
Prima proiecţie cinematografică a avut loc exact acum 112 ani, pe 28 decembrie în Franţa, la Paris. Filmul se numea Ieşirea din Uzinele Lumière. Se spune că aproximativ atunci a luat naştere cea de-a 7-a artă: filmul.
Nu are sens acum să intrăm prea adânc în istorie pentru alte informaţii despre regizori, scenarişti, actori talentaţi sau premii Oscar. Ştim de unde a pornit şi ştim că a ajuns artă dar şi industrie. Totuşi, în ultima vreme se încearcă o îmbinare armonioasă între profitul încasărilor şi calitatea filmului.
Am o colecţie impresionantă de filme şi un interes la fel de mare pentru a vedea cât mai multe. Avem o listă cu filmele preferate, le împrumutăm, ne uităm la unele de mai multe ori, suntem mai mult decât pasionaţi câteodată, unele ne-au schimbat viaţa sau măcar percepţia asupra ei! Care este adevăratul motiv pentru care ne agităm aşa?
Cele mai căutate filme au devenit comediile, cele de aventură, de groază, filmele porno sau cele SF. Nu am văzut prea mulţi care să se omoare după filmele de artă sau după drame. De altfel, se produc filmele care acoperă căutările şi interesele publicului, aşa ele au devenit mai uşor de realizat. Dorinţa de a simplifica lucrurile şi de a elimina bătăile de cap generază anumite preferinţe, nu?
Totuşi ce căutăm? Răspunsuri dincolo de realitatea înconjurătoare, proiectarea noastră în viitor, sau pur şi simplu suntem fascinaţi de viaţă? Pentru o oră-două nu suntem decât privitori, trăitori de vieţi gata trăite de alţii. Poate că experienţele doar auzite nu au acelaşi efect ca şi cele văzute!
Sunt părticele din noi, unele poate ideale, altele care ne dezvăluie că putem fi mai mult decât acum şi aici. Setea aceasta nu o văd să se stingă vreodată! Tu de ce te uiţi la filme? (fac excepţie cei care nu se uită pentru că nu le plac, deşi nu prea cred că există mulţi în această categorie). Te-ai gândit vreodată ce cauţi de fapt în ele? O stare de moment, o pastilă care să te pună pe gânduri, ceva care să-ţi stimuleze imaginaţia sau pur şi simplu divertisment?
Ştiu că subiectul este vast, tocmai de aceea îl las deschis pentru opinii, întrebări şi răspunsuri. Sper ca cele din urmă să fie cele mai multe!
Etichete arta, cinefili înrăiţi, de ce ne plac filmele, de ce ne uităm la filme, filmul, intrebari, motive pentru a privi filme, pasiunea pentru film
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 11:17 am
eu prefer cartile. nu imi place sa vorbesc despre filme pentru ca sunt ceva mai false. falsitatea ma ucide.
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 11:21 am
ma uit la filme pentru ca contin perspective asupra unor fragmente de viata mai mult sau mai putin neinventate. in general, imi plac filmele care te lasa cu ceva, care schimba ceva, care te forteaza sa ai si o alta perceptie asupra subiectul lor. imi place umorul din drama si apreciez orice e facut inteligent si cu un sens fie ca e horror, fie ca e comedie. si, mai ales, in general, urmaresc filmele europene.
o singura diferenta notabila si de neevitat vad intre film si viata, si anume ca in viata nu exista finaluri definitive (nici macar moartea).
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 1:36 pm
anaAyana, nu-mi vine sa cred ca ai scris despre filme… de ce? Pt ca dupa vreo 3 zile in care am stat la filme aveam de gand sa scriu si eu despre asta… Tot asta ma intriga si pe mine. De ce ne uitam? Eu cred ca ne fascineaza vietile si destinele altora (a celor din film) pentru ca acolo se petrece senzationalul, acolo ai ocazia sa vezi ceea ce in viata de zi cu zi nu vei putea experimenta niciodata.
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 4:59 pm
De ce mă uit la filme?
