Despre fericire s-a tot scris şi se va scrie mereu, este principala căutare a omului şi scop în sine, tocmai de aceea nu poate exista fără bucurie. După ce am citit despre faptul că fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva, de aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare, mi-am dat seama că fiecare fericire pe care apuc să o înţeleg sau văd la altcineva, mă ajută să o înţeleg pe a mea.
Ca să atingi fericirea trebuie să stai aproape de cei care au cunoscut-o deja. Nu va avea acelaşi chip sau formă dar ea poate fi obţinută doar cu ajutorul altcuiva care a trăit-o sau o cunoaşte. Trebuie doar să deschizi ochii!
vineri, 4 ianuarie 2008 la 4:15 am
fericirea e accesibila oricui. in functie de cum o percepem si cat de mult ne-o dorim, ajungem sa o cunoastem… cu sau fara ajutorul cuiva.
eu cred ca este important sa vrem. nu poti sa ai ceva daca nu vrei cu adevarat; daca nu misti macar un deget pentru acel ceva.
vineri, 4 ianuarie 2008 la 7:54 am
eu sunt de acord cu ce ai afirmat. e exact si viziunea mea despre acest subiect. numai cu fiecare iti e superior prin ceva am o problema. superior nu cred ca e nimeni nimanui. pt ca, ne place sau nu, suntem plamaditi din acelasi aluat. singura diferenta e experienta de viata sau cunostintele din care si eu ma straduiesc sa invat ce si cat am nevoie. daca adaptam tot ce stiu sau ne pot invata ei la noi, avem sanse sa reusim cate ceva. dar cum ai spus si tu, numai daca invatam de la oameni fericiti, nu de la demagogi si sfatuitori gratuiti. fericirea… e un pitic ce danseaza…
vineri, 4 ianuarie 2008 la 12:44 pm
fericirea poate fi atinsa dar nu cuprinsa, parerea mea! (asta pe pamant)
vineri, 4 ianuarie 2008 la 12:44 pm
intru pt prima data pe blogul tau / singura kestie care ma surprinde este faptul ca pare sa-ti plak filmele si poezia…
de unde aceste pasiuni te-as intreba? ai publicat ceva pana acum? referitor la filme, personal le prefer mai mult pe cele europene…
vineri, 4 ianuarie 2008 la 12:50 pm
apropos de fericire (happyness) iti recomand un film care cred ca o sa-ti placa (Happyness, regie Todd Solondz).
vineri, 4 ianuarie 2008 la 1:49 pm
Sunt de acord cu simplugand. Fericirea este aproape utopie, ai atins-o si, indata ce ai facut asta, a si fugit! Ce rost are sa incerci sa o intelegi? Poti doar sa o respiri, sa o simti, sa o traiesti in secundele in care ti-a fost data si apoi sa pornesti din nou in cautarea fericirii. Nu cred ca ai ce sa inveti pentru ca fericirea nu va fi niciodata aceeasi asa cum nimic nu este si nu ramane identic cu sine. Daca ar fi asa am descoperi sursele fericirii si le-am pastra pentru totdeauna. Ar mai fi insa fericire sau ar deveni o stare comuna si plictisitoare?
vineri, 4 ianuarie 2008 la 3:39 pm
Tudor Chirila spunea: ” Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata” am incheiat citatul!
vineri, 4 ianuarie 2008 la 7:38 pm
bun citat…
da, e bine sa inveti cate ceva de la fiecare. mai bine sa fii ultimul intre primii decat primul intre ultimii. am cam pocit ideea, dar e intelege ce vreau sa spun… roughly
vineri, 4 ianuarie 2008 la 8:00 pm
stiti care e paradoxul. eu am avut sansa sa vad si sa vorbesc cu oameni fericiti. cred ca ne scaldam intr-un mare cliseu. fericirea nu e varful, extazul sau o limita. dimpotriva. e linistea aia ciudata de care multi ne temem. si nu e continua. vine si pleaca. important e cum stii sa o construiesti, dozezi si sa o mentii cat mai mult. apoi pur si simplu sa-i dai drumul o vreme ca sa te apuci de altceva, stiind ca ea e tot acolo si va veni din nou. trebuie doar sa faci ce ai facut ultima data sau sa aplici aceleasi instrumente. mai concret ea poate exista in relatia cu sinele, cand esti multumit. poate exista in relatia dintre 2, unde poti face sa fie ca un joc. si asa asa mai departe. fericirea nu tine pt ca ne plictisim si nu-i mai vedem valoarea. devine banala. cred ca secretul sta in dozaj.
vineri, 4 ianuarie 2008 la 9:16 pm
am cunoscut anul trecut un om, aş zice eu, foarte fericit.
Făcea ce îi plăcea şi se bucura de fiecare clipă trăită. Secretul lui?
Ştie să identifice şi să elimine din viaţa lui tot ce vede că face rău, lui sau altor persoane.
vineri, 4 ianuarie 2008 la 9:27 pm
Eu cred că dragostea lasă urme…
http://sinaxis.wordpress.com/2008/01/04/de-ce-e-dulce-ciocolata-de-la-tine/
vineri, 4 ianuarie 2008 la 9:48 pm
cine atinge pe cine? eu pe ea in incercarea mea de a o pastra, de a o cuprinde, cum se zicea mai sus, sau ea pe mine precum atingerea unei mangaieri?
e ca atunci cand te arzi?:) vrei, cauti sa satisfaci curiozitatea aia constanta, si cand sa atingi, nu poti lasa degetele acolo, ca le lasi cu tot cu amprente…
asa ca te retragi, iar daca mai vrei senzatia, revii…iar omul asta face toata viata, revine
vineri, 4 ianuarie 2008 la 10:10 pm
blur,
da, trebuie să vrem să ajungem la ea, aş mai adăuga faptul că atunci când o împarţi ea creşte mai mare, în loc să scadă, tocmai acesta este paradoxul şi minunea!
Michelle,
cred că superior a fost folosit mai degrabă în sensul de “înzestrat cu ceva ce nu avem noi”
simplulgand,
da, a cuprinde ceva infinit nu este posibil dar a-l atinge este mai uşor
dacă ne imaginăm că fericirea are un anumit gust şi atingem doar o parte din ea ştim că este mult mai mult decât acel gust
radu dumbrava,
îmi plac mai multe, filmele şi poezia sunt doar o parte din pasiuni, am intrat pe site-ul tău şi am fost plăcut impresionată, o să intru în detalii acolo.
Te mai aştept!
Elena,
fericirea trebuie să fie căutare neobosită, mai ales că, aşa cum ai spus şi tu, nu o putem prinde şi ţine pentru totdeauna
Cosmin,
da, spunea frumos Tudor, cred că toţi ştim că acesta este scopul nostru în viaţă dar puţini facem totul pentru asta
Yogi,
am înţeles ideea, a fi ultimul printre cei mai buni poate însemna uneori să fii mai mult decât credeai vreodată că poţi fi şi numai din această poziţie poţi ajunge cu adevărat mai sus
vineri, 4 ianuarie 2008 la 10:23 pm
Michelle,
interesant aspect, nu m-am gândit până acum la dozaj, acum dacă mi-ai spus asta înseamnă că pot să mai spun o dată sus şi tare că ce-i mult strică, nu?
Cred că aici mai intervine şi un alt aspect, simţim lipsa mai intensă atunci când nu mai avem acel ceva care ne lipseşte, nu?
Lia,
exact aşa cum spui tu am cunoscut şi eu pe cineva, am fost uimită de echilibrul sufletesc al acelei persoane, chiar funcţionează acel principiu: când înlături răul ce poate să rămână dacă nu binele?
Uneori este mai simplu decât credem!
Pr.Dorin,
nu numai că lasă urme dar uneori şi bucurii care se imprimă adânc în suflet
Lumea ar trebui să ştie că oameni ca dv. nu se mai găsesc dar minunea şi mai mare este că tot ce intră în contact cu dv. emană bucurie şi implicit fericire! Vă mulţumesc pentru tot! Am multe de învăţat de la dv!
calatorru,
revenim pentru că ne cheamă, nu putem trăi fără ea, care ar mai fi sensul să pribegim o viaţă întreagă?
vineri, 4 ianuarie 2008 la 11:23 pm
Fericirea o ai in fiecare clipa daca stii sa o vezi, sa o simti. Si in cele mai grele situatii economice, de dragoste,etc,, tot ar trebui sa spui: Doamne multumesc ca sunt sanatos!
Nefericirea poate veni si din faptul ca poate iti doresti prea mult si cateodata prea repede.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 12:04 am
manole,
Când vorbim despre fericire este imposbil să nu vorbim şi despre lipsa sau pierderea ei. Cred că până la urmă trebuie să avem măsură în ceea ce facem şi aşa cum ziceam tot pe aici (mai sus) să înlăturăm tot ce este rău. Eu aşa le asociez!
Când ne dorim prea mult e posibil să nu mai apucăm să ne bucurăm de fiecare bucăţică de fericire în parte. Nu ştiu de ce lăcomia asta pe care o avem câteodată pentru “mai mult”!
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 6:52 pm
daca e asa cum zici tu…asta ar insemna sa fiu extrem de fericita akuma….insa nu chiar asa….
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 10:25 pm
da. ce-i prea mult strica si in general, realizam valoarea unui lucru bun in viata noastra, abia cand il pierdem. asta pentru ca nu stim ce cautam si asa ne dam seama, in primul rand, apoi exista o intreaga teorie a comportamentului uman in fata pierderii si a tanjirii dupa ce isi doreste.
poate cel mai interesant aspect care ne-a fost dat e faptul ca ni s-a lasat la indemana tot ce avem nevoie sa ne traim frumos si valoros viata asta, dar si pulsiuni primare, care ne fac sa pierdem calea catre drumul nostru spre fericire. pt ca fiecare are drumul lui si e dator sa-l caute. tot ce e bun pentru noi cere efort si are un pret.
ti s-a intamplat vreodata sa faci o alegere care te-a dus intr-un punct nefast si altele care te-au dus la rezultate nesperate? sau sa vezi oameni care au ales prost si au ajuns in situatii pe care nu le meritau? astea sunt lectiile noastre, semnele, sagetile spre drumul nostru si doar al nostru. ca doar suntem diferiti si ce ne face fericiti e la fel de diferit. toti am fost fericiti la un moment dat. dar oare in ce momente ni se intampla?
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 10:28 pm
Mare lucru sa fii fericit si sa simti ca intr-adevar ti se intampla. Oricum fericirea are fete diferite pentru ca asteptarile fiecaruia de la ea sunt diferite. Sa nu mai spun de perceptii!
Si-am mai observat un lucru: ceea ce cred altii ca ti-ar aduce fericirea chiar nu o aduce.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 11:33 pm
Din punctul meu de vedere, fericirea e mai importanta decat viata.
( de la un suflet deja fericit ) : Calea cea mai usoara spre fericire este , intr-adevar, identificarea si eliminarea a tot ce e rau langa tine.
Raul nu are nicio legatura cu fericirea. Iata un punct de interes la care nu ii vad vreun cusur.
duminică, 6 ianuarie 2008 la 11:51 pm
centrefold,
frumos!
uite o reţetă pe care o putem bate în cuie!
daca privim viata ca pe o insiruire de pasi ar trebui sa ne gandim si la acel sir de fericiri marunte care o compun!
marţi, 8 ianuarie 2008 la 5:32 pm
[...] citind un post despre fericire scris o talentata bloggerita mi-am dat seama /sau am inteles ca fericirea este [...]
marţi, 15 ianuarie 2008 la 6:44 am
Trebuie sa fi om, sa traiesti printre oameni, prieteni pentru a descoperii fericirea. Vada ca tu ai gasit-o, felicitari
marţi, 15 ianuarie 2008 la 9:49 am
razpana, cateodata o gasim, cateodata o pierdem… important este sa stim s-o pastram!
vineri, 18 ianuarie 2008 la 7:29 pm
Fericirea nu poate fi atinsä niciodatä…
Dar în cäutarea ei meritä sä alergi toatä viata.
Copile, nu fi prost, orasul e departe…
vineri, 18 ianuarie 2008 la 8:58 pm
fericirea exista … fericirea poate fi atinsa … chiar si daca uneori doar pentru o “farama de clipa”. fiecare poate intelege altceva din fericire si totusi, daca te uiti atnt si nu cauti mereu si mereu altceva o poti vedea … traieste langa noi chiar si in cel mai mic lucru….inflorirea unui copac, o ninsoare cu fulgi pufosi, ciripitul pasarelelor intr-o zi de vara, o ploaie calda de vara…nu trebuie sa fii un gneiu ca sa o cunosti … trebuie doar sa deschizi ochii si sa asculti.
parerea mea.
luni, 21 ianuarie 2008 la 11:31 am
Guess who,
Cum poţi fi aşa sigur de asta?
darkany,
câtă dreptate poţi avea, dacă am deschide ochii am vedea mult, numai că ne uităm numai la unele iar pe altele le ignorăm…
joi, 17 aprilie 2008 la 8:43 am
Stii cand simti ca esti fericit? Cand te uiti in ochii cuiva si te simti bine… cand vezi acea sclipire pe care iti doreai sa o vezi… cand te simti iubit, cand ti se indeplinesc dorintele, cand iubesti, cand privesti un lucru, un obiect, cu placere, din suflet… cand zambesti cu adevarat, cand simti bucuria.
Ai plans vreodata de fericire? caci eu da… si m-am simtit atat de bine…
pe curand.
joi, 17 aprilie 2008 la 9:34 am
tjod,
Răspunsul meu este da.
vineri, 18 aprilie 2008 la 10:01 pm
: ) atunci ma bucur.
pe curand.
sâmbătă, 19 aprilie 2008 la 1:46 pm
te mai aştept şi cu alte bucurii