai, romantism de calitate! Era la mine la film un amic nebun cu acte in regula si la un moment dat o zis ala “mi-o pierit pofta de mancare”. Eh, ingratul! Nu stie el pe ce se papa magia giavolului.
Cred ca ma pun sa caut dupa alea cu intoarcerea cadavrele vii acuma, nu le mai stiu titlul. Numa’ sa le gasesc tot in hdtv, ca pe asta. Altfel nu se vad delicatesele.
(gasii: The Return Of The Living Dead -1985)
duminică, 8 februarie 2009 la 3:04 pm
“Alexandru, pe august 5th, 2008 la cică:
nu vad aici Reconstruction… l-ai vazut?”
L-am vazut io. Ii cu unu ce se indragosteste de una si zice ca prima de care s-o indragostit n-o fost dragoste, si pune omu sa se intrebe daca dragostea ii cantitativa si cat de probabil ii ca asta sa fie dragostea adevarata, daca prima oara s-o inselat? Nu e atat dsespre conditia barbatului ci a unor simpli oameni, si te invata sa te indoiesti, de la babord pana la tribord, inca o data. Generalizand pana in barbati si femei ii un pic cam superficial, in ciuda pantalonilor de blugi ce vor sa o sugereze pe artista, isn’t it that it is real?
joi, 5 martie 2009 la 11:36 pm
SOLDIER (1998):
-You have to organize us. We’re not cowards. We’ll do as you tell us. We’ll fight.
-No.
-Why not?
-Soldiers deserve soldiers, sir.
-But one soldier…against 17? What are you going to do?
-l’m gonna kill them all, sir.
THE THIN RED LINE :
You’re in a box. A moving box. They want you dead. Or in their lie.
THE CURIOUS CASE OF BENJAMIN BUTTON
Elizabeth Abbott: When I was nineteen, I attempted to become the first woman ever to swim the English Channel.
Benjamin: Really?
Elizabeth: But the current that day was so strong that…for every stroke I took, I was pushed back two. I was in the water for 32 hours. And when I was two miles from Calais, it started to rain. When I couldn’t go any further, I stopped. I just stopped. And everybody asked me would I try again. Why wouldn’t I? I never did. As a matter of fact, I’ve never done anything with my life after that.
vineri, 6 martie 2009 la 5:43 pm
De unde sa descarc si eu 20 Nights and a Rainy Day? Stie cineva ?
miercuri, 11 martie 2009 la 4:03 pm
Inca ceva legat de The Curious Case Of Benjamin Button, exceptand cateva faze fainute, filmu, ce vine in partea a doua cu romantisme si niste intriga execrabila spre final, ii anemic ca si Brad Pitt de cand s-o-nsurat.
miercuri, 18 martie 2009 la 9:06 pm
[...] The rest is here: Puţin zis: FILME BUNE! « AnaAyana [...]
luni, 23 martie 2009 la 6:36 pm
Hei,de ce nu mai posteaza nimeni comentarii???
Eu mi-am facut un obicei in a ma uita in fiecare zi pe blogul asta si nu imi place cand nu mai vad niciun comentaru nou despre un film. App am vazut de curand The Boy In The Striped Pyjamas…desi cu vesnicul subiect cu nazismul,lagarele de concentrare,evreii si alte chestii,filmul e chair bun.Mie mi-a placut. Astept si comentariile voastre…chiar le astept:))
P.S. Chiar nu stie nimeni de unde pot descarca 20 Nights and a Rainy Day???
luni, 23 martie 2009 la 7:20 pm
bia,
ţi-am căuatat eu, dar nu găsesc nicăeiri pe torrenţi!
asta e, mai aşteaptă, poate a apărea pe undeva.
marţi, 24 martie 2009 la 7:09 pm
multumesc fanitza!
o sa mai astept…
miercuri, 15 aprilie 2009 la 12:20 pm
As fi recunoscatoare oricui ma sfatuieste cum sa fac rost de “cercul poetilor disparuti”. Si mi-ar place cateva pareri despre filme care pot fi vazute la 14 ani si care transmit un mesaj adevarat unui copil de 14 ani(fata), filme cu adevarat bune si potrivite acestei varste.
miercuri, 15 aprilie 2009 la 8:56 pm
Cercul poetilor disparuti il gasesti oriunde pe torrente si pe DC sub numele Dead Poets Society si subtitrarea la fel,pe orice site de subtitrari.E un film destul de popular,mie mi-a placut.Nu m-a marcat intr-atat incat sa il pun la colectia mea de,, filme extraordinare”,dar e un film bun.
joi, 16 aprilie 2009 la 3:12 am
Într-o ordine mai mult sau mai puţin aleatorie:
Jeux d’enfants (2003)
The guitar (2008)
The escapist (2008)
What dreams may come (1998)
Ghajini (2008)
The life before her eyes (2007)
If only (2004)
Planet of the apes — series (1968-1973)
Chasing Liberty (2004)
Original sin (2001)
Ritana (2002)
The lake house (2006)
Natural City (2005)
Dostana (2008)
joi, 16 aprilie 2009 la 3:27 am
BIA, caută 20 nuits et un jour de pluie cu eMule (www.emule-project.net).
Mi-e teamă că va fi mai greu să găseşti subtitrare pentru el – nu pare a fi prea popular nici măcar pe IMDB, judecînd după lipsa comentariilor şi a detaliilor.
joi, 16 aprilie 2009 la 4:04 pm
“mi-ar place cateva pareri despre filme care pot fi vazute la 14 ani si care transmit un mesaj adevarat unui copil de 14 ani(fata)”
alba ca zapada si cei 7 pitici -ai grije numa zapada sa nu fie pre mare
joi, 16 aprilie 2009 la 4:54 pm
super tare! nu mi-ar fi dat prin cap! merci
joi, 16 aprilie 2009 la 7:33 pm
may e unu, Alba Ca Macaraua Si Cei Sapte Zdrahoni
pe o nota mai supertare ca asta, creca reusisi sa cetesti pre degete ca pacilea şie se debatu si la filmu de catre arta, dara la ce recomandari te asteptai? Harry Potter de care n-o auzit nime’?
Incearca eventual ala cu digitatoru…aaaa…The Prestige, ca-i cu scamatorii. Ti-as mai recomanda Caligula din ‘76, da depinde cat de bine facuta ej la varsta asta inaintata, cica nu-i pîtî minori, de minore nu zîce nemica. Hm, numa sfaturi bune!
joi, 16 aprilie 2009 la 7:36 pm
era-ta: pardon, pacacele cu filmu păntru tineretu curios s-or savarsit in saptejnoua
joi, 16 aprilie 2009 la 8:37 pm
Sau mai bine lasa. Am vazut pareri foarte bune si avizate aici despre o gramada de filme. Nu cred ca de la tine asteptam raspuns. Poate mai sunt alte persoane care inteleg exact ce doresc si sunt eventual si binevoitoare. Stai linistit ca mai exista tineret curios nu doar de Harry Potter. Dar stii si tu asta, nu e nevoie sa-ti spun eu.
joi, 16 aprilie 2009 la 10:47 pm
“pact cu diavolul”
“inchisoarea ingerilor”
sunt filme pur si simplu bune
joi, 16 aprilie 2009 la 11:19 pm
Gata am descarcat in sfarsit 20 nuits et un jour de pluie.Multumesc Drugwash,chiar cu eMule l-am luat ,iar subtitrarea nu am gasit-o niciunde,asa ca ori mai astept(k am invatat sa astept)ori il vad si fara.
vineri, 17 aprilie 2009 la 12:12 am
Cu plăcere.
Nici eu n-am găsit subtitrare, dar răbdarea mi s-a cam terminat de mult, aşa că l-am vizionat fără, ca pe multe altele de fapt. Nu că m-aş pricepe la franceză da’ de nevoie…
Problema e că n-am găsit melodiile, de fapt una dintre ele. Cineva chiar se străduie să ascundă produsele de calitate ale altor ţări.
Lali, din păcate nu-mi vine în minte altceva decît Stick it – încearcă-l.
luni, 11 mai 2009 la 2:15 am
pt Lali oţărîta: Rebecca, de Alfred Hitchcock.
Povestea realizata pe ecran mai bine decat ar putea-o face o carte (de obicei aice lucrurile stau invers), imaginea faina, pune accentu foarte fain pe laturilii psihologice, plus jocu actorilor, Laurence Olivier nu joaca kazacioc, ci ii chiar pe rol.
Concluzia povestii: daca iti iei nevasta pentru a 2-a oara, ti-ai dat foc la casa.
duminică, 31 mai 2009 la 7:46 pm
filme bune sunt lotr si parintii ideali;);)
joi, 4 iunie 2009 la 10:43 pm
da…cred ca`s prea multe
Time (2006)
The Bow (2005)
3-Iron (2004)
Samaritan Girl (2004)
Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring (2003)
The Coast Guard (2002)
Bad Guy (2002)
Address Unknown (2001)
Real Fiction (2000)
The Isle (2000)
Birdcage Inn (1998)
Wild Animals (1997)
Crocodile (1996)
Dream…
Breath…
Bronenosets Potemkin(Eisenstein)
Intolerance(Griffith)
Modern Times(Chaplin)
Citizen Kane(Welles)
Smultronstallet(Bergman)
Rashomon(Kurosawa)
Blow Up(Antonioni)
Amarcord(Fellini)
Suna No Onna (Femeia Nsipurilor) Teshigahara
Caintza (Abuladze)
Carmen
Father, what is democracy
A beautiful mind
2046
Run Lola Run
Trainspotting
L’Adversaire
Amelie Poulin
Whale Rider
Legends of the Fall
Weites Land
The Big Country
Salò o le 120 giornate di Sodoma
Johnny Got His Gun
The Good Shepherd
Extract
lost in translation
Dead Man Walking
capote
tarantino`s mind
Salinui chueok(Memories of Murder
The Public Enemy 1931
A Day at the Races 1937
Angels with Dirty Face
Eyes Wide Shut (1999)
Full Metal Jacket (1987)
The Shining (1980)
Barry Lyndon (1975)
A Clockwork Orange (1971)
Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964)
Lolita (1962)
Spartacus (1960)
Paths of Glory (1957)
The Killing (1956)
Killer’s Kiss (1955)
The Seafarers (1953)
Fear and Desire (1953)
Day of the Fight (195
Stalker – Andrei Tarkovsky
Persona – Ingmar Bergman
Fight Club – David
Mar Adentro – Alejandro Amenabar
Pay it forward – Mimi Leder
Ordet – Carl Theodore Dreyer
American Beauty – Sam Mendes
Spring, Summer, Autumn, Winter… and Spring – Kim Ki-Duk
Ostrov – Pavel Lungin
La vita e bella – Roberto Benigni
Forest Gump – Robert Zemeckis
Dekalog – Krzysztof Kieslowski
Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Michel Gondry
Amores Perros – Alejandro González Ińárritu
In the mood for love – Kar Wai
One Flew Over the Cuckoo’s Nest – Milos Forman
The Fountain – Darren Aronofsky
Pulp Fiction – Quentin
The Green Mile
Citizen Kane
Don Juan de Marco
Papillon
Donnie Brasco
The casino
Memento – Christopher Nolan
Intacto – Juan Carlos Fresnadillo
2046 – Kar Wai Wong
Pi – Darren Aronofsky
Brazil – Terry Gilliam
City of God
The Usual Suspects,
It’s a Wonderful Life
LA LENGUA DE LAS MARIPOSAS
Spring, Summer, Autumn, Fall… and Spring
Machuca
Mar Adentro
The Mechinist
Cidade de deus
The butterfly effect
Jeux d’enfants
Oldboy
Black Book
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
Coyote Ugly
The Lives Of Others
Der Untergang
Sen to Chihiro no kamikakushi
Pulp Fiction
EquilibriumThe science of sleep
Eternal sunshine of the spotless mind
Primer
There will be blood
The notebook
Requiem for a dream
The Shawshank Redemption
Revolver
Harsh times
21 grams
Lost highway No country for old men
The pianist
Mystic river
The painted vai
the fountain
The Fall (2006)
20 Nights and a Rainy Day
joi, 4 iunie 2009 la 10:48 pm
scuze pt repetari… Cred ca n`am inclus baraka si the jacket… mai am o lista printre altele.
)
miercuri, 1 iulie 2009 la 9:29 pm
p4ul,ai tu subtitrarea in romana de la 20 Nights and a Rainy Day???
joi, 2 iulie 2009 la 8:43 am
@p4ul
care Carmen ?
miercuri, 15 iulie 2009 la 2:51 pm
astept concediu sa citesc si eu mia de commenturi. hihi.
app, barbosu eugen nu cred ca are serviciu. pun pariu pe un dividi:))
duminică, 2 august 2009 la 1:48 am
Well. Vazui TERMINATORU al 4-lea. Deci nu stiu di ce cred ca asta nu mai are succes la femei. Ca daca cel putin primii mergeau pe principiul tacerii, dandu-le curtatelor ganduri in genu’ “asta ii din ala ce tace si face”, aicea robotii terminatori maraie. Yep. Nu stiu de unde or fi invatat, da nu cre’ ca de la gradi. Ce-or zis creatorii? Ia sa-i punem sa geama si sa scoata tot felul de sunete guturale, ca Jenna Jameson cand isi suge antinevralgicul, ca sa se vada ca-s periculosi. De fapt am dubii si legat de orientarea lor sexuala. Primu era clar in cap dupa o femeie, de o remarcat si Batrana Calin “ai vazut Terminator? ala era barbat adevarat…ce nu facea ala pentru o femeie?…”. Al doilea era stil Michael Jackson, ma rog adica el care probabil avusese o copilarie nefericita…
Mai apare apoi ceva robot-om, i-o fi uitat si lui un chirurg burghiu in stomaci si uite asa s-o trezit ca-i jumi-juma’. Asta zic damele ca-i dubios, ca mai tot timpu striga. Probabil si cand se-ncheie la prohab face groaznic, sa se-nteleaga ca-i dur. Acuma ce-i prea evident, stie mai toata lumea ca-i cu silicoane. Mai ii o faza interesanta unde isi baga mana-n cap sa-si extraga o ceva, ca la operatie, iara daca era femeie as fi jurat ca n-are sanse de reusita, dupa lozinca cu bancu’, asa lasa lumea-n ceata. Primii terminatori umbla asadar dupa femei, si astia noi dupa barbati.
Cred ca majoritatea or picat d-acord ca asta ii cel mai sclab sau pe locu doi la sclabie, din serie. Concluzia, scuipati in san si fugiti de el ca de dracu. Io-i dau nota 3 din 10 ca-i pentru copii cu pretentii la mai mult. Macar treiu o fost film prost pentru toate varstele.
A, btw, singura cu prestatie ireprosabila -cum altfel? -e actrita aia ce-o jucat si in Fight Club ce aicea sta pitita in intelijenta artificiala, or something like it. Ce la randu ei aduce aminte de Shodan din System Shock. Da’ sa nu o-ntind mai mult, ca vine terminatoarea si o reteaza.