Hmmm… cred că pentru a pleca pentru acele 2 ore din lumea noastră şi pentru a ateriza într-o lume,de obicei mai bună… dat fiind faptul că eu aleg filmul, nu? Cred că mulţi fac aşa… Vor şi vreau deasemenea să plece din lumea poate rea, poate dificilă într-o lume, nu doar scrisă, dar şi creionată de alţi ochii… Poate că unii se uită la filmele făcute după nişte cărţi pe care ei le-au citit pentru a vedea povestea şi prin alţi ochii… sunt mai multe motive pentru care vrem, fiecare dintre noi, să ne uităm la un film…
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 5:41 pm
ne uitam la filme pentru ca suntem curosi.
pe masura ce timpul trece cautam altceva.
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 5:43 pm
Am discutat şi eu cu Ion despre filme aici.
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 5:44 pm
se pare ca ai mai corectat “o greseala” intalnita in randul bloggerilor amatori…asta dupa ce te-a corectata nenea “de ce”..
ma gandeam la mine, cred ca voi ramane amator la urma urmei
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 8:24 pm
Cred ca viata cautam. Si in filme si in muzica si in orice altceva. O viata, diferita de sau asemanatoare cu a noastra. E asa cum ai spus tu, o ‘fascinatie’ de a privi, descoperi, simti…
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 9:21 pm
Dupa cum a semnalat si Stelian, sunt si oameni carora nu le plac filmele
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 9:56 pm
“le împrumutăm”
nu mai fă una ca asta
sunt mici sansele să le primeşti înapoi.
dacă vrei filme de artă, vino la tiff… la cluj are loc cam în perioada sesiunii de vară.
dacă vii, îţi promit că îţi va fi lehamite de filme de artă după festival
sâmbătă, 29 decembrie 2007 la 10:35 pm
rasarit,
este o parere demna de luat in considerare, cred ca si mai multe argumente m-ar convinge, falsitate exista in mai multe, nu numai in filme iar daca ne gandim la cele bune…
melina,
cred ca din cauza asta ne plac filmele care se termina in coada de peste, referitor la finalurile definitive
Da Vlad, ai subliniat bine ideea, de cateva zile ma uit si eu si pot spune ca subiectul m-a macinat din mai multe motive
dacy,
ai puncat bine ideea cu alesul filmului, tinand cont ca multa vreme am cam consumat ce primeam de la altii (televiziunea in special)
manole,
cam ce ar mai putea fi in afara de curiozitate?
anddij,
pai trebuie sa invatam, indiferent daca nu iese din prima sau daca avem senzatia ca inca ne aflam la primul nivel
Lili,
fascinatia cred ca pana la urma spune multe despre cata pasiune exista in viata noastra, nu?
Ion,
uite ca nu ma asteptam sa gasim asa repede pe cineva care sa nu iubeasca filmele
fanitza,
unul singur l+am imprumutat si nu l.am vazut inca inapoi, restul le imprumut numai celor care mi le.au adus inapoi
Sa nu mai spui de doua ori de filme ca s-ar putea sa te trezesti cu mine acolo
duminică, 30 decembrie 2007 la 1:32 am
imi plac mult aspectele subliniate; filmul te transpune in alta lume a infinitelor posibilitati ( face bine la imaginatie ), dar oare nu diminueaza dorinta de a mai trai … filmele de arta nu reusesc sa suplineasca trairea , ele se adreseaza aproape exclusiv intelectului … si da nici eu nu ma uit la tv , prefer un film bun (poate fi si unul american mai comercial ((mai rarute)), de remarcat manipularea populista din multe) sau doar unul usor de destindere….
duminică, 30 decembrie 2007 la 2:44 am
hmm.. dramele imi plac fiindca imi arata despre alte vieti, si imi place sa vad cum traiesc altii.. daca ar fi dupa mine, as intra pe la toti prin case sa ii cunosc, sa vad cum traiesc stand cateva zile cu ei, samd… dramele caracterizeaza viata reala, zic eu
sf-urile imi plac fiindca ne da idei noi, ne deschide creierul sa primim “noul”, ne face sa ne gandim la marele “what if”, ne da o perspectiva noua a vietii, parca ne-ar arata lumi paralele cu cea in care traim…
actiunile imi plac fiindca ma tin in suspans, parca simt ce simte si eroul principal, trec prin ce trece si el, parca as fi chiar eu in film (vezi momentele cand privitorii de film se stramba ca si cum i-ar fi durut, sau se da mai spre dreapta in ideea ca poate va vedea ce e dupa acel colt aratat in film, samd)
comediile imi plac fiindca imi dezvolta simtul umorului, fiindca ma relaxez razand copios (daca e buna comedia), sau doar ma calmez si uit de toate problemele si grijile de zi cu zi (daca e o comedie mai asa si-asa)
horror-urile si filmele de groaza imi plac fiindca te sperie
i love that feeling! mai sunt si alea foarte explicite care te scarbesc, care te invata o groaza de anatomie
thriller-ele si alea psihologice imi plac la nebunie fiindca iti pun mintea la contributie, te face sa pui filmul pe pauza si sa discuti cu cei din jurul tau care poate fi criminalu, sau chestii de genul care te fac sa te gandesti la mai toate optiunile si in final sa vezi ca este exact cum nu te asteptai!
porno-urile… uhm… si astea imi plac, recunosc
de ce imi plac ? fiindca invat, fiindca obtin pe cont propriu educatia sexuala care ar trebui sa se predea in scoli
dar imi plac si fiindca ma excita, ce sa mai
oricum, vad ca pana acum nimeni n-a zis nimic despre porno-uri
dar sunt sigur ca multi au vazut, ca doar e cel mai raspandit gen de film!
duminică, 30 decembrie 2007 la 7:00 am
Deci ce chestiew si eu ma gandeam tot la asta si la dece ascultam muzica! Ce chestie!!!
duminică, 30 decembrie 2007 la 2:16 pm
poate regasirea unor situatii traite dar inchise in suflete?
duminică, 30 decembrie 2007 la 7:33 pm
Ca si Stelian: mie nu-mi plac filmele. Nu mă atrag deloc… nici eu nu-mi dau seama foarte bine de ce.
duminică, 30 decembrie 2007 la 9:03 pm
Reusit articol
De obicei, cand citesc o carte sau ma uit la un film, caut o alta lume. Cateodata, vreau sa rad si pentru asta sunt comediile.
duminică, 30 decembrie 2007 la 11:53 pm
eddie,
cred ca pana la urma este mai mult curiozitatea de a vedea aceeasi “problema” sau idee din mai multe unghiuri, eu una asa percep si pentru asra ma uit
manuel,
uite un om de-a dreptul pasionat si care se uita la orice, m-au amuzat comentariile tale, spui multe adevaruri!
dadatroll,
pai hai sa gasim raspunsuri, la asta cu muzica ma gandesc si eu, mai ales ca ea este prezenta si-n filme si pe unele le face chiar memorabile
mesterulmanole,
da, sau descoperirea unor senzatii noi fata de cele pe care le aveam
Lia,
imi vine greu sa inteleg cum de nu-i poate placea unui om sa se uite la filme dar probabil ca explicatia sta in faptul ca unii mai mult traiesc si altii mai mult privesc, cine stie?
nantara,
uite chiar acum urmeaza sa ma uit la un film a carui carte am citit-o
imi aduc aminte de Pride and Predjudice a lui Jane Austen, dupa ce am citit cartea mi-am imaginat ca filmul va fi super si asa a si fost, e interesant sa urmaresti cum se potrivesc cele pe care doar ti le imaginezi cu cele vazute direct.
luni, 31 decembrie 2007 la 12:29 am
mersi frumos, anaayana
uite am uitat sa mai adaug cateva genuri pe care le-am omis:
animatiile 3D
imi plac fiindca ma transpun intr-o lume unde totul este posibil, si unde te poti astepta in orice clipa sa vezi imposibilul devenit posibil
filmele de aventura imi plac pentru ca descoperi multe in ele, iar cand termini sa vezi un film de aventuri ai impresia ca a fost mai lung de o ora sau doua din cauza ca s-au intamplat atat de multe in el.
istoricele… ah ce faine sunt! reprezinta cea mai buna metoda de a baga istoria in creierele celor carora nu le-a placut istoria in scoala
mie unul nu mi-a placut deloc istoria, bine ca am scapat de ea! dar filmele istorice sunt cu totul altceva… din ele invat cu cea mai mare placere
serialele (nu reprezinta un gen, dar e o categorie interesanta, indiferent de gen) imi plac fiindca sunt scurte si devii dependent de ele… daca mi s-ar da un film de 10 ore sa-l vad cum vreau eu (cu pauze sau fara), m-as plictisi ingrozitor, as trage si un pui de somn criminal! Dar cand e vorba de seriale, le vad continuu, fara pauza
sunt altfel concepute, au alte reguli
documentarele imi plac iar la nebunie, fiindca e ca si cum mi-as face upgrade la creier, obtin informatii noi intr-un mod placut
muzicalurile imi plac deoarece ma calmeaza, imi relaxeaza neuronii in special din cauza combinatiei film+muzica
western-urile iata ca nu-mi plac!
adica in toate trebuie sa se dueleze cei mai tari din desert in timp ce trec boschetii printre ei + muzica tipica atunci cand isi ating tipii respectivi pistoalele… nu stiu, nu ma atrag deloc.
romanticele…mmm, niciodata nu strica putina doza de tristete, romantism si de ce nu, cateva lacrimi ca a murit tipa dupa ce s-a casatorit
chiar sunt frumoase, imi da o stare ciudata de tristete fericita
P.S. poate faci si-un post despre “de ce ne place muzica”
multa filosofie e si acolo
luni, 31 decembrie 2007 la 2:01 am
@manuel
“western-urile iata ca nu-mi plac!
adica in toate trebuie sa se dueleze cei mai tari din desert in timp ce trec boschetii printre ei + muzica tipica atunci cand isi ating tipii respectivi pistoalele… nu stiu, nu ma atrag deloc.”
watch “3:10 to yuma”! ăsta din 2007. să îmi spui dacă ţi-a plăcut!
luni, 31 decembrie 2007 la 2:15 am
o sa il iau.. evident ca pe cale legala
luni, 31 decembrie 2007 la 3:53 pm
manuel,
sa stii ca m-am gandit si la postul despre muzica, cred ca va veni in curand, cu aglomeratia din ultimele zile abia mai am timp sa mai intru pe blog
apropo de filmele romantice, sa te uiti la Sweet November si sa imi spui daca ti-a placut sau nu
luni, 31 decembrie 2007 la 3:57 pm
ohoooo… sweet november e printre primele filme romantice care le-am vazut
evident ca mi-a placut
ca sa nu mai zic ce mult imi place de Charlize Theron
luni, 31 decembrie 2007 la 5:07 pm
daca ai vazut Sweet November sa incerci sa te uiti la o combinatie interesanta de film de arta,erotic, de dragoste mai vechi si care cred ca o sa-ti placa Ultimul tango la Paris.
luni, 31 decembrie 2007 la 7:00 pm
uite pe asta nu l-am vazut
mersi pt hint
dar tu ai vazut “The Dreamers” din 2003 ?
ce super a fost
luni, 31 decembrie 2007 la 7:52 pm
“De ce ma uit la filme?” *Episod 1* DIN CAUZA ACTORILOR =)) -Ma uit de fiecare data cu placere la:”Casablanca” ,” Sweet November”,” Casa de langa lac” si” Mesaj pentru tine” pentru ca imi plac Ingrid Bergman, Charlize Theron, Sandra Bullock si Meg Ryan. Va urma….
luni, 31 decembrie 2007 la 7:56 pm
si mie imi plac la nebunie toate 4
ce coincidenta
miercuri, 2 ianuarie 2008 la 5:47 pm
Ma uit la filme pentru ca sunt o chestie foarte desteapta ingramadita intr-un timp foarte restrans.
Imi place sa ma uit la filme:
1. Amuzante;
2. Daca nu, macar destepte;
3. Preferabil o combinatie de cele doua;
4. Daca chiar n-am ce face ma uit si la alte categorii.
La vita e bella, A few good men, Gattaca, Scent of a woman – dintre filmele artistice si Sex and the City
dintre filmele seriale mi-au placut mie mult.
Si comediile, dar nu sa ma dea pe spate vreuna.
Adica la filmele artistice de mai sus ma uit oricand si pe toate le-am vazut de cel putin 3 ori. Dar la comedii o data in viata e destul
A, si mai e Lord of War, dragut filmul nu e chiar de top 4, dar merge.
miercuri, 2 ianuarie 2008 la 11:15 pm
manuel,
nu am vazut (inca) The Dreamers dar o sa te anunt dupa ce se va intampla acest lucru, ce gen trateaza?
obreda,
La vita e bella cred ca l-am vazut de minim 7 ori!
interesant, uite niste motive simple dar in acelasi timp practice pentru care se uita cineva la un film
Cred ca pe viitor o sa fac un alt topic numai cu lista de filme, asta daca nu mi-o ia cineva inainte
)
joi, 3 ianuarie 2008 la 2:18 pm
Uite ce au facut altii inainte
) :
http://www.imdb.com/top_250_films
joi, 3 ianuarie 2008 la 2:29 pm
Olivian,
acum ca mi-ai dat acea lista, trebuie sa te intreb cat la suta ai vizionat din filmele de acolo? Eu stiu ca am facut rost de multe dintre ele dar inca nu am apucat sa vad nici jumate…
vineri, 4 ianuarie 2008 la 11:00 am
Cred ca abia vreo 20% am vazut.
Dar mi-ar placea.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 12:08 am
Eu mi-am propus să mă uit la cât mai multe! Deja săptămâna care a trecut am văzut 7 filme! Numai ce am descărcat un film regizat de Jim Jaramush, Coffe and Cigarettes. Este cu Roberto Benigni!
Hai că mă pun să fac postul cu listele, nu se mai poate
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 12:29 am
hai ca-ti spun eu cine a facut the dreamers…acelasi care a facut si ultimo tango a parigi, adica bernardo bertolucci / de la jim jarmusch e foarte interesant sa vezi dead men, night on earth si broken flowers ultimul sau film – la fel comedii negre
/ sunt doar curios, ce titluri contine acea lista despre care vorbesti?
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 12:52 am
Radu,
Hai că l-am reperat pe The Dreamers! O să-l descarc, dacă îl mai vor şi alţii cred că le pot lăsa locaţia.
Am văzut Broken Flowers, tocmai din cauza lui vreau să mai văd câteva filme a lui Jaramush!
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 1:50 am
eu nu mă ocup cu aşaceva(să trag filme de pe torenţi)
însă am auzit că isohunt e de încredere
fain coffe & cigarettes.
dacă îţi plac filmele artistice uită-te la paris, te j’taime. eu l-am văzut şi nu mi-a plăcut. ţie însă o să îţi placă.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 1:55 am
[...] incomplet a vorbi despre filme dacă nu exemplificăm! Dintr-un articol în care scriam de ce ne plac filmele am văzut necesar acest post pentru a veni cu titluri. Nu oricare! Vreau nume de filme care te-au [...]
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 1:57 am
fanitza,
merci pentru film, cum de recomanzi ceva ce nu ţi-a prea plăcut? O sa-l caut, pe The Dreamers deja l-am descărcat! Urmează să-l văd!
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 2:07 am
dacă mie nu mi-a plăcut nu înseamnă că nu e bun filmul, ci că mie nu mi-a plăcut.
dacă te uiţi pe link, ai să constaţi că e bine notat pe imdb şi stii doar că acolo publicul hotăreşte dacă filmul e bun sau nu.
eu consider că ţie o să îţi placă. mă bazez pe premisa că îţi plac filmele artistice. filmul în sine, e un “film în ramă”, adică conţine mai multe poveşti. sunt poveşti de dragoste şi toate au loc în paris. e un film numa’ bun să îl priveşti cu o cutie de ciocolată în mână şi un pahar de vin roşu dulce. sau la alegere un jack cu cola şi cu gheaţă. şi are şi actori cunoscuţi.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008 la 3:53 am
hmm… iata-ma din nou pe-aici… the dreamers e drama.. dar contine scene foarte explicite, iar unora li s-ar parea chiar disturbing acest film
sunt curios cum ti s-a parut tie
luni, 7 ianuarie 2008 la 10:18 pm
am gasit un articolas amuzant pe net:
http://www.angelfire.com/va/moovies/why.html
marţi, 8 ianuarie 2008 la 12:36 am
încă nu am apucat să-l văd!
Mihai,
motivele din acel articol sunt plauzibile dar cred ca la faza cu “they are stupid” nu mai sunt de acord. deci il iertam numai pentru ca e amuzant
marţi, 24 iunie 2008 la 5:14 am
La intrebarea asta il las pe Gheorghe Dinica din “Filantropica” sa raspunda. Faza de final cu “pustiul cordit” este magnifica. Dar si pana acolo ai versiunea comerciala:”o mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”. Iar mie imi plac povestile bine spuse, pe care sunt dispus sa dau cat face. Iar daca povestea intra in dezacord cu ceea ce stiam sau credeam eu pana in acel moment, imbogatindu-mi experienta, atunci cu atat mai bine. Cui ii plac povestile prea previzibile, sau cele care au aerul ca stiu mai bine decat tine ce se intampla?
joi, 14 august 2008 la 9:28 pm
uite acum am văzut articolul ăsta şi nu pot să nu răspund la întrebare
pe mine mă atrage mai mult ideea de a face film, mi se pare fantastic să aduni şi să organizezi o echipă ca să transmiţi poveşti, oameni, idei prin cinema. ca să faci film trebuie întâi să ai o cultură cinematografică solidă, therefore să vezi cât mai multe filme bune, ceea ce e demenţial de enjoyable.
nu îmi plac filmele care îţi spun clar ce să înveţi din ele, îţi fac morală: un ochi cu o mentalitate relativ amorţită are nevoie de asta, dar cred că filmul trebuie să te provoace să gândeşti, să tragi singur concluzii şi să îţi rămână în memorie prin ceva, fie că e imaginea sau ideea. dacă se completează reciproc, my heart is taken
sigur, nu vorbesc aici despre movies and popcorn, pâinea şi circul de hollywood care relaxează, uniformizează şi te trimite la shopping
îmi place să despic firul în nouăşpe, găsesc metafore chiar şi acolo unde nu sunt, îmi place sala de cinema mai mult decât butonul de play şi îmi place că deşi ştim că filmul e minciună găsim uneori în el adevăr.
de-asta :p
joi, 14 august 2008 la 9:35 pm
Da, îmi place cum ai descris pasiunea ta pentru film. De multe ori am auzit expresii de genul: filmele alea profunde care-ţi plac ţie poate că nici nu vor să exprime ceea la ce te gândeşti tu, cine ştie la ce s-a gândit regizorul.. Adevărul este că un film care oferă totul, ca un abecedar al poveştii, nu mă impresionează nici pe mine.
joi, 14 august 2008 la 9:38 pm
exact, pentru că filmele bune sunt alea care nu se termină odată cu genericul
marţi, 26 august 2008 la 5:59 am
Otto e mezzo http://www.imdb.com/title/tt0056801/ anyone?
Ref. la The Dreamers: in mod evident, acolo e o sumedenie de trimiteri cinematografice, in principal la noul val francez; cea mai importanta referire este catre “Une bande a part” a lui Godard, de fapt compania lui Quentin Tarantino asa se cheama, “A Band Apart”.
Din pacate pentru mine, nu rezonez neaparat cu ideea de “nouvelle vague”, cel mult cu unele filme din noul val, luate independent (chiar daca am vazut recent unul dintre primele filme considerate nouvelle vague, La Pointe Courte a lui Agnes Varda), la fel cum nu ma atrage ideea de film noir, insa unele filme noir sunt chiar remarcabile.
De la Jarmusch as recomanda “Stranger than Paradise”. Despre filmul care a fost difuzat in Romania pe HBO, Ghost Dog, nu pot sa spun decat ca a facut referire la Rashomon http://www.imdb.com/title/tt0042876/ , un film de cinci stele din cinci, in rest nu m-a impresionat.
marţi, 2 septembrie 2008 la 8:37 pm
“Devoram” filme pentru ca suntem avizi de cunoastere,de cunoasterea unor noi experiente pe care noi nu am putea niciodata sa le traim. Primul film care m-a impresionat intr-atat incat l-am visat noaptea a fost “Requiem for a dream”.Recunosc la 15 ani te pot impresiona multe,dar filmul a fost ca un drog ptentru mine.Au trecut doi ani de atunci si tot caut filme in fiecare zi,nu cred ca o sa ma plictisesc niciodata.Sunt atatea filme în care regasesc imagini sau culori ce ma bantuie